Violenta in cinema - prezentare si receptie
 

Ma gandeam ca ar interesant de continuat discutia inceputa pe topicul cu Drive pe aceasta tema. Vreau sa amintesc doua lucruri pentru inceput. In primul rand ca in Hollywood-ul timpuriu (cred ca si in celelalte cinematografii) actele de violenta din film erau mascate pentru a nu impresiona si afecta audienta. De exemplu daca un tip primea un pumn in fata, imaginea era imediat taiata in alta parte, apoi era aratat din nou cum se sterge la gura. Cam asta era procedura. In al doilea rand, o alta chestiune, reglata de o comisie care avea dreptul sa cenzure filmele, era aceea a compensatiei morale. Actele imorale ale unui personaj intr-un film trebuiau compensate pana la sfarsitul filmului intr-un fel sau altul: murea ori sfarsea in inchisoare, era excomunicat, pierdea pe cineva apropiat, etc.
La sfarsitul anilor 60' a avut loc o schimbare majora. Violenta a inceput sa fie prezentata in mod explicit. Filme ca Bonnie and Clyde si The Wilde Bunch contin scene cu adevarate bai de sange. Era si firesc sa se intample asa in acea perioada, era necesara o schimbare. In timp ce filmele clasice care rulau la tv nu aratau in firicel de sange, reportajele din Vietnam erau pline de imagini cu cadavre pe fronturile de lupta.
Modul in care violenta e prezentata in filmele din anii ce au urmat schimbarii amintite, a fost in continuare unul realist, inspirat din primele filme si din reportajele de razboi.
In modernitate exista o noua tendinta, atat in filme cat si in jocurile video. Violenta e foarte stilizata, coregrafiata, se vorbeste de o poezie a violentei, mai ales in filmele asiatice dar si in celelalte. Aici voiam sa aduc discutia. Sa incercam sa delimitam cele doua moduri de prezentare si sa spunem care ni se pare a fi legitim, care ar fi diferenta ca impact asupra audientei. Apoi despre autori - daca au o responsabilitate, despre personaje - daca trebuie sa existe o compensatie morala, precum si alte aspecte care vi se par demne de mentionat.

Nu pot sa zic ca sunt un gore hound dar nici nu ma rusinez cand violenta contribuie cu ceva intr-o anumita scena,fie ca vrea sa socheze sau sa fie realista.Tin minte ca citisem in cronica lui Emanuel Levy care zicea ca Bonnie and Clyde a schimbat cursul cinema-ului american prin faptul ca a avut curajul sa arate scene de sex si violenta mult mai explicite fata de cum erau.Acelasi lucru se poate spune si despre The Wild Bunch cum ai mentionat si tu.Mie mi se pare ca Tarantino si Scorsese reusesc sa o scoata la capat cu violenta pentru ca nu arata numai sange si alte artificii tehnice,dezvolta si personajele in asa fel incat sa ne dam seama ce ii face sa actioneze/comporte in modul respectiv.Exemple de "asa nu" pot sa zic ca sunt Law abiding citizen care nu numai ca are personaje slab dezvoltate si care isi joaca rolul cu dezinteres dar are si o cantitate enorma de violenta gratuita care nu ajuta filmul deloc.Tot aici l-as include si pe Takashi Miike,desi am vazut doar 3 filme de-ale lui dar au fost de ajuns ca sa-mi fac o parere despre el.Aici presimt ca o sa vina Liviu sa ma contrazica pentru ca mi-a dat impresia ca e fan dupa discutia care am avut-o despre 13 Assassins.:))
Nu stiu daca ar mai trebui mentionate si filmele horror americane care de fapt sunt doar gore si cam atat(:|
De ani de zile sunt catalogate drept "horror" cand ele de fapt sunt bazate doar pe sadism si violenta gratuita.Rar gasesti in zilele astea un film horror care sa se axeze pe suspans ca-n vremurile bune.Totusi a devenit greu sa surprinda un film de genul pentru ca spectatorii stiu toate trucurile din meserie deja.

Categoric nu ar trebui sa existe vreo limita sau regula in ceea ce priveste violenta din filme, exceptand evident limitele legale. Oricum, odata ce ai vazut destul filme, violenta in sine devine plicticoasa, e necesar ca filmul sa-i de o semnificatie fie prin personajele implicate fie prin integrarea intr-un context mai larg.

Un slasher movie in care zboara sange peste tot, poate fi fun daca ai 15 ani sau daca esti prost. Pe de alta parte intr-un film care prezinta de exemplu masacrele din Siberia, violenta are cu totul alt rol.

@KK Nu baga acum in aceeasi oala tot horror-ul american.;) De altfel, filmul horror reprezintă singurul teritoriu unde violenta n-are cum sa fie gratuita.:D
Iar Miike numai gratuit nu e, desi pare. Ne da de obicei mai mult decit putem duce, dar nu-i pe reteta compensata.:))

Absolut.Intr-un slasher cu ketchup din belsug nu poti sa te identifici cu personajele sau sa le simpatizezi pentru ca de cele mai multe ori sunt slab concepute,drept urmare ramane doar violenta pe care o "savurezi".Iar intr-un film care prezinta intr-un mod matur si realist violenta,tinde sa te puna in situatia personajelor,sa le simti suferinta.Cel putin asa vad eu lucrurile dar exista si exceptii,evident.

Ai si tu dreptate dar eu ma refer la horror-urile recente care nu au un rost pentru violenta aia decat de a le da cateva erectii obsedatilor de gore.Pur si simplu nu-si bat capul de multe ori sa sape mai adanc in psihicul criminalilor sa le justifice actiunile.Cel mai recent film care isi bate capul la capitolul asta e Red White and Blue.Despre Miike nu stiu ce sa zic,poate ai vazut mai multe filme de-ale lui decat mine dar eu dupa 3 deja pot sa spun ca nu-s un fan.

Despre Miike sunt de acord cu Windom. Din ce-am vazut eu, in Audition de exemplu, violenta e redata realist, insa e impinsa la extrem, greu de suportat. Personajul principal sufera cand este torturat in mod sadic, iar suferinta se transmite si spectatorului.

Un exemplu la cealalta extremitate ar fi scena din Matrix, cand cei doi intra in cladire.
http://www.youtube.com/watch?v=XX8Y5-BZLaM
Totul e coregrafiat, stilizat, imagini cu incetinitorul, efecte, care vor sa dea impresia ca e cool sa impusti soldati de parca ar fi doar niste pioni pe o tabla de sah, nu ar fi oameni care sufera, care au familii care ii asteapta acasa.

