Turneu Iconoclast II - Irma Vep (1996) Olivier Assayas
 

http://www.imdb.com/title/tt0116650/

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un topic propriu. Topicul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricare membru cinemagia e invitat la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 puncte.

Mi-a placut satira care se concentreaza pe partile mai putin magulitor-intelectuale ale realizarii unui film. Cred ca imi lipsesc destule cunostinte cinematografice pentru a intelege pe deplin implicatiile filmului, dar mi-a placut cum a fost facut, contrastul dintre figura deschisa si clara a lui Maggie si toti nevroticii aia de francezi (bine aleasa natia frantuzeasca pentru film, nimeni nu poate fi mai crizat decat un francez), cu fetele lor strambe si rautacioase, dintre naturaletea cu care Maggie isi face treaba, fara a arata in public nemultumirile sau criticile pe care le are, desi uneori este pierduta in explicatiile intortocheate despre film pe care i le da regizorul Vidal, si echipa de filmare care nu se sfieste sa comenteze in orice situatie esecul carierei lui.
Este urmarit modul in care apar zvonurile, cum circula informatiile false, cum relatiile dintre oameni sunt influentate pur si simplu de spusele si perceptiile celorlalti, fara nici un fundament real. Desi aparent este o critica la adresa filmelor prea „intelectualizate”, asbstracte, in care nu te regasesti intotdeauna, totusi vedem in acelasi timp ca modul in care ne raportam la ceilalti, deciziile pe care le luam, lucrurile care ne afecteaza si la care reflectam sunt in foarte mare masura determinate de elemente abstracte, verbale, subiective, in afara oricarei actiuni concrete. Ceea ce nu inseamna ca nu este sanctionata pretiozitatea intelectuala care incearca sa compenseze lipsa unei creativitati autentice.
Francezii nu reusesc sa asculte pe nimeni (tipul care vine sa ii ia un interviu lui Maggie ajunge sa-si exprime pe larg opiniile despre cinema si preferintele pentru Van Damme si Schwartzenegger, placerea asta enervanta de a te asculta pe tine insuti e constanta in tot filmul), iar energiile negative din echipa se tot acumuleaza, toata lumea o ia razna, cu exceptia lui Maggie. Camera insoteste cu miscari agitate aceasta febra care ii cuprinde si lasa impresia unui semi-documentar. Este surprinderea unui joc de forte in care fiecare incearca sa castige cate ceva.

3 stele

Ce sa intampla cand alter-ego-ul lui Francois Truffaut (Jean-Pierre Leaud) este angajat de televiziunea franceza sa faca un remake insipid la monumentalul serial mut "Vampirii" de Louis Feuillade si acesta este decis sa o distribuie in rolul principal pe chinezoaica Maggie Cheung, dupa ce o vede in "The Heroic Trio", de Johnnie To, landmark al filmul fantastic de actiune hong-konghez? Cinematic overload, that's what!

Fantoma lui Truffaut pluteste peste acest film, iar comparatia cu "La nuit americaine" este greu de trecut cu vederea. Totusi, Assayas vireaza filmul mai mult inspre satira si chiar critica industriei contemporane a filmului si a tot ce graviteaza in jurul ei. Avem in "Irma Vep" un regizor care a trecut demult de perioada de glorie si nici macar o cadere nervoasa ca lumea nu poate sa aiba, o costumetista care plaseaza droguri pe platou si critica cinema-ul hollywood-ian, un reporter care dispretuieste filmele frantuzesti de autor si isi declara admiratia pentru filmele cu Van Damme, totul culminand cu intrarea in scena a lui Lou Castel in rolul regizorului care trebuie sa preia filmul dupa ca personajul jucat de Leaud abadoneaza. Acest personaj reprezinta tot ce este abject si ridicol la un astfel de "auteur" si cred ca nu il pot descrie in cuvinte.

