Turneul Forumistilor: Twinsen ne propune Made in Hong Kong
 

Film: Made in Hong Kong

Propus de: Twinsen

Perioada de votare: 12 august 2012 - 19 august 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

mda.interesant.

Intr-adevar interesant. Am vazut filme retardate pe care s-a discutat pagini in sir si filme bune cu cateva comentarii. Asta macar beneficiaza de tacere, e si asta ceva.

Eu l-am avut trei zile in torrent, si abia de vreo jumatate de ora mi s-a terminat download-ul. Maine sunt plecat toata ziua si daca reusesc il vad duminica.

Eu am facut rost de el in 2 ore weekendul trecut, dar probabil depinde si de noroc.

Maine reusesc si eu sa-l vad , revin cu un comentariu .

Mi-a placut filmul acesta... un film deosebit facut cu bani putini.

Da, presupun că voi comenta eu primul. Să încep cu o mărturisire (sau cu două): nu am auzit de filmul ăsta până să fie propus de Twinsen și recunosc și că nu mă dau în vânt după filmele asiatice. Cred că majoritatea, cu câteva excepții notabile, sunt ușor overdone (în lipsa unui termen mai bun), în sensul că țin morțiș să accentueze - inutil zic eu, anumite aspecte, în loc să prezinte lucrurile așa cum sunt și să lase privitorul să tragă propriile concluzii (oricare ar fi ele).

Personal, am găsit Made in Hong Kong un film cam greu de urmărit. Deseori acțiunea se desfășoară în cerc restrâns, între cei trei protagoniști: Moon, Ping și Sylvester (nu Stallone). Atât timp cât lucrurile se mențin în acest registru "micro", filmul este remarcabil. Când însă se face tranziția către diviziunile superioare ale cămătăriei și ale crimei organizate din Hong Kong, coeziunea filmului are de suferit. Ai uneori senzația că pelicula se poartă cu privitorul ca și cum ar fi de-al locului, lucru pe care l-am sesizat la mai multe pelicule asiatice și lucru care nu prea îmi place.

Habar n-am cum este viața în acel oraș, am nevoie de explicații. Sigur, pot observa drama pur umană a unor indivizi prinși într-o capcană a suferinței din care, uneori, singura scăpare este moartea - așa cum sugerează în repetate rânduri pelicula. Eu vreau și mă aștept de la un film să-mi dea și explicații. Altfel spus, în Made in Hong Kong se descriu, foarte stilistic ce-i drept, o multitudine de efecte și doar foarte puține cauze. Iar cauzele despre care vorbesc sunt redate mai mult prin fraze rostite fugitiv de narator. La final, am văzut doar o părticică din întreg. Ca și cum m-aș trezi în mijlocul unui joc de cricket fără să știu foarte bine regulile sau măcar cine cu cine joacă.

De dat îi dau Thumbs Up, nu pentru produsul finit, cât pentru valoarea intrinsecă destul de consistentă a unor secvențe care, de ce să nu fiu sincer, deseori m-au impresionat (și nu puțin) - atât prin modul vizual în care au fost prezentate, cât și pentru încărcătura emoțională pe care o poartă. N-am fost foarte satisfăcut totuși de întreg.

PS: Filmul este și pe youtube, se poate viziona fără probleme cu subtitrare în engleză.

Cred ca esenta lui Made in Hong Kong e un anume idealism adolescentin, care e universal. O dorinta de a trai viata dupa propriile reguli sau deloc. Si pe de alta parte e o creatie vizuala aparte, dar eu sunt mai putin preocupat de asta.

Nici filmele americane nu stau sa-ti explice ca actiunea se petrece intr-o democratie si ca politia are juridictie doar in stat in timp ce FBI-ul in toata tara, ca negrii sunt o populatie cu o rata mare a infractionalitatii etc etc. Daca vrei sa intelegi contextul mai larg, poti sa iei filmul ca o ocazie de a citi despre Hong Kong si a invata lucruri noi, dar cred ca lucrurile astea sunt secundare si chiar daca nu le stii, nu te impiedica sa intelegi spiritul filmului.

