Turneul Forumistilor: Twinsen ne propune El Metodo
 

Film: El Metodo

Propus de: Twinsen

Perioada de votare: 19 august 2012 - 26 august 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

T., prefer coaforul!

Pe mine ma intereseaza mai mult ce e in cap, nu pe cap.

o veche zicala spune ca: "haina face pe om". cu siguranta putem extinde teoria si in cazul podoabei care acopera cutia craniana, fie ca e par,caciula sau sapca...
iata motivul pentru care tu, te barbieresti in fiecare dimineata!

E de-a dreptul fascinanta discutia asta despre cosmetizare si igiena. De ce ne-am mai uita la un thriller, daca putem dezbate in loc cate periaje dentare sunt ideale pe zi? :-?

of, esti total lipsit de imaginatie. inchipuieste-ti ca ne aflam in sala de cinema si omul se destinde putin pana sa inceapa filmul....

E bun filmul. N-as spune ca e chiar un thriller(unde-i sangele, unde-s armele, unde-s urmaririle pe patru roti? nu exista nici macar un villain propriu-zis in poveste) dar e interesant, mi-a tinut in frau atentia foarte ferm. Imi plac povestile care se desfasoara cat mai in timp real, pe perioade cat mai condensate de timp. Actorii-s convingatori in cea mai mare parte a timpului (o bila neagra pentru overactingul fatalaului fastacios, ezitant si parsiv in scena care precede dezvaluirea cartitei), atmosfera e naturala si pulsanda (exceptand un mic iz de gimmick comic impragmatic al ideii asteia de a segrega candidatii la un job; nu ma pot abtine sa nu-l compar cu o comedie frivola si ieftina - dar distractiva - pe care am vazut-o mai demult pe HBO: "12 In a Box", care isi infige intriga in cam aceeasi idee: izoleeaza un grup de persoane si pune-i sa se omoare unii pe altii incercand sa coopereze, si sa coopereze incercand sa se omoare, dupa ce ii intarati cu o recompensa consistenta). Nu stiu exact despre ce se vrea a fi filmul dar pare ca denunta mentalitatea celor care sunt in stare sa calce pe cadavre si sa-si neglijeze demnitatea, din disperarea la care i-a adus vitregia conditiilor de pe piata actuala a muncii. Dar pare prea simplist-logic si evident ca sa fie redus la atat. Ar fi pacat daca ar fi redus la atat. Scena in care camera paraseste discret si surprinzator zidul de termopan al salii, dezvaluindu-ne (foarte inteligent, doar prin aluzie sonora) pandemoniumul iscat de razvratiti impotriva conditiilor muncitoresti&co, din nou, pare sa sublinieze aplecarea filmului intr-o directie a criticii socioeconomice. Totusi, scena asta mi s-a parut semnificativa mai mult din considerente estetice. Schimbarea brusca si scurta de atmosfera e pe de-o parte ca o gura de aer proaspat care se invita inauntru profitand de deschiderea unei ferestre, dar in acelasi timp e un aer subversiv, daca pot sa-i zic asa, care aduce cu sine nelinistitorul. Poate e cel mai thriller-easc moment al filmului. In concurenta - poate - cu ultimele scene, duelul dintre the last two men standing, care e imbalsamat intr-un suspans genuin viguros. Chiar muream de curiozitate sa vad care cedeaza (si cum). (Also, I don't know what to make of the bathroom sex-scene. M-a cam consternat submisivitatea doamnei. N-am inteles exact ce s-a-ntamplat acolo, si si-a lasat o impresie puternicuta pe mintea mea. O sa simt nevoia sa mai reflectez asupra ei in zilele urmatoare probabil)

8/10. Up!

El Método, un film spaniol regizat de tipul ăsta, M.Piñeyro, în 2005. Să vedem... În primul rând, ce nu mi-a plăcut (că au fost și niște dezamăgiri). Tehnica în care au fost redate primele fragmente din film, în multiframe-uri, n-a făcut decât să mă obosească vizual în timp ce încercam să înțeleg niște informații și așa greu de digerat (legate de FMI, Banca Mondială. proteste în Madrid etc.) Informații tari + imagini tari nu fac o rețetă prea bună din punctul meu de vedere. În mod automat sacrifici elementul informativ când te concentrez pe o imagine frumoasă și viceversa.

Apoi, tipic spaniolilor, s-au grăbit să insiste pe o latură siropoasă care chiar nu-și are locul în universul corporatist pe care încearcă Marcelo Piñeyro să ni-l prezinte prin micuța s-a parabolă. Au ei o chestie nativă, la regizorii neolatini mă refer, care îi conduce inevitabil către corazón. În contextul bussines al peliculei, este nepotrivit. Ca să nu mai zic că, din nu știu câti candidați, s-au nimerit să fie cei mai buni taman doi inși care au avut o relație în trecut. În fine, să trec peste - deși este un aspect care, cel puțin în ochii, mei scade valoarea producției.

Pelicula reușește să te distreze și să te țină în priză, cu toate că acțiunea are loc într-un spațiu destul de restrâns. Dar senzația care te încearcă la El Método este similară, păstrând proporțiile, cu plăcerea pe care o aveam când eram mic, vizionând Jumanji. Sunt curios mai mult să văd cine mai pleacă și am tendința de a considera oamenii din cameră ca niște pioni aflați pe cale să primească, din clipă-n clipă, câte un eject de la conducerea companiei (pe care, apropo, nu avem ocazia să o cunoaștem).

