Drive
 

E de vinerea asta in cinema la noi.
Azi e luni ... au trecut 12 3 zile. Si totusi nici un comentariu. Chiar n-a fost nimeni sa-l vada ?!
Sau sunteti toti timizi si va e rushine sa va iesprimatzi ?! Ha ? Punetzi mana si comentatzi filmu ca alfel ne suparam ! X(


Se cheama "animarea discutziilor" si intra in atributiile mele de moderator. Pe care se pare, mi le exercit pe unde apuc numai in sectiunea mea nu. :|

BTW, asta e filmul pe care o sa-l cocotzatzi in varful topurilor voastre la sfarsit de an, parca vad. Daca nici de asta nu vorbiti, ce sa mai zic de (cand o sa vina) Uncle Boonmee :))

E in premiera de vineri in Constanta dar n-am fost inca.Astept sa-l vad la ciupeala cu orange sau ziarul,adica saptamana viitoare:))

(semi)Scurt off-topic:

Am fost eu aseara si vroiam sa deschid topicul, doar ca era cam tarziu si eram mort de oboseala. Pe langa asta vreau sa-l revad (probabil maine sau poimaine) pentru ca ieri au fost conditii execrabile. Aveam si in stanga si in dreapta mea persoane care au vorbit tot filmul. In stanga aveam un cuplu care manca popcorn cu gura deschisa, facea un zgomot extraordinar de tare mancand, din cand in cand scutura popcornul (probabil in speranta ca se va inmulti miraculos), bea ca boul si incerca sa ghiceasca tot timpul replicile care aveau sa vina (probabil a suferit un accident cerebral si gandea cu voce tare). La sfarsitul filmului i-am vazut si fata, parea destul de normal, dupa comportament eu as fi putut jura ca sufera de vreun sindrom rar. Ah, eram sa uit, desigur ca a vorbit de vreo 3 ori la telefon, iar la scenele de violenta radea ca boul. In dreapta era un grup de tineri care a comentat filmul cu voce tare mai tot timpul, iar la sfarsitul vociferau ca s-a plictisit si ca e super prost filmul. De precizat ca mai mult de jumatate de sala a iesit cu vreo 2 minute inainte sa se termine filmul. Scuze pentru off-topicul asta lung, dar nu mi-a mai fost date asemenea conditii pana acum. Trecem la film...

Urmeaza spoilere:

Drive e un film destul de atipic, personal imi aduce aminte ca fir narativ de A Bittersweet Life, filmul asiatic fiind insa ceva mai poetic, dar in afara de asta nu prea-i gasesc asemanare la nivel macroscopic.

Capteaza atentia din primele secunde, incepand cu scena unui furt (clip Cannes) prin care regizorul da o nota de inteligenta soferului sau spre deosebire de zgomotoasele filme de actiune de profil. Gosling da 5 minute jefuitorilor, isi scoate ceasul de pe mana, leaga cureaua de volan, da drumul la cronometru, fixeaza radioul pe frecventa politiei si asteapta. Are fata lipsita de vreo expresie anume, o scobitoare in gura, e calm, e stilat. Ies jefuitorii si Gosling porneste masina incet, asteapta sa treaca politia, cand e descoperit accelereaza, cauta stradute mici, laturalnice. Dupa ce scapa porneste iar cu viteza mica, asteapta culoarea semaforului in timp ce o masina a politiei asteapta de pe sens opus si apoi acceleaza iar pana cand gaseste un loc de parcare si se camufleaza in multime. Cred ca lucrurile astea arata cat de calm si calculat e.

Filmul e destul de lent in cea mai mare parte, e dominat de relatia care se infiripa intre Gosling si Mulligan, dialoguri scurte, alteori mai lungi, dar cu putine cuvinte. In ecuatie sunt adaugati fiul ei si sotul care urmeaza a fi eliberat din inchisoare, moment in care lucrurile se complica. Daca in cea mai mare parte filmul are un ritm calm, caracteristic si personajului principal de altfel, pe sfarsit lucrurile se complica, iar Gosling se afla in situatia de a-i proteja pe Mulligan si fiul ei, chiar daca asta ar insemna ca el sa ramana pe dinafara din moment ce sotul ei e liber. Explozia de actiunea creaza un mare contrast intre cele doua parti, ultima fiind foarte violenta, ducand la un sfarsit memorabil. De altfel acest contrast mai poate fi observat si in personalitatea personajului principal, practic aceastea doua fiind legate intre ele de fapt, dar pe de alta parte exista si un contrast mai ciudat la nivelul coloanei sonore. Pe parcursul filmului alterneaza melodii de fundal, cele care creeaza atmosfera, cu melodii pop de o calitate mai indoielnica si cu altele de o calitate mai buna. Una din melodii incepe foarte ciudat, venita parca de nicaieri, ca apoi sa se potriveasca foarte bine cu ce se intampla pe ecran. Nu consider a fi o greseala aici, ci mai degraba o incercare interesanta, bizara si reusita.

Cine a vazut Valhalla Rising al lui Refn stie ca trebuie sa se astepte la un stil vizual captivant. Aici predomina panoramele cu orasul iluminat pe timp de noapte, dar mai ales imaginile de la nivelul volanului care prind si putin din bordul masinii. Refn se joaca cu luminile si claritatea imaginii, alteori camera urmareste personajul principal din spate, creand cadre placute ochiului si aratand ca cel putin la acest capitol e un adevarat profesionist, doar nu degeaba a primit premiul de regie la Cannes.

