Cannes 2011
 

Lineup. The Tree of Life AND Melancholia in competitie? Lemme hold my guns.:D

Pun la vedere Lineup-ul

Competiţie
Pedro Almodóvar: La piel que habito - 2h00
Bertrand Bonello: L'apollonide (Souvenirs de la maison close) - 2h02
Alain Cavalier: Pater - 1h45
Joseph Cedar: Hearat Shulayim (Footnote) - 1h45
Nuri Bilge Ceylan: Bir zamanlar Anadolu'da (Once Upon a Time in Anatolia) - 2h30
Jean-Pierre şi Luc Dardenne: Le Gamin au Vélo - 1h27
Aki Kaurismäki: Le Havre - 1h43
Naomi Kawase: Hanezu no tsuki - 1h31
Julia Leigh: Sleeping Beauty - primul film - 1h44
Maïwenn Le Besco: Polisse - 2h14
Terrence Malick: TheTree of Life - 2h18
Radu Mihăileanu: La source des femmes - 2h15
Takashi Miike: Ichimei (Hara-Kiri: Death of a Samuraï) - 2h06
Nanni Moretti: Habemus Papam - 1h42
Lynne Ramsay: We Need to Talk about Kevin - 1h50
Markus Schleinzer: Michael - primul film - 1h34
Paolo Sorrentino: This Must Be the Place - 1h58
Lars von Trier: Melancholia - 2h10
Nicolas Winding Refn: Drive - 1h35

Un Certain Regard
Gus Van Sant: Restless - 1h31
Bakur Bakuradze: The Hunter - 1h50
Andreas Dresen: Halt auf freier strecke - 1h35
Bruno Dumont: Hors Satan - 1h50
Sean Durkin: Martha Marcy May Marlene - primul film - 1h41
Robert Guédiguian: Les neiges du Kilimandjaro - 1h30
Oliver Hermanus: Skoonheid - 1h38
Hong Sangsoo: The Day He Arrives - 1h19
Cristián Jiménez: Bonsái (bonsaï) - 1h40
Eric Khoo: Tatsumi - 1h34
Kim Ki-Duk: Arirang - 1h40
Nadine Labaki: Et maintenant on va oú? - 1h50
Cătălin Mitulescu: Loverboy - 1h35
Na Hong-Jin: Yellow Sea - 2h20
Gerardo naranjo: Miss Bala - 1h53
Juliana Rojas, Marco Dutra: Trabalhar Cansa - primul film - 1h40
Pierre Schoeller: L'exercice de l'etat - 1h55
Ivan Sen: Toomelah - 1h46
Joachim Trier: Oslo, August 31st - 1h35

În afara competiţiei
Xavier Durringer: La Conquête - 1h45
Jodie Foster: The Beaver - 1h40
Michel Hazanavicius: The Artist - 1h40
Rob Marshall: Pirates of the Caribbean: on Stranger Tides - 2h20

Proiecţiile de la miezul nopţii
Chan Peter Ho-Sun: Wu Xia - 2h00
Everardo Gout: Dias de gracia - primul film - 2h13

Proiecţii speciale
Frederikke Spöck: Labrador - primul film - 1h30
Rithy Panh: Le maître des forges de l'enfer - 1h45
Michael Radford: Michel Petrucciani - 1h30
Christian Rouaud: Tous au Larzac - 2h00

Sean Penn are rol principal in doua filme din competitia oficiala: Tree of Life si cel al lui Paolo Sorrentino: This Must Be the Place.

Taman ce-am vazut trailerul mai devreme -> http://youtu.be/X0YO4psaHNo

Cum ar fi ca anul asta, cand De Niro e presedintele juriului, sa ia Palme d'Or-ul turcul Nuri Bilge Ceylan? Cu "Once Upon a Time in Anatolia"? :D

And here it goes...