La final, personajele se aduna pentru a vedea un montaj facut de primul regizor al filmului, cu cele cateva secvente mute, in alb-negru, pe care le-a filmat. Aceste 2-3 minute care inchid filmul reusesc sa fie cu adevarat nelinistitoare si prevestesc un viitor sumbru.

3 stele

Desi e o satira mai mult sau mai putin reusita si dupa parerea mea Assayas s-a pripit cu finalul (nu zic ca nu e bun,e chiar fascinant,doar ca nu si-a dus povestea pana la capat),Irma Vep e un film bun despre cum se face un film si oarecum o oda pentru Godard si pentru noul val francez.Cheung e fantastica,chiar daca se interpreteaza pe ea insasi.

2.5 puncte

...

2 stele

PS: Maggie e superba, ca de obicei :D

In filmul de fata sunt puse in raport doua tipuri de cinema distincte: cel de autor si cel comercial. In timp ce povestea se petrece in mediul cinemaului de autor din Franta, cinemaul comercial e reprezentat de Meggie Cheung (Meggie Cheung), actrita din Hong-kong, venita pentru a juca intr-un re-make, precum si prin diverse evocari, ca cea a reporterului, fan JC Van Dame si Schwarzenegger. Cred ca satira de care s-a mentionat aici nu e indreptata doar asupra unuia dintre aceste moduri de a concepe cinemaul, ci asupra amandurora, si cred ca autorul vrea sa arate de fapt ca nu exista unul ideal, fiecare are avantajele si dezavantale lui. Dar in prim plan este pus cinemaul de autor. Se intra in arierre boutique-ul acestuia, unde se pot observa problemele financiare, lipsa de organizare, stresul, meschinarile ce apar intre membrii echipei de productie, inerentele crize de personalitate si idei ale autorului, etc. Pe de alta parte, pentru Meggie, obisnuita cu industria filmului, plictisita sa joace in filme cu arte martiale scoase ca pe banda rulanta, universul respectiv e ceva fascinant. Ea descopera - mai ales din intalnirea cu Rene Vidal, regizorul filmului in care urmeaza sa joace, autor cunoscut de pe vremea Noului Val Francez - ca ea, ca actrita, ar putea avea si alte valente decat acelea de simpla interpreta. Descopera diferenta dintre un autor, un artist, care are o viziune, o libertate de alegere si de exprimare si un metteur-en-scene, care nu face decat sa respecte o reteta si un program strict. Dar, evident, vremurile s-au schimbat, lucrurile nu mai merg asa cum mergeau odata, si epoca dinozaurilor ca Rene Vidal (din pacate parca ar vrea sa spuna autorul) e pe duca.

2.5 stele

Imi plac filmele despre filme. Dar asta m-a lasat putin descumpanit la sfarsit. Nu am inteles exact pe ce se insista. Daca e satira nu i-ar fi stricat putin mai multa incisivitate. Mie mi-a atras mai mult atentia love-story-ul ratat dintre Maggie si Zoe decat partea "ideologica" a filmului. Cam asta e senzatia cu care am ramas: desi lipsit de forta (si poate si de ambitie) filmul sta bine la partea sociala(nu e cel mai fericit termen) - e reconfortant sa vezi personaje carora le poti intelege actiunile, fara sa ai senzatia ca se comporta intr-un anumit fel doar pentru ca asa scrie in scenariu. Si filmul are destule scene interesante: incercarea lui Maggie de a intra in pielea personajului , despartirea de Zoe din fata discotecii si, binenteles, finalul (care contrasteaza puternic cu atmosfera mai degraba relaxata a filmului).
Mi-a placut dar, in afara de faptul ca m-a determinat sa grabesc putin vizionarea lui Les Vampires nu am ramas cu mare lucru (kinda sad to see Jean-Pierre Leaud old)
2,5

final votare:

aniela07: 3 stele
MinRep: 3 stele
marcusARCUS: 2.5 stele
Liviu-: 2 stele
Mercutio: 2.5 stele
White1: 2.5 stele


Total: 15.5
Medie: 2.58