Am ajuns la Gosling, care nu inceteaza sa ma impresioneze. Aici face un rol cu totul altfel fata de ce-am vazut de la el. Sufera in continuare din iubire, dar aici o face tacut, e calm, calculat, stilat, vorbeste putin si prin cuvinte scurte. Asta pana la finalul exploziv cand arata o alta fata a personajului, e temperamental, nu isi pierde cu adevarat acea siguranta, dar devine violent, la un moment dat Refn ne arata printr-un cadru frumos filmat cum tremura cu victima sub piciorul sau, strangand ciocanul in mana. Alta data desfigureaza un urmaritor intr-o scena in care Refn isi arata maiestria, cand inainte de furtuna Gosling pune frumos mana pe burta lui Mulligan si incepe sa o sarute. Nu stiu cum vad unii violenta foarte grafica in filme, dar eu consider ca e necesara daca asta ajuta la caracterizarea personajului si cu siguranta lucrul asta se intampla in filmul de fata. Reusesc astfel sa-i simt cu adevarat furia lui Gosling, acel temperament care explodeaza deodata din marele calm. Nici ceilalti actori nu se descurca rau, ba chiar joaca foarte bine, doar ca prin contrast cu Gosling prezenta lor e ceva mai stearsa.

Cred ca Gosling si Refn sunt doua tinere talente care mai au extraordinar de multe de spus in cinematografia mondiala, primul prin versatilitatea sa si modul in care transmite emotia adevarata, iar al doilea pentru stilul frumos vizual si modul in care il impleteste cu muzica si celelalte elemente.


Deja are locul asigurat, mai jos de primele 5 pozitii nu prea are cum sa fie.

Într-adevăr filmul va fi prin vârful topului la mine, dar pe de altă parte și Midnight in Paris sau Incendies vor fi și nici acelea nu au pagini aici.

În film avem un tip care se pricepe la ce face, are reguli stricte de genul celei cu 5 minute, ce mai e ca orice erou de acțiune cool ca să zic așa. Dar la acel aspect i se mai adaugă un aspect diferit: e tipul destul de singuratic căruia îi place să conducă și nu se ceartă sau bagă în discuții cu nimeni dacă nu e provocat.

E tipul bun, care n-ar face rău nimănui și ar vrea și el o viață liniștiă și interacțiunile cu personajul lui Carey Mulligan se îndreaptă într-acolo. De exemplu în scena când el o duce pe ea acasă e încântătoare și surprinzător de reală. Despre muzică nu mai zic, dar clar acea scenă e printre favoritele mele din toate scenele de anul acesta.

Dar viața e dură și nu totul merge conform planurilor și izbugnește violența care e și ea extrem de sugestivă, palpitantă și provoacă emoții puternice (sigur unii poate râd că ei vor să se simtă bine și acesta e un mecanism de a evita eventuale sentimente care strică buna dispoziție).

În concluzie zic că e unul din cele mai bune filme de acțiune care te face să simți și dragostea și violența într-un mod intens, iar când cele 2 se combină filmul devine sclipitor.

Pe scurt: Filmul asta este prea cool. Iar prea-ul ala nu are tocmai conotatii pozitive. :)

Full review aici.

Noi suntem mai interesati de ce ai de spus aici, pe forum, nu in alta parte. Asa ca te rog sa elaborezi putin :P

Well I personally think ca Drive e un film de actiune pentru generatia hispterilor. Mult mai interesat sa para cool decat sa spuna o poveste care are sens. E frumos realizat, frumos jucat si in plus o scuza personala din partea lui Ryan Gosling pentru toata nefericirea pe care a cauzat-o vreodata baietilor prin The Notebook.

Dar sa fim seriosi acum. Sunt trei bosi in filmul asta si fiecare dintre ei a uitat regula simpla de a avea mereu bodyguard-ul langa tine. That's so NOT like a boss.

Doar ca niciodata pe parcursul filmului ei n-au asa ceva, ceea ce ar trebui sa ne conduca la simpla concluzie ca nu erau asa de mari. Nu degeaba se temea unul din ei de mafie. Daca imi aduc eu aminte bine nici Nasul nu era extraordinar de bine pazit, desi era poate cel mai important mafiot din intreaga America.

Asta e tot? De asta n-are sens filmul? Chiar de n-ar avea, nici nu-i nevoie, Gosling chiar a zis ca el si Refn au vrut sa-i dea filmului asta un aer de fantastic, sa nu fie prea realist, dar cu siguranta nu la asta se referea. Eu nu apreciez filmul asta pentru realismul lui ca structura, ci pentru realismul emotiilor, pentru imaginile frumoase, pentru regia excelenta.

Care-i treaba cu nefericirea provocata baietilor de Ryan Gosling? :P

Mda, my bad, Gosling nu Reynolds.

Referitori la nasi... Cand ai un mare showdown la final cu un om care nu are nimic de pierdut si tu esti un babalac de 60 (si ceva) de ani care vii inarmat doar cu un cutit si fara nici un fel de back-up... that's not fantasy, it's stupidity.

Unde mai pui ca boss-ul intermediar, adica Ron Perlman, are nevoie sa duca la capat un jaf contra Mafiei. Ca sa faca asta apeleaza la un boss mai prost, care apeleaza la un dobitoc ce tocmai iesise din inchisoare, care apeleaza la un alt dobitoc misterios despre care nu stie nimic. In aceste conditii, NORMAL ca jaful o sa mearga ca naiba, ceea ce avand in vedere cat de mult se panicheaza the big boss in legatura cu importanta sa, mi-as imagina ca nu ar fi lasat pe mainile unor amatori/necunoscuti.

And then mai trebuie sa faci fata ideii ca pentru un film care se numeste Drive, exista o lipsa acuta de actual impressive driving being done. Avem doua secvente de factura car chase in tot filmul. In rest da, ne focusam pe o poveste de dragoste intre doi oameni care nu prea au mare lucru sa-si zica. Singurul motiv pentru care soferul ajunge sa se dea la mama si copilul ei este proximitatea. Faptul ca sunt vecini.