Woody Allen's Midnight in Paris

http://mubi.com/notebook/posts/3267

http://www.indiewire.com/article/can..._woody_allen_/

Cu dedicatie pt cinefilii care noteaza "cu virgula":

eat this folks (i mean hombres) ! http://micropsia.otroscines.com/2011...ody-allen-617/
note cu 3 zecimale !!! all Cannes long & just4U

trailere / teasere

http://www.festival-cannes.fr/en/tra...mpetition.html

Ceremonia de deschidere, cu o Melanie Laurent dulce-efervescenta :x, un Robert De Niro static si fara vlaga, impaiat cu amintirea a ce-a fost odata (:| si un preview al unei selectii din care juriile si criticii se vor chinui zilele urmatoare sa scoata o mana de filme memorabile.

http://www.festival-cannes.com/en/me...yer/11101.html

Woody asta ar trebui tras pe linie moarta. Fara coaie, n-are rost.(:|

Ce mult mi se pare ca a imbatranit Robert De Niro ..

Cele mai importante filme de pana acum si notele date de criticii sondati de otroscines (printre ei staruri ca Nick James sau Scott Foundas).


“Restless”, de Gus Van Sant 6.656 / 10 - 23 votos
“Midnight in Paris”, de Woody Allen 6,11 / 10 - 28 votos
“We Need to Talk About Kevin”, de Lynne Ramsay 4,575 / 10 - 24 votos
“Sleeping Beauty”, de Julia Leigh 4,332 / 10 - 25 votos
“Polisse”, de Maiwenn Le Besco 2,89 / 10 - 21 votos

Mega tare ! :))

We Need to Talk About Kevin pare cel mai rasarit de pina acum.

Tot apar clipuri din ToL, ar fi bine ca filmul asta sa nu ma dezamageasca. Altfel, nu mai raspund pt actiunile mele ! :P

http://blogs.indiewire.com/theplayli..._of_life_clip/

Mie mi s-au parut numai esecuri pana acum (mai mici sau mai mari). Toata lumea zicea de ce prost a fost anul trecut. Pai stati asa sa-l vedeti pa asta !

Hai mah, cu Malick, von Trier, Moretti, Miike, Soretino... Au inceput cu stingul, dar pina la esec mai este. Malick s-ar putea sa dezamageasca tocmai datorita asteptarilor. E extrem de greu sa iesi cu fatza curata dintr-o asemenea situatie spinoasa.

Mie anul asta mi se pare multumitor in sensul ca par sa aiba de unde treiera. Cam jumate din filmele din competitie par sa aiba mare potential. Pana si Almodovar pare ca si-ar fi revenit la o forma mai buna, desi e posibil sa fie trailere inselatoare. Si pe langa the obvious choices sunt tare curioasa de L'Apollonide, it looks gorgeous.
Btw, random juicy news de azi culese de The Playlist -> http://blogs.indiewire.com/theplayli...five_obstruc/#

Ce se intimpla (an de an ) cu corespondentii la marile festivaluri ??Incep in forta ,ne povestesc despre covoare rosii ,vedete ,starea vremii ,cocktailuri.Apoi urmeaza o mare pauza de citeva zile.La sfirsit ne arunca o lista cu cistigatorii si ''ne vedem la anu'". Faza asta nu are loc numai pe cinemagia ci si pe liternet ,in alte reviste culturale sau pe blogurile de profil.Mai sunt si unii care se lauda ''am fost aseara la party cu Lars von Trier si n-am mai apucat sa vad nimic timp de doua zile"" de parca ne intreseaza cu cine s-a facut el muci. Vrem pareri despre filme nu despre pipitele de la care obtin ei autografe.


http://aldmovieland.blogspot.com/

http://agenda.liternet.ro/articol/13...nnes-2011.html

=d>

Daca ar fi ca la fotbal, "cu cine tii?", mi-as dori sa ia Lynne Ramsay premiul suprem. Tipa mi se pare un talent urias si as avea si satisfactia ca buturuga mica rastoarna carul mare. Adica "Tree of life" si toti ceilalti granzi (Almodovar, von Trier, Moretti) care au abonament la Cannes cum am eu la Metrorex.
Dar probabil ca sansele sunt destul de mici. :P