Asta am și făcut. Am căutat repede pe net să văd care-i treaba cu triadele alea. Cât despre idealismul adolescentin, i-am dat credit pentru asta, atunci când am remarcat că pelicula este minunată mai ales când insistă pe acel trio format din personalități foarte distincte. Nu am fost sold însă pe latura crime a producției, pentru că este greu să înțelegi cam cum arată organigrama crimei organizate din Hong Kong, cu atât mai mult cu cât regizorul n-are niciun interes să ne-o prezinte.

Ai făcut o comparație cu filmele americane. Păi, deși uneori poate părea nedrept, popularitatea filmelor de peste ocean face ca faza "This is America" să nu mai fie necesară. Cred că toată lumea știe cum este în SUA, însă puțini pot spune asta despre Hong Kong.

Bun film . Nu pot sa zic ca m-a impresionat foarte tare, dar pentru un debut a fost destul de competent. Parca putea sa fie mai scurt , dupa un timp deja am captat esenta filmului. Este o descriere buna a violentei si tinerilor marginalizati de societatea din care fac parte, care incearca sa dea un raspuns originii violentei si cauza ei. Personajele sunt realiste , si povestea reuseste sa fie destul de emotionanta. Personajul principal traieste in lumea lui, neinteles de adulti , cu propiile lui reguli si incearca sa gaseasca o semnificatie, un rol in viata, dar din pacate subcultura din care face parte il impedica sa o faca. Cam asta e concluzia .

Am remarcat si ca personajele sunt inconjurate de postere de filme destul de violente, ex. Natural Born Killers, sau Leon The Professional, cred ca au si astea rolul lor , nu sunt puse degeaba acolo .

Thumbs up .

deznodamantul tragic al vietii unor adolescenti care locuiesc intr-un cartier sarac al unui mare oras al lumii. nu este ceva nou, sunt mii de tineri care locuiesc in astfel de cartiere si fiecare are povestea si destinul lui.
in primul rand,Hong Kong este un loc aparte pe harta lumii si stiti foarte bine la ce ma refer: istoria lui, anii colonizarii engleze, au marcat definitiv viata sociala, politica, economica a acestui oras si ceea ce cred ca-l deosebeste radical de alte metropole urbane este enorma diferenta intre China traditionala si el. dealtfel, filmul nu s-a numit intamplator "made". regizorul a vrut sa accentueze aceasta particularitate si evident, pornind de la asta, a dezvoltat actiunea, avand ca subiect, ceva ce reprezinta mai mult ca sigur, o mare problema sociala a acestui oras: delicventa juvenila.
este remarcabil cum reusesc asemenea adolescenti sa se adapteze mediului in care se nasc si sunt educati, cum isi traiesc viata cu intensitate maxima, liberi in ciuda constrangerilor generate de saracie si lipsa oricarei sanse de a scapa din cercul vicios. Made in Hong Kong este in primul rand, un film care zugraveste o realitate: infractionalitatea ca mod de viata, lipsa altei alternative de a scapa de ea, aglomeratia din locurile publice si din blocurile de locuit, vanzoleala si traficul comercial...orasul e foarte viu la fel si ritmul in care traiesc personajele. relatia celor doi contrasteaza cu ceea ce se intampla in jurul lor, dar vine sa confrime cumva mentalitatea pe care o au asiaticii despre sacrificiul uman (umanitar) si candoarea cu care ei il infaptuiesc, in comparatie cu noi, europenii.

vot pozitiv.
T, n-am inteles prea bine ce ai vrut sa spui cu faptul ca filmul acesta a fost mai bine realizat decat Machuca.

Am spus mai original si bine filmat, nu mai bine realizat. Dar avand in vedere ca Made in Hong Kong a fost facut cu un buget infim, actori amatori si pe resturi de pelicula, cred ca realizarea e mai mult decat remarcabila.