Unde mai pui ca pentru un om care e si cascador, si mecanic, si pasare de noapte cu mad driving skills, avea foarte mult timp de pierdut cu femeia aia. :)

Dar, filmul este cool. :P

Tocmai ce l-am vazut si pot spune ca se afla pe primul loc in topul meu din acest an :)) am realizat ca mi-au placut extrem de putine dar mai e pana se termina anul.
Norocul meu ca nu erau prea multi in sala si m-am putut delecta in liniste de acest film impecabil si extrem de bine gandit, dar mai ales interzis minorilor :)) (pt 4 scene mari si late s-a simtit nevoia de a proteja infantilii... wateva)
Un tanar anonim (one sexy motherfucker) se intampla sa aiba un mare talent: condusul. El insusi este o masina, rece, calculat, precis, cand descopera o eroare merge direct la sursa si o elimina; desi foarte tacut este evident ca mintea lui tureaza precum un motor. Personajul creat de Gosling este extrem de atragator, acest mic Terminator (Hanna si Salt mi se par banale pe langa el) nu ezita sa ia cele mai drastice decizii, constient fiind de ceea ce pierde; dar nu-i nimic, el este un supravietuitor. Umanitatea driverului nu consta numai in acele zambete si lacrimi rare dar pretioase, ci si din nevoia lui acuta de a proteja cele 2 fiinte dragi care l-au scos din cotidianul sau chiar si pt putin timp. Ah cat mi-a placut sarutul de adio 8->
Thumbs up for: slow-motion-uri, mutenia driverului, geaca lui (manjita sau nu, era cool), privirile inocente si pline de inteles intre cei doi amorezati, dialogurile scurte dar eficiente, coloana sonora, personajele bine conturate inclusiv acei minimafioti care nu mi-au placut la inceput dar mi-am dat seama ca n-au fost ei alesi degeaba, tocmai ca sa para mici.
Bineinteles ca sacalii din sala abia asteptau momentul sa chicoteasca precum niste scolari :-w au avut niste tentative dar au lasat ciocul mic pt ca nu prea avea cine sa rada #:-S am auzit si binecunoscutele remarci "cel mai varza/boring film" de-mi venea sa le urez cat mai multe restante :D

Eu i-am dat 9, mi se pare un film valoros. Nu va luati dupa gurile rele!

Oh da, consider ca totusi baiatu asta ne datoreaza cel putin si niste beri. I mean, our girls shed some tears and we shed a lotta patience ... and that doesn't go un-punished X(

Ma trec si eu pe lista celor carora le-a placut mult filmul. Doar asa, FYI. :D

Pepper, e mai tacut decit in Lars and the real girl? He's really cute, astept sa vad si eu filmul. :)

N-am vazut Lars and the real girl desi l-am avut prin calculator :( nush ce s-a intamplat cu el...
Eu mi-am propus sa vad Half Nelson si United States of Leland ca mi se facu pofta de blondu asta, aaa adica de talentul lui, normal :D De Notebook nu cred ca ma apropii ca n-am chef sa-mi inund iar vecinii ca la Vita e bella :-S
In Drive Gosling e tacut la modul foarte cool, a nu se intelege ca e mut :)) vorbeste atunci cand trebuie si cu folos :D it's a must see!

Lars e o ciudatenie de film, dar e simpatic. Din Notebook imi amintesc doar de Gena Rowland si nu mi-a stors nici o lacrima. Joaca foarte bine in Blue Valentine si cam atit am vazut. Poate ajung sa vad Drive curind.

@anaemona - Nu mai tin minte foate bine Lars, desi stiu ca mi-a placut Gosling, dar parca e ceva mai tacut decat acolo, cel putin in cea mai mare parte a filmului. Si daca n-ai vazut Half Nelson ar trebui sa-l vezi, inca un rol foarte bun.


Ai putea dezvolta putin? :P Nu vreau sa fac discriminari (citestte semnatura) :D

Ai cam spus tot ce as fi evidentiat si eu in primul post (bine, intr-o maniera mult mai detaliata decat as fi facut-o). :D

Daca ar fi sa remarc ceva anume care mi-a placut, atunci as remarca atmosfera in general si muzica in particular. E si asta o arta sa gasesti muzica ce accentueaza spiritul filmului si sunt in general fascinat de un film care are curajul (si potentialul) de a expune intregi pasaje melodice care sa nu plictiseasca sau sa nu fie siropoase.

Unitatea vizualo-sonoro-narativa e complementara asa cum reuseste sa fie doar in filmele chiar bune. O placere, de-a dreptul, cu violenta cu tot.

Atat coloana sonora cat si fontul si culoarea titlului imi aduc aminte de stilul anilor '80, was it just me? posibil ca regizorul sa fi fost melancolic :)) O singura melodie nu mi-a placut, parca era o piesa de puzzle care nu se potrivea cu nimic; pe fondul ei se urca Nino in masina if you remember :D ok, prevestea ea ceva dar puteau alege alta care nu suna ca un disc stricat.

Da, rozul si fontul mi-au adus oarecum aminte de Miami Vice.

Cati oameni ai vazut tu ca are el de-a lungul filmului? Eu nu-mi aduc aminte niciodata sa fi avut vreun bodyguard. Nu la final, oricand. Cred ca dai o prea mare importanta personajelor respective, ele poate par mai mari decat erau de fapt doar pentru ca faceau unele afaceri si vorbeau ca mafiotii. Nu conteaza cati ani avea, doar a putut baga cutitul in el, nu?


Boss intermediar? Din film reiese ca ar fi cam egalul celuilalt. Cat despre jaf in sine, problema acolo a fost Gosling, nu ca ar fi planuit prost jaful. Ei trebuiau sa fie jefuiti la randul lor, doar ca Gosling nu a permis asta. Tocmai ca jefuitorii trebuiau sa fie amatori, exact pentru a putea fi jefuiti mai usor.


Eu nu vad absolut nimic in neregula aici. Problema e la asteptarile tale, nu la film in sine. Daca se cheama Drive trebuie sa-l vedem facand scheme a la Transporter? De fapt o mare parte din film are loc la bordul masinii, doar ca doar de doua ori sunt urmariri, iar in rest e pur si simplu condus (ca doar se cheama "Drive", nu "Car chases" sau "Impressive driving".