Ma astept ca filmele lui Malick si von Trier sa fie cel putin bune (de la Moretti si Almodovar din pacate nu ma astept la nimic, din ce stiu pana acum de filmele lor). Plus 2-3 surprize. Asta ma face sa declar ca sunt sanse sa fie un an prost (comparativ cu numarul de filme care ruleaza si cu alte editii). Altfel i-as fi spus downright disastrous.

Nu conteaza media ,conteaza virful /virfurile.Festivalul este salvat daca apare un film de calibrul asta: Das weisse Band :Pulp Fiction ,La dolce Vita ,The Conversation,Viridiana,Taxi Driver, Paris ,Texas ,
Un film pe care sa vrei sa-l mai vezi si peste 10 -15 ani

Nu la medie ma refeream. Numai ca ar fi cazul sa fie mai multe varfuri (sau macar filme bune). Sa dau exemple de editii "adevarate" la Cannes ? Si nu cu mult in urma.

The Bottom Line este un film reusit dea lui Brad Pitt, din trailer imi dau seama ca filmul are multe de oferit, o sa ma uit la el cat de curand

=)) ... =)) ...nu,n-a fost destul... =)) =)) =))

Tot citind review-uri si impresii "la cald" legate de The Tree of Life, mi se pare ca majoritatea au iesit de la o liturghie si nu de la un screening.:)) Au inceput sa apare comparatiile cu Kubrick si a sa Odisee... Unii zic ca omul s-a intins mai mult decit i-a fost plapuma, acuzîndu-l deja de grandomanie. Şi n-au trecut decît cîteva ore de la premieră...

The movie world is a fickle one. With “The Tree Of Life” now screened and appraised, in a few hours everyone will move on and by tomorrow it will be just another story from Cannes. Another entry that got talked about, perhaps divided some audience members (a small core booed the film, but they were quickly quieted by the rest of the Lumiere Theater) and got Brad Pitt onto the red carpet. The sun will set tonight and the great wait for and mystery surrounding Malick’s film will be over. But bursting with ideas, images, sounds and a deep well of spirituality rarely ever tackled in either independent or mainstream cinema, Malick’s film is still an event. With “The Tree Of Life” the director has once again created a cinematic experience that is uniquely his own, often powerful and mesmerizing, at times overreaching and overbearing, but never forgettable. It’s another bold stroke from one of cinema’s most original voices, so put aside the hype aside, and let “The Tree Of Life” take root.

(Kevin Jagernauth, The Playlist)

Reactiile imi aduc aminte de aparitia lui The New World, intampinat cu toata paleta de opinii si culori si inghetat de metacritic la un caldicel 69 / 100. Peste numai 5 ani avea sa sa afle intre primele 10 cele mai bune/memorabile filme ale anilor 2000 in absolut toate sondajele importante pe care le-am vazut.

Conferinta de presa, un aperitiv gustos
http://www.festival-cannes.com/en/me...yer/11317.html

mersi a fost foarte bun aperitivul;)

Un roman care a vazut deja filmul:
http://chocolatefriday.blogspot.com/...nabridged.html

Eu zic sa vedem filmul, dupa aia sa comentam, sa nu ne extaziem dupa ce am vazut un trailer. Si ca sa fiu putin rautacios, diferenta dintre extazul manelistului si extazul intelectualului fin tine uneori doar de context:

"Unless you love, your life will flash by" (Terrence Malick - The tree of life)
"Fara dragoste, viata e pustiu" (Bachus - Secretul lui Bachus)

:">

Favorita mea ramane Lynne Ramsay.

http://micropsia.otroscines.com/2011...ones-al-dia-3/

LE HAVRE – 8.69 (17)