Eu cred ca violenta in cinema e un lucru absolut necesar, atunci cand are un sens, desigur. Dupa cum ziceam si in topicul despre Drive, atat timp cat ajuta la caracterizarea unui personaj, la ilustrarea unei idei, menajarea spectatorului e o mare greseala. Ca spectatorul sa poata simti cu adevarat intensitatea, gravitatea, cruzimea unor actiuni el trebuie sa vada violenta asa cum e in realitate. Simpla sugerare e de ajuns doar pentru o falsa constientizare. Si in realitate una e cand ti se spune ca o persoana e nebuna si alta e cand o vezi cum se comporta, impactul e incomparabil mai mare in al doilea caz si nu mai e doar o idee in capul tau, ci acelei idei i se adauga o stare de spirit, o emotie. Acelasi lucru se intampla si cu reactiile pozitive. Daca filmul iti prezinta iubirea trebuie sa o faca in asa fel incat aceasta sa fie credibila, sa o poti simti si tu ca spectator, chiar daca isi pierde oricum o parte din impact prin simplul fapt ca-i pe ecran.

Cat despre violenta gratuita, ea nu ma dezgusta, ci, asa cum a zis si Twinsen, ma plictiseste. Poate e si o chestie care tine mai mult de generatiile relativ tinere care au intrat mai usor in contact cu scene care in alte timpuri erau de-a dreptul oripilante incat lucrul asta s-a banalizat oarecum, cel putin in cinematografie si mai ales in filmele cu violenta gratuita.

Cat despre Miike, eu n-as zice ca-i gratuita violenta, poate faptut ca abunda filmele sale in ea dau senzatia ca ar fi. In Audition e mult mai putina decat in alte filme de-ale sale si e indiscutabil faptul ca violenta nu-i deloc gratuita acolo. La Ichi the killer e mai discutabil, dar violenta prezentata a creat unul din personajele mele favorite din lumea filmului. Pana si in Izo, film in care nu tin minte sa se fi oprit in vreun moment scenele violente, pare sa aiba un scop. Personal ultimul nu mi-a placut, dar din cauza ca era prea repetitiv, desi cam asta era si ideea lui.

Bine a zis Mercutio ca violenta a devenit stilizata si uneori chiar poetica. Cand e poetica e discutabil, eu as zice ca regizori precum Tarantino, Chan-wook Park, Jee-woon Kim, Joon-ho Bong, Yimou Zhang, Wong Kar-Wai, Nicolas Winding Refn si altii au reusit sa estetizeze violenta macar in anumite scene din filmele lor. Si nu vorba numai de scenele violente in sine, ci si de starile intunecate care se invart in jurul ei.


De fapt nu aveau familii care sa-i astepte acasa. Pentru cei care mureau totul era un fel de joc video, doar ca ei nu stiau asta.

Legat de asta, violenta a ajuns sa poate fi caracterizata in multe feluri, de la morbida pana la comica si trecand prin "cool". Comica e in filme precum Shaun of the dead, Hot Fuzz, mai recent in Tucker and Dale vs Evil, filme cu un umor inteligent care parodiaza extrem de bine genuri violente de felul lor (horror - zombie, actiune si iar horror - slasher).

Vilenta gratuita, ca notiune, e destul de subiectiva. Din punctul meu de vedere e atunci cand violenta depaseste un anumit punct, dupa care continuarea ei nu mai defineste o situatie, sau caracterizeaza un personaj. Punctul respectiv nu poate fi acelasi pentru toti. In Drive, dupa mine, in scena din lift, nu era nevoie ca soferul sa-l loveasca pe atatea ori cu piciorul pe bandit (iar il tachinez pe Liviu :) )
In Audition, pe de alta parte, Miike a relizat scena cu tortura mult mai inteligent. El adauga un suspans prin posibila intoarcere a fiului, si in felul acesta prelungeste scena pana la insuportabil. Insa esti "obligat" sa o vezi pentru stii ca va urma ceva.

Pai daca-l lovea o singura data reiesea doar faptul ca se apara, dar ideea e ca el a depasit cu mult limita aia, avea apucaturi maniacale, pierduse firul realitatatii, era intr-o furie fara margini. Mi se pare ca scena a aratat excelent lucrul asta, nu numai prin faptul ca a aratat (o parte) violenta fara menajament, ci si prin modul in care a fost surprinsa de camera. Poate e o confuzie intre ceea ce ar trebui aratat ca sa caracterizezi un personaj si ceea ce ar fi fost moral sa faca. Filmul nu e o lectie de moralitate, daca era l-ar fi lovit o singura data si ar fi fost doar autoaparare.

cred ca la sectiunea aceasta,dar s-ar putea sa ma insel, cineva se intreba mai demult,intr-un topic deschis, chiar asa: avem nevoie de filme, de subiecte care sa socheze?
buna intrebare, dupa parerea mea,mai ales ca de cele mai multe ori,socantul in filme este similar cu violenta.
vrem sa impresionam spectatorul? daca da, violenta este cel mai la indemana si sigur ingredient pentru a capta atentia si a mentine adrenalina la cote inalte. este adevarat ca uneori tendinta de exagerare in scene sau efecte violente poate plictisi sau induce ideea de neverosimil,dar este scuzabil daca dupa ce tragi linie, filmul a atins scopul dorit.
ne place violenta! e un mod de viata pentru unii si incep sa cred ca devenim imuni la agresiunile de orice fel. daca in viata reala avem aceasta capacitate de adaptare la tot ce ne "violeaza",filmele violente, chiar si cele pline cap coada de astfel de scene, pot fi privite ca mici "piscaturi"....
exista insa o oarecare sensibilizare a spectatorului. cei care sunt victime ale violentei in viata reala, nu cred ca pot suporta sa vizioneze un film cu scene care le amintesc de propria suferinta....
parerea mea este ca violenta este suportabila din punct de vedere vizual,in filme, atata vreme cat spectatorul este constient ca totul se intampla acolo, numai pe ecran si asa trebuie sa ramana.

Care realitate?Nu ai spus tot tu de nenumarate ori ca nu se vrea realist?Chiar si ca fantezie e exagerata scena.L-a calcat pe cap de 100 de ori.Am inteles ca era nervos dar nu era nevoie de atatea ori ca sa-mi demonstreze asta.Cateodata se poate obtine acelasi efect prin maniera in care il omoara nu prin lovirile repetate.L-ai calcat indeajuns incat sa-l omori,sanatate!Treci la urmatorul nu stai sa ii faci fata piure.