Uite un lucru despre care n-am zis nimic (apropo de ce zicea PoliFanAthic). Ideea nu e ca personajele nu au nimic sa-si zica, ci ca nu trebuie sa-si zica nimic. Nu e nevoie de cuvinte, se inteleg uitandu-se unul la altul. Eu cred ca doua persoane care se iubesc n-au nevoie de cuvinte ca sa o zica, n-au nevoie sa discute, se simt perfect doar prin prezenta celuilalt (recomand 3-Iron cumva pe ideea asta pentru cine nu a vazut). Cine se astepta de la filmul asta sa fie despre "Drive" si crede ca a fost despre asta se uita/s-a uitat degeaba la el. Nu e un film despre condus, e mai mult un film despre iubire, singuratate, sacrificiu.


Asa este... dar care-i problema totusi?



De fapt filmul nu ne zice exact pe ce durata de timp se petrece. In plus, pasare de noapte nu cred ca era foarte des... ai vazut si tu ce a zis ala, sunt aproximativ 2000 de jafuri pe an, cam in cate din ele crezi ca putea sa participe Gosling? La fel, cat de des poate fi cascador? Chiar asa se gasesc ca painea calda filmele in care sa aiba el ce face? Mecanic era intr-adevar, dar asta nu inseamna ca nu-si putea gasi timp din cand in cand sa piarda cu femeia aia, nu-i ca si cum filmul ne-a aratat atat de multe iesiri cu ea si repet, nu stim pe ce durata de timp se petrece totul.


Este :D

Vad ca ai foarte multe de domeniul realismului de reprosat. Te simti mai bine daca un film e 100% realist, daca e doar despre ceea ce e probabil si nu despre ceea ce e posibil? Sa inteleg ca esti o mare admiratoare a minimalismului? De ce te uiti la filme? Sa vezi o poveste extrem de realista sau sa simti emotii reale, sa vezi frumosul? Just a few questions...

Mi-am pus si eu intrebarea de ce se plange lumea ca ce vad in filme nu se intampla si in realitate? cand de fapt vrem sa scapam de rutina cotidiana si sa ne cufundam intr-o realitate paralela populata de personaje extraordinare facand lucruri pe care noi nu le-am face in viata de zi cu zi. Tocmai asta e frumusetea filmelor :P Cred ca problema consta in verosimilitatea actiunii; atata timp cat scenele nu par fortate si curg armonios, pe mine ma pot convinge de orice :))
In Drive toata actiunea se invarte intr-un cerc restrans de personaje... so what? it's just a movie :)) and a damn enjoyable one. Cat despre dialogul mut dintre cei doi protagonisti nu pot spune decat ca mi-a placut atmosfera creata si se citeau clar cuvintele din ochii lor :P decat replici de umplutura mai bine o tacere senzuala.

Cu cat trece timpul parca-mi place din ce in ce mai mult filmul asta, poate ajung sa-l consider capodopera :)) desi nu e perfectiunea intruchipata.
Mai astept si alti entuziasti :D

Filmul mi se pare genial...

Ma bucur enorm ca n-am urmarit ceva gen "transporter" sau "taxi" ...

L-am vazut azi si, sincer, am fost tare dezamagit. Nu am gasit nimic de remarcat. Pare un film cu idioti, pentru idioti si spun asta fara sa am intentia de a jigni pe cineva. Totul mi se pare la nivel de grupa pregatitoare...

Inevitabil o cam faci... si fara a aduce vreun argument, doar niste afirmatii generale ca asta:


Ar fi o idee buna sa treci prin topic putin si apoi sa revii cu o parere ceva mai elaborata. Adica de ce crezi ca e un film cu idioti? De ce e pentru idioti? Ce e la nivel de grupa pregatitoare si de ce?

Liviule mereu ai sa dai de astfel de comentarii. Nu te astepta sa elaboreze acum un comentariu de circa 20 de pagini, curgand din penita stiloului vorbe dulci, ce-ar sugera clasificarea acestui film intr-o categorie a persoanelor tampe. Aceste comentarii nu-si au rostul. Incearca sa-si ingalbeneasca stelutele de la profil pentru a putea acumula "punctele zeilor".

In fine, am luat-o pe aratura. As fi dorit sa adaug ca sunt de aceeasi parere cu "scrierile" anterioar postate de tine. Intr-adevar filmul se bazeaza foarte mult pe relatia creata intre Gosling si don'soara Mulligan, imprimand filmului un ritm destul de lent. Cu toate acestea, finalul este unul foarte bun, iar din punct de vedere vizual si auditiv filmul exceleaza la aceste capitole.

Momentan, Drive, este pe primul loc intr-un clasament propriu, realizat pentru anul 2011.

"Bazaconii nu se spun, se mananca!"

Nu incerc sa-mi ingalbenesc nici un punct/stea de la profil. Sunt inscris demult pe forum dar am interventii putine desi citesc postarile celorlalti. Poate de asta am si acceptat sa pierd timp pentru a vedea fimul care, din toate pdv, s-a bucurat de o reclama/promovare foarte buna. Postarea a fost una la cald, dupa terminarea filmului, nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran ci pe baza a ceea ce a ramas in simtire ca factor predominant. Lentoarea scenariului, a imaginii, a dialogurilor, metoda asta de a privi tamp pe celalat fara a comunica verbal sau chiar si nonverbal/expresiv ceva, puerilul intamplarilor, modul difuz al peronajelor, violenta gratuita a unor cadre etc, m-au determinat sa scriu postul de mai sus care v-a deranjat. Nu cer nimanui sa fie de acord cu parerea mea!

Atunci, mea culpa!

In fine, revenind la subiect, intr-adevar filmul s-a bucurat de o promovare foarte buna, dar, in opinia mea si a altor persoane, s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Uneori si acele cadre lipsite de dialog, cand cei doi isi arunca priviri pline de sentimente, ajuta la o transpunere a celui care vizioneaza in pielea personajelor.