Personajele au CV-uri, poartă "măști" și rostesc doar expresii fabricate. Culmea, cei care ies din cursa pentru funcția executivă sunt, de fapt, indivizii complecși, umani. Oare asta o fi esența capitalismului? N-aș prea crede. El Método nu este atât un film care caracterizează capitalismul, ci un fel de gimmick-joc-experiment care speculează, foarte bine de altfel, dorința privitorului către tragi-comic.

Dacă m-aș gândi că El Método s-ar fi menit a fi un film despre capitalism sau unul despre firea umană, atunci el cade pradă propriilor imperfecțiuni. Dacă, însă, iau în calcul posibilitatea că acestă peliculă a avut rolul mai puțin nobil de a distra, într-un sens poate puțin răutăcios și crud, atunci cred că și-a atins bine scopul. Per total, El Método se încadrează în acea categorie de filme care sunt prea over the top și superficiale pentru a fi considerate capodopere, dar, în același timp, prea distractive ca să fie numite slabe.

Thumbs Up, fiindcă nu m-am uitat niciun moment la ceas. Dacă era o parte mai profundă în acest film, cre' că probabil am pierdut-o printre spaghetele alea reci pe care le mâncau aparent cu silă personajele, pardon, concurenții.

PS: Mă întreb, de ce am avut senzația că concurenții se luptă, nu pentru un banal post de conducere, ci chiar pentru un loc în acel adăpost nuclear fictiv? Ideea unui inteviu este aceea că nu ai foarte multe de pierdut, mai ales când candidații sunt oameni cu costume de 1000 de dolari. Nu e ca și cum există doar o firmă în lumea asta.

Ești darnic! După părerea mea, prima jumătate este într-adevăr foarte bună, motiv pentru care ar merita un 8. După faza cu scena de sex din baie, deja începe picajul, care ține până spre sfârșit. Eu i-aș da un 6 per total.

Eu cred ca unul din cele mai mari complimente pe care le poti face unui film e sa spui ca a fost distractiv si ca te-a facut sa uiti de timp in timp ce-l priveai. Iar El Metodo e si un film inteligent din punctul meu de vedere. Nu e o capodopera si nici nu-si propune sa fie, insa entertainment inteligent e greu de gasit in ziua de azi.

Nu știu dacă se poate numi entertainment inteligent. Probabil așa s-a dorit a fi, dar, în opinia mea, la finalul zilei e doar entertainment, ceea ce e good enough in my book. Motivele pentru care nu mi s-a părut un film inteligent sunt lipsa de credibilitate și anumite acțiuni ale unor personaje care nu prea au sens, judecându-le la rece.

Admit că filmul te învăluie și îți captează atenția, dar eu cred că și-a propus mai multe obiective, pe care nu le-a îndeplinit. Am ales însă să privesc partea plină a paharului, așa fac cu orice film, așa că i-am dat Thumbs Up pentru ceea ce are, nu pentru ceea ce-i lipsește.

Un exemplu de dialog inteligent e cel in care se stabileste daca tipul care si-a raportat compania ca polueaza mediul a procedat corect sau nu. Sincer eu nu imi amintesc nici macar un singur film care sa fie doar entertainment si sa aiba o discutie la nivelul ala. Imi amintesc o mie de filme in care doar entertainment inseamna negrii facand giumbuslucuri, renderizari 3D de 50 milioane de $, animale simpatice sau hahaieli despre sex.

Nu ma intelege gresit iti inteleg si iti respect punctul de vedere, chiar daca nu-l impartasesc. Dar nu stiu ce fel de filme de entertainment ai vazut pana acum, incat El Metodo sa nu ti se para mai inteligent ca ele. Da-mi te rog trei exemple de filme pe care le consideri entertainment inteligent.

spoileristilor, mai sunt si altii care vor sa vada filmul. stabiliti naibii o zi cand sa ne uitam toti la el, ca sa nu ne trezim si noi, codasii, ca insailam trei fraze la spartul targului, dupa ce s-au ciondanit pe 5 pagini, useri care se lafaie in timp liber.

Hm, sunt momente în care există într-adevăr o anume inteligență. Din păcate însă, filmele sunt precum castelele de nisip. Ce construiești cu pricepere într-o secvență, poți dărâma foarte ușor în altele. Scena cu sexul din baie este parcă din alt film, complet neverosimilă (deci prostească). Nu pot să cred că doi posibili viitori directori executivi nu se pot abține de la "una mică" în timpul unui interviu. Să nu mai zic că unul ejaculează în palmă. Tu poate ai trecut mai ușor peste aceste gafe ale scenariului, eu mai puțin.

@rvn, chestiunile astea (spoilerele) nu prea se pot evita, din moment ce trebuie să argumentezi anumite lucruri. Cel mai bine ar fi să nu intri pe secțiunea asta fără să fi văzut în prealabil filmul.

uups! sex&work?? combinatia suprema! deja imi dati idei minunate pentru a economisi si eu timp!
in cazul asta imi plac spoilerele.....:-O

Mie nu mi s-a parut filmul complet gratuit. Just entertainment. De fapt mai mult am sentimentul ca avem de-a face cu un film de continut (nu unul dintre cele mai profunde, dar totusi) si cu un autor care chiar are ceva pe suflet.
Un interviu nu ca oricare altul, tre' sa recunoastem, nu? Plus ca tipa aia era extrem de sexy.
Plus ca au loc si niste amenintari, santaje acolo; cum spuneam, n-am inteles exact ce s-a-ntamplat, m-a prins un pic pe contre-pied scena, dar tipa nu de libidinoasa ce era, coopereaza (nici macar nu sta pana la final).
aici sunt de-acord, dar e un detaliu prea insignifiant.
Te secundez inca o data. Dar cu aceeasi mentiune.

