(Satyajit Ray) The Lonely Wife vs. Night on Earth (Jim Jarmusch)
 

Meci: (B15. Satyajit Ray) The Lonely Wife vs. Night on Earth (B16. Jim Jarmusch)

Rezultat: 2 - 2

Perioada de votare: 28 noiembrie 2011 - 4 decembrie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

am vazut deja "night on earth", acum vreo cateva luni.
merita trecut prin el. e lipsit complet de pretentii si e amuzant si simptatic.
dar ce mi-a placut mie cel mai mult la el e cat de bine se pricepe la oameni jarmusch.
foarte mult mi-au placut actorii, cu o mentiune speciala pt primul tandem alcatuit de gena rowlands si winona ryder (desi, sunt siguri ca unii o vor gasi enervanta la culme pe wr)
sufera un pic la capitolul unitate a formei filmul, neexistand niste conexiuni "ideologice" fertile intre cele 5 episoade dar, na - ce sa-i faci?...

Night on Earth - O colectie de cinci povestiri care se petrec in taxi-uri, fiecare intr-o locatie diferita din America si Europa.

Los Angles sau ODA SIMPLITATII - O fetisana cam tantalaie o duce cu taxiul pe o doamna director de casting. In pofida diferentelor de avere si rafinament cele doua stabilesc un soi de relatie, pentru ca, nu-i asa, toate femeile sunt la fel. :-O La final doamna directoare ii propune fetei s-o faca star de cinema, dar aceasta alege sa-si traiasca viata sa simpla si adevarata si autentica. Respect! (:|

New York sau COMEDY CENTRAL - Fostul clown Helmut il transporta pe negrul Yo Yo in Brooklin. Da, ati citit bine. Yo yo il cheama pe negru ... hahaha ahah haha ha!! Si pe geman il cheama Helmut... bwhahahahah hahaha!!! Amandoi poarta niste caciuli tembele. Funyyy! Pe drum, Yo Yo o culege cu forta de pe strada pe cumnata-sa care il gratuleaza cu un sir de "FUCK YOU! FUVK YOO! FUK YOOOU! De-a dreptul hilar. (:|

Paris sau ORBII VEDE - Dupa o alta cearta intre negri (sunt prea hilare ca sa nu le avem peste tot), un taximetrist de origine africana are o conversatie cu o clienta oarba, care ii risipeste prejudecatile legate de persoanele cu handicap vizual. (:|

Roma sau DORU OCTAVIAN DUMITRU - Un preot are un atac de cord in taxi, dar soferul palavragiu nici nu observa, fiind prea ocupat sa-i faca o spovedanie inedita despre iubirile sale botanice (sex cu dovleci), zoofile (o oita simpatica foc) si relativ umane (sotia fratelui sau). :-?

Helsinki sau LASA-NE - Intr-o incercare jalnica de a aduce profunzime freak show-ului, Jarmush ne spune povestea trista foc a unui taximetrist care si-a pierdut fetita nascuta prematur. Daca umorul de doi bani de pana acum era cat de cat tolerabil, episodul asta telenovelist calca linia prost gustului. :-&

Excelenta cronica, Twinsen! :D
(formalistic vorbind)
Ai un haz cand scrii la "suparare"... brici! :D


In rest, nu stiu ce sa zic. Poate ai luat filmul prea in serios. Si mie mi s-au parut problematice pe alocuri povestile, luate in mare. Am depus o plangere pe undeva pe forum cand am vazut filmul mai demult in sensul asta. Dar sunt multe detalii prin care transpare un ochi de o finete excelenta al lui Jarmusch pt oameni si relatiile dintre ei. De ex., primul episod, cand doamna blonda urca in masina, am jubilat la cum taragneaza J. actiune respectiva prin manierele grosolane ale pustoaicei. E un detaliu absolut irelevant de obicei pt. regizorii care ataca probleme filosofice grandioase si care n-au timp de asemenea fleacuri, insa pe mine ma impresioneaza generozitatea cu care isi risipeste J. energia in directia asta. Chestiile aste marunte m-au cumparat pe mine. :)

Twinsen, doar fiindcă Iwai a fost eliminat, n-are rost sa trotilezi acum fiecare film aflat in competitie, prin opinii bășcălioase și superficiale, mai ales dacă respectivul film nu le merită. Let byegones be byegones.;)

Sincer nu-mi imaginez ce legatura vezi intre Iwai (care a fost eliminat de un film pe care il consider capodopera) si threadul asta.