Cum adica nu pe baza a ceea ce s-a vazut pe ecran? Tocmai pe baza a ceea ce s-a vazut acolo, ca altfel n-ai cum sa comentezi filmul, ceea ce ai simtit ar trebui sa fie strict legat de ce ai vazut. Postarea a fost una la cald, dar fara un singur argument care sa-ti sustina afirmatiile. Dar sa trecem la ce e mai important.


Mie tocmai astea mi s-au parut mari plusuri ale filmului. Nu e un film de actiune, e o drama cu anumite nuante de poezie. Nu mi se pare ca scenariul e lent, nu in sensul ca nu se intampla nimic sau ca lucrurile avanseaza greu. E un ritm numai bun, incetinit pentru a se pune accentul pe trairile personajelor, pe relatia celor doi, ca pana la urma despre asta e filmul, in primul rand despre Gosling, nu despre mafie, jafuri, urmariri si alte chestii. Imaginile sunt foarte bine filmate si foarte expresive, cele cu orasul sunt frumoase vizual, iar cele cu personajele exprima foarte bine emotiile lor. Personajele nu se privesc tamp, sau poate te-ai uitat la un cu totul alt film, ei se inteleg din priviri, se vede pe fata lor ca se iubesc, ca se simt perfect unul langa altul fara sa zica niciun cuvant, parca nici ele nu mai inteleg de ce vorbesc cand tot ce trebuie spus se vede pe fata lor. Asta face cu atat mai greu rolul din partea lui Gosling, sa exprime ceva fara sa vorbeasca.


Elaboreaza, dar te rog sa ai in vedere faptul ca filmul nici nu s-a vrut 100% realist. S-a vrut a i se da un aer de superhero movie amestecat cu un aer de fantastic... si cred ca i-a iesit de minune.


Idem.


Nu mi s-a parut deloc gratuita. De fapt eu ti-am raspuns la mai toate intrebarile tale inainte sa scrii mesajul asta, de asta ti-am si zis sa citesti inainte. Daca un personaj e temperamental, daca e violent, daca e chiar putin nebun, eu vreau sa vad lucrul asta, vreau sa-l simt. E ca si cum cineva ar spune in timpul filmului despre sofer: "e nebun". Asa, si? Cu ce ma ajuta pe mine, ca spectator, asta? Simt ca e nebun? Cred ca stiu lucrul asta, cred ca-l simt, dar e fals. Simti cu adevarat lucrul asta abia cand vezi cum ii sparge craniul tipului ala. Violenta e gratuita atunci cand nu foloseste in niciun fel in economia filmului, atunci cand nu imbogateste cu nimic caracterizarea unui personaj, ori aici e chiar opusul. Un caz asemanator e in I saw the devil unde unul dintre cele doua personaje principale e un adevarat psihopat, e raul pur animalic. Cum poti sa iei in serios lucrul asta daca nu il arata ucigand cu sange rece?


A deranjat pentru ca nu a fost argumentat.


Ar fi plictisitor daca toti am avea aceeasi parere. Problema aici e ca tie ti-au displacut exact lucrurile care pentru mine (probabil si pentru ceilalti) au facut filmul asta atat de bun. Ce mai observ e ca te plangi exact de aceleasi lucruri de care se plange mai toata lumea (uita-te la pagina filmului sau pe filelist) doar ca tu stii sa scrii corect. Mi se pare ca nu esti intr-o companie prea selecta, dar asta nu inseamna ca n-ai dreptate pana la urma, doar ca de la cei capabili astept sa-si sustina foarte bine criticile. E si o problema de receptare estetica aici.

Frate Liviu, ai prea multa energie argumentativa pentru rabdarea mea si nu ma simt deloc bine provocandu-ma la argumentarea a ceea ce simt demulte ori dincolo de ratiune sau argument logico descriptiv. Mai si intuim anumite lucruri... Poate am gresit postand... Oricum, dupa vizionarea unui film e de ajuns sa raspunzi la intrebarea: ti-a placut? Daca ti-a placut nu ai pierdut timpul... Argumentarea nu face, in opinia mea, decat a dilua sentimentul predominant. Fata de filmul in cauza, noroc cu topicul asta ca altfel incep sa-l uit, nu mi-a ramas decat o imagine cenusie cu un hol in care doi vecini se uita unul la altul prin ochii unei iubiri fara continut si esenta, trist, tamp...
Daca tie iti place, sincer, ma bucur pentru tine. Intotdeauna arta/manifestarea artistica/creatia poate chiar si kiciul/grotescul/uratul gaseste un raspuns afectiv in sufletul cuiva, candva etc. Doar ca, din perspectiva mea, adevarata arta are menirea de a scoate omul din fiara si nu fiara din om...
Cele bune, Din partea mea topic closed.

Pentru unii poate e de ajuns, doar că nu prea e interesant de citit păreri de câteva cuvinte. Unii mai vor să știe și de ce ți-a plăcut, care au fost sentimentele sau stările care ți le-a indus filmul în timpul vizionării sau după când te gândești la el.
Pe de altă parte e destul de greu de explicat totul, emoțiile sunt deseori foarte complexe ori intime și ia și timp să ne gândim la ele. Mai sunt și greu de explicat în cuvinte unora care nu știu tot ce e în capul nostru.
Așa că înțeleg de ce nu ai argumenta, doar că trebuie să înțelegi și tu, și ți-o spun fără niciun fel de răutare, că oricât de corectă e, o părere scurtă și neargumentată nu e interesantă.

@sinaxis - In mare ai dreptate, de cele mai multe ori e o chestie de feeling si e mai greu de explicat, dar suntem pe un forum si, dupa cum a punctat si sergiu, ca o parere sa fie oarecum relevanta pentru ceilalti trebuie sa fie mai elaborata, nu doar sa arunce cuvinte aparent intamplator.

