Film rusesc...? Film sovietic...?
 

Nu prea am timp, asa cä voi da un start scurt.
(M-a incitat sä abordez subiectul mesajul lui Herbert de la topicul de topuri.)
Asadar:
Pe de o parte: notoriile "porcärii rusesti" din perioada anilor 1950-60.
Pe de altä parte: Eisenstein, Dovjenko, Pudovkin, Gherasimov, Alexandrov, Dziga Vertov, Kuleshov, Heifitz, Grigori Ciuhrai, Nikita Mihalkov, Andrei Mihalkov-Koncealovski, Elem Klimov, Alexandr Lopushansky, Eldar Riazanov, Emil Loteanu... si bineînteles, singur deasupra tuturor: ANDREI TARKOVSKI.

Ziceti, fratilor!

Re: Film rusesc...? Film sovietic...?
 

Hai ca bag eu :
-Balada soldatului si Al 41 lea, primul '58, al doilea '56, amandoua ale lui Grigori Ciuhrai. Gunoaie de exceptie, touchante pe alocuri (in special al 41 lea), cu naivitatea specifica epocii, o naivitate "mai sanatoasa" la rusi decat la sapunurile americane de la holivud.

-Noua zile dintr-un an, r. Mihail Romm, '62 Capodopera, puternic substrat politic. Povestea cam asa : tanar atomist rus caruia, in urma unui accident de munca, nu-i mai ramane de trait decat un an. Marele premiu Karlovy Vary.
Ca tot s-a vorbit de Ciuhrai, fii-su e regizor, a luat Cannes-ul acum cativa ani.
Cam atat deocamdata, revin.

p.s. Bun topic, necesar.

Absolut!
Tocmai asta e admirabil: cä în timp ce erau subjugati celei mai totalitare, crude si aberante tiranii, care le-a distrus societatea, economia, spiritul, totusi o mare parte a culturii a prosperat - pe douä fronturi: pe de o parte, cel al disidentei si protestului (vezi Bulgakov, Soljenitîn, etc.), sau mäcar al neimplicärii politice (cam greu de realizat si asta, desigur!), iar pe de altä parte, uneori chiar al conformismului ideologic! Paradoxal, filme complet false si mincionase ideatic, ori chiar de propagandä scârboasä, au fost niste adevärate capodopere! Vorba lui Boney M.: "Oh, These Russians!" De pildä, "Raba liubvi" ("Sclava iubirii"), al lui Mihalkov: prezentarea Räzboiului Civil în cel mai tezist mod: rosii erau äia bunii, iar albii, äia räii (ba chiar, monstruos de räi!). Dar ce mai film, fratilor, CE MAI FILM!
Idem "Al 41-lea", pe care l-a citat Nume. O poveste în acelasi context istoric - si totusi, cu câtä discretie si decentä abordeazä umanitatea personajelor! Cu câtä întelegere se apleacä asupra ofiterului alb sätul de toate si dornic doar sä se retragä undeva în liniste, si cu ce duiosie o ironizeazä pe biata fatä bolsevicä îndoctrinatä, fanatizatä, cam tâmpiticä, dar cu suflet curat!
"Balada soldatului", cel putin, e mai limpede: e firesc ca oricine sä fie patriot într-un räzboi (chiar dacä, din perspectiva noasträ, am oftat 50 de ani cä nemtii nu i-au fäcut arsice, cum ar fi fost mai bine pentru toatä lumea). Iar portretul acelui soldat simplu, de la tarä, si mai ales faptul cä toatä odiseea lui se desfäsoarä în spatele frontului, nu în luptä, e de-a dreptul cutremurätor! (Acelasi lucru, de pildä, despre "Zboarä cocorii", de Riazanov - sau, mai încoace, "Du-te si vezi", de Elem Klimov: masacrele naziste din Bielorusia, umflate räu de tot, denaturate istoric peste poate - a fost putin cam invers: glorioasa armatä rosie i-a mäcelärit care-ncotro pe ucrainieni si bielorusi, care colaboraserä cu germanii - nazistii prezentati ca o hoardä de perversi sadici pânä la ultimul... Mä rog, propagandä si istorie oficialä. Dar ce CINEMA a fäcut Klimov acolo!)
Hai, mai ziceti si voi acum. Revin mai încolo.

