Ce este minimalismul?
 

Qu'est-ce que c'est le minimalisme?
Informaţiile despre minimalismul în film sunt puţine, sau poate nu le găsesc eu. Părerile pro şi contra despre minimalismul românesc nu ne spun nimic despre acest curent, ba, de multe ori, din superficialitatea luărilor de poziţii se simte că opinenţilor nu le e prea clar ce e minimalismul. Înainte de a-l ridica în slăvi sau de a-l desfiinţa, ar trebui cunoscut.
Ce este minimalismul? Există cu adevărat? Când a apărut? Care e considerat primul film minimalist? Există un manifesto, o declaraţie a minimalismului? Care sunt reprezentanţii săi? Care sunt filmele de referinţă? Ce perspective are minimalismul? Va deveni un curent important sau se va stinge, rămânând un capitol închis în istoria cinematografiei?
Cei care ştiu să le spună celor care nu ştiu. Dacă e posibil, cu date şi surse, şi abia apoi cu păreri personale şi concluzii.
Aş dori să discutăm acest subiect, dacă se poate fără “e bun”, “nu e bun”, fără atacuri, fără patimă şi fără insulte. :)

Minimalismul e simplificarea realismului cinematografic dusa la extrem. Fara prea multe artificii si alte chitibusuri. Ceea ce conteaza sint trairile personajelor, iar pentru punerea lor in lumina se renunta la tehnicile cinematografice mainstream.
Iata un dialog interesant cu Alex Leo Serban pe tema asta: Avem nevoie de minimalişti?

excelent exemplu, win!
mi-a placut si ideea aceea ca daca exista chimie intre spectator si film, este greu de cuantificat.
c.,
interesanta tema topicului. abia astept sa citesc si parerilor celorlati "grei".

pai daca se renunta la tehnicile cinematografice, inseamna ca centrul de greutate se muta pe scenariu, pe dialogul personajelor.
regia se reduce la minimum, iar dialogul se maximizeaza.
ei bine, pentru a reusi un film minimalist bun, cred ca iti trebuie un dialog beton.
pentru ca daca ratezi si replicile, si mai si folosesti la minim mijloacele regizorale, nu mai poti spune ca ai facut un film minimalist, ci o căcărează.

Nu cred ca se reduce totul doar la dialog. Poate sa fie vorba si de acting interiorizat, "joc minimalist". Un actor precum Daniel Auteuil ori Stellan Skarsgard poate spune totul fara sa zica nimic. Trebuie sa-i pui doar camera in fata.

Pentru a înţelege mai bine, vă rog sa ne daţi şi exemple de astfel de filme minimaliste.

Eu l-am descris superficial si pentru haz drept filmul lenes, in care greul cade pe actori, scenariul nu tre' sa fie frapant ci doar palpabil si verosimil, regizorul nu-i decat un observator :)), monteurul doar pune cap la cap dublele alese de observator, pentru d.o.p avem locatie si cadru, locatie si cadru. :D, nu deranjeaza uneori cate un cablu de boom atarnat in cadru (ca in Medalia de Onoare) sau o lavaliera mult prea evidenta sub tricou (ca in Amintiri din Epoca de Aur), si neaparat tre' sa primeasca un Premiu si/sau o critica covarsitoare.

Lasand hazul la o parte, e un curent reusit, cel putin arata a film. Imi place, consider ca are viitor, atata timp cat e facut cu cap.

Si Windom i-a dat o definitie potrivita.

Minimalismul = un film de Kaurismaki rulat in slow motion :))

voi credeti ca un film minimalist se adreseaza snobilor?
sau sa reformulez...esti snob daca preferi sa vezi un film de asemenea factura, sau doar preferi o cu totul alta latura a cinemaului, aia in care vrei sa vezi pe ecrane filme unde actorii ies in evidenta prin expresiile fetei, gestica si felul cum inteleg sa transmita ceea ce defineste personajul?

Daca il intelegi si nu doar te prefaci ca intelegi, atunci e ok, tine doar de gusturi.

E trist cand nu intelegi, si-l lauzi si te lauzi ca-l apreciezi. E tare trist, atunci.

Analog, e trist cand nu e nimic de-nteles, insa tu ai ambitie si proclami c-ai inteles ceva. Asta e cel mai trist dintre toate.

Totuşi.... Putem începe cu începutul? :D Avem o definiţie, sau mai multe, pe undeva? Nu ceea ce înţelegem noi că este, chiar dacă e logic ceea ce spunem. Ce este minimalismul? Nu cum este minimalismul.