Revenind la film:

- Shit.
- What the fuck are you doin'?
- Let me out of this car! What the fuck is your problem, man? What the fuck is your fuckin'
problem, man?
- You're my problem!
- No, you're my fuckin' problem.
- Angela, don't be cursin' me out.
- Well, fuck you, fuck you and fuck you!
- Look, Angela. Just shut up!
- No, you shut up. Don't be telling me to shut up.
- Shut up!
- You shut up!
- No, you shut up!
- Shit.

E greu de imaginat de ce as scrie o cronica ironica la adresa lui, nu?

Nope, e doar trist ca nu poti trece dincolo de suprafata si ca te cramponezi de o caciula si un „fuck you”.
Night on Earth e, probabil, cel mai reprezentativ film pentru stilul lui Jarmusch. În primul rînd, pentru că surprinde niște momente pe care alții le-ar lăsa afară (probabil ăsta e și motivul pentru care unora li se pare „aiurea”). La fel ca în întreaga sa filmografie, Jarmusch se concentrează și aici pe „nesemnificativ”, într-o manieră, însă, care sfîrșește prin a-l transforma în „semnificativ”. După cum spunea J într-un interviu, „o tipă își anunță prietenul că-l părăsește, prin telefon. El îi spune că vine la ea să discute problema. Majoritatea vor filma convorbirea telefonică, apoi pe tip care se prezintă la ușa tipei. Adică „esențialul”. Pe mine nu mă interesează în mod deosebit asta, mă interesează ce face, ce gîndește tipul pe drumul pînă acolo.” Așa e și cu personajele din Night on Earth. Fiecare au un background, cu bagajul lor de probleme. Acesta însă nu contează. Călătorii intră în acea capsulă care e taxiul, are loc o interacțiune între pasager și șofer, mai comică, mai tragică, care nu poți să spui că le marchează în mod semnificativ existența ori că schimbă cu adevărat ceva, dar care ne spune nouă cîte ceva despre cultura reprezentată de personajul respectiv, fie că e vorba de miserupismul newyorkez, de exuberanta italiană ori de aparentul glamour hollywoodian.
Și eu am vazut filmul mai demult, însă îmi sînt proaspete și acum în minte două chestii care au contribuit din plin la unicitatea filmului: imaginea lui Frederick Elms (Blue Velvet) – doar la Kubrick și Mann am mai văzut un asemenea New York after dark și coloana sonoră, semnată Tom Waits.

A, ok, ne spune ca italienii sunt palavragii, ca finlandezii sunt betivi si depresivi, ca negrii sunt certareti. Mai lipsea un roman la cersit si deja expunerea culturala era completa. :-?

Imaginea e intr-adevar foarte buna, dar limitata de faptul ca marea majoritate a timpului sunt filmate niste personaje intr-un taxi.

Nu mi-a placut The Lonely Wife, m-a plictisit la culme. Dar am rezistat eroic pina la sfirsit. Personajele parca au luat o supradoza de Diazepam, belesc fasolele ca proasta-n tirg tot la 2 minute, ori ingina cintecele ca idiotii, in cel mai gretos stil bollywoodian. Totul se afla permanent la limita kitschului, nimeni nu are destul singe-n puta ori pasarica sa spuna ceea ce gindeste. Si de ce naiba îi zice The Lonely Wife? Pentru că gagica nu dă ghes pornirilor incestuoase? Se tot vorbeste de politică și literatură, așa, să se afle în treabă, fără chef, fără convingere. Primul film al lui Ray nu mi s-a părut atît de parazitar, chiar dacă avea în centru doi paraziți. Aici lenea e la ea acasă: lene în gîndire, lene în gesturi, lene în trăiri. Nu cred că mai vreau alt Ray...

