"Shutter Island"
 

Atentie! Articolul NU contine spoilere!
Cu toata stima pentru Scorsese, va spun ca maestrul si-a cam pierdut din talentul sau de a ne surprinde.
Nu am sa discut despre imagine, sunet, montaj, pentru ca toate acestea sunt elemente tehnice, pe care Scorsese le conduce foarte bine in fiecare film al sau din 1973 incoace. Am sa discut despre modalitatea sa de a spune o poveste in anul 2010.
Actiunea filmului se petrece in anul 1954, unde U.S. Marshal Teddy Daniels investigheaza disparitia unei femei care a fugit dintr-un spital de criminali nebuni si care se presupune ca s-ar ascunde undeva pe Shutter Island.
Martin Scorsese incepe un joc al manipularii spectatorului inca de la primul cadru si continua sa faca acest lucru pana in momentul in care spectatorul simte finalul povestii, cam dupa 15 minute.
La scoala ni s-a spus ca un cadru ar trebui sa dureze doar atat cat informatia a fost transmisa catre spectator cu efectul maxim, acelasi lucru fiind valabil si pentru o secventa. Ne-au fost date exemple din marile filme ale lui Martin Scorsese precum "Taxi Driver" si "Raging Bull". Filme ale caror cadre par calculate riguros matematic, in care ai impresia ca si frame-urile au fost descompuse in alte frame-uri (lucru imposibil, evident). Lasand aceste doua capodopere la o parte, pentru ca in ele nu apare Leonardo Di Caprio, am sa dau exemple de alte doua filme, unde colaborarea lui Marty cu Leo a fost chiar benefica. In "The Departed" (150 minute) si-n "The Aviator" (170 minute), lungimea cadrelor, a secventelor si implicit a filmelor sunt justificabile prin complexitatea povestilor si numarul de rasturnari de situatie. Ambele filme au avut abilitatea de a ne tine in scaun ore intregi, fara sa ne uitam la ceasul mobilului si sa ne intrebam "de ce nu se termina odata?".
In ceea ce priveste insula Perdea, in afara faptului ca spectatorul incepe sa simta gustul ciresei de pe tort a lui Scorsese inca dupa primele minute, filmul, cu durata de 138 de minute, ar fi trebuit sa se termine dupa aproximativ 95, in momentul in care spectatorului i se serveste pe tava o cireasa ajunsa deja la putrefactie. Filmul este asemenea unui banc spus de tipul care citeste prezentarea dinaintea filmelor de la IMAX Cotroceni. Poanta filmului (pentru ca este una singura, poate si aia incompleta) este turuita in niste dialoguri (aproape monologuri) spuse la prim-plan de fiecare personaj de cate 10 ori in parte pana cand iti vine sa te ridici din scaun si sa spui in gura mare "I get it! I get it!".
Astfel, potentialul povestii filmului este risipit iar singura stare pe care reuseste sa mi-o transmita povestea lui Scorsese este aceea de dor fata de povestirile geniului H.P. Lovecraft.
Atentie! Filmul contine spoilere!

Dar aceasta regula poate sa fie incalcata, tot pentru crearea unui anumit efect, nu? Imi vine in minte secventa din Eraserhead cu ascensorul, anumite scene din Gerry a lui Van Sant si chiar Politist adj. Adica tocmai prin incalcarea respectivei reguli se obtine un anumit efect, diferit, desigur, de cel obtinut prin respectarea ei.

Iti inteleg argumentele, dar puteai sa te exprimi mai bine din punct de vedere gramatical, pentru ca, la urma urmei, e o parere subiectiva. Daca nu iti place DiCaprio si nu vrei sa-i vezi mutra 150+ minute pe ecran atunci spune asa, nu ma include si pe mine sau pe altii in categoria aia de oameni care se plictisesc si vor sa se ridice cat mai repede de pe scaun deoarece au o vezica slaba si trebuie sa foloseasca toaleta.

Esti cam prematur cu "articolul" asta si oricum nimeni nu ti-a cerut parerea. Nu ca nu iti respect punctul de vedere, dar vreau sa ma conving singur daca Scorsese si-a pierdut sau nu talentul. De obicei nu am incredere in opiniile unora care vor sa ridice sprancenele celor creduli. Bine ca v-a invatat la scoala diferite chestii, sa cresti mare si sa te conformezi normelor, dar nu vorbi obiectiv cand iti exprimi o parere personala. That's it :)

Nu il lua asa tare. Omul a scris si el mica lui recenzie si are dreptul de a-si exprima opinia, chiar daca nevazand filmul tind sa nu fiu de acord cu el. :D

Asa e.
Si e valabil pentru noi toti.
Nimeni nu ne-a cerut pärerea.
Suntem pe forum din proprie initiativä.