Daca m-ai intreba ce film prefer eu personal dintre cele doua, as alege Made in Hong Kong, pentru ca are mai multa personalitate si e mai putin comercial. Sincer a fost o alegere de ultim moment, generata de interesul scazut pentru Machuca. Mi-am zis ca poate cinefilii de pe forum prefera filme independente, cu imagine mai interesanta. Deocamdata insa fanii de imagine n-au muscat nici la asta... Sa vedem cum evoluaza lucrurile, am vreo 5 variante pentru ultimul film daca scorul o sa-mi permita sa-l pun.

nici Machuca nu este un film comercial. exista diferente majore intre cele doua filme ca mod de realizare, cu toate ca,in esenta, ele redau cam acelasi lucru: povestile unor adolescenti care se maturizeaza trecand prin intamplari care le marcheaza viata.
Machuca are compozitie epica mult mai inchegata, dar are un ritm lent, greoi, expresivitatea imaginii apartine aproape in exclusivitate fetelor actorilor. la filmul chinezesc predomina dezinvoltura cu care se misca camera de filmat, exact asa cum se misca si actorii (amatori), cu naivitate, cu exuberanta, cu credinta ca asta poate fi ultima zi din viata si trebuie traita intens.
sunt unele aspecte ale filmului care mi-ai placut si altele care mi-au displacut. sigur, trebuie apreciat ca este realizat la nivelul asta cu un buget redus, dar, asta nu inseamna ca, trebuie sa-l ridicam pe un piedestal. pe undeva, pe mine m-a deranjat intotdeauna faptul ca asiaticii au imprumutat tot mai mult din cultura occidentala, adaptand-o la specificul si traditiile lor. au creat un fel de hibrid cultural,social, care, pe mine, nu ma atrage, oricat am incercat sa-l asimilez. intr-adevar, s-au facut si filme europene si americane a caror actiune era plasata in Asia, dar, parca, nu se compara cu filmele pe care le fac cei care apartin noului val al cinemaului asiatic, mult mai "neretusate" ca imagine si unde, aceste influente apar atat de pregnant, incat pe mine, ma deranjeaza, dar nu pot explica prea bine de ce.

Is it jsut me sau asta chiar e RIDICOL?

It's just you. B-)

si mai am o intrebare de 10 puncte pentru voi: cum va dati seama intr-un film chinezesc, cine este actor amator si cine profesionist?

Poti te rog sa reformulezi, nu am inteles ce vrei sa spui.
Simplu, ma uit pe IMBD. Nu vad ce legatura are asta cu faptul ca filmul e chinezesc, intr-un film american cum iti dai seama? :-?

Nu stiu de ce, dar ma simt mai usurat acum ca stiu ca sunt eu de vina. Insa asta tot n-o sa poata sa ma convinga sa ma pun sa citesc despre Hong Kong - nici daca viata mea ar ajunge sa depinde de asta.

Inteleg ca nu vrei sa citesti despre Hong Kong, dar de ce nu vrei sa citesti sfarsitul propozitiei mele pe care o comentezi? Acolo unde ziceam ca "lucrurile astea sunt secundare si chiar daca nu le stii, nu te impiedica sa intelegi spiritul filmului", referindu-ma la contextul local din Hong Kong.

Ah, scuze, a nu se intelege ca luasem asertiunea aia ca fiind pozitia ta si ca te acuzam pe tine personal. Eu ziceam doar de ideea aceea in sine, oricine ar fi emis-o: sa te uiti la un film ca sa te automotivezi sa te informezi in privinta unui s(t)at obscur de la celalalt capat al lumii.

Eu am propus filmul asta pentru el insusi, nu pentru Hong Kong. Pe de alta parte cultura generala are beneficiile ei, din pacate cam ignorate in epoca twitter. De exemplu ai fi putut sa afli ca acel satuc are un produs intern brut aproape dublu fata de intreaga Romanie. Sau, mai relevant pentru forumul asta, ai fi putut sa remarci ca industria de film din Hong Kong e una prolifica cu regizori de calibru urias. Dar deh, avem USA ca model, ce sa ne mai incurcam sa aflam ceva despre satucuri de astea.

Pai, nu cred ca la HK-ul cinematografic te refereai cand ai zis ce-ai zis. Did you? Eu am inteles ca tre' sa cititm despre istoria-istorie (politica) a statului. Tipul ala care a facut City of Sadness era hk-onez cumva? Daca da, bravo lor (hk-onezilor) dar isotria si politica acelui popor chiar nu e una din prioritatile mele pragmatice in momentul de fata.