LE GAMIN AU VELO – 7.86 (31) RT

THE TREE OF LIFE - 7.31 (27) RT

HABEMUS PAPAM – 6.39 (31) RT

L’APOLLONIDE – 6.015 (20)

PATER – 5.94 (8)

THE ARTIST - 5.66 (19)

FOOTNOTE – 5.21 (29)

MICHAEL – 4.58 (25)

WE NEED TO TALK ABOUT KEVIN – 4.47 (26) RT

SLEEPING BEAUTY – 4.16 (27) RT

POLISSE – 2.95 (28)

Se pare ca pana acum niciunul din principalii candidati nu a dezamagit (prea tare). Sa vedem maine cum e primit si Trier.

Rezultatele juriului adunat de revista Screen international pt filmele din Competitia pt Palme d'Or (10 critici renumiti din 8 tari, stele de la 0 - bad la 4 - excellent)

Podiumul mediilor dupa ziua de luni:

The kid with a bike - 3.1 / 4
The artist - 3 / 4
The tree of life - 2.8 / 4

E interesant ca, luat dupa numarul notelor maxime, podiumul e rasturnat !

The tree of life - 4 maxime
The artist - 3
The kid with a bike - 2

Asta spune totul despre cat de diviziv e TOL.

Nici un alt film in afara de cele 3 nu a primit 4 stele.

Cele mai proaste filme:

House of tolerance 1.1 / 4
Sleeping beauty 1.5
Polisse 1.7

Vad ca toata lumea aplauda L'artiste dar mie mi se pare ca genul asta de film a fost explorat la greu de catre Guy Maddin. Parerea mea .

Probabil ca pe coasta Frantei se tasteaza frenetic reviewurile de la Melancholia, as we speak.
http://www.guardian.co.uk/film/2011/...lars-von-trier

http://agenda.liternet.ro/articol/12...nnes-2011.html
Trist ca Malick nu reuseste sa se lepede de naravul asta de a ne recita din culegerea lui de maxime. Aici a gresit si Tarkovski. E inadmisibil sa-i tii predici spectatorului sub orice forma daramite in mod nemediat, pe fata. De-asta la pus la zid Nabokov pe Dostoievski.
(Nu sunt fan Malick, mi s-a parut intotdeauna pretentios si in acelasi timp naiv, nu un artist care stie filosfie (ca Tarkovski sau Charlie Kaufman) ci un filosof care pe deasupra stie sa faca si arta. Calofilia sa mi se pare siropoasa si nejustificata cu exceptia cazului lui The Thin Red Line cand autorul reuseste sa-i aseze sub picioare un continut la fel de prodigios .)

De ce?

...daca-i tii predici, macar sa nu fie banale. In alta ordine de idei, Mr. von Trier e un nazist adorabil.:x

Mi se pare ca esti prea dismissive. E loc si de asa ceva pe lumea asta, iar unii chiar asta cauta in arta. Inteleg de nu ai la inima genul asta de abordare (si eu ma feresc de obicei de asa ceva), dar sunt cazuri in care didacticismul acesta poate fi executat cu mult gust. Cazuri in care nu este dorinta sau scopul unui autor de a fi didactic, ci, pur si simplu, didacticismul face parte din modul lui natural de expresie si toate incercarile sale se canalizeaza in mod inevitabil in acest sens.
Critica lui Nabokov trebuie luata, in general, cum grano salis, intrucat se revarsa multa frustrare printre randuri.

@Win - orice predica, if you break it down, e in cele din urma banala. :)

As presupune ca nu-s banale, dar asta e la latitudinea fiecaruia. Pana si o simpla propozitie poate sa nu fie banala pentru cineva care vrea sa si-o dezvolte siesi ca sa intre cat mai in profunzimea afirmatiei. La o prima vedere totul poate parea banal, cum de altfel se poate si inversul.