Nu am spus ca toate maximurile de efecte se obtin intr-un timp scurt, ci cat mai scurt. Daca timpul e scurt, nu inseamna ca efectul este maxim. In filmele mentionate de tine, efectul maxim se obtine tocmai prin lungimea cadrelor, care este calculata precis si care nu este o lungime mare, ci o lungime necesar de mare pentru obtinerea efectului maxim, pe care-l impune povestea. Efectul maxim se poate obtine si daca o secventa ar avea 20 de minute, dar in momentul in care l-ai obtinut, te opresti si treci la secventa urmatoare. In "Shutter Island", efectul maxim s-ar fi obtinut, daca lungimea secventelor ar fi fost mai mica.
Regula (maximum de informatie in minimum de timp cu efect maxim) ar trebui sa se aplice tuturor filmelor. Incalcarea acestei reguli in film arata ca regizorul subestimeaza capacitatea neuronala a publicului.

In Dilema de saptamana asta A. Gorzo face o cronica pozitiva la SI concluzionand ca filmul este atat un divertisment reusit cat si un eseu cinematografic expresionist venit din partea unui profesor.
O mica observatie: Nu Viorica Bucur a observat ca Shutter e Cabinetul doctorului Caligari remade by Scorsese ci regizorul insusi a afirmat ca a avut ca model filmul german. Sau o fi observat ea dar ... too late. Gorzo e printre putinii critici buni care nu servesc festivalurile mari ... and sometimes it shows.

Per total mi s-a parut sub "Mystic river" si "The departed", dar mult mai bun decat "Gone Baby Gone".

nu stiu inca ce sanse o sa aiba la categoriile importante de la oscarurile de anul viitor , insa cu siguranta la montaj, imagine si coloana sonora este favorit sa primeasca nominalizari si poate chiar sa castige, insa este foarte devreme pentru predictii.

Capodopera
 

Filmul e foarte bun, si nu e deloc previzibil. Mergeti sa-l vedeti.

SPOILERS, SPOILERS, SPOILERS!



Nu o sa zic de fapt chiar spoilerul, dar cred ca doar faptul ca se vorbeste despre un twist, e un spoiler in sine si poate sa afecteze experienta vizionarii.

Eu nu am simti nici un final dupa 15 minute. Cred ca nu sunt atat de destept. Nici cand a fost dezvaluit twistul, nu am fost convins, am avut dubii. Nimeni nu a simtit finalul de fapt, nimeni nu a dedus nimic inainte de a vrea Scorsese, ci unii au ghicit, ceea ce e o mare diferenta. Pentru ca twist-ul asta nu e nou, lumea face legaturi din astea... intreb pe cei care au vazut finalul dupa 15 minute, de cate ori ati presupus aceeasi teorie, chiar si ca o posibilitate pe parcursul unui film, si de cate ori v-ati inselat? E un joc de-a ghicitelea.
Insa daca doar urmaresti filmul, daca te cufunzi in realitatea sa, filmul te cucereste.
Realitatea filmului, e realitatea lui Teddy Daniels. Ganditi-va putin la asta. Pana la marele twist, absolut tot ce vedem e din perspectiva lui Teddy. Toate indiciile, toate acele aparente ciudatenii, tot ce te nedumereste la un moment dat, e acoperit de o explicatie cat se poate de logica data de intriga filmului, de realitatea lui Teddy. Apoi, cand apare twistul, privesti inapoi, si vezi lucruri care sustin noua realitate. Lucruri aparent marunte, dar cu siguranta niste wink-uri, desi fara semnificatie la momentul respectiv. Un exemplu ar fi faptul ca toti gardienii erau inarmati si incordati cand a venit Teddy pe insula, pentru ca apoi sa ti se serveasca explicatia ca a fost o evadare.
Filmul e excelent construit, si iti ofera mult mai mult daca te lasi prins in povestea sa, decat daca incerci sa-l ghicesti pentru ca ai mai vazut genul asta. Dintre toate de genul asta insa, e printre cele mai bune.
Mi-a placut foarte mult finalul, post-twist, acel not happy end. Intr-un fel, am simtit ca se pune din nou totul sub semnul intrebarii, al incertitudinii, nu credeti?

Pacat ca in Craiova o sa ajung muuult mai tarziu...