cu riscul de a fi taxat (iarasi!) drept un "mirlan megaloman, pseudo-aristocrat & auto-adulator" - eventual, "compilator vesel" & "papagal" fara idei proprii -, imi permit sa remarc citeva lucruri:
1. este impropriu sa vorbim dspr "filme rusesti" ("porcarii" sau nu) pt perioada '50-'60 (sau chiar '17-'89, for that matter!); acelea au fost - toate - filme sovietice;
2. "SINGUR DEASUPRA TUTUROR - TARKOVSKI" mi se pare exagerat - si nedrept -, a.t. insusi recunoscind valoarea unui cineast pe care nu l-am vazut amintit de dl pitbull: serghei paradjanov! sau, inca unul (prieten cu a.t., stabilit in franta de la jum. anilor '80), aristocratul gruzin otar iosseliani: cinefilii bucuresteni au avut ocazia sa-i vada o minune de film ("la chasse aux papillons", 1992) in prezenta autorului & in deschiderea clubului cinefililor de la inst. francez, pe care l-am animat intre '94-'96;
3. fiul lui ciuhrai n-a "luat" nici un cannes - daca prin asta ne referim (asa cum intelege toata lumea) la Palme d'Or; poate altceva...
4. salutari din berlin; aici, miine & poimiine, se va proiecta copia restaurata a "crucisatorului potiomkin" - evident, pt cei care chiar au auzit de el, l-au mai vazut cel putin o data sau macar, daca nu l-au vazut, au bunul simt sa faca ciocu mic & sa nu-l conteste pe neve ;)

Asa cum am spus, printr-o fatalitate a istoriei, "filmul rusesc" si "filmul sovietic" au coincis virtualmente pe tot parcursul existentei lor (practic, pânä nu demult, când tot ce era sovietic a încetat sä mai existe). Perioada anilor '50-'60 a fost cea mai anostä: vremea marilor maestri apusese - cel putin cronologic, pentru cä valoarea lor e perenä, desigur - iar uluitoarea generatie lansatä prin anii '70 abia se pregätea. Cu exceptia câtorva filme cu adevärat bune sau chiar mari, în acele decenii ni se pompau toate mediocritätile, care se mai si asezau peste sila noasträ anti-sovieticä legitima. De aici, popularul concept de "porcärii rusesti" - propriu publicului, nu profesionistilor - care, din päcate, a supravietuit nedrept de mult, fäcându-i pe unii ignoranti sä refuze "Piesä neterminatä pentru pianinä mecanicä" sau "Un cuib de nobili".

Admiratia mea färä rezerve fatä de Tarkovski e personalä. Cred în ea, mä bucur când o regäsesc împäträsitä si de altii, dar n-o impun nimänui.

Din päcate, n-am reusit sä väd nimic de Paradjanov sau de Iosseliani, asa cä nu mä pot pronunta (decât cel mult confirmând cä admiratia lui Tarkovski pentru cel dintâi este, în sine, o garantie).

Sper sä am ocazia sä väd cât de curând posibil copia restauratä a lui "...Potemkin". Sincer, sunt curios dacä pe lîngä refacerea calitätii tehnice, marea capodoperä ne rezervä si alte surprize. De asemenea, va fi interesantä comparatia cu cunoscuta copie de circulatie, pe care o forfecam noi (figurativ!) cu sârg la proiectii si în masa de montaj, prin studentie.

Nu obisnuiesc sä încurc borcanele - în spetä, träsäturile personale si cunostintele profesionale.

(Notä tardivä: Da, aveti dreptate. L-am corectat pe Iosseliani.)

Rectific, filmul Hotul, al regizorului Pavel Ciuhrai, n-a luat premiul la Cannes, ci a fost nominalizat la Oscar (cel mai bun film strain) in 1998.

"Anul acesta Academia n-a mai vrut un al doilea Kolja". Traiectoria filmului n-o cunosc, stiu in schimb ca a fost prezent in toate festivalurile mari ale lumii.
L-am vazut de mai mult de doua ori, nimic de contestat, din contra.
p.s. Vazut la cinemateca. ;)

funny, dar nu are nici o legatura cu Rossellini. :lol:
de Aleksandr Sokurov ce parere aveti?

Calina rosie am mai vazut, tin minte ca era ceva cu o Lada si un accident si ca mi s-a parut jeg. Oricum trebuie sa-l revad ca sa-l comentez...

In schimb am vazut de curand Taxi blues, realizat in 1990 de Pavel Lungin.
Povestea era cam asa : o banda de muzicieni cheflii se urca intr-un taxi. Coboara rand pe rand din masina, ultimul dintre ei lasand soferul cu aparatul de taxat pornit si neplatindu-i cursa. Asta il asteapta ce-l asteapta, dupa care isi da seama de teapa si pleaca.
A doua zi vede un afis cu tipul din taxi (era saxofonist), care anunta un concert. Din acest moment viata celor doi devine de neseparat. Saxofonistul decade din ce in ce mai mult din cauza alcoolului, isi pierde contractele, sotia, casa devenind sluga soferului (pentru a putea plati datoria care creste din zi in zi). Intr-un final isi vinde si saxofonul, care este recuperat de sofer. Intre cei doi se instaureaza un sentiment de love/hate extraordinar, care este si cheia filmului.
Filmul se termina cu jazzman-ul ajuns mare solist in America si cu soferul de taxi, un fost prieten uitat si batjocorit.