Mie Tarkovsky nu mi s-a parut banal si nicidecum nu mi s-a parut ca ar fi gresit cumva incercand sa tina vreo predica. Dostoievski nici atat. Pana si Malick mi-a placut foarte mult prin acele monologuri relativ simple, dar foarte frumoase din The New World. Adevarul (trecem peste ideea ca adevarul poate fi subiectiv) e de foarte multe ori simplu la prima vedere, lucrurile nu par chiar asa complicate si uneori poate nici nu sunt. Dar profunzimea unei afirmatii/intrebari e data intr-o foarte mare parte de cel care o receptioneaza. Unii poate nu ajung la nivelul transmis de artist, altii poate chiar o depasesc. Ce-i banal poate deveni extrem de complex in mintea spectatorului. De asta e frumoasa arta, de multe ori spectatorii vad lucruri pe care artistul nici nu le-a gandit, si asta nu-i nicidecum rau, pentru ca, desi interpretand in mod eronat opera, afla mai multe lucruri despre lume, despre sine etc.

In fine, m-am indepartat putin de idee. Vreau sa aud la ce s-a gandit Federico. Mai mult decat de ce e gresita predica pe fata ma intereseaza cealalta varianta, de ce e gresita atunci cand e subtila?


Si pe mine m-a amuzat foarte tare :))

Orice predica e gresita, fie ea subtila ori pe fata. Un artist nu trebuie sa-ti serveasca truisme, matale, ca spectator, cititor, trebuie sa extragi ceva dintr-o opera de arta. Cu alte cuvinte: "Nu-mi impune tu nimic, o sa-mi aleg eu ceea ce-mi place. DACA imi place, o sa trag eu concluziile si n-am nevoie de walk through pentru asta."

Sa desenezi un triunghi echilateral intre Malick, Tarkovski si ... (well, ma ma uit o data, da scrie chiar: ) Charlie Kaufman (!!) e putin (citez) pretentios si in acelasi timp naiv (am incheiat citatul). Si sunt de acord ca explicitul (ceea ce voi ati numit liturghie, predica) in arta e ineficient si risipitor. De aceea sunt si putin "trist" vis-a-vis de TOL. Malick a evitat greseala asta toata cariera si o comite acum. Nu ma mira ca deja are un alt film in lucru. Vad ca si-a pierdut rabdarea. Nu stiu de ce. Oricum sunt multe de vazut si iubit in TOL si astept sa il vad cu la fel de mare (ne)rabdare.

Da, didacticismul asta strabate, intr-o mai mare sau mai mica masura, intreaga opera a lui Malick. Pina acum insa a fost tinut in friu, fiind intrucitva justificat. Acum se pare ca omul ne flutura stindardul tuturor celor sfinte in fatza de zici ca a facut filmul asta cu Biblia in mina. Sint convins ca filmul e un festin vizual si auditiv insa nu poti sa te intrebi: Ok, si altceva?:-/ Voice-over-urile le cunoastem, sint dragute. Impresionante in The Thin Red Line, (un pic) deranjante in The New World. Acum? Iar sarmale?:(( Poezia imaginii - aici nu ne plingem, parca in cazul lui Malick, niciodata nu-i destul. Si din cite am inteles, avem parte de mai multe peisaje aici decit in toate documentarele lui Attenborough luate la un loc. Din nou, nimic...nou. Asadar, care-i elementul de noutate? Din ceea ce am auzit - modul original in care e spusa povestea. Sint curios. Nu cred insa ca e destul ca sa justifice asteptarile.

Pentru ca predica inseamna ideologie iar ideologia este unul dintre cei mai mari dusmani ai artei. Este o axioma funamentala in estetica asta. Cand Tarkovski incepe sa ne vorbeasca din carti in anumite momente din Nostalghia, Solaris sau Offret ne livreaza concepte goale (filosofie); arta insemana conceptul intrupat in sensibil. Daca ma intereseaza forma conceptuala a adevarului sunt mult mai castigat daca raman in biblioteca. Disectia ideilor isi are loc in rigurozitatea sistematica, concentrata si reiterata a filosofiei, ceea ce face Tarkovski in acele nefericite momente se numeste filosofeala. Sigur asta nu ma impidica sa continui sa-l admir, pentru ca compenseaza voluptuos pe celelalte planuri.