Nu sunt de acord cu tine la un lucru, eu zic ca daca discuti un film cu cineva care are o altfel de parere e posibil ca, dar asta depinde de tine, data viitoare sa vezi filmul cu alti ochi, daca vrei sa incerci. E posibil ca data viitoare sa ai o alta abordare, sa urmaresti altceva. Problema cea mai mare e ca o persoana are anumite asteptari inainte de film si chiar in timpul sau, iar filmul e placut sau nu pe masura ce acestea sunt satisfacute. Mai simplist as zice ca filmul are o anumita lungime de unda, iar spectatorul e cel care trebuie sa o caute, nu invers. Noi trebuie sa ne modelam in functie de ce e pe ecran astfel incat sa extragem ce are acesta de oferit. Desigur, unele filme chiar n-au mai nimic de oferit, cam din orice punct de vedere, dar filme ca Drive nu sunt in categoria asta. La fel si The Tree of Life, cu siguranta si Melancholia si cam orice alt film. Asta e un raspuns si pentru Twinsen, pentru criticile vehemente aduse unor filme de-a lungul turneului :P

Am reusit sa-l vad si eu in sfarsit.Nu stiu exact ce sa cred,mi se pare totusi cam supraestimat pe aici din ce-am citit.Nu zic ca e un film rau dar eu unul,ma asteptam sa fie mai tot filmul in genul primei scene care e ceva mai unicat tinand cont ca e incognito fata de urmaririle cu care ne-a obisnuit Hollywood-ul.
Mi s-a parut ca se chinuie prea mult sa fie "art house" iar lucrul asta a dus la un ritm lent care pe mine nu m-a multumit in special cand venea vorba de putinele scene de actiune in care ma asteptam la ceva mai multa tensiune.Scenele respective sunt violente dar nu vin neaparat cursiv dandu-mi impresia ca sunt prefabricate.Multe scene lungi, fara dialog care taie din elanul filmului exact cand te astepti sa apese pe acceleratie.Refn are un stil foarte elegant care imi aduce aminte de filmele lui Michael Mann,mai exact Collateral si Heat.Una din ele care mi-a placut in mod special a fost cand il omoara pe Nino.
Jocul lui Gosling imi este cunoscut pentru ca e doar o varianta mai temperamentala a rolului din Lars and the real girl iar si ceilalti actori sunt in nota filmului,nimic vrednic de vreun oscar dar decent.Ca poveste nu m-a suprins cu nimic nou ba e chiar previzibila ca desfasurare insa anumite clisee care erau prezente in multe filme de genul au fost evitate sau transformate in bine.
Per total e un film bun insa nu pot sa imi ascund dezamagirea ca nu s-a marit ritmul pe alocuri pentru ca e prea static pentru gustul meu.Cred totusi ca s-a axat prea mult Refn pe felul in care arata filmul in dauna tempo-ului si a furiei lui Driver care mi s-a parut ca a fost tinuta in frau pe alocuri cand trebuia sa-i dea drumul, sa vedem psihopatul din el in toata splendoarea lui.

Nota 7/10

Se pare ca i-a cam placut filmul lui Gorzo: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...hestiune-forma

@Kriss - Eu ador stilul lent cand e facut cu cap. Timpul e oprit tocmai ca sa se puna mai bine accentul pe anumite lucruri, mai importante decat scenele de actiune, intreceri de masini, jafuri etc.

Si mie imi place stilul lent ,(Lost in translation) insa aici totusi nu mi s-a parut ca s-a potrivit prea bine.Practic, nu e genul de film care sa se desfasoare asa de lent,nu cu povestea asta.Parerea mea e ca un ritm mai antrenant era mai bun cu anumite pauze artsy pe alocuri.Nu prea vad acele lucruri de care zici ca erau mai importante in afara de scenele dintre Driver si Irene in care se intelegeau din priviri si nici atunci nu poti sa insinuezi ca aveau vreo semnificatie extraordinar de profunda.Pana la urma titlul filmului se numeste Drive si nu zic ca ma asteptam la ceva in genul lui Fast and furious sau Transporter dar ma asteptam la ceva mai multa tensiune si cursivitate pentru ca slava cerului,stil are din belsug filmul.

Tocmai cand imi trecuse "indragosteala" de Gosling, apare Drive-ul si mi se pune, din nou, pata pe el. Dar nu, asta nu inseamna ca nu o sa mai dau dovada de impartialitate.

Inceputul mi-a adus aminte de filmele acelea vechi de actiune de prin anii 90 - vezi ceasul ala vechi prins de volan cand putea sa foloseasca un cronometru sau, mai la indemana, sa se uite la ceasul de la casetofonul auto. Pe parcurs m-am convins ca filmul merge pe acest stil si se poate observa asta in fiecare detaliu.

Recunosc ca nu ma asteptam sa se puna atata accent pe povestea dintre cei doi, poate pentru ca nici nu citisem sinopsis-ul inainte. Dar nu m-a deranjat absolut deloc. Mi-a placut felul in care a avansat relatia lor.

Nu cred ca era nevoie de toata povestea aia cu cursele de masini doar ca sa-i introduca in peisaj pe Nino si pe Bernie.

Mi s-a parut foarte previzibila toata povestea cu sotul tipei: eliberarea din inchisoare, intrarea in bucluc, moartea lui. Asta in conditiile in care, repet, nu am cititi sinopsis-ul inainte.

In momentul in care Irene a aflat adevarul din gura protagonistului si i-a dat o palma, mi-a venit sa inchid calculatorul. Un cliseu des intalnit in filme, acelasi deznodamant. In loc sa-l pupe, ea ii da o palma, auzi!
Continuarea este foarte misto! Cum o saruta el, domne, inainte sa-i rupa capul in doua cu piciorul, la propriu, individului.

Am tot auzit ca sunt scene foarte/prea dure. Nu mi se pare. Cred ca arata atat cat trebuie si muta camera exact in momentul in care ar fi devenit prea dur.