@rvn: Din moment ce niste copii se joaca de la varsta de 3-4 ani cu pistoale de jucarie pe afara e clara treaba.Sunt indoctrinati usor, usor cu violenta,ba prin jucarii,ba prin desene,dupa care la cea de la stiri si din filme iar in caz de sunt instabili psihic si nu fac diferenta se ajunge chiar la cea reala.Se instiga la violenta,direct,indirect ce sa mai.

Realitatea noastra nu e acelasi lucru cu realitatea personajului. E, cumva, o greseala asemanatoarea cu ce a zis Mercutio mai devreme, asta daca am inteles bine ce a vrut sa zica el. ("nu era nevoie ca soferul sa-l loveasca pe atatea ori cu piciorul pe bandit").

Cum am spus, fiecare percepe altfel, depinde de firea lui, de genurile care ii plac, etc.
Mie mi s-a parut ca prea de multe ori a lovit. Nu era nevoie, am inteles cu cine avem de a face dupa 3-4 lovituri. Plus ca mai sunt si alte mijloace de arata asta.
Dar sa nu ne blocam in filmul asta, sa vorbim si despre altele.
Apropo de nr. de lovituri, un alt film controversat in privinta asta e The Passion of the Christ al lui Mel Gibson. Daca in carte scria ca Jesus a fost lovit de 100 de ori, Mel a incercat sa readea in film acest fapt istoric cat mai fidel. Era nevoie de aceasta?

Eu sunt împotriva violenței. Sigur că înțeleg oarecum de ce era nevoie de violență în scena din lift. E momentul când dintr-un erou pentru personajul lui Carey Mulligan Driver devine cineva pe care nu-l mai recunoaște. Se vedea în privirea ei asta și Driver înțelege și el asta, că relația lui cu vecina lui e gata și probabil se duce din nou să lucreze pe jumătate de normă altundeva.

Dar eu unu nu prea mă pot uita la așa ceva. De obicei închid ochii. La fel a fost și în Inglourious Basterds când i-a dat la unu cu bâta de baseball în cap sau când i-au desenat o svastică pe frunte. Înțeleg că are valențe de distracție, de amuzament ori valențe dramatice serioase, dar la urma urmei dacă nu pot să mă uit la ele și închid ochii devin inutile. (pentru mine cel puțin) Nu mai vorbesc de horroruri cu mult sânge pe care le evit din principiu.

kriss, astea erau la moda cand eram eu la gradinita.jocurile video ultrasofisticate de acum,cu care copiii sunt familiarizati inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, nu pot decat sa dezvolte apetenta pentru violenta din filmele vazute mai tarziu, in adolescenta...

Nu am vazut filmul deci nu pot comenta dar am auzit ca au si lesinat oamenii in salile de cinema,ba chiar au facut infarct unii cand era biciuit Iisus.Mi-am adus aminte acum de o scena violenta dar facuta foarte bine.E vorba de cea din Eastern promises cand Viggo se bate cu cei 2 in sauna.Nu avem parte de o violenta stilizata si inutila ci de una foarte realista din punctul meu de vedere.

sunt filme care si-au castigat notorietatea prin continutul violent excesiv. culmea, ele nu s-au oprit la prima parte,semn ca violenta nu a deranjat deloc, din contra.
ma opresc la trei exemple celebre:Saw, Wrong Turn,Final Destination.
sa nu spuneti ca violenta excesiva a plictisit in filmele astea, ca altfel nu ajungeam sa avem seriile babane de cate 6 filme...
cum spuneam, ne place violenta. cu cat mai multa hacuiala, carnita transata ca la abator si sange tasnind din toate partile.cu atat mai mare este satisfacerea propriului nostru masochism.

Prima parte Saw nu a fost foarte violenta si chiar a fost cat de cat interesanta. La fel si Destinatie finala. In Saw 7 (aproape cel mai prost film pe care l-am vazut in ultimii ani) violenta a devenit chiar amuzanta, dar asta si pentru ca l-am vazut la cinema, in primul rand, 3d si cu altcineva. Toata sala radea. Daca il vedeam singur acasa sigur ma plictiseam. La partea a doua m-am plictisit putin de exemplu. Primele parti au fost ok pentru ca erau inceputul, apoi au devenit mult prea repetitive si fara sens, de asta plictiseau. Pentru altii aveau efect. Cum pe ei ii plictisesc enorm filmele de arta, pe altii ii plictisesc enorm filmele gen Saw 7.

@Kriss - total de acord legat de Eastern Promises.

Si mie mi-a placut primul Saw pentru ca venise cu o idee noua si a surprins.Dupa al doilea am renuntat sa ma mai uit pentru ca imi pierdusem interesul,devenise prea repetitiv si Jigsaw cu tot cu cancerul lui nu mai vroia sa moara:))
La Final destination am vazut primele 3.Primul a fost atmosferic,la fel cu o idee noua,la al doilea m-am prapadit de ras si la al 3lea m-am distrat pentru ca l-am vazut cu niste prieteni.Lucrul ironic despre seria asta e ca se numeste destinatie finala si nu se mai termina.
Am vazut doar prima parte din Wrong turn si a fost asa si asa,de aceea nu am mi-am mai batut capul si cu restul,cate or mai fi iesit.
Calitatea scade evident cand o lungesti pana la 5-6-7 filme.
Inca o mizerie horror care mi-a venit in minte a fost remake-ul la Halloween de Rob Zombie in care incerca sa-l umanizeze pe Michael fara pic de succes.

Asa e natura umana si atunci daca asta se cere .. asta se ofera, deci violenta in filme nu va disparea ba chiar, din pacate, ca in cazul unui drog, doza este treptat marita .. aici este problema, unde se va ajunge .. probabil ne vom intoarce la vremurile cu gladiatori doar ca in varianta televizata de data asta.

