Critica Romana de Film
 

Daca filmul lui Mungiu 432 nu ar fi luat Palm d'Or-ul, critica romana de film l-ar fi facut praf. Am auzit destui critici de specialitate, cunoscuti, care spun in soapta ca filmul 432 este o porcarie, dar ca a fost premiat la Cannes pentru subiect. Nici unul din acesti critici nu mai curajul sa critice un asemenea film de teama sa nu l-i se sara in cap "Cum indraznesti tu sa critici un regizor de Palm d'Or?!" Ce concluzie puten trage de aici? Ca avem o critica pupincurista! Spun pe la colturi ca sunt in film cadre prost construite, dar scriu ca asta e "viziune regizorala". Pot sa fac o lista cu multe nume de critici care sunt de fapt niste actori s-au regizor ratati, care au dat admitere, pe vremuri, la IATC la actorie sau regie, unii dintre ei ani de zile, nu au reusit si au facut sectia "Filmologie".
Nu am nimic impotriva lui Cristi Mungiu, dar cred ca primul lui film de fictiune, lung metraj, "Occident" este mai bine facut si scenariul mai bine scris, pur si simplu a fost mai inspirat cand a facut filmul asta decat 432.
Apropo! Filmul 432 a fost prezentat si la un festival la Moscova si rusii nu au inteles pe ce au dat francezii Palm d'Or-ul. De asta de ce nu vorbeste critica romana?

Re: Critica Romana de Film
 

care sunt criticii aia de specialitate cunoscuti? ca deocamdata, fara dovezi, acuzatia ta e doar una gratuita.

criticii de film pupicuristi
 

Cristina Corciovescu, Magda Mihailescu, Dana Duma, Eugen Atanasiu chiar si Irina Margareta Nistor, cat despre Valerian Sava daca vrei sa-ti scrie o cronica buna in "Observatorul Cultural" trebuia sa-l inviti la cocteilul dupa premiera filmului si sa-l "cinstesti" bine. Poti sa-ti dai seama ce cronica iti va scrie dupa cat de mult i-a placut ce i-ai dat sa bea.

Problema nu se poate formula nici mäcar la nivel de introducere a enuntului, din simplul motiv cä nu existä o entitate a criticii românesti de film - sub nici un aspect: al competentei, al probitätii, al profesionalismului, al scolii, etc. Avem câtiva analisti de film admirabili, o liotä de scribulici care mai mult încearcä sä zängäne din cuvinte, si ceva niveluri intermediare între ei; avem critici onesti, care pânä si celui mai bun prieten îi spun în public când a fäcut un film prost, si lichele care mangent de la merde avec le polonique (ce mi-a fost dat sä väd la conferintele de presä cu "Legiunea sträinä" si "Supravietuitorul"... Maica Ta, Christoase...!!! :(( ) Avem critici conformisti ca niste amoebe, Mitici-contra încäpätânati ca niste buturugi mici da' ale dracu' - si critici rezonabili, pe care-i poti convinge cu argumente... Si tot asa...
Drept pentru care, nu are nici cea mai micä relevantä faptul cä unii-s curve bilateral dezvoltate: tämâiazä "432" pe fatä din cauzä de Cannes, si-l înjurä între cabinele de budä, din motive de gascä si de mâncat cäcat în tête a tête. I-am prins cu altele si mai boacäne.

Critica romaneasca de film
 

Pornind de la afirmatia criticului de film Alex Leo Serban, cum ca, in Romania, "cineastii si critica sunt sus, iar publicul e jos", am vrea sa discutam despre cine valideaza valoarea unui critic de film si de ce ar considera el ca se afla undeva "sus", iar publicul "jos"?

Nu exista in Romania critica adevarata de film nici critici de film.

nu exista nici film, nici romania nu exista

tot publicul.
dar nu cel larg..ci cel restrans, format din personalitati ale domeniului.
atunci cand un coleg iti apreciaza scrierile, declarand in mod public ca ai opinii pertinente, inseamna ca lasa orice deoparte, inclusiv invidia, si-ti recunoaste valoarea, profesionalismul.
asta se cheama validare, daca vrei.

rvn,

asadar, dupa ce spui tu, esti validat in momentul in care un coleg te apreciaza.
adica ne laudam intre noi si ne scuipam tot intre noi, criticii.
misiunea criticului e de a scrie pentru un public restrans sau pentru publicul larg?
cum ajunge un critic sa scrie intr-o publicatie?
sa spunem ca Ion Ionescu are 27 - 30 de ani si bate la usa redactorului sef de la revista "Viata si cultura" si-i spune: "sunt critic de film".
cum ii demonstreaza lucrul asta redactorului - sef?

nu exista nici film, nici romania nu exista

Romania mai exista inca, desi nu stiu ptr. cat mult timp, filmul romanesc e tot la stadiul de tentative chinuite, critici de film romani adevarati nu exista in continuare...

foarte simplu:
de recomandari ai auzit?
intotdeauna garanteaza cineva pentru tine.
sa nu spui ca tu n-ai procedat la fel, ca nu te cred.

Sau, pur şi simplu îi duci redactorului-şef ceea ce ai scris.

Si te întorci acasä.

Si astepti.

Si astepti...

Si astepti... ...

Şi mai vii... Şi mai aduci... :)

Si...
(Ca-n bancul äla cu militianul si tipul care vorbea sapte limbi...)
...la ce-ti foloseste?

Şi mai scrii, şi mai vii... Şi, într-o bună zi, redactorul-şef are o gaură în ziar. Caută prin sertar şi găseşte un articol pus deoparte, necitit, uitat. Îl citeşte şi zice: ”Excelent! Îl bag.” :)

recomandarile nu sunt egale cu pilele.
sau...cel putin nu asa le percep eu.
intotdeauna cand incerci o slujba noua, intr-un loc de munca nou, exista ceva sau cineva care te motiveaza sa faci asta.
acea persoana este mentorul tau.
e normal ca el sa te ajute sa-ti incepi cariera si ca atare te "recomanda" altora, uzand de bunele lui relatii si prestanta de care bucura in randurile colegilor de breasla.
nu e nimic rau in asta.
important este ca discipolul sa nu dezamageasca, ci din contra, cu timpul sa-si dovedeasca talentul si maiestria, depasindu-si profesorul.
in toate domeniile se intampla acest lucru si e perfect normal.
un medic specialist reputat isi invata si recomanda cei mai buni rezidenti, un avocat de renume se asociaza cu cei mai buni absolventi de la Drept...si tot asa.