PS: Sunt sigur ca e irelevant pentru toata lumea asta, dar vroiam doar sa mentionez cat de ridicol e cum se sincronizeaza tema filmului cu ce se-ntampla momentan in viata mea. De fapt, chiar in seara de dininainte de a propune Twinsen filmul, eram intr-o febra pre-intervievistica de mi-a dat insomnii. Insa interviul n-a avut loc. Vorbea cineva pe forum odata (Shorry, esti prin preajma?) cum filmele ne aleg ele pe noi, cateodata, si nu numai invers. Cam exact asta mi s-a-ntamplat si mie acum. (de fapt mi se intampla destul de des in ultimul timp sa ma recunosc suspect de mult in filmele la care aleg sa ma uit :| )

l-am vazut aseara, tarziu, dupa o saptamana grea de munca si ma gandeam, in timp ce se contura tot mai clar scenariul, ca, psihologia, ofera omului zilelor noastre, cele mai rafinate posibilitati de a-si testa rezistenta si limitele suportabilitatii fizice si psihice. acum, nu mai este nevoie de ghilotina, lanturi si alte instrumente de tortura. oamenii de stiinta au inventat metode mult mai curate, elegante si eficiente. numai cei inteligenti reusesc sa supravietuiasca si sa castige.fiindca isi folosesc mintea pentru a-si controla emotiile, temerile, slabiciunile si a le transforma din dezavantaj in avantaj.
Federico a zis ca e bun filmul. eu spun ca este extraordinar de bun. a reuni o mana de oameni in acelasi loc si a-i obliga sa ia decizii de care depinde cariera lor, de a-i obliga sa se confrunte, sa-ti etaleze capacitatile de a domina, de a convinge, de a impresiona si dobori cu zambetul pe buze contracandidatul, mi s-a parut a fi un joc inteligent si foarte antrenant, mai ales ca, personajele, sunt create special pentru a face fata unui astfel de joc, in care miza, poate fi pentru unii, de neinteles, iar pentru altii, (cei care isi dedica viata carierei), sfarsitul sau un nou inceput.
THUMBS UP! meriti felicitari pentru alegerea de data asta, T.

este primul film (cel putin, vazut de mine) in care arta de a conduce a fost ridicata la rang de competitie pe viata si pe moarte. nu oricine poate fi un lider. trebuie sa te nasti cu talentul de a-i face pe altii sa te urmeze si sa te asculte. talentul acesta, cultivat, impreuna cu ambitia de a fi cel mai bun, este combinatia ideala pentru a conduce. in primul rand, trebuie sa te faci respectat, iar respectul se castiga intr-un asemenea joc al testarii capacitatilor, ca cel din film. mi s-a parut extraordianr de buna si actuala, ideea dupa care s-a realizat filmul. nu m-am miscat din fata ecranului de la inceput pana la sfarsit.

Slab! Slaaaab! Twinsen, una alba una neagra. :)
film tv de mana a doua, filmat ca un serial, de parca a fost montat in direct... despre corporatisti si pe gustul corporatistilor (genul spalati pe creier, care se imbraca la fel, vorbesc, gandesc la fel, au acelasi portret, colectiv) cu glumele lor (inside jockes) si legendele lor urbane, dintr-alea care circla pe e-mail, presuspus inteligente, in realitate ieftine, fara sare si piper. macar daca ar fi fost o critica a acestui mod de viata.
deci, lung si plictisitor, personaje fade, nici o miza, ti se falfaie de toti si nici nu vrei sa afli macar cine va castiga postul pana la urma. e atat de lungita pelteaua cu importanta jobului, ca nici macar baietii (sau fetele) de firma (corporatistii), in obtuzitatea lor, nu s-ar omori pentru un job, ca astia din film. la fel si cea cu compania care inventeaza si investeste in metode si teste sofisticate pentru a a face o angajare.
ce sa spun... comparatie cu 12 Angry man a lui Lumet...nici nu vreau sa intru in detalii pentru ca diferenta e de la cer la pamant. orice autoras care baricadeaza cateva personaje intr-o incapere vrea sa se compare cu Lumet.

cum ar spune robertsandu: un entuziast thambs down.

Esti ca un spectator Antena 3 care la finalul emisiunii spune dezamagit: "macar daca ar fi fost impotriva lui Basescu :( ". Pai a fost, for God's sake! A fost extrem de impotriva! Cum e posibil sa nu observi nici macar asta? De la protestele oamenilor care se aud de-a lungul filmului, continuand cu faptul ca primul eliminat e cel caruia ii pasa mai mult de mediu decat de companie (deci nu sunt toti la fel, da?). Si nu pot decat sa presupun decat ca la cadrul final in care tipa merge printr-o strada pustie si devastata, tu erai atent la tipul de camera de filmat folosit sau ceva de genul asta, ca altfel sensul e mai mult decat clar
Eu am fost corporatist la o firma cu peste 100.000 de angajati. Si unul din motivele pentru care am plecat a fost ca nu imi placea conformismul. Ulterior cand am dat de sefi abuzivi si de firme care voiau sa-mi dea teapa am invatat sa apreciez si avantajele unei corporatii, dar nu m-am intors inapoi, desi mi s-a propus. Acum sunt la o firma cu 8 angajati, iar filmul mi-a placut suficient de mult ca sa il propun, deci nu cred ca ai nimerit prea bine publicul tinta.

asta numesti tu critica? cateva imagini cu prostestatanti, imaginea de la sfarsit, plus faptul ca tipul care a denuntat compania ce polua a fost eliminat?
cand 90 la suta din film e despre niste personaje care arata cat e de important pentru ei un job la acest nivel, cat de educat, inteligent, descurcaret trebuie sa fii ca sa ajungi la o asemenea companie,
ce avantaje ai, bla bla bla...