Totusi cred ca este o diferenta .. oricat de dura si dusa la extrem ar fi violenta din filmele de azi nu cred ca, in majoritatea cazurilor, au ca efect desensibilizarea publicului pt ca oricat de mult ketchup a vazut un fan horror in filme nu se compara cu situatia in care ia contact cu un caz real .. nu stiu un accident de masina sau eu stiu cazuri de genul asta, majoritatea oamenilor vor intoarce privirea sau vor simti greata daca sunt expusi la astfel de imagini reale .. in nici un caz nu vor desface o punga de cipsuri sa savureze "scena"

daca citim ce-au scris altii inainte, ne dam seama ca reactia lor la scenele violente a fost....rasul!
e clar ca atunci cand violenta naste asemenea manifestare nu impresioneaza, e falsa...
e ceea ce spuneam si eu in primul mesaj: atata vreme cat spectatorul este constient ca totul se petrece numai pe ecran,efectul asupra lui,n-are cum sa fie periculos,numai in cazul in care nu discerne. cred ca trebuie sa privim diferit violenta din filmele comerciale de cea din filmele de arta.
este diferenta de conceptie, redare pe ecran si efect asupra spectatorului. sa nu uitam faptul ca filmul de consum apeleaza din plin la efectele speciale computerizate. sunt interesante,intr-adevar,dar cred ca nu pot induce realismul sub nici o forma. filmul de arta se foloseste de alte mijloace; mizanscena, joc al actorilor foarte expresiv, imagine si imaginatia regizorului...
efectul,zic eu, este cu totul altul,socant de realist si cu adevarat impact asupra spectatorului, avizat, desigur...
dintre regizorii mari, cred ca Pasolini este unul dintre maestrii violentei (mai ales a acelei sexuale, care este una dintre cele mai prezenta in filme), dar intr-un film pe care l-am vazut recent, m-a impresionat in mod deosebit violenta din scenele de lupta intre caini, evorba de "Amores Perros" al lui Inarritu.

Scopul aducerii violentei pe ecran e acelasi cu cel al aducerii oricarui fenomen specific uman pe ecran (sau in arta in general): de a o intelege mai bine. Violenta e prezentata imoral sau iresponsabil sau deplasat daca ideile care ni se induc astfel fata de ea nu concorda cu starea de fapt a realitatii. Cred.

Asta e din ciclul: dupa mine potopul?! :-/
De ce au stagnat brusc niste discutii atat de interesante si care incepusera atat de promitator?

Here's a question: vad ca multa lume de aici (sergiu, Twinsen, Kringle, Liviu) a repudiat violenta hiper-grafica aparent pe motive personale, de gusturi (plictiseala). Daca e asa nu-i nici o problema. Nu-ti place, nu te utia. To each his own. Dar: se pot aduce si contra-argumente principiale solide? S-a mentionat de exemplu desensibilizarea. (Sa avem in vedere doar persoanle mature si sanatoase, caci cu minorii si instabilii psihic e clar ca pot fi probleme, dar sunt cazuri particulare). Credeti ca e posibila? Credeti ca poti judeca un om dupa genul de filme prevalent pe care-l consuma?
Uite de ex. o parere aici. De acord aparent. Dar: asa cum nici Kieslowski sau Dreyer nu te transforma in sfant peste noapte, nici bolnaviciunile homicidare sadice mizantrope si parafilice nu te alieneaza nici pe loc si, mai paluzibil, nici complet. Dar: nu e posibil ca undeva sa se piarda putin cate putin respectul pt suferinta umana, si sa se alunece intr-un cinism al inimii? Daca arta de calitate nu e consumata degeaba, ci chiar are un efect modelator pozitiv asupra celui care i se expune, nu inseamna ca si arta de joasa speta are conscinte contrare in acelasi mod? Sigur exista inainte de toate atlasica sarcina de a disocia arta de gunoi...

LE: O posibila explicatie pt stadiul actual al zeitgeist-ului estetic ar putea fi si (ma inspir de la Adorno acum) ca e o etapa de maturitate a spiritului, o noua piatra de incercare menita sa-l confirme. Pana acum el a avut tendinta de a se exprima prin forme pe care bunul-simt le-a percepe ca "frumoase" in sine. Astazi insa se pare ca frumosul (ca spirit) nu mai vrea sa se exprime prin forme frumoase (acestea au devenit redundante, plictisitoare, naive si siropoase - daca nu de-a dreptul gretoase) ci cauta sa sa refracte prin urat. O fi si asta o performanta sa-i inspiri omului sentimente de sublim, manipuland un continut pe care el abhora organic.

Sau o alta explicatie mai far fetched - si chiar misticoida :D - ar fi ca a venit vremea sa facem pace cu Problema Raului. Sa ivatam sa putem spune ca universu-i misto cu tot cu elementele care le provocau vaicareli de mironositze stramosilor nostri (Why is there so much evil in the world? :(( Why do bad things happen to good people? :(( :-& ) .

(Doamne cat pot sa aberez!!! Carry on and don't mind me please.) :">

Artă de joasă speță?:D ...but I'm loosing my train of thoughts here... Cum adică, cinismu' inimii nu-i bun?:-/ O supradoză cu "artă de calitate" poate fi la fel de daunatoare, acum depinde ce intelegem prin "calitate" si ce vrea aceasta sa ne insufle. Too much Malick and you risk loosin' your manhood. Dar uite inca un exemplu: un film precum The Seventh Continent. Eu zic ca intra la "arta de calitate", chiar daca oripileaza si scandalizeaza. O fi asta "arta de joasa speta"?:-? Ne ridica ea sau ne coboara?:-?

Windom,

1. Cinismul e o virtute, dupa mine. Dar numai intr-o doza extrem de fina si extrem de greu de calibrat. De la un anumit punct in colo el devine una dintre cele mai monstruoase atribute umane. (De altfel etimologia greaca a cuvantului trimite la cuvantul "caine" - do the math!)
(Uite: un punct de vedere avizat care m-a inspirat mai demult: http://vladmuresan.wordpress.com/200...lismul-inimii/ (Apropo: cred c-am vrut sa zic nihilismul inimii - care duce la cinism, de fapt. :"> )

2. Bine'nteles, cum am si precizat, ramane de stabilit intai: care-i graul si care-i neghina in arta.

3. Referitor la Haneke: sub nicio forma!! Noi dezbatem aici de fapt filmele in care violenta e prezentata ca un spectacol in sine, ca vehicul formal al Frumosului.
Haneke este unnul dintre cei mai acerbi contestatari ai modului in care e prezentata violenta in filme (-le americane) si celebru pt vulnerabilitatea sa personala, declarata, in fata ei.
In Al Saptele Continent (dar putem sa extrapolam lejer la toata opera lui Haneke) violenta este prezentata la modul de moralitate clasica. O face sa doara. O simti pe propria pe piele. Iti provoaca junghiuri la ficat. Plus ca: exista o semnficatie intotdeauna in spatele ei. Ea nu e un scop in sine, ci un mijloc de a dezvalui ceva despre perpetratorii si victimele ei.
Nu, Haneke e arta (de calitate!) intotdeauna.