Vot: Jarmusch

Pentru ca asa l-au tradus in engleza... Titlul original, "Charulata", e doar numele personajului principal.

Ok, dar diferenta nu e mare, in ceea ce priveste semnificatia titlului. Si folosirea numelui personajului principal tot spre presupusul martiriu al acesteia incearca sa canalizeze atentia. Vechea poveste cu pasarica plictisita in colivia din aur care, chipurile, ar fi inchisoare. Naked, filmul de saptamina viitoare, intr-adevar vorbeste despre singuratate, crunt si fara compromisuri. Aici avem plictiseala ce pozeaza in singuratate.

The Lonely Wife - O melodrama in dulcele stil indian. Charulata e nevasta unui om instarit si cumsecade, care o neglijeaza fiind ocupat cu jurnalismul si politica. Cand Amal, fratele mai tanar si mult mai simpatic al sotului ei se intoarce acasa de la studii, Charulata se indragosteste de el. Personajele sunt cliseistice, actiunile lor neverosibile in orice alt univers decat in cel telenovelistic. Printre altele avem nefericirea de a trebui sa suportam 1-2 cantecele care amintesc in mod deloc placut de Bollywood. Satyajit Ray poate mult mai mult decat atat, nu pot sa-mi inchipui decat ca a facut filmul asta pentru publicul indian.

Din pacate, trebuie sa votez cu Night on Earth. Dintre doua rele... :|

MinRep, tu ai vazut filmele? o sa scrii ceva despre ele? Stiu ca nu e fair sa spun asta, dar timpul pe care-l am sa vad filme e atit de drastic dramuit ca nu vreau sa-l pierd si am incredere in parerea ta :) Jarmusch stiu sigur ca merita si deja am vazut citeva secvente care mi-au placut, episodul din Paris cu oarba, vad ca Twinsen a denumit episodul ala "orbii vede" dar de fapt n-a amintit nimic de scena asta, doar de cearta, too bad. Dar nevasta lui Ray, daca e sa ma iau dupa tot ce s-a scris, nu merita sa-l vad si totusi am ceva dubii ca e chiar asa, desi nu am vazut nici un film de-al lui. Si la parerea lui Win tin, si nu numai, a multor altora, dar de obicei cind scriu despre filme care le plac, nu care le displac. La a gasi neajunsuri filmelor sintem ceva mai deosebiti decit la a le gasi calitati. In fine, asta a fost o paranteza foarte mare, total pe linga subiect.

Ioi, Amal e fratele LUI? Stergeti "incest" de acolo atunci.:)) I missed that part. Now that explains a few things.:-? Da' tot cu Jarmusch merg.:D

Doar de cearta? Mie mi se pare ca am mentionat si oarba. :P

Haha, asa-i cred ca am si eu putin orbul gainilor, mii de scuze, totusi, chiar ii risipeste prejudecatile?

More or less. Important e ca ne risipeste prejudecatile noua. Oarba se descurca mai bine decat cei care vad, ce poate fi mai amuzant, uplifting si motivational decat asta? :-bd

Problema e ca tu nu crezi chestia asta :) de fapt tie ti-a risipit prejudecatile?

Eu incerc sa judec fiecare situatie in parte, ca sa nu fiu nevoit sa ma bazez pe prejudecati. Episodul mi s-a parut fals si ipocrit, in dulcele stil politically correct unde orice personaj handicapat e automat o persoana minunata, superioara oamenilor obisnuiti.