I don't twitter nor facebook. Never had. Probably never wiil.

Adevărat. Opinia ta seamănă, fie și puțin, cu ce am spus adineaori. Nu știu dacă este valabil și pentru tine, dar cred că există o un fel de introvertism (termenul probabil nu e în DEX) care caracterizează societatea asiatică și care se observă în filmele făcute acolo. De parcă ar transmite privitorului, "Nu-ți spun care-i treaba cu noi, asiaticii, pentru că, chiar de ți-aș spune, oricum n-ai înțelege". Altfel chiar nu pot să explic chestia asta.

Poate e ciudat să vezi un film artistic, o ficțiune până la urmă, pentru a afla date reale și verificabile din istoria Hong Kong-ului. Nu este însă deloc absurd să îți satisfaci anumite curiozități istorice pe care ți le-a stârnit o peliculă pe parcursul ei, cosultând mijloacele de informare. Din contră, denotă dorința de a asimila cunoștiințe noi.

da, ceva de genul acesta. iar jocul actoricesc mi se pare insipid in mare parte. filmele sunt salvate de acest simt inascut al regizorilor de a gasi unghiuri minunate pentru camera de filmat si de a se rupe de acel tradtionalism acerb care a marcat cultura, implicit productia de filme, sute de ani.
fara indoiala, acesti regizori au aruncat un ochi, sau mai multi,peste mari si oceane si-au invatat ceva din ceea ce se preda pe la scolile consacrate de cinema din Europa si America. asta le-a permis sa infofoleasca si "noul copilas" in aceleasi fel de straie,dar, saracul, daca e nascut din parinti chinezi, tot chinezeste vorbeste.
si..da, mi se pare un lucru bun ca sa urmaresti un film artistic pentru a te informa cum este viata pe o alta bucata de Terra. cel putin, ramai cu ceva concret in minte, ca de meditat la problemele existentiale si la filozofia vietii, o poti face si fara sa te uiti la un film, ci, doar analizandu-ti propriile esecuri sau reusite........
....in timp ce calatoresti cu metroul sau faci dus....

Ok, am notat ca aveti dificultati cu filmele asiatice, asa ca urmatorul (daca il pun eu) nu va fi asiatic.

Va asigur insa ca si cultura asiatica e una de o valoare uriasa. Nu inteleg de unde ideea ca ar fi avut nevoie sa invete de la americani sau europeni, ca ei sarmanii nu se descurcau. Am zambit citind ca "saracul, daca e nascut din parinti chinezi, tot chinezeste vorbeste". Curand o sa vorbim chinezeste si cei care nu suntem nascuti din parinti chinezi si atunci poate o sa privim altfel cine e sarac...

gresesti. sunt multi altii care au o slabiciune pentru ele. si poate pana saptamana viitoare se scoboara din munti, ca a venit toamna si o vei nimeri la fix.
in alta ordine de idei, n-am spus ca filmele asiatice sunt proaste. doar ca, e o simpla chestie de intoleranta(de la mancare,pana la faptul ca nu-mi place cum se aude limba lor, ma rog, unele dialecte).
te-ai hlizit din cauza metaforei folosite.;)
si chiar daca China va fi cat de curand cea mai mare putere economica a lumii, daca nu este deja, nu cred ca noi, romanii,vom vorbi chinezeste vreodata.
stii ce apreciez eu la chinezi? extraordinara lor capacitate de adaptabilitate in loc si timp. se multumesc cu foarte putin si reusesc sa creeze acele comunitati chinezesti foarte puternice si unite, peste tot pe unde le calca picioarele.
eu raman uimita de fiecare data, cand vad cat de bine scrie romaneste un chinez. nu stiu cati romani(romance) au capacitatea asta de a invata sa scrie si sa vorbeasca cursiv chinezeste, oricat de mult ar convietui cu chinezi (chinezoaice).

Asa cum am spus si inainte, ideea turneului asta e de alege filme care pe cat posibil sa placa tuturor. Nu majoritatii, ci tuturor. Daca o singura persoana de exemplu imi spune ca nu-i plac comediile pentru mine ar fi de ajuns ca sa nu mai pun o comedie. Sigur problema e mai complexa, poate altei persoane ii plac doar comediile si atunci trebui ales. Insa esenta e ca cel care pune filmele sa ia in considerare fiecare parere.