Eu nu cred ca prea multi se uita la film si isi zic: wow vreau sa fiu si eu ca persoana care a castigat jobul! Sau se gandesc ce fain e sa lucrezi pentru compania aia care iti da spaghete stricate, iti baga camere de supraveghere la WC si iti distruge relatiile personale pana cand ajungi complet singur. :-?

Si nu inteleg, ce fel de oameni ai fi vrut sa arate? Normai ca persoanele selectate la interviul final pentru o pozitie de management de nivel inalt au o inteligenta si o cultura mult peste media populatiei. Nea Gogu portarul si croitoreasa Tantica nu ajung la un astfel de interviu. Avem exemple nesfarsite de filme in care problemele se rezolva cu pumnul, drujba sau bomba nucleara. Pentru mine personal e interesant faptul ca niste oameni inteligenti duc o lupta de idei si personalitati si din pacate nu vad asta prea des in cinema.

Interesant. Eu am cam picat undeva între extreme. Nici nu mi-a plăcut foarte mult - cum le-a plăcut lui Twinsen și lui rvn, dar nici nu pot spune că e un film atât de slab pe cât crede Mercutio. Mă mulțumesc cu calea de mijloc în cazul ăsta. Comparația cu 12 Angry Men chiar nu-și are rostul din punctul meu de vedere. Filmul ăla e o capodoperă.

Uite, aici e principala problemă pe care o am eu vis-a-vis de acest film. Personajele își pierd într-un mod extrem de "convenabil" inteligența despre care vorbești mai sus, pentru a duce la capăt un scenariu pe alocuri rudimentar. Există momente în care ele lasă tactul deoparte și se comportă cam ca Nea Gogu portarul și croitoreasa Tantica.

singura asemanare cu filmul lui Lumet, de care, am vrut si eu sa pomenesc, dar, mi s-a parut exagerata, este reunirea grupului de oameni intr-o incapere pentru a a fi confruntati cu o situatie limita. nu se pot compara personajele, nici timpul cand se petrece si nici miza. insa, "Metoda", nu este nici pe departe un film atat de slab incat sa spui ca este o copie nereusita a unei capodopere.
filmul sufera la capitolul viata. personajele sunt reci, nu stim nimic despre ele si nici despre trecutul lor, doar cei care-i selectioneaza si-au facut temele, fiindca ei vor sa angajeze pe cei care au cele mai putine puncte slabe.
eu nu stiu cum sta treaba cu corporatistii, fiindca lucrez pentru stat. ideea este ca, mi-am pus pe primul plan cariera si stiu ce inseamna sa conduci. filmul asta nu si-a propus sa ne arunce praf in ochi ca sa ne faca putina teorie despre cum se obtine un post si cat de mare e concurenta pentru el. filmul, ne propune confruntarea unor caractere si chiar daca el se desfasoara intr-un spatiu ingust si stii ca rand pe rand, candidatii vor fi eliminati, exista acea imprevizibilitate datorata faptului ca nu cunoastem deloc personajele, cum spuneam, doar putem intui cumva cine va rezista jocului, dupa modul cum gesticuleaza si sustin dialogul. totusi, am apreciat si dramul de sentimentalism care a fost putin mai condensat pe final, in scena aceea destul de ambigua, din lift. morala ar fi ca, de cele mai multe ori, dupa o astfel de viata inchinata carierei, ne trezim catre apusul ei, singuri, intrebandu-ne daca a meritat.

Well, parca si presedintele Americii a fost prins cu un mic sex oral in Biroul Oval, nu? Oameni suntem toti si poti sa-ti pierzi capul in anumite situatii.

asta-i arma secreta a femeilor. si-o folosesc fara scrupule si mi se pare aici a fi un simplu test.

rvn, pana la urma tot a fost mai interesant ca la coafor, eh? :))

la coafor e ca la serviciu. deci, poti sa spui ca dintre doua lucruri imbecile, am ales un film bun.

Excepții vor exista mereu, depinde dacă alegi te încrezi în ele sau dorești ca un film să fie realist și să încerce să ofere o reprezentare cât mai verosimilă a vieții reale. Cred că 99 de persoane din 100 nu ar fi avut cutezanța (sau tupeul mai bine spus) să facă sex într-o baie la un interviu - fie și pentru că exista o mică șansă ca cineva să privească din spatele unui monitor și să se ducă dracului postul (mai ales că interviul este unul neobișnuit).

Sigur, oricine își poate pierde capul, dar femeia aia chiar nu era oricine, cum foarte bine ai subliniat. Din contra, era până în acel punct al filmului vocea rațiunii și a calmului. Să-mi iei un personaj care părea a avea niște principii bine trasate și să mi-l transformi într-un fel de semiprostituată de ocazie, care nu are autocontrolul de a se stăpâni de la un casual sex cu o persoană față de care se arată dezgustată cu doar câteva minute este un non-sens. Genul de scenă care omoară și cea mai mică fărâmă de realism pe care ar fi putut-o avea filmul.