Nu pot sa cred ca fufele din vestiarul lui Cook au stricat scena. Nu-mi vine sa cred ca regizorul a putut aproba asa ceva. Mai bine alegeau niste manechine (papusi). Parea ca se uitau plictisite pe geam. Cum sa nu se vada nici o reactie pe fetele lor?! Dezgust, frica, ceva gen "WTF?!", orice ar fi fost ok, dar nu ce s-a vazut.

Si mie mi s-a parut ca a lipsit o anumita intensitate din anumite momente. Mi-as fi dorit macar in final s-o simt. A fost ok, dar nu m-a facut sa zic "Wow, da, asa da!".

De final ce sa mai zic?! Melodia atribuita acestuia vorbeste de la sine.

Pot sa spun ca am invatat un lucru din filmul asta: scobitorile se pot tine dupa urechi!! Si, cum un lucru duce la altul, am observat ce urechi mici si apropiate de cap are Gosling de poate face asta. Si-o fi facut otoplastie?:))

Ryan Gosling e perfect in rolul sau. Evidentiaza exact ce trebuie evidentiat si invaluie in mister exact ce trebuie invaluit in mister. Imi pare rau ca unii pot afirma ca este un actor prost. Luati, de exemplu, The Notebook, Blue Valentine si Drive. In fiecare, iubirea fata de o femeie sta la baza povestii, dar acesta reuseste sa individualizeze fiecare personaj, sa-l construiasca pe un fond total diferit si sa aduca trairi complet diferite fiecaruia dintre ele.

Carey Mulligan este foarte buna si ea. Stiam deja ca lucreaza foarte bine cu fata si ca e capabila sa transmita emotii de tot felul intr-un mod natural.

Nu pot sa va explic cat de fericita am fost in momentul in care au omorat-o pe Blanche (Hendricks), haha!:D

Desavarsit. Un film aproape fara dialog, filmat si editat magistral, cu un Los Angeles filmat incredibil,
Soundtrack deosebit, electro-pop si sintetizator ales atat de bine, incat tot filmul curge fara sa fie nevoie de prea mult plot.
Probabil cel mai frumos film al anului.

Daca intr-adevar regizorukl a incercat sa reproduca, intr-o oarecare masura, spiritul anilor 80, a esuat. Unghiurile de filmare, pozitia camerei nu au nimic din acea perioada. Se pare ca Refn a sarit lectia Tarantino in Death Proof. Doar tentativele de efecte par a fi ramas oarecum la amatorismul optzecilor.


Doua intrebari inca ma macina:
1) De ce driver-ul (Ryan Gosling) si-a tras masca cand l-a ucis pe Nino (Ron Perlman)? Zic, daca vroia sa-l sperie, putea imprumuta masca halloween-iana pe care a purtat-o pustiul la prima vizita in apartamentul Irenei(Carey Mulligan); adica sa-si puna un bostan in loc de cap.
2) Ce cauta Gosling intr-o imitatie (slaba) a low-budget-ului european?

Slow down cu stilul anilor 80 :)) m-am referit strict la coloana sonora si titlul filmului, alte influente d'ale optzecilor nu vazui; si nu cred ca Refn s-ar cobora la nivelul imitatiilor, pe parcursul timpului el si-a creat propriul stil, diferit de cel al lui Tarantino (ca doar n-o fi el buricul pamantului cu scenele violente).
La intrebarile tale poti raspunde si singur pt ca fiecare spectator intelege filmul in felul lui: tu l-ai perceput pe driver ca pe un idiot, eu il vad ca pe un erou singuratic si inteligent.
Va trebui sa-l intrebi pe Gosling de ce a coborat de pe norisorul lui de aur pt a juca intr-un film atat de "ieftin" si ewww european...

Cand mai tot filmul a fost meticulos,tacut,la locul lui tocmai la sfarsit s-a lasat injunghiat de un mafiot de peste 60 de ani nu prea da bine,sincer.Daca singura amenintare din film e Albert Brooks, e cam jenant dupa parerea mea.

Vazui si eu filmul. Ce mi-a placut:
-atmosfera lenta si in multe momente tensionata, coloana sonora si jocul actorilor (mai ales al lui Gosling).
Ce nu mi-a placut:
- chiar daca filmul nu vrea sa fie realist, pur si simplu cateva scene sunt total ilogice; aici ii dau dreptate lui Kriss_Kringle si putin lui danonino (care exagereaza foarte mult in a-l critica asa de tare)
- replici putine si povestea destul de subtire si de multe ori previzibila.

Oricum, este probabil cel mai bun film de anul acesta vazut de mine (dar nu care mi-a placut cel mai mult) si ii dau nota 8 fara nici o retinere.

Rob Ager cu-o falca-n cer si una-n pamant (daca n-ati auzit and if you give a shit): http://www.collativelearning.com/ageronfilm/

Cam are dreptate domnu' prin cronica lui.Filmul cam incearca sa fie cool prin copierea scenelor din alte filme,lucru pe care l-am observat si eu insa vad ca tot il compara cu The Driver de Walter Hill pe care am de gand sa-l vad chiar diseara.Filmul e facut cu stil,ok dar substanta unde e?De asemenea obstacolele de care trebuie sa treaca Gosling in film sunt mult prea slabe,iar vina e a scenaristilor pentru lipsa de idei/inteligenta.Cred ca am fost totusi cam generos cu nota filmului daca stau sa ma gandesc pentru ca daca-l mai vad o data sigur nu ii dau mai mult de 6.:-?