Nu știu alții, însă eu nu adopt o atitudine negativă față de un film doar pentru că este asiatic - deși îmi cam dau seama după 10 minute dacă îmi va plăcea sau nu. Culmea e că am trecut Made in Hong Kong în categoria filmelor asiatice bune.

este imposibil sa multumesti pe toata lumea, oricat ai incerca si ti-ai dori chestia asta.fiecare om are afinitatile sale si mai mult sau mai putin, anumite asteptari legate strict de satisfactia obtinuta dupa ce a vizionat un film, unde-i Malombra sa ne povesteasca despre varietateeeeeee??:(( :(( :(( :(( :(( :(( :((

dupa cum ai observat, am votat pozitiv,in ciuda faptului ca imi displac anumite aspecte, nedefinite prea complet si clar, fiindca trebuie sa continui incursiunea prin lumea filmelor asiatice, macar pentru a putea argumenta mai bine aceste lucruri.
votul pozitiv s-a datorat exclusiv calitatii actului regizoral si realismului cu care s-a tratat subiectul. nu stiu de ce, de multe ori, urmarind un film asiatic, parca nu reusesc sa deosebesc trasaturile fetelor, seamana atat de mult intre ei, parca toti sunt la fel. prin asta justific, oarecum, ceea ce am spus despre fetele actorilor, dar, asta e doar o impresie a mea si nu e generala. trebuie sa mai asimilez si cu siguranta, in timp, imi voi rearanja tabela valorica.

Yup. Same huge problem here. Ma taie apele de efort de fiecare data incercand sa discriminez chipurile si numele personajelor unele de altele. Cateodata caut sa scrutez cu atentie niste fotografii ale protagonistilor, inainte de a ataca filmul, si incerc sa-mi imprim in memorie fetele si numele personajelor corespunzatoare. Da' nu prea-mi iese.

LE In afara de deja-precizatele si surmontabilele - pana la urma - impedimente, eu n-am nimic impotriva est-asiaticilor. De fapt, majoritatea titlurilor relativ consacrate in occident (spre deosebire de ezoterismele pe care "ni" le propune Twinsen) m-au impresionat placut (Oldboy si alte Chan-wook-uri, Chunking Express si alte Kar-wai uri, Audition, Memories of Muder, I saw the Devil, Infernal Affairs), ba chiar m-au stupefiat prin originalitate si ingeniozitate de cele mai multe ori.

N-am prea multe de spus despre film, in principal datorita faptului ca nu mi-a transmis aproape nimic si n-am reusit nici sa ma atasez in vreun fel de personaje. Alt minus ar fi faptul ca mi s-a parut cam haotic; sare de la un plan la altul destul de repede si parca pierde din profunzime la anumite scene destul de importante (cele din cimitir , spre exemplu).
Pe de alta parte, are o imagine si un soundtrack extrem de reusite. Din punct de vedere estetic mi-a placut foarte mult si cred ca asta mi-a mentinut cel mai mult interesul pentru film, pe care altfel l-as fi putut vedea lejer in doua sau trei reprize.

Nu-i nici thumbs up, nici thumbs down. Probabil am fost mult prea lenes astazi ca sa pot scoate mai mult de la acest film care ma asteptam sa-mi placa mai mult.

Ăsta arată ca genul meu de film, mâine mă uit la el. Îl vizionam mai repede, dar am câteva miniserii începute pe care trebuie să le văd de mult ( Riget al luit Trier și Fantomas (1980) ) .

Mă bucur să văd că în sfârșit văd și altceva, nu doar drame deși în ultima vreme urmăresc și așa ceva cu destul de multă plăcere.

Vă rog să-mi scuzați inactivitatea p'aci, dar cred că motivele sunt clare...

ha! ha! ha! si eu care credeam ca sunt singura care pateste asa ceva!
p.s.subscriu cu privire la la WKW.