Am vazut in seara asta "The Lonely Wife". Cred ca e unul dintre cele mai bune filme ale lui Ray, alaturi de "Jalshagar" si "Lumea lui Apu". E genul de film care imi place din ce in ce mai mult pe masura ce se apropie de final. Sigur, pune in discutie multe chestii (arta, politica, literatura, traditie, familie, statutul femeii intr-o Indie care se indreapta inspre modernitate etc. whatever..), dar pe mine ma fascineaza modul in care Ray spune acesta poveste. Regia lui este exacta, decorurile sunt folosite la potentialul maxim (in special terasa locuintei in care se petrece majoritatea actiunii), iar vizual filmul este inventiv si dinamic (precum in scena de pe leagan, dar ar fi mai multe exemple). Banuiesc ca solicita un pic de rabdare si atentie, dar nu este deloc o pierdere de vreme... chiar din contra...


"Night on Earth" e un film foarte frumos, chiar daca minor in opera lui Jarmusch. E amuzant, usurel, cu foarte multi actori buni care isi fac fiecare, pe rand, numarul. Also, eu ii vad ecourile sale in toate filme romanesti care au scene care se petrec intr-un taxi.


Sper sa am timp in zilele urmatoare sa elaborez, dar deocamdata votez cu Ray.

Haha, Twinsen, handicapatii sintem noi. Tu poti sa simti o culoare sau simti parfumul cuiva de la 50 de metri? Doar o paranteza, unul din cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut vreodata era orb, l-am vazut citeva zile la rind, in metrou, de departe era cea mai destinsa persoana din tot vagonul si nici macar o secunda nu l-am privit ca pe un handicapat. Un alt tip care mi-a sarit in ochi era in scaun cu rotile, asa m-a fascinat ca pur si simplu l-am urmat fara sa am treaba in directia aia. Nu-mi amintesc sa fi urmarit alt barbat vreodata pe strada :)) Nu cred ca am o atractie pentru handicapati, adica nu ma atrage handicapul si in nici un caz nu sint o persoana care arata multa compasiune, pur si simplu la astea 2 persoane m-a atras "lumina" pe care o emiteau, dar nu cred ca poti intelege asa cum nu intelegea nici taximetristul :)

MinRep, multumesc, banuiam ca asa stau lucrurile si ca merita vazut.

Nu, anaemona, handicapatii fizic sunt cei care nu pot vedea auzi, merge etc. A fi handicapat e un un impediment major, nu o calitate. E un lucru care iti afecteaza grav viata ta si a celor apropiati. Incearca sa stai cu ochii acoperiti complet o saptamana si apoi sa vedem daca iti e de ajuns sa sa simti parfumul cuiva de la 50 de metri. Dar majoritatea oamenilor se tem sa nu ajunga si ei handicapati se de aceea prefera sa se minta singuri sau sa vada filme ca Night on Earth care le spun ca nu-i dracul asa de rau. Sa ne intelegem, de obicei persoanele cu handicap pot avea un rol util in societate si nu e vina lor ca sunt astfel. Problema survine cand oamenilor normali li se spune ca ei sunt cei cu probleme, asa cum tocmai ai facut tu.

Twinsen, chiar m-ar interesa si parearea altora vis-a-vis de subiectul asta dar nu stiu cine/cum o s-o scrie pe topicul asta. Oricum, nu-s de acord cu tine decit partial, legat de familie, ca cei din familie trebuie sa-si schimbe viata pentru ca sa faca fata cerintelor unui copil/parinte handicapat. Pe de alta parte, in special un copil care s-a nascut cu un handicap, nu ceva capatat mai tirziu, nu stie cum e sa traiasca altfel, deci el e cit se poate de adaptat.

E normal ca daca-ti acoperi ochii fara sa-ti schimbi mintea o sa ai probleme.