Violenta, ca scop in sine, o intilnim, mainly, in doua ipostaze: in horror, unde nu avem de ce sa fim moralisti - ne uitam au ba. In snuff, iar aici putem discuta doar la nivel teoretic, pentru ca la nivel practic tot horror se cheama.:)) Prin urmare, cam singurele locuri pe unde ea poate sa fie contestata e la PRO TV si AL JAZEERA.:))

Ei, cum doar in horror-uri?
Ai uitat de Tarantino? La el e destul de clar ca violenta are niste valente estetice. Atat in ansamblul filmului, cat si in anumite scene, in particular. Apropo, imi vine-n minte un moment din RD sugestiv pt mizantropia (?) lui T: in depozitul ala la un moment dat, discute doua personaje:
- Have you shot somebody?
- Yeah, two cops.
- No, I mean real people! :))
(sau ceva de genul)
Plus o groaza de alte thrillere mai nervoase, de preferinta asiaticele. Ma gandesc de ex. la The Chaser: un film destul de apreciat (7.9 imdb) care exuda violenta: foarte grafica, foarte naturalista, foarte (cautat) socanta. Mie nu mi-a placut. Mi s-a parut gratuita, si exploatativ folosita. Si filmul nu e un horror.
In The Godfather, legenda spune ca lui Coppola i s-a fortat mana de catre producatori ca sa creasca doza de violenta brutala in scopuri comerciale, pe alocuri.
Dar extrem de multe filme (de multe ori de calitate reprobabila), sunt construite pe o osatura epica conceputa din start de dragul unor puncte culminante de o violenta spectaculoasa.

Pasajele astea colaterale de violenta din filme in mare mainstream, si pe care le luam de bune in general, trebuia sa le acordam o intransigenta speciala? Tre sa consideram violenta ca pe ceva extraordinar si sa aplicam principiul conform caruia portretizarea unui eveniment extraordinar implica cu necesitate o justificare dramaturgica extraordinara? Sau putem chiar, la polul opus, sa o banalizam folosind violenta ca pe un condiment, ca un liant nesemnificativ intre doua scene?

La Tarantino ori prin thrillerele care se respecta nu cred ca violenta e un scop in sine. Exista un plot care favorizeaza folosirea exacerbata, uneori, a violentei, dar de aici pina la a fi un scop mai este. Chiar si in multe filme horror, violenta, extrema in multe cazuri, este acolo pentru a "condimenta" povestea.
Dar uite un exemplu bun: franciza Saw, de care s-a mai vorbit aici. Daca in primul Saw, violenta e legitimizata, urmatoarele sint exemple clare de violenta gratuita. Acolo intreaga poveste e incropita neverosimil doar pentru a servi drept vehicul pentru orori.
In momentul in care apare stilizarea, cum e la Tarantino, nu mai are cum sa fie "gratuita", pentru ca in acel moment isi depaseste scopul initial de oripilare, imbratisind artisticul.

Pe mine m-au scandalizat bancnotele alea aruncate in wc mai ales ca treceam printr-o criza financiara atunci cind am vazut filmul.Inca ma bintuie secventele alea .Foarte violente .Mi-au amintit de drama pe care am trait-o cind aveam 7-8 ani si n-am putut sa pun mina pe o hartie de 100 lei care zbura pe deasupra mea. Nici cind cea mai draguta fata care statea cu mine in banca s-a mutat la alta scoala n-am suferit asa.
Occidentali imbuibati, vi s-a urit cu binele .

Eu una nu suport violenta si nu o accept usor; si eu pun mina la ochi sau intorc capul cind sint scene care nu-mi plac. Rezist doar la cele de natura comica, in care singele tisneste ca din robinet, gen Monty Python :)

Din pacate cred ca violenta face parte din noi si are nevoie de hrana, de-aici multele filme cu violenta exagerata. Nu stiu daca am exemple concrete, dar daca un film vrea sa-mi arate suferinta si chinul unuia care e schinjuit, de exemplu, e de ajuns sa-mi arate instrumentele de tortura, ceva tortura si mai importanta sa fie mimica actorului decit exagerarea respectivei operatii.

Pentru ca vreau sa revin la o idee de-a mea, violenta abunda in arta, jocuri, etc pentru ca e multa represiune pe lumea asta. Toti ne reprimam cite ceva, incepind de la copilul care nu are voie sa-si bata colegul de gradinita cind ii ia din mina jucaria pina la adultul care n-are voie sa-i dea sefului in cap cind il enerveaza, parintele care nu-si poate altoi copilul ca e raportat la social services, etc. Toata reprimarea asta creaza nevoia de violenta interioara. Adica avem nevoie sa ne refulam cumva si o facem cu succes, de cele mai multe ori inconstient, in fata televizoarelor. Cred ca exista o limita de la care nu ne mai face bine. Cine sa impuna limita aia, spectatorul sau producatorul? Producatorul o urca tot mai sus si noi cred ca tot absorbim pina nu mai putem duce, se umple paharul dar habar nu avem, continuam sa primim ceva ce nu mai putem arde sau metaboliza daca vreti :) si raminem cu chestiile astea toxice in noi. Dupa mine violenta naste violenta. Nu o sa-mi spuna nimeni ca dupa un film gen Oldboy iti vine sa-ti mingii copilul si sa-l pupi pe frunte. Mai degraba ramii intr-o stare de agitatie, pe care daca ai noroc o poti elimina, daca nu se acumuleaza la altele.