El Metodo este un film distractiv doar în limitele jocului dintre personaje, orice extrapolare sau referire la viața reală nu-și are locul pentru simplul fapt că personajele par a acționa fortuit. E părerea mea, desigur.

ups! eu cred ca tipa stia foarte bine ca sunt supravegheati cu o retea de camere de luat vederi.
scena de la baie a fost doar o dovada de ce este in stare sa faca o femeie care ajunge in postura ei. s-a folosit de arma seductiei din dotare intr-un mod scandalos de bun pentru ea. la urmatoarea miscare, si-a facut adversarul knock-out, fara sa tradeze in nici un fel, faptul ca, ceea ce facuse cu el in baie, o marcase emotional. intre personaje s-a purtat un joc al demascarii, dar nu unul din acela in care arati cu degetul,ci, ei, prin acel joc al mintii, din care au iesit invinsi, s-au exclus singuri.nu stiu daca ati observat, au fost tandemuri. fiecare dintre ei a fost provocat de un alt contracandidat, intrand fara sa vrea, in polemica,devenind astfel, vulnerabil.

Robert, te asigur ca exista lucruri mult mai neverosimile decat asta. si autentice. te crucesti daca le auzi.

Tocmai am vazut 12 Angry Men de curiozitate. Din punctul meu de vedere e ceva mai slab decat El Metodo. In 12 Angry Men toata lumea urla, emotia e la vedere, dar din pacate in spate nu e prea multa logica sau realism. Motivatiile sunt cusute cu ata alba, remarcabila fiind scena cruciala cand sadicul rupe fotografia fiului sau la final, intr-o asociatie mai mult decat simplista cu acuzatul. Sa respingi o marturie cruciala sub juramant doar pentru ca martorul avea niste urme de ochelari pe nas? Are you kidding me? El Metodo e ultra-realist pe langa asa ceva. Nu ma intelegeti gresit, 12 Angry Men e un film bun, de entertainment. El metodo la fel. Sunt doar stiluri diferite.

eu unul te-am inteles perfect. n-ai inteles nimic. problema ta e ca nici nu vrei sa afli.

Mai putina incrancenare, tovarasi! fiti mai zen :P

Apropo de "12", nici eu nu fac parte din cercul celor care-l ridica-n slavi. Desi sun un fan (temperat) al filmului.
Ce nu mi-a placut mie la el (cand l-am vazut prima si singura oara acum vreo 4 ani, cand eram mai pedant si rigid in ce priveste exigentele realistice, ca sa fiu cinstit) era impresia de hollywoodizare. Conceptul povestii, nu stiu sigur, dar imi imaginez c-a fost riscant si original pentru vremea aia, dar totusi Lumet nu e consecvent pana la capat, isi tese o plasa de siguranta in subsidiar. Si ma refer la micile tertipuri ce intenteaza sa dinamizeze actiunea. In principal, cat de des se ridica de pe scaun indivizii, si alte gesturi de-astea inrudite. La inceput de ex dureaza o eternitate pana se stabileste fiecare la locul lui. Care se zgaieste pe fereastra, care are ceva de-mpartit cu hainele de pe el, si alte gesturi de-astea pe care nu le mai retin exact, dar retin ca au existat. Secventa-pauza, in care oamenii trec pe la toaleta e un monument vulgar de oportunism in sensul mai sus precizat.
Ceva asemanator se-ntampla si-n 127 Hours. Conceptul epic hiper-minimalist -> supra(so)licitare in plan stilistic (camera, montaj, flashback-uri).

Problema ta e ca faci un atac la persoana absolut gratuit. Si la adresa unei persoane care a facut efortul sa ia un film recomandat de tine, sa-i acorde atentie si sa scrie un mesaj cu argumente despre el.

marile filme Fedie, am spus-o de altfel si pe threadul cu topul S&S, nu pot fi apreciate din prima. trebuie sa inveti sa le apreciezi. cu alte cuvinte nu poti efectiv sa percepi tot ce se intampla intr-un asemenea film dintr-o singura vizionare si de unul singur. e ridicol sa ai pretentia ca poti intelege oricare film, indiferent de complexitatea lui si nivelul lui artistic. s-au scris si se scriu sute de carti, se publica sute de reviste despre cinema, colectia criterion scoate aproape pentru fiecare film (chiar si in cazul filmului 12 Angry men) un al doilea disc cu comentarii, interviuri, analize.
de ce? e simplu. ca in orice domeniu pentru a aprofunda e nevoie de un ghid, de o indrumare, de niste explicatii. nuantele subtile care creeaza ambianta, stilul, tonul, definirea caracterului personajului prin interpretare, pornind de la fiecare gest marunt, haine, limbaj, detaliile de mizanscena, apoi imaginea, eclerajul, toate astea tin de arta la un film de arta. la un film de duzina tin de meserie, travail. intre auteur si meteur en scene e o diferenta mare. numai despre camera work exista o intreaga discutie la 12 Angry men, n-ai decat sa urmaresti extrasul C riterion, despre cum foloseste Lumet focalele, distanta si inaltimea de filmare. spre sfarsit, de exemplu, creeaza o atmosfera din ce in ce mai sufocanta prin filmare de aproape si de la inaltime cu o focala lunga, care da impresia de ingramadire, creind o tensiune gata sa explodeze, rezolvata printr-un plan exterioar larg la final.
comparatia cu filmuletul spaniol, care nici n-ar fi exista fara 12 Angry men, e mai mult decat ridicola. nici nu discut.