Articolul pe care l-am scris incepe cu mentinunea:
Vezi tu, i-au cam luat-o altii inainte cum ar fi alde Alfred Hitchcock, Robert Wiene si mai nou chiar si Ron Howard in "A Beautiful Mind".
Dar ai dreptate, filmul e excelent, daca ne-am fi nascut ieri.
Anul lansarii e prost.

mai e si un film cu bruce willis :)

Alfie a luat-o inaintea multora, ca veni vorba. Asadar, din punctul asta de vedere nu prea avem motive sa fim circotasi cu Marty.

Filmul ăsta e foarte bine realizat tehnic, arată excepțional, modul povestirii și tensiunea din film chiar au fost foarte bune. Totul era pregătit pentru un film foarte bun, dar filmul nu s-a dus nicăieri unde trebuia să ajungă, s-a lungit mult prea mult pentru acel final și apoi ni l-au explicat la tablă să înțeleagă tot omul. Dar deja pe vremea aceea puțin îmi mai păsa mie de ce se întâmpla filmul deraiase de pe orbită și m-a lăsat cu senzația: asta e, atâta au putut, sper ca filmul de mâine să fie mai bun.(între noi fie vorba a fost)

Nu credeam ca sunt singurul care crede asta, pentru ca am mai citit cateva pareri si pe forumul de pe imdb, dar, in sfarsit, cineva de aici care e de aceeasi parere cu a mea!

Tocmai am iesit si eu de la el, fiind in trecere prin Bucuresti l-am prins la Citymall. O sa bag ceva impresii.

So, mi s-a parut un film "tarantinian" :P in sensul de film-tribut facut cu pasiune. Quentin e cel mai bun exemplu care mi-a venit, de regizor care ia filmele care-i plac, le baga intr-o oala si reuseste sa faca o supa gustoasa din ele (in fine, macar uneori). Scorsese procedeaza aproximativ la fel, numai ca la un alt nivel. Modelele dupa care picteaza el (expresionist) in acest film sunt Hitchcock, Wiene, Kubrick, u name it ... Pe unele ni le-a dezvaluit chiar el (aminteam intr-un post precedent, aici), pe altele suntem invitati sa le descoperim. It's part of the game ... Si e o aventura provocatoare, si inteligenta, all along. Din pacate atunci cand incepuse sa se apropie dangerously close de niste chestii really big, Martin o vireaza "the easy way out" si ne livreaza un final usor aseptic (desi puternic, odata ce ai trecut de impresia ca ai fost pacalit ). E foarte posibil insa ca si asta sa fie part of the game, pt ca eu ca spectator nu pot uita ipoteza pe care regizorul o ucide. Devine chiar mai bantuitoare. Good night.

nota: 9 / 10 (foarte bun)

+1 marius_em +1 chambord

sa speram ca isi mai dau si altii cu parerea caci floares e prea destept pentru cinemagia forum si a prins care e "twist"ul dupa 15 minute..

eu nu si poate din cauza asta mi sa parut un film bun..
ba chiar o sa ma duc inca o data daca am timp sa il privesc din alta perspectiva..

Incearca sa te uiti din perspectiva unui om care nu a vazut doar Borat si Avatar in toata viata lui. ;)

SPOILERS!!


Mie mi se pare ca pur si simplu, unii au esuat in a observa detaliile servite de Scorsese, reusind astfel sa priveasca imaginea de ansamblu, care intr-adevar, e suspecta. Adica are halicinatii, si e intr-un spital de nebun, combinat cu misterul pacientului 67, un mister cliseu, rezolvat mai mereu in acelasi fel. Imi vine aici in minte 23-ul lui Jim Carrey.
Dar problema mea e ca pentru toatea astea exista o explicatie cat se poate de logica, fapt care ar trebui sa te impiedice sa vezi altceva, si sa te faca sa accepti acea realitate a lui Teddy. E intr-un spital de nebuni pentru ca e intr-o misiune, ca a existat o evadare a unui pacient periculos, are halucinatii pentru ca e drogat de doctorii nazisti, etc. Pentru ca toata cheia si geniul acestui film e ca prezinta realitatea din perspectiva lui Teddy, si nu o realitate obiectiva, observata din exterior.
Pana la urma poate fi vorba si despre tipuri de caracter, unii sunt mai analitici, mai bazati pe logica, si aici intra profesiile tehnice, ingineri, informaticieni, etc, altii sunt mai intuitivi, evita sa se axeze pe detalii si vad mai usor imaginea de ansamblu. Ultimii sunt buni manageri.
Nu cred ca are rost sa ne jignim.

Inchipuie-ti ca ne-a dus capul sa am observam si noi-restul lumii "detaliile" si acestea se leaga (nici o problema cu asta !) dar cand ti se plimba prin fata ochilor friptura iar tu primesti orez cu lapte mi se pare legitim sa fluieram fault in atac.