Oricum, e nedrept sa vorbim doar de violenta exprimata fizic. Exista violenta psihica, as zice mult mai eficienta, pe care au stiut sa o puna in valoare multi regizori. Doar un exemplu rapid ar fi Magdalene sisters. Dupa ce am vazut filmul ala n-am dormit citeva nopti desi nici o scena nu m-a frapat prin violenta fizica. Imi amintesc scena in care le taia parul, aia a avut violenta fizica sa zicem, dar a fost egala cu zero fata de filmele lui Tarantino, de ex, si totusi dupa filmele lui am dormit ceva mai bine. Alta scena care m-a marcat si totusi violenta nu era chiar explicita a fost cind o batea mafiotul ei pe Angelica Huston cu o punga cu portocale. Mi se ridica parul pe miini si-acum doar amintindu-mi.

exista vreo deosebire intre violatorii educati si cei fara pic de carte sau cei redusi mintal? adica o victima a violului poate trai cu consolarea ca un cel care a agresat-o a facut chestia asta mai cu staif daca a facut-o "artistic" sau nu?
violenta in sine este oribila indiferent daca este stilizata, acoperita cu floricele sau bruta, la modul neestetizat.in final, chiar daca mijloacele de expresie folosite pentru a arata diferitele ei ipostaze, o imbraca in haine care pe noi ne ajuta sa o percepem ca manifestare artistica, finalul nu se poate lasa decat cu victime. problema e daca plangem, suntem indignati sau ne place sa vedem in continuare tortura.
parerea mea este ca specia umana din zilele noastre, da pe-afara de fandosism. de fapt, ii place enorm sa vada violenta, mai ales pe ecran, si sub pretextul savurarii unui act artistic, isi satisface fetisul, nestingherita....

Pentru anaemona: http://www.youtube.com/watch?v=FbccY4AEGys :P

Nu stiu cat de justificata e scena respectiva in totul filmului, dar mie mi-a fost cam greu s-o urmaresc. Mi-a adus aminte de Martyrs.

Omu, am vazut filmul, total sick :-& - ce-i mai grav e ca probabil filmul nu-i departe de ce poate fi in realitate. Asta cred ca e un exemplu, de realitate, in care violenta interna e supraincarcata. Nu ma refer la cazul din film, in care tipul avea un motiv, chiar daca exprimarea lui asa violenta pe mine nu m-a atras defel, din contra, ma refer la brutele care se numesc soti/prieteni citeodata.

Artistic, neartistic... este ca devine un scop in sine? :D Aici voiam sa ajung. Daca-i gratuita sau nu ramane de vazut. Si n-a zis nimeni ca tre' sa oripileze neaparat. Din contra. El vrea s-o faca digerabila, chiar savuroasa. :D Fie intr-un sens mai hiperbolizat si deci mai inocent ca-n Kill Bill (sau chiar IB :D ) fie intr-un mod mai realist-naturalist si deci oarecum pervers ca-n RD. Acuma, zi drept ca tu nu jubilezi de placere la scena cu urehea din RD! :D E adevarat, ca ideea acelui moment in sine aplicat la realitate ar trebui sa ne inmoaie genunchii, dar eu personal sunt atat de uluit de cum sufla viata in scena aia Tarantino si actorul respectiv incat imi salta inima-n piept de satisfactie estetica! Tu crezi ca T nu a simtit aproximativ acelasi lucru? Daca nu. atunci inseamna ca a vrut sa releva nu stiu ce idee, sa ridice o problema etica, psihologica, sau mai eu stiu ce? Sa comunice ceva despre natura personajelor poate? Sau nimic de genul asta, si doar si-a lasat intuitia purtata de spirtul povestii si a simtit pur si simplu nevoia ca in acel moment trebuie neaparat sa se-ntample asa ceva?
Pai sigur, ca la filmele de serie Z povestile-s cusute cu ata alba si sunt, patent, doar niste biete pretexte pt a inscena niste grozavii care sa ne dea pe spate, dar exista exploatare vicioasa si la astia mai fitzosii cu ifose de entelectuali. E doar o problema de nuanta. Povestea-pretext e una mult mai pretentios tesuta insa ramane doar atat, un pretext. Uite The Departed mie mi se pare genul asta de film. Povestea e atat frumusel ticluita ca mai-mai sa te pacaleasca ca
autoreul chiar ara ceva de zis! :D Sigur, filmul nu se axeaza fundamental pe violenta fizica explicita, insa aceasta joaca un rol extrem extrem de greu. Mie asta mi se pare violenta de dragul violentei, adica de dragul spectacolului. E o problema oare cu genul asta de filme? E ceva-n neregula cu noi cand distram de minune la asemenea chestii? :-/

Tot apropo de Haneke, la el violenta e atat de atent (chirurgical ai zice) inserata incat nici n-ai indrazni sa-ti imaginezi cum ar functiona unul din filmele sale daca ai elimina o scena de tipul asta. Mi se pare ca asta poate fi un semn al non-gratuitatii folosirii fenomenului inculpat aici. Sa para cu n-ar putea nici in ruptul capului fara ea. Insa, sa fim seriosi, asta-i un criteriu de-o subiectivitate pana la 'mnezo...
Sa fie si gore porn - ul o modalitate sanatoasa si inofensiva de a ne exorciza demonii?
+1 Bestiala scena! Simteam cum se-nmoaie carnea pe mine cand am vazut-o prima oara. Si nici macar nu-i perfect realizata. Dpdv al lui Cronenberg care imi pare care are un fetis pt violenta viscerala (si sexualitate) e posibil ca scena sa-si contina propria finalitate, dar pt mine a insemnat sa ma simt cum rareori am s-a mai intamplat sa simt, disperarea la care e capabil sa se preteze animalul uman pt a se agatza de viata. Brrrr!! Dar pacat ca faza are neajunsurile ei, totusi. (cum ar fi: de ce asasinii nu apeleaza la arme de foc, de ce-l abordeaza atat de politicos, de ce il ataca pe rand, de ce sisurile lor nu indraznesc sa traverseze epiderma lui Viggo cand se nimereste sa-l atinga samd. )

celebra scena din Cache,cea a sinuciderii algerianului, este exemplul cel mai bun.

Sa fie si gore porn - ul o modalitate sanatoasa si inofensiva de a ne exorciza demonii?
[/quote]
teoria se poate extinde si la alte genuri de filme, nu trebuie sa ne gandim imediat la porno.masochismul are diverse nuante, dar asta cred ca stii...

Mi s-a parut destul de zdravan justificata. La fel ca si restul scenelor din aceasi cheie.
Filmul urmareste un tipar uman cat se poate de autentic si acesta trebuie deconspirat fara menajamente pudibonde.
In cazul asta se pune o bila alba pt film. :P
Dar si una neagra pt doamna realitate.
Ce parere ai despre paradele de atrocitati expuse in marile filme de razboi? :)
Tot la razboi instiga? Sau forme de violenta echivalente?
LE: Am imprumutat termenul de la Gorzo, parafrazand expresia grief porn pe care a folosit-o recent in cronica la Rabbit Hole. :) Porn-ul e o metafora foarte buna pt ca intruchipeaza perfect setea oarba irezistibila si irepresibila pt ceva anume.