Thumbs up: 3
Thumbs down: 0

Made in Hong Kong - încă un mare thumbs down pentru cinematografia din provincia chineză, în special pentru thrillere și filme de acțiune. am mai avut niscaiva experiențe neplăcute cu filmele de acțiune post '90 dar am zis să-i dau ăstuia o șansă din cauza recenziilor bune pe care le-am citit.
de la actingul prost la scenele 'cu bătăi' prost regizate totul a fost făcut să nu-mi placă mie:)). chiar mă miră că are așa notă mare pe IMDb, eu l-aș încadra undeva la 3-4. acțiunea se desfășoară greoi, personajele sunt de cele mai multe ori enervante, asta reușin să-mi inducă starea de plictiseală.

Thumbs Down și nu cred că mă voi mai apropia pentru o vreme de filmele cu originea în Hong Kong. dar ca să nu fiu chiar atât de 'hater', există un film făcut în această provincie care mi-a plăcut și pe care vroiam să-l recomand când îmi vine rându', dar am renunțat în favoarea altuia.

E vorba despre Ebola Syndrome (1996) al lui Anthony Wong.

Trecem la El Metodo

Cool, dar trebuie sa te previn ca nu are eviscerari, zombii, Ebola sau combustii spontane. :))

stai liniștit, m-am obișnuit și fără gore prin filme, unele dintre ele chiar reușind să mă facă să le apreciez:))

un film, nu extraordinar, dar cu mesaj profund, cu personaje bine creionate si un discurs filmic care impresioneaza prin simplitate si prin modestia mijloacelor. apropo de discutia de pana acum, nu mi s-a parut ca mai e nevoie de alte explicatii sau note culturale. universul redat e cat se poate de familiar, nu e unul specific Hong Kong-ului. saracia si mizeria din blocurile cu apartamentele cutii-de-beton, in care locuiesc personajele din film, e ceva ce se regaseste in oricare suburbie a unui mare oras. singura problema de care m-am lovit, in timp ce urmaream filmul, e ca a trebuit destul de des sa pun pe pauza pentru a putea tine ritmul cu subtitlurile. as spune ca trei teme importante ies in evidenta. prima e de natura ideologica. si anume incapacitatea personajelor de a-si depasi conditia sociala, de a nu deveni ceea ce se numeste sociopati. reiese ca in mediul in care traiesc sunt lipsiti de sanse. sunt sortiti, se pare, sa devina delicventi (baietii) si prostituate (fetele). ideea e subliniata printr-un leimotiv care apare din primul plan si se repeta de-a lungul filmului de mai multe ori, e vorba de imaginea personajelor printre gratii sau garduri de plasa, redand senzatia de constrangere, de ingradire, de ghetou. a doua tema, cea a mortii, de asemenea e prezenta in film la tot pasul. sinuciderea lui tinerei Susan, un al doilea leitmotiv, redat prin imagini repetitive, boala incurabila a lui Ping, crimele in care e implicat Moon, si nu in cele din urma, joaca celor trei personaje prin cimitir, strigand numele lui Susan. scena aceasta ne face sa intrevedem sfarsitul fatal al celor trei. toti, evident, vor muri, iar moartea reprezinta, se pare, singura iesire, singura scapare. a treia tema, tema prieteniei. redata in principal de legatura dintre Moon si Sylvester si amintind de cea din romanul Oameni si soareci. cel mai mult am apreciat felul in care autorul povesteste cinematografic. in special in scena in care cei trei il cauta pe prietenul lui Susan pentru ai inmana scrisoarea:
- plan de inceput, la fel ca multe altele, cei trei filmati prin gardul de plasa, ceea ce arata ca nu fac parte din acea lume, vin din afara ei.
- Moon intrand apoi in scoala, un plan scurt, filmare din sala de clasa, Moon arunca o privire prin usa deschisa, se vad bancile goale, pe o banca se observa o vaza cu flori, realizam ca e banca lui Susan.
- secventa pe terenul de sport, excelent realizata, redand faptul ca prietenul lui Susan e profesorul, jena lui provocata de prezenta fetelor, moment in care realizam motivul sinuciderii lui Susan (doar Moon in naivitatea lui nu intelege).
autorul reuseste sa "spuna", doar cu cateva planuri, foarte multe lucruri, ceea ce e meritoriu.