Eu accept ca oamenii nu sint la fel, nu se comporta la fel, atit cei cu handicapuri cit si cei considerati normali, din cauza asta nu-i judec pe nici unii si nici nu zic ca unii au un rol mai mare sau mai mic. De fapt care e rolul meu in societate? Sint utila? Pentru cine? De ce-ar fi rolul meu mai mare decit rolul unui orb? Oh, s$#%$#^%$, ce discutie mi-am gasit sa port ~X(

Segmentul cu oarba din Night on Earth nu e nicidecum unul "motivational", dimpotriva, faptul ca gagica nu poarta ochelari si isi roteste mereu ochii in orbite iti provoaca o permanenta senzatie de disconfort. Iar personajul e astfel creat incit nu-ti inspira mila nici macar o clipa. She’s a badass-no-no-nonsense chick, ce pare “cu ochii mult mai larg deschisi” decit taximetristul. Sint doua moduri de a vedea lumea, la propriu si la figurat.

Prima data spui ca n-am mentionat oarba, acum imi pui in gura lucruri pe care nu le-am zis niciodata. Unde am zis eu ca rolul in societate unui orb e neaparat mai mic ca cel a unui om normal? Sigur ca orbul va fi limitat in multe domenii, de exemplu nu va putea deveni chirurg sau sofer sau multe alte meserii. Pe de alta parte exista orbi care contribuie mai mult la societate decat multi alti oameni normali. Sper ca nu e nevoie sa explic ce e o societate si de ce fiecare dintre noi suntem o parte din ea.
Exact, de aici titlul "orbii vede". Iar filmul sugereaza prin intermediul personajului acelasi lucru ca si anaemona, ca orbii sunt de fapt superiori oamenilor normali.
"Listen, jerk-off. I can do anything you can and a lot of things you'll never do. I'm blind, that's all." Mie chestia asta mi se pare falsa.

Si mie. Probabil si lui Jarmusch. Posibil si tipei insasi (vroia doar sa fie aroganta din cauza iritarii). Posibil sa fi fost o idioata care chiar credea ce spune. Si ce daca? Pai, problema apare doar daca ii pui in gura lui J ideile debitate de personaje. Insa mie mi se pare ca el se delimiteza de ele. Pe el nu continutul discutiilor l-a interesat aici. Daca ar fi asa filmul chiar e destramat fara speranta fiindca nimic nu leaga intr-un focar comun cele 5 vignette-e. J pare preocupat doar de ideea interactiunii fulgurante dintre "doi" insi care ale caror trecuturi si viitoare se intersecteaza doar in multimea vida.

Pai avand in vedere ca in 90% din film oamenii discuta intr-un taxi, pe mine ma intereseaza continutul discutiilor. Daca pe Jarmusch nu l-a interesat, atunci too bad...
In cazul asta nu se delimiteaza de fel, ba chiar fiecare actiune scrisa de el in scenariu confirma faptul ca oarba sa descurca mai bine decat soferul care vede.

Eu nu cred ca ne spune deloc ceva de genul asta, mai degraba ia cliseele contruite in filme sau aiurea si ni le pune in fata intr-un fel putin diferit. Si cred ca nici una din povesti nu se vrea moralizatoare, din contra, toate povestile au o combinatie de comic si tragic fara sa traga nici o concluzie. In legatura cu alegerea personajelor cred ca Jarmusch a angajat un programator sau matematician, poate chiar pe taximetristul din Paris sa-i calculeze cele mai mici probabilitati ca intr-un oras ca Paris, NY, etc, 2 personaje ca alea sa interactioneze (glumesc desigur).

Daca ar fi studiat societatea romaneasca nicidecum nu ar fi ales un cersetor, mai degraba ar fi luat de la gara o batrinica girbovita de papornite pline cu bunatati pe care le duce ficiorului si nepotilor, care isi lauda atit baiatul cit si nepotii tot drumul, dupa care ajunsi in fata blocului, batrinica coboara din taxi iar feciorul ocupat la table, fara sa se ridice de la joc, isi striga copilul care batea mingea pe-aproape si-i da o scatoalca peste cap spunindu-i "Nesimtitule, ajut-o pe bunica sa duca greutatile in casa, nu vezi ca nu poate singura?"