Ti-ai data seama deja acum dar reiau: e o chestie de principiu, e imperativul categoric al esteticii. Cand ti se spune Thou shall not kill! nu intrebi: nici macar putin? nici dca o fac subtil si cu talent? nici daca o fac numai sambata dupa-masa?... Artistul creeaza viata. Cand isi moduleaza creatia pentru a o reduce la un vehicul al ideilor sale isi tradeaza frontal harul.

miercuri: probabil e loc si de didacticism in arta insa nu in randurile geniilor. Si cel mai mic compromis de acest fel te trage in jos. Tolstoi a fost un geniu iar Razboiul si Karenina sunt niste monumente ale spiritului uman... insa nu datorita pasajelor pseudo-filosofice in care Lev ne explica cum sta treaba cu lumea si cu viata.
Nu sunt de acord cu Nobok in totalitate in ceea ce-l priveste pe Dostoievski, insa he's got a good point. Eu il iubesc pe Dostoievski, insa mai degraba pentru filosofia sa decat pentru arta sa.

Chambord: nu stiu daca ai facut distinctia intre scenariile lui Charlie Kaufman si filmele bazate pe ele, care nu au avut norocul sa beneficieza de o regie la fel de stralucitoare ca scriitura (in special in cazul lui Clooney... si chiar al lui Kaufman-regizorul) dar eu imi mentin chiar si asa afirmatia pe care nu o consider prezumtioasa. Malkovich, Adaptation si Eterneal Sunshine sunt niste filme de o genialitate infinita si de o profunzime abisala si care ar fi putut fi chiar mai mult in prezenta unei voci regizorale mai puternice.


In alta ordine de idei... voice-over-ul e una din chestiile pe care le urasc cel mai mult la un film. Daca mai e si unul prin care razbate direct vocea autorului atunci e crima si pedeapsa. Teoretic acesta ar putea reusi, daca ar protrude organic din realitatea filmului (si unii chiar s-au apropiat de izbanda - fratii Coen in No Country , Kubrick in Portocala, Kaufman in Adaptation cand il face atat de ostentativ si de auto-ironic incat functioneaza, si chiar Malick in The Thin Red Line) insa ramane ceva cel mult tolerabil. Pana la a fi considerat un plus... mai usor ii e camilei sa treaca prin urechile acului. E doar teorie utopica.

Nu vreau sa comentez afirmatia de mai sus. Vreau doar sa o evidentiez pentru a fi citita / re-citita de tine si ceilalti forumisti care trec pe aici si sa intreb: Excuse me, what ?! Atunci ce e arta / stiinta / filosofia / creatia daca nu idee modulata ?


Filosofia lui Dostoievski nu e a lui. Arta in schimb e cea care il delimiteaza si il face mare. Ca si la Tolstoi.


Imi plac foarte mult aceste 3 filme dar ... "genialitate infinita si de o profunzime abisala" suna obscen in vecinatatea lor. Si cred ca ceea ce e remarcabil la ele este tocmai abilitatea regizorului de a da o coerenta ideii excelente dar ne-imbracate corespunzator a scenaristului. Kaufman e un fel de "ganditor",vede dincolo de sensibil dar ramane acolo, ideile lui ar fi ramas ne-ancorate fara un regizor care sa le poata aduce pe Terra. Drept dovada incercarea lui de a fi un "autor" de film (Synecdoche) a esuat intr-o auto-sufocare, "ideea" l-a zdrobit, pentru ca una e sa-ti treaca ceva prin cap si alta e s-o poti exprima coerent prin imagine si sunet.

http://www.metacritic.com/movie/the-...critic-reviews

Cannes 2011: “Loverboy”, de Catalin Mitulescu (4.75) 4 votos
http://micropsia.otroscines.com/2011...-4-75-4-votos/