Mie scena nu mi s-a parut justificata, nici aia, nici altele. De altfel nici nu le-am putut urmari. N-am stat sa le sorb, sa le absorb. Cum nu sint adepta scenelor astea intreb, nu era de ajuns sa o loveasca o data, de doua ori ca sa aiba acelasi efect?


Razboiul e prin definitie cea mai inutila violenta reala. Cind am spus ca violenta naste violenta nu ma refeream strict la notiunea de violenta fizica, explicita, desi exista si cazuri din astea, prea multe chiar, e adevarat, in primul rind la copii si adolescenti. M-am referit in primul rind la violenta interioara care se naste in fiecare. Agitatia e violenta interioara si cred ca e diferita de agitatia in urma altor actiuni.

Cred ca, in functie de ce razboi prezinta, filmele de razboi poti sa le privesti mai detasat sau mai ancorat, depinde si ce te preocupa in general. Eu pot sa privesc relativ mai relaxata filme despre primul, al doilea razboi, decit filmele despre Vietnam sau Iugoslavia sau Africa. Totul e relativ, dar astea din urma, categoric nasc violenta in mintea mea, adica ginduri furioase, acuzatii la adresa celor care le-au conceput, inceput.

Nu era de ajuns pentru ca, primo: nu avea acelasi efect:D si secundo: scena aceea atit de lunga si insuportabila a fost ticluita astfel, in primul rind, pentru a spune ceva despre personajul interpretat de Casey, asa ca eu zic sa va concentrati pe el si nu pe ea. Daca-i servea doar doi pumni amicali in stomac si o stearsa peste fata, totul putea fi confundat cu o disputa...familiala.:D

Referitor la RD si la scena cu urechea, da, exista si un pic de kinky entertainment value acolo, insa, din nou, scena e menita sa ne spuna cite ceva si despre dezaxatul Madsen. Si, din nou, un pumn in figura nu ar fi avut acelasi impact.
Look at this fat fuck fattie:
http://www.youtube.com/watch?v=7L2ukSJFgCM
:))

@rvn, nu confunda realitatea cu fictiunea. In filme violenta e oribila doar atunci cind regizorul doreste sa o portretizeze astfel. Si aici e deja vorba de mesaj. Daca nu exista mesaj, it's just for fun, cum zicea Mr.T. Pentru ca, intr-adevar, trebuie sa ai niscaiva tigle lipsa la mansarda din nastere sa te lasi purtat de val si sa actionezi cum o fac aia pe ecran. Si daca ti-e in singe, e clar ca o sa-ti urmezi instinctul, indiferent ca ai sau nu teveu acasa. Ajunge sa citesti Biblia.

da,adevarat,dar instinctele zac in adormire,sau se pot atenua la un moment dat, daca nu exista conditiile sa se manifeste. un criminal sau un violator, se poate inspira din filme, chiar daca e vorba de fictiune, cu alte cuvinte, scenele violente din filme sunt periculoase fiindca sunt cu siguranta un excitant, dar si un pretext, artistic sau nu...

L.E. nu-mi vine nimic in minte acum, dar exemple cu siguranta exista si cred ca voi, cinefilii cu state vechi le cunoasteti mai bine decat mine..
cred ca au fost cazuri de criminali care ucideau copiind fidel metodele folosite de alti criminali,personaje din filme sau foloseau asta ca pe un motiv pentru a omori si ei numai de amorul artei cum s-ar spune. esti de acord?

Nu sint de acord sa demonizam filmele din cauza asta. Dezaxatul se poate inspira la fel de bine din Biblie ori din Scufita Rosie, daca asta urmareste. Cel caruia, chipurile, filmul ii trezeste demonii adormiti, si-ar gasi oricum un alt declansator si in lipsa acestora. Hai sa nu fim ipocriti, nu existau crime si violenta inainte de a fi portretizate pe ecran? Violenta in cinema e o consecinta a celei din realitate, nicidecum invers.

de fapt, nici eu, mai ales daca e vorba de arta, dar ma intrebam in acelasi timp daca acest fenomen, al instigarii la violenta prin filme, tinde sa ia amploare:ce reactie are totusi,societatea?
uite, mi-a venit acum in minte, filmul lui Kubrick, Portocala..
de ce a fost atatia ani interzis?

Datorita obtuzitatii sociale. Da, si eu sint ingrijorat de instigarea la violenta prin Biblie (am auzit ca primele 50 de pagini ar contine mai multe maceluri decit toate filmele lui Tarantino luate la un loc). Acolo cum stau lucrurile? Aia-i violenta "pozitiva" bag sama, pe care o poate citi si copilul de 5-6 ani. Ori stirile PRO TV, unde sint descrise cu lux de amanunte atrocitati ce depasesc uneori orice film horror. Dar e ok, sint Stiri de Interes National, prin urmare hai sa le dam Audienta Generala. Dar daca transpunem un asemenea caz pe pelicula, deja-i bai pentru ca instiga. Ori, doamne feri, sa aratam un sin de femeie inainte de orele 23.:-O Ramin copiii cu sechele pe viata...

Nu are nici o treaba violenta din filme cu cea din realitate.De cele mai multe ori realitatea bate filmul.Ca un batut in cap mai copie cate o ideea dintr-un film alea sunt exceptii.

hmmm...moralitate sau imoralitate...
si eu sustin libertinajul concomitent cu o educatie sustinuta si cu aplicarea altor metode eficiente de preventie.
tu, eu si altii, privim lucrul acesta din punct de vedere al unor persoane cu discernamant si educate. din pacate, suntem in minoritate.

Daca o lovea doar o data sau de doua ori ar fi fost deja ALT FILM.
Care mai fusese facut, de altfel, de alte cateva zeci de ori...
Pai vezi? Probabil ca chiar asta si-au si propus (mai mult sau mai putin colateral) filmele respective. Sa demaste razboiul in toata spledoarea lui si sa insereze oamenilor o repulsie definitiva fata de el. Daca ar fi incercat sa glamour-izeze pelicula ca sa amortizeze impactul socului asupra bietilor spectatori, cred ca ar fi devenit chiar nocive.
rvn, trebuie privata o majoritatea de o probabila plenitudine de beneficii, doar pt a evita posibilele riscuri la care ar fi expusa o minoritate? Sa nu mai facem autmobile, ca mor prea multi oameni in accidente rutiere?
Adevarat va spun, ca daca exista ipochimeni care s-ar simti instigati de Portocala Mecanica, pt ei nu mai e NICIO SPERANTA!!!
Multumim, Cristina! Banuiesc ca nu mai are nimeni intrebari...
Just kidding. :) Nu, acuma serios: nu se pune problema interiorizarii fidele a unor ferocitati la care suntem martori, ci posibilitatea insusirii acestora intr-o forma partiala, sublimata si deghizata.