Intr-adevar, Jarmusch nu se implica direct, alegind acea perspectiva de observator (intergalactic:D ) de la inceput. Si foarte bine face pentru ca astfel evita predica. Camera se nimereste sa fie acolo, surprinzind citeva momente 'neregizate', lipsite de senzational. Interpretarea e la latitudinea ta, nu a regizorului.

Pai, de ce? Singurul lucru interesant intr-o discutie e cantitatea de idei generale si abstracte pe care-o furnizeza locutorii? Una dintre cele mai senzationale conversatii din istoria cinemaului (IMO ) - secventa "royale with cheese" din Pulp Fiction - e in acelasi timp si una dintre cele mai vacuoase din punctul de vedere abordat de noi aici. Si-atunci ce-i interesant la ea? Pai, nu stiu exact si nici nu-mi pasa (imi pasa doar ca stiu ca e misto) dar poate fi faptul ca e un mijloc de a cunoaste personajele sau, pur si simplu, e doar viata pe bat. De fapt, opinia mea e ca aspectul ideatic al unor dicutii, in care personajele sunt bidimensionalizate si backgroundizate in favoare verticalizarii canalelor de transmisie dintre artist si spectator, e cel mai trist mod de abordare posibil. Mi-e scarba de momentele astea in filmele lui Tarkovski.
Singura "actiune" propriu-zisa scrisa de el e doar finalul episodului dupa despartirea celor doi, in rest sunt doar palavre. Dar, da, pierdusem asta din vedere aseara cand mi-am redactat ideea, fiindca ai dreptate - interventia lui J. e grosolana si evidenta aici. Insa e singura. Parca.

Dupa cum bine spunea un prieten: De ce sa dai o groaza de bani la un psihoterapeut cand poti lua un taxi din Militari in Colentina (chiar daca tu nu ai treaba in Colentina)?
Jarmusch exploreaza aceasta relatie fundamental urbana. E o intimitate brusca putin bizara care se stabileste in timpul unei curse cu taxiul, e ca un cocon temporar unde stii ca orice discutie va (si trebuie) ramane fara nici un fel de consecinta in afara de ceea ce profiti in acest spatiu temporal limitat. Si pentru ca filmul se petrece noaptea atat taximetristii cat si clientii sunt mai savurosi, niste personaje interesante si amuzante, ca cele din vise.
Jarmusch se uita la aceste relatii fulgeratoare pe care le foloseste la maxim pentru a contura cat mai consistent personajele, un maxim obtinut din resurse extrem de limitate. E o anumita gratuitate care-mi place in filmul asta. Si dialogurile sunt mult mai usor de digerat pentru ca nu se urmareste un singur “fir narativ”, ci taximetristii si clientii sunt altii in cele 5 parti, iar in plus ei insisi sunt foarte tonici in felul de a fi sau in povestile pe care le au.

Filmul lui Ray mi s-a parut foarte coerent, bine facut, foarte bine jucat, cu mare atentie la detaliile reactiilor personajelor, frumos pus in decor si in situatii, cadrele la obiect, fara nimic spectaculos, dar bine inchegat (mainile care brodeaza la inceput cu broderia de film care urmeaza si care se incheie tot cu un prim plan pe doua maini, scena in care Charu se da in leagan). Si subiectul e bunicel: cum o femeie inteligenta trebuie sa treaca printr-o criza a afirmarii de sine din cauza societatii patriarhale unde traditia dicteaza regulile + opozitia dintre dorintele fizice (viscerale, care nu tin cont de aparitie, onoare etc.) si o lume inflexibila care le limiteaza exprimarea.

La Jarmusch Dead Man mi-a spus mai multe decat Night on Earth, iar la Ray Charulata mi-a placut mai mult decat Players... O sa il votez pe Satyajit Ray la runda aceasta.