nu te-am atacat. daca n-ai avea pretentia de cinefil nu ti-as fi zis nimic. dar pentru mine e ca o blafemie sa spui ca e mai bun filmul spaniol.
uita-te la afis, ca la el ma refeream, nu am recomandat eu filmul:
http://www.imdb.com/media/rm95720192/tt0427582
e modul prin care se incearca sa se faca cunoscut un film comercial, de duzina. isi face reclama pe seama celebritatii filmului 12 Angry men, recunoscand de fapt prin asta ca nu este original.
scrie pe afis, insisi creatorii filmului spaniol spun ca au preluat elemente din 12 Angry men.

Nu, ridicol e sa iei un film hollywoodian de entertainment si sa-l descompui in fiecare bucatica. Adica ce vrei sa spui ca atmosfera creata de lentile exista doar daca citesti ce spun criticii despre ele? :-O Evident ca atmosfera ori o simti ori nu, si daca nu o simti poti sa citesti critica pana poimaine si tot aia va fi.

Eu vreau un autoturism care sa ma duca la o destinatie si tu imi spui ca daca nu stiu ca are prima implementare de ABS trifazic atunci nu e cazul sa mai conduc. Pentru tine chiar are sens asta? Cum ar fi sa nu poti cumpara o paine fara sa citesti 50 de carti despre soiuri de grau si 100 despre tehnici de coacere? O gusti si iti place sau nu, pentru Dumnezeu! Cum ar fi sa te duci la gradina botanica si un expert de acolo sa-si puna cu dispret ca esti un ignorant ca iti place trandafirul ala si nu o piticanie schimonosita de cactus care e singura planta adaptata pentru supravietuire in desertul Gobi?

Daca regizorul face un film pentru critici si experti in arta atunci sa le ceara lor sa-i plateasca biletul sau DVD-ul, ok? Nu la ignorantii care nu vor sa citeasca o biblioteca ca sa invete despre lentilele sale X(
Eu ma uit la filme, nu la afise. Si a spune ca El Metodo e o clona a lui 12 Angry Men nu are nici un fundament in realitate. Sper ca e evident ca ma refer la poveste, nu la lentile...

[/quote]


esti de-a dreptul distractiv cu felul tau de a fi. :) daca nu simti tu inseamna ca nu exista.
atmosfera exista de la bun inceput. autorul a creat-o intentionat. doar ca tu nu o percepi. atentia ta e indreptata spre altceva. dar simturile se cizeleaza, mai ales simtul observatiei, gusturile se rafineaza. cand stii care sunt mijloacele de expresie ale cinemaului le poti observa lesne si aprecia cum le foloseste un autor. cand ai la indemana cateva exemple din filme cunoscute, poti compara, urmari si in alte filme. cand stii ca in 12 Angry men autorul foloseste o focala lunga ca sa creeze o senzatie de ingramadeala, pentru sublinia un anume moment din intriga, ei bine lucrul acesta il poti observa dupa aceea si in alte filme.
dar pe tine nu te intereseaza decat povestea, nu cum e spusa ea, jocul unor actori, nu cum sunt filmati ei. te intereseaza doar sa ai niste trairi primare, doar amuzamentul, entertainment-ul.
cu alte cuvinte pentru tine filmul e un produs, nu e arta, iar eu imi racesc gura degeaba.


exact cum spuneam. comparatii nepotrivite, prozaice.
filmul vazut ca un produs. "a aparut un nou tip de aspirator, il arunc pe cel vechi"
notiunea de originalitate iti spune ceva? exista si film de arta. fiecare opera de arta e unica.
tu intre un picasso original si o imitatie viu colorata , vei alege mereu imitatia.
pentru mine 12 Angry men e o opera originala. filmul tau spaniol e o imitatie ieftina.
in calitate de produs industrial, pentru tine, evident, e mai bun filmul spaniol.

Hm, s-au născut niște discuții aprinse aici. Eu unul sunt de partea lui Mercutio. 12 Angry Men este un film superior din absolut toate punctele de vedere, regie, substanță, realism, joc actoricesc, personaje complexe etc. Este un exemplu clasic de entertainment inteligent. Cred că l-am văzut de vreo zece ori de-a lungul anilor și niciodată nu m-am plictisit de el. Și da, este în același timp și un film artistic (am avantajul că am citit Making Movies).

@Federico, într-adevăr, Sideny Lumet se folosește de secvențele de pauză pentru a iniția dialoguri one to one. Asta nu este însă de blamat, din moment ce, în orice încăpere în care se discută lucruri de o importanță extenuantă psihic, pauzele sunt ceva firesc. Pot să acuz un film că se folosește de un lucru artificial pentru a-și dezvolta povestea. În 12 Angry Men nu vorbim însă de ceva artificial. Și nu cred că pelicula lui Lumet se poate numi suprasolicitată în plan stilistic. Twinsen, spre exemplu, nu a observat nimic stilistic la filmul ăsta. Tu zici că e suprasolicitat.