Scrie bine tipul. Am notat site-ul. La Mad Max 2 nu m-am gandit, relativ la tipul de personaj, buna comparatia. Dar la The driver m-a dus gandul imediat, la Clint Eastwood in western-urile spaghetti, la The Samourai, la The Mechanic cu Charles Bronson.
Rob Ager pune foarte bine punctul pe i in ceea ce priveste delimitarea care trebuie facuta intre inspiratie si imitatie. Sergio Leone, inainte de a realiza Once upon a time in west, a vizionat impreuna cu unul dintre scenaristii lui vreo 50 de westernuri clasice americane.
Si se pot recunoaste cateva scene in film care au fost inspirate din acele western-uri.
Secventa de inceput cu trei tipi astepand in gara un al patrulea e un exemplu ce se poate urmari in extrasul dvd-ului. Insa in Once upon... e total diferita, ca actiune, ca stil, ca punere in scena, ca imagine, ca sunet. E mai mult un omagiu adus vechilui western, si e, cred, una dintre cele mai extraordinare secvente realizate vreodata intr-un western. Asta se numeste inspiratie, nu imitatie. E de remarcat excelenta analiza facuta de Rob Ager. Cand urmaresti un film ii simti pulsul de la bun inceput, cel putin eu, dar nu poti intotdeuna din prima sa spui ce scartie. De exemplu scena cu ciocanul mi s-a parut falsa de la inceput, sub linia de plutire. In afara de faptul ca e trasa de par ca idee, mai era ceva acolo care nu functiona si de care nu mi-am dat seama pana sa citesc cronica lui Ager. Anume faptul ca fetele acelea, asezate sa dea bine in poza, asistau la intamplare fara nici o reactie, de parca era ceva normal si zilnic ca un tip cu un ciocan sa vrea sa-i bata un glont in cap patronului lor.

Cam acelasi lucru pot sa-l zic si despre scena din lift.Era stupida,o saruta,ala asteapta sa termine si dupa aia se iau la bataie.Daca stam sa ne luam dupa vorba aia "there's no honor among thieves" trebuia sa-i zboare creierii lui Driver in timp ce o saruta.Mi s-a parut un truc relativ ieftin de a tranti elemente artsy si de pulp fiction in aceeasi scena.In legatura cu scena din culise cand fetele stau nemiscate cu pieptul la vedere m-a mirat si pe mine.Erau ca niste manechine,fara reactie,fara viata,fara nimic.Ce vroia sa demonstreze ?

Nu am citit cronica, dar daca a zis chestia asta despre scena cu ciocanul inseamna ca s-a uitat degeaba la film.

Liviu, citeste cronica si cantareste argumentele lui. Insa problema e alta zic eu. Am mai spus-o. Suntem alta generatie. Dupa ce ai vazut si apreciat filme ca Mad Max 2 (1981), The Driver (1978), The Mechanic (1972), A Fistful of Dollars si celelalte din 1964-65-66, The Samourai (1967), Bullit (1968), filmul acesta ti se pare o pastisa (ca sa folosesc si eu un cuvant la moda), iar personajul, la fel, o copie palida.
Daca n-ai vazut niciunul din filmele mentionate inainte de Drive, s-ar putea ca acesta din urma sa ti se para interesant, original. Daca te apuci sa le urmaresti dupa Drive, e greu sa pui in ordine in mintea ta care e originalul si care e imitatia, prima impresie e mai puternica. Si in plus e mizanscena care ti se va parea prafuita, cu masini vechi si haine demodate.

Nu e nevoie sa citesc cronica daca a emis ideea asta, pur si simplu inseamna ca nu l-a inteles. Am vazut Mad Max 2, Le Samourai si A Fistfull of Dollars din cele enumerate de tine si exista o mare diferenta intre ele, simtul artistic. Spre deosebire de alea de mai sus Drive are si ceva poezie in el, e un action-fantasy, nu e un film in care trebuie sa gasesti logica. Din moment ce o persoana spune ca scenele din lift si cea cu ciocanul nu au sens eu deja ignor mesajul ala pentru ca filmul clar a trecut pe langa el... de fapt el pe langa film. Si nu e din cauza ca n-au dreptate, ci pentru ca nu despre asta e filmul, el nu a incercat in niciun moment sa fie un document stiintific, ci a vrut sa transforme filmele pe care le-ai mentionat tu in arta vizuala, iar cine nu vede lucrul asta atat de evident si cauta logica clar s-a uitat degeaba la film. Iar persoanele care au inteles lucrul asta, dar tot nu le-a placut, nu s-au potrivit ca simt estetic cu cel al regizorului (sau al meu).

PS: Va recomand Rubber si astept sa-mi spuneti ca filmul n-are logica.


Pari sa ai impresia ca nu prea am vazut filme vechi. Stai linistit, nu stau extraordinar de bine la capitolul asta, dar cu siguranta nici prost nu stau. Nu ma deranejeaza deloc modul in care se faceau filme atunci, doar ca putini stiau sa faca poezie, foarte putini. Acum parca se intampla ceva mai des.

Tu spui ca filmul are poezie in el,eu unul nu vad poezia in cadre care tin la nesfarsit ba chiar sunt curios ce e asa de poetic in scena din lift sau cea din culise dupa parerea ta.Bun,a luat elemente din filme mai vechi si a vrut sa le transforme in arta vizuala cum spui tu,insa problema e alta pentru mine.Am recunoscut ca stilul e bun pentru ca imi aduce aminte de Mann intr-o anumita masura,mai exact prin felul in care se foloseste Refn de lumini dar personajele?Nu sunt bine dezvoltate,practic nu prea imi pasa de ele daca traiesc sau mor iar asta nu e de ajuns pentru un film extraordinar.Dupa ce-ai scris tu, lasi de inteles ca filmul e doar un exercitiu de stil cu ceva poezie.Pentru mine nu e de ajuns sa fie un deliciu vizual din moment ce nu-mi pasa de poveste sau de personaje.
Apropo,action-fantasy e cam generos pentru "pulsul" filmului.

N-am vazut filmul, dar scena cu ciocanul trebuie sa fie inspirata din dezastruosul Pat conjugal al lui Daneliuc. :) Glumesc, sper sa nu mi-o ia nici unul din sustinatorii filmului in nume de rau, oricum, ce poezie ar putea fi intr-o scena ca asta?

Asta astept si eu cu nerabdare sa aflu.