@Pitbull (mi-a fost oarecum sa incep asa: “draga Pitbull” :P

1. Filmul sovietic a fost – cu micile exceptii care confirma regula - o uriasa si grosiera opera de propaganda comunista din care a fost evacuata viata…

2. Am retinut, deci pretuiesc, din filmografia sovietica:
rusul Tarkovski (tot), armeanul Serghei Paradjanov (Sarkis Paradjanian) (“Sayat Nova”), georgianul frantzuzit Otar Iosseliani (“Pastorala”, “Favoritii lunii”, “Si lumina s-a facut”), georgianul Tenghiz Abuladze (“Copacul dorintei”, “Caintza”), Alexei Gherman (“Prietenul mei Ivan Lapshin”, “Proverka na doroghe” (Verificarea in misiune”), Nikita Mihalkov ("Raba liubvi" ("Sclava iubirii" – admirabila Elena Solovei, „Piesa neterminata pt o pianina mecanica”), Aleksandr Sokurov (Elegiile – inclusiv epizodul dsp Tarkovski + cele trei filme dsp Lenin, Hitler si imparatul Hirohito, cu ultimul e present la Berlin in acest an – asteptam relatari ca la fotbal de la ALS :P ).
In rest, mici si fericite “accidente” de creatie, care nu prea conteaza. Ceea ce ma sufoca la filmele sovietice este “propaganda” de tip buldozer (M. Moore e un naiv copilash in acest domeniu…) si toposul saracit, cenusiu, de “zona” agitata…

3. Din filmele sovietice am retinut admirabile partituri actoricesti – chiar actori exceptionali, majoritatea dintre ei s-au filmat, deloc intamplator, in filmele lui Tarkovski:
Innochenti Smoktunovski, Natalia Bondarciuk (in Solaris), Margarita Terehova (mama din “Oglinda”), Oleg Iankovski (rusul nostalgic din “Nostalgia” si in “Oglinda”), Aleksandr Kaliaghin, Nikolai Grinko (in “Andrei Rubliov”, “Oglinda”, “Solaris”, “Stalker”), Aleksandr Solonityn (in “Andrei Rubliov”, “Oglinda”, “Solaris”, “Stalker”), Aleksandr Kaidanoski (in “Stalker” e chiar stalkerul), Alexei Batalov, Inna Ciurikova, Alisa Freidlih, Oleg Menshikov…

Mai discutam daca se face interesant si… daca nu murim (vorba lui Lev Tolstoi) :)

ma tem ca nu va impartasesc entuziasmul legat de filmele sovietice...le urmaresc, le admir, le recunosc valoarea, dar extrem de putine imi stau aproape de inima...toate pe care le-am vazut, mi s-au parut foarte incarcate si reci...desi am vazut si cateva color, eu le gandesc pe toate in alb-negru tocmai din cauza atomosferii lor...
culmea e ca am vazut acum vreo 2 ani un scurtmetraj rusesc, care avea exact aceeasi raceala...si era recent facut...
nu cred ca m-as putea uita la un film rusesc ca sa ma binedispun sau sa ma linistesc sau sa ma relaxez...mi se par foarte solicitante...
daca gresesc, va rog corectati-ma...

Ricutza, mamä, gresesti pe alocuri, si-am sä-ti spun si unde:
1) Noi nu suntem entuziasmati de filmele "sovietice", ci de cele RUSESTI. De aici, si felul cum am formulat titlul topicului. Marea valoare e a spiritului si a culturii ruse, care au reusit sa razbata in atatea filme care, cel putin istoric, politic si administrativ, erau "sovietice". S-a comentat mai sus despre aceasta dihotomie.
2) Ma intreb ce intelegi prin "raceala". Ca-n Siberia-i frig, stim, dar rusii (si cultura lor) sunt, dimpotriva, FIERBINTI (si in sens bun... si in sens FOARTE RAU, din pacate)...
3) E drept ca multe dintre filmele lor sunt grave, triste... chiar deprimante... profunde, meditative, filosofice, etc., etc... Dar iti recomand sa-i arunci o privire lui Riazanov, cu "Tarul Ivan isi schimba profesia" sau "Gara pentru doi"... Ori, "Moscova nu crede in lacrimi" (Oscar 1981). Acolo sa vezi veselie si buna dispozitie - sau macar un optimism autentic si cu adevarat insufletitor!