PS: În momentul în care atmosfera e foarte tensionată și cineva îți spune ceva cu care nu ești de acord, tendința normală este să te ridici de pe scaun, să gesticulezi și să ridici tonul. Este una dintre reacțiile umane firești. Am studiat ani buni psihologia comportamentală și comunicarea de tip non-verbal. Este nevoie de un autocontrol total să poți manevra o discuție înflăcărată de pe o poziție neutră precum statul pe scaun. Autocontrol care multora nu le este la îndemână. Așa că, din punctul meu de vedere, reacțiile din 12 Angry Men sunt perfect rezonabile și explicabile prin apel la natura umană și la profilul discuțiilor de grup (aici, un grup conflictual).

@Mercutio, apropo de acel poster din link, nici cu Glengarry Glen Ross nu cred că se poate compara El Metodo. Filmul ăla e deosebit.

Cand autorul foloseste o focala lunga ca sa creeze SENZATIA de ingramadeala atunci trebuie sa o simti, ca de aia e o senzatie, nu sa citesti despre ea. Doar e o senzatie instinctiva, nu un proces rational intelectual. Sau cum ar trebui sa gandesc: "Hmm acum regizorul a schimbat pe focala lunga, ia sa ma concentrez ca sa mi se pare atmosfera inghesuita" :-/
Tu esti cel esti cel care vorbeste despre *senzatia* create de lentile, care e tocmai o traire primara, nu eu. Si in caz ca ti-a scapat asta, filmul pe care l-am propus e o drama, nu o comedie spumoasa cu Ben Stiller.
Oh, deci tu crezi ca daca te intereseaza strict un anumit aspect a filmelor, atunci esti o persoana cu un simt artistic profund, in timp ce altii sunt niste filistini care se uita la filme pentru un amuzament vulgar. Ei bine ca sa intelegi un scenariu si ceea ce transmite un film ca mesaj iti trebuie o cultura mult mai vasta, din domenii diferite, nu doar acel unul pe care il venerezi de parca ar fi singurul din univers. Iti trebuie de asemenea ratiune si capacitate de analiza. Te-ai intrebat vreodata de ce scenaristul e trecut la credite alaturi de regizor? :-?

Felicitari pentru ca ai citit Making Movies. Poate te va ajuta sa ma lamuresti in urmatoarele aspecte:

- Cum e posibil ca juratii sa respinga marturia unui martor care afirma ca a vazut cu siguranta pe acuzat omarandu-si tatal, pe motiv ca martorul are niste urme de ochelari pe nas si deci poate n-a vazut bine. :-O Cat de ilogica e scena in care argumentul asta il convinge pe un om care aparent e foarte rational?

- Ce fel de juriu din universul asta respinge o alta marturie clara a unui martor care spune ca a auzit acuzatul strigand ca o sa-si omoare tatal si l-a vazut coborand pe scari, deci doua elemente distinctive unul auditiv si altul vizual, pe motivul ca martorul e batran si poate s-a autoconvins ca a auzit si a vazut ca sa-si dea importanta. :-O

- Cat de superficiala poate fi o caracterizare a unui om care vorbeste doar de meciul sau de baseball, cand se hotareste pedeapsa cu moartea aplicata acuzatului? Vorbim de un om care ar trebui sa aiba inteligenta sociala, ca doar ni se spune ca era foarte bun la vanzari. Chiar daca un om s-ar gandi la meci, nu ar repeta-o mereu la sedinta ca sa arate ca ultimul imbecil.

- Cat de greu e sa creezi un personaj care repeta de 20 de ori de-a lungul filmului ca acuzatul ar trebui omorat, justificand asta prin faptul ca e un "sadic"?(:|

- Cat de greu e sa creezi un personaj a carui singura trasatura e faptul ca are prejudicii sociale referitoare la saracii din cartierele nefavorizate si le repeta de 5 ori de-a lungul filmului? Cat de teatrala si fabricata e scena in care ceilalti jurati se ridica de la masa si se intorc cu spatele cand omul repeta a 5-a oara prejudecatile sale, desi nu o facusera in celelalte 4 dati?

Acum am observat si asta. :-O Nu, nu e nevoie de "autocontrol total" ci de o minima educatie. Numai niste badarani sar in picioare si urla ca disperatii, doar pentru ca altii au o parere diferita de a lor.

Evident că trebuie să o simți, ceea ce am și făcut. Nu înseamnă că, dacă citești o carte, o faci pentru a te da cunoscător și pentru servi cuiva citate din ea. O faci doar pentru tine. Am simțit 12 Angry Men în fiecare moment al său, iar din acest movit este unul dintre puținele filme pe care le revăd mereu cu cea mai mare plăcere. Din dorința de cunoaștere, am simțit și nevoia de a citi Making Movies - pur și simplu pentru a aprofunda partea tehnică.

Însă nu o să apreciez niciodată un film pentru că îmi zice vreo carte sau vreun critic de film. O fac pt. ce îmi transmite acel film.

robert, mie mi s-a spus ca "n-am inteles nimic" din film pentru ca nu am citit ce au scris nu stiu ce critici.

Hai să vedem:

- În cadrul sistemului juridic american există noțiunea de "reasonable doubt". Asta înseamnă că, dacă există chiar și cea mai mică șansă ca un martor să se înșele, atunci nu poți corobora mărturia acelui martor. Există o vorbă: cică mai bine să scape 100 de vinovați decât să închizi pe nedrept un nevinovat. Cred că am lămurit punctul acesta.