Pe mine chiar nu ma enerveaza didacticismul si morala din arta daca sunt facute cu stil.Nu sunt atat de naiv incit sa cred ca arta mai poate scapa de ideologie si sa ramina pura si fata mare.''Arta pentru arta '' pare un moft frumos dar adevarul este ca arta si ideologia au mers mina in mina din neolitic pina in zilele noastre.Daca alta data arta era moralizatoare (chiar i se impunea asta ) astazi sa sustii ca ea pluteste in aer ca un balon deasupra problemelor etice ,mi se pare o exagerare.Arta trebuie sa se ocupe de tot ceea ce este omenesc si probleme precum :bine/rau ,adevar ,justitie ,nu pot scapa artei.
Poti astazi sa filmezi niste cadre in Libia sau Siria si sa nu transmiti un mesaj etic ??
Poti sa faci un documentar despre crimele din Mexic si sa nu le bagi degetele in ochii drogatilor americani cu mesajul direct :''Bai boilor ,pentru ca voi trageti pe nas ,zeci de mii de prosti mor in Mexic sau Guatemala '' ??

Mie mi se pare ca astea doua fraze se bat cap in cap. Adica ai enuntat ceva si doua fraze mai incolo ai reusit sa spui contrariul primului enunt.

Sa lasam garagara si sa ne intoarcem la oile (filmele )noastre .Salivez deja cu gindul la Melancholia ,:
http://agenda.liternet.ro/articol/12...nnes-2011.html

Felicitari pentru observatie. Da, se bat, insa doar din cauza exprimarii imprecise si nu a rationamentului. In realitate e simplu: diferenta se epuizeaza in relatia artistului fata de concept ( idée) in cele doua situatii. In primul caz artistul nu are autoritate asupra conceptului, lui doar ii este data viziunea formei; aici ideea este sacrificata de dragul artei. In al doile caz - cel al pseudo-artei de duzina care descinde din aboominatiile proletcultiste din cadrul regimurilor totalitare – din contra, forma ii este subordonata conceptului; si aici avem un sacrificiu dar retrovers. Siluetele de carton pe care falsie artisti se dau de ceasul mortii sa le puna pe post de arta sunt doar servitoarele propagandei ideologice. Cu alte cuvinte afirmatia mea ramane in picioare insa in contexte diferite. Este adevarata la nivel ontologic (arta este idée modulata insa nu de artist ci de altcineva, in sensul metafizic al termenului) si e falsa la nivel fenomenologic (cand cel ce se vrea artist isi dicteaza singur ideea sau o primeste de la altcineva in sensul profan al termenului).


Haide mai, “tocmai abilitatea regizorului de a da coerenta… “ Asta e cel mai important la un film de Charlie Kaufman? (Intr-adevar e mai ortodox sa spui “un film de C.K. “ decat “un film de S.J. sau “un film de M. G.” “ Ideile” si le-a concretizat pe hartie suficient cat sa recunosti din avion un film pe care si-a pus semnatura si suficient cat sa eclipseze numele regizorilor asociati la un mod fara precedent.) Cum ramane cu originalitatea povestilor sale cu care doar Lynch in zilele lui bune poate concura, si care pe mine unul ma face nu doar sa il pun alaturi de Malick si Tarkvski dar chiar intre Beckett si Kafka?

Bremen1980: ce spui tu in mesajul 47 e ca daca perfectiunea e intangibila atunci trebuie sa abandonam perfectionarea. Pai se poate, dom'le?

In alta ordine de idei, da, acum ca a iesit basma curata (ce teama mi-a fost pentru el) probabil o sa intru intr-o lunga serie de insomnii pana o sa pun mana pe filmul cu cel mai misto titlu din lume.

PS: Si asta in legatura cu The Tree of Life: http://www.emanuellevy.com/review/tree-of-life-the/