Mi-era simpatic Calinescu ( :sick: ) cand era la tele7, difuza toate rusestile astea, plus romanesti. Acum aia se plang ca "de 5 luni nu ne-am luat salariile si lucram in conditii inumane, fara apa si caldura".

p.s. Cand traiesti in RMetia, n-au cum sa-ti placa sovietele. ;)

Apropo, "Krasnaia Kalina" ("Cälina rosie"), 1975, de Vassili Shukshin, dupä propria lui povestire, e un film de referintä! Unul dintre cele mai bune filme despre recuperarea unui fost delincvent, un film despre familie si umanitate, färä dulcegärii si banalitäti, de o simplitate când crudä, când duioasä. Shukshin a murit (pare-mi-se cä de inimä), imediat dupä ce l-a terminat.

ricutza (btw: welcome back!), iti recomand "muntii albastri" ai fratilor senghelaia - sint convins ca o sa te binedispuna & o sa-ti schimbe, hopefully, impresia dspr acest cinema :happy:
din pacate, nu stiu unde se mai poate vedea...
poate-l are cineva copiat (desi ma indoiesc).
succes(e)!

@herbert:
destul de cuprinzator si de bun simt who's who-ul tau. L-ai uitat insa pe Andrei Mikhalkov-Konchalovsky (scenaristul maestrului T), macar pentru 'Sibiriada'.
nota 10 pentru Aleksandr Solonityn - e un behemoth, vorba lui serioja.

Din contra,am sa zic ca valoarea transcede orice fel de catalogari gen "propaganda",la fel de bine poate fi acuzat neorealismul italian ca face propaganda socialismului sau cinematograful american capitalismului.La Tarkovski,Paradjanov sau Sukurov sunt elemente infime de propaganda.Mai nasol cand e lipsa de valoare-exemplul cinematografiei romanesti.In ceea ce priveste raceala filmelor ruse,e adevarat ca par lipsite de un spirit pulsatoriu,totusi e o problema de context,pe de o parte ideologia teoretica(Eisenstein,Pudovkin,Kulesov),pe de alta o mostenirea genetica specifica slavilor,si in plus intotdeauna le respira Big Brother in ceafa.

De acord cu tine, mai putin cu propozitia de sus. Sunt vreo 30 de titluri de care nu avem de ce sa ne fie rusine. Cantitatea de filme proaste e gigantica si in Italia si in Rusia.
In plus, productiile diferitelor tari trebuie judecate si in functie de contextul politic, economic al epocii.

@Pitbull
O precizare: Vasili Shukshin a murit la 2 octombrie 1974 – in imprejurari obscure, poate un asasinat comis de KGB? – la filmarile filmului (spre final) „Ei au luptat pt patrie”. Cei care au privit filmul pot constata lucrul acesta – actorul nu mai apare in scenele finale.
De ce cade banuiala pe KGB? Pt ca Shukshin – incomod, etern revoltat, cu priviri evlavioase spre istoria „glorioasa” a Rusiei - avea scris un scenariu despre Stepan Razin (un eroi national al Rusiei revoltat/revolutionare...) si incerca sa-l promoveze. Partidul comunist/ KGB-ul nu avea nevoie de asa ceva. si atunci au rezolvat problema in stilul cunoscut, conform invatamintelor lui Stalin: „dispare omul, dispare si problema”.

@ricutza
Cred si eu ca „Muntii albastri sau o istorie neverosimila” te poate inveseli.
O alta recomandare: „Maratonul de toamna” de Georghi Danelia. Actori excelenti: Oleg Basilashvili, Marina Neiolova... si o coloana sonora care merge la inima.

@Serghei
regizorii, filmele invocate de mine, actorii - sunt acele exceptii care confirma regula. In Uniunea Sovietica s-a produs o cantitate uriasa - indigerabila si chiar periculoasa - de "material propagandistic filmat".

@herbert
Multumesc pentru informatiile despre moartea lui Shukshin. FOARTE interesante si utile!

@ALS
O, da...! Cum l-am putut omite? "MUNTII ALBASTRI". Si acum mai râd ca fraieru', din amintiri, când mä gândesc la tov. Kuparadze, tov. Murmanidze, sau obsesia lui Zaza Zazaevici: "Mâine-poimâine, au sä joace fotbal cu autobuzele!"

@keyzer
"Siberiada". In ciuda câtorva dintre cele mai grosolane lipsuri de racord pe care le-am väzut vreodatä, unul dintre filmele mele de TOP. Nu e ocazie sä nu-l reväd si sä plâng la final ca proasta-n bisericä.