- L-a auzit în timp ce trecea un tren de călători la 3 metri de fereastra lui. Repet, există și în acest caz un reasonable doubt. Deci nici această mărturie nu este de nezdruncinat. Și, da, psihicul unui om, mai ales al unui om care are o stimă de sine la pământ, este foarte fragil. E binecunoscută complexitatea psihicului uman.

- Pelicula este una clasică. Asta înseamnă că avem parte de tipuri de caractere. Acel personaj (Jack Warden) este tipul ignorantului (un tip de personaj pe care îl găsim și la Molière). Nu-i pasă de soarta acuzatului și nici măcar nu este cât de cât interesat să ia decizia corectă. Vrea doar să prindă meciul. Sidney Lumet a făcut o treabă minunată cu acest jurat, în contextul în care personajul clasicist are o singură trăsătură predominantă.

- Exagerezi. Termenul sadic nu este repetat atât de des. În plus, pentru juratul jucat de Cobb, totul este o adevărată vendetă personală - așa că, evident, investește mai multă pasiune decât restul persoanelor din cameră.

- Prejudecățile există în fiecare dintre noi. Depinde de persoană dacă se lasă subjugată de ele sau dacă are un simț al dreptății și o moralitate suficient de dezvoltate încât să mențină toate aceste prejudecăți în stare latentă. Acel personaj despre care vorbești tu (juratul nr.-ul 10) are într-adevăr în permanență un tip de comportament discriminatoriu la adresa acuzatului.

Chiar și așa, cred că știm cu toții expresia "picătura care a umplut paharul". Secvența în care ceilalți jurați pur și simplu refuză să mai stea la aceeași masă cu el ne arată cât de nocive pot fi prejudecățile și este o reprezentare extrem de stilizată a acestei expresii.


După ce am citit ce ai scris, pentru mine e destul de clar. N-ai înțeles ideea filmului și nici dedesubturile sale. Îți sugerez să lași ceva timp să treacă și să-l vezi încă o dată.

Actually "reasonable doubt" inseamna exact ce sugereaza numele: indoiala rezonabila. Tie ti se pare rezonabil sa presupui ca martorul nu a vazut bine pentru ca are urme de ochelari pe nas?
Ok, dar filmul nu ne da nici o ocazie sa vedem crima sau macar sa-l vedem pe martorul ala. Deci ce ne ramane, o presupunere hazardata ca martorul si-ar fi imaginat ce a auzit si vazut fiindca e batran si are stima de sine scazuta? Chiar ti se pare asta rezonabil?
Tu ai spus ca filmul are "personaje complexe". Daca pentru tine un personaj care e interesat doar sa prinda meciul e "complex" atunci nu mai am nimic de spus.

Judecând după declarația martorei, cum că a văzut crima din pat, când s-a uitat trecător pe geam, da mi se pare foarte rezonabil. Port ochelari de vedere, așa că dacă mă uit pe geam din pat, văd în ceață, așa cum probabil a văzut și femeia cu pricina.

Ăsta este și farmecul filmului. Nici nu trebuie să văd crima. Tipul ăla poate e vinovat, nu ar fi prima oară când un juriu se înșală. Dar nu asta contează. Contează că sistemul juridic trebuie respectat, vorba lui Henry Fonda, mărturia unui martor care condamnă un adolescent la moarte trebuie să fie de o acuratețe incredibilă. Ceea ce nu este cazul.

Personajele sunt complexe prin suma lor. Există o diversitate de personalități în acea cameră, care intră inevitabil în conflict.

Twinsen, noi am mai avut niste certuri pe tema asta. Cand am zis ca n-ai inteles nimic, am exagerat din iritare. Totusi, tie iti scapa un aspect important. Exista arta care poate fi apreciata de toata lumea, populara, si exista arta pentru care trebuie sa te cultivi, sa inventi a o aprecia.
Daca ajungi din greseala la spectacolul unei opere de Wagner, singura ta senzatie va fi nevoia de a iesi imediat afara. Totusi exista oameni care il apreciaza pe Wagner, pe Joyce, pe Braque.
Natura nu te inzestreaza la nastere cu capacitatea de aprecia asemenea arta, asa cum crezi tu.
Mai e nevoie de ceva. Emotiile, sentimentele, au o latura culturala. Ele se invata, de la parinti, de la cei apropiati. De ce crezi ca copiii de artisti devin la randul lor artisti? In cazul nostru, cand e vorba despre un film mai complex, pe care nu-l simti din prima, trebuie sa ai o curiozitate, sa incerci sa descoperi. Eu imi zic: de ce spun oamenii astia ca filmul asta este extraordinar?
Ok, mi-a placut, totusi, parca nu e cine stie ce. Atunci citesc o cronica serioasa despre el, ma uit la extrasul dvd-ului, si zic aha, interesant, n-am observat chestia asta. E prea subtila, e prea nuantata, dar exista, e acolo. Marile filme nu se bazeaza doar pe o poveste plauzibila. Nu e vorba doar de niste actori filmati in timp ce-si interpreteaza rolurile. E mult mai mult decat atat. Exista o multitudine de mijloace de expresie prin care un autor poate transmite semnificatii spectatorului. Insa spectatorul, la randul lui trebuie sa aiba abilitatea de a le recepta. Abilitate care, asa cum am spus, trebuie cultivata. Pana nu intelegi ideea asta vei ramane la un nivel mediu de intelegere al cinemaului. Dar e ok sa ramai acolo. Majoritatea oamenilor sunt la acest nivel.
Unii, insa, au decenta, spre deosebire de tine, sa recunosca ca anumite filme ii depasesc.