Pana la urma toate filmele de consum action / thriller / horror / sf .. se bazeaza pe violenta intr-o forma sau alta chiar si in filme pt copii sau desene .. clasica dezbatere cu violenta pe care o inghit copii de azi , dar pe vremea noastra parca era altfel cand Tom il batea pe Jerry, violent, cu un ciocan, fier de calcat, tigaie, etc .. sau clasicele Looney Tunes unde se foloseau arme de foc sau chiar TNT. Pana la urma violenta ca divertisment nu a fost inventata de Hollywood ci exista de foarte mult timp cel mai bun exemplu chiar daca am mai spus-o ar fi luptele cu gladiatori care nu erau tinute de dragul sportului ci pt a distra poporul.


Cam asta ar fi de stabilit dar dupa cum vezi si aici tine de gust unde fiecare apreciaza cat de reala sau falsa .. necesara sau inutila este o scena violenta in film .. si asta s-a vazut in comentariile legate de filmul Drive si desigur sunt multe alte exemple de genul asta sau la capatul opus filme precum SAW n+1 sau slasher movies care sunt turnate pe banda rulanta pt ca exista cerere pt asa ceva. Cu siguranta filmele sursa Saw 1, Halloween, Night of the Living Dead, etc sunt filmele care pe langa ideea de tortura, criminal in serie sau zombie aveau un mesaj de transmis.

Deci violenta nu va disparea din filme si cel mai bine este sa stii in ce te bagi si azi mai mult ca oricand ai acces la tot felul de review-uri sau informatii legate de film si pana la urma who cares .. iti place, bine, daca nu il inchizi si downloa..(adica schimbi canalul si cauti alt film :)

Revin la intrebarea mea din ultimul post, daca acceptam ideea ca violenta in filme este pe un trend crescator atat prin frecventa cu care este folosita cat si prin felul explicit si aproape real in care este redat intrebarea este unde se va ajunge in viitor in special cu noile tehnici de filmare sau grafica generata pe calculator ?


E interesant de vazut si ce poate fi numit arta sau daca exista o limita care odata depasita se intra pe alt taram.. acela al bolilor psihice.

un ex. ar fi Ana Mendieta, un prieten care a vizitat Parisul mi-a spus de ea ca a fost o artista excentrica, introducand in stilul ei artistic multe elemente din tara ei natala Cuba, cum ar fi utilizarea sangelui uman (al ei) in ritualuri si uneori chiar se ajungea la sacrificarea unor animale cum ar fi gaini, youtube link asta ar fi un exemplu destul de safe fata de chestile pe care le facea, totusi "vopseaua" cu care "picteaza" curge din venele ei proaspat crestate.

Deci pot fi considerate chestiile astea arta, intrebarea va este adresata voua pt ca tot ce a facut fata aia (facea pt ca a dus doar pana la 36 de ani .. suicid) a fost clasat ca fiind arta de oameni educati dar atunci care e diferenta intre un astfel de "spectacol" si unul emo care isi taie venele in timp ce se filmeaza.. si exemplele pot sa continue ..

Pai da, dar daca si "stramosii" nostri si-ar fi pus problema asa cum facem noi aici si ar fi ajuns la o concluzie negativa, poate istoria ar fi fost scutita de o parte din spectacolul sangeros de care-a avut parte in fapt.
Da, se pare ca majoritatea opiniilor converg in directia asta. De gustibus...
Dar mie nu-mi ajunge numai intelepciunea proprie. Nici acum dar in special in anii dezorientati de formare cinefilica. Daca m-as ghida numai ad libitum cred ca as ajunge sa inghit o groaza de porcarii. Gusturile se si educa, nu ne nastem cu ele. Asa ca ideea topicului ar deveni cautarea unor argumente rationale pe care le-ar aduce "expertii", fie pro, fie contra.
Nu-mi place intrebarea ta. :P Viitorul cand va veni va fi tot un prezent care acum ramane latent. Asa ca daca ne ingrijim de prezent ne ingrijim implicit, in mare parte, si de viitor.
In plus, formarea unor predictii cat de cat acurate fata de viitorul indepartat nu e o sarcina fezabila. Iar dac-ar fi, ar fi inutil pt ca nu am sti cum sa le interpretam. "Stramosii" nostri au fost in stare sa baneze si ostracizeze pe motiv de vulgaritate si depravare, ceea ce peste 100 de ani avea sa fie considerata ceea mai mareata carte scrisa vreodata. Nu putem sa judeca obiectiv viitorul, din prezent (in cazul asta).

Eu as zice ca e doar o tendinta trecatoare si nu vad vreo problema in asta. E adevarat ca 3D-ul si HD-ul fac ca imaginile sa para mai realiste. Insa calitatea detaliilor vizuale e doar un element din multitudinea celor de care depinde intensitatea unei scene cu violenta, calitatea ei. In definitiv totul se rezuma, zic eu, tot la talentul autorului. Scena din Le chien andalou cu taierea globului ocular, scena dusului din Psycho sunt greu de depasit chiar in prezent. Impresioneaza inca pe cei care le vad pentru prima oara. Mai mult decat atat, in unele filme se utilizeaza imaginatia spectatorului pentru a transmite sentimente de spaima si teroare. Deseori mai intense decat imaginile explicite.
Exemplu: care din imaginile urmatoare vi se pare mai de groaza?





Mie a doua. Macar in prima stim cu cine avem de-a face

uite asa: cine si de ce prefera?
Attachment 1528
ceva gretos, scarbos si sadic pana la refuzul stomacului de a mai suporta asa ceva. un avorton pe post de masina de ucis in "wrong turn", pana la finalul previzibil chiar din capul filmului, ca oricum toti ajung terci...
Attachment 1529
si o unica scena, incredibil de violenta, dar care este esenta unui film cu multe implicatii si nebuloase. nici macar nu aflam pana la sfarsit, ce am vazut intr-o secunda, din care motiv, un om este in stare sa-si taie jugulara fara sa clipeasca. dincolo de violenta scenei, sunt multe lucruri ascunse, pe care Herr Hanecke ni le-a lasat ca tema pentru dupa vizionat.