De la Robert Bresson, la Blair Witch Project si Open Water, trecind prin von Trier si Haneke si oprindu-ne la noi in ograda...

Un curent aparut ca reactie la conformismul cinematografic?:-?

Nu stiu in general dar in Romania e un curent aparut ca reactie la impotenta financiara. Asta e unul din aspectele care tre sa ne mentina o anumita circumspectia fata de filmele noastre: ca e minimalism de nevoie, nu o alegere libera.

Adica daca n-ar fi existat constringere financiara, n-ar fi existat nici minimalisti? Pai se tot sfadeste lumea pe aici din cauza ca minimalistii primesc prea multi bani. Si cu toate astea, ei tot minimalisti ramin...
:-/

E un curent? Dialogul lui ALS era foarte interesant, dar oarecum reieşea că minimalismul ar fi un stil de a face filme. Windom, am insistat pentru că ”simplificarea realismului”, deşi intuim că e corectă, nu lămureşte concret. Este un curent, sau doar o modalitate de a face film?

Federico, găsim ceva informaţii despre minimalism, în general, nu doar despre cel românesc? Dacă ne luăm după observaţia ta, că ”e un curent aparut ca reactie la impotenta financiara”, ar însemna că nu e un curent în sens artistic, ci doar o metodă economicoasă de a face film.

Faptul cä minimalismul românesc a apärut ca reactie la penuria financiarä nu are nimic dezonorant. Rareori, marile salturi (curente, scoli, sau chiar opere in sine) apar în urma unei optiuni deliberate; în majoritatea cazurilor, ele sunt rezultate ale conjuncturilor, accidentelor, capriciilor... cauze pe care marii artisti sau teoreticieni ai artei le constientizeazä apoi, si le convertesc în valoare, dându-le identitate si substantä.
Lumea se sfädeste (cum cä minimalistii ar primi prea multi bani) din porniri meschine, invidioase, ostile. Primesc atât cât e firesc - si cât meritä, fiindcä pânä la ora actualä ei constituie un corpus cinematografic de valoare, care nu s-a dezmintit încä. Si rämân minimalisti fiindcä, asa cum am spus mai sus, chiar dacä geneza lor a fost lipsa banilor, între timp si-au asumat o identitate consistentä estetic. Acum fac filme minimaliste fiindcä ästa s-a impus ca mod al lor de exprimare.

eu mi-as pune intrebarea de s-a numit chiar asa, "minimalism".
ce au vrut fondatorii sa inteleaga prin asta?
minim ca investitie de fonduri sau minim ca mijloace de expresie artistica? sau minim din toate punctele de vedere care definesc un film?

Un curent nu poate fi definit de un anumit stil?

Exact ceea ce ziceam.
Nici "Impresionismul" nu s-a numit asa de la început - termenul a fost inventat cu sens peiorativ, de un denigrator al lui Monet care nu stia ce cärämidä punea la intrarea lor în istorie.
In mesajul anterior am atins partial si räspunsul la a doua întrebare.
Asadar: minim ca investitie de fonduri, transpus în minim ca mijloace de expresie artisticä si, ulterior, impus ca atare.

@Windom:
Cum sä nu?
Ba chiar, de multe ori, tocmai stilul îl defineste!

cred ca da. de un stil nou, novator, sau o combinatie de stiluri vechi din care rezulta ceva nou.
nu poti crea ceva pana n-ai o sursa de inspiratie.una mica, infima..
in acelasi timp orice stil se imbunatateste in timp, se perfectioneaza. altfel nu avem niciodata progres ci numai regres.

Multi ni se par noua doar, insa in raport cu bugetul mediu al filmelor care se impun in fiecare an la nivel mondial cum e?

@c.ghevara: cu ziceai si tu, nu prea se gasesc dar mi-am adus aminte de niste link-uri postate de mai demult pe un alt topic de userul Im.Kino. Poate folosesc.

Dacă e un curent artistic (şi în cazul filmului) nu ar trebui să aibă vreo legătură cu resursele financiare, ci cu modul de exprimare. În cazul picturii, desigur nu e relevant câtă vopsea foloseşte pictorul. Normal că în cazul filmului, fondurile vor fi mai mici, dar asta e o urmare, o consecinţă, a exprimării, nu un principiu programatic.

@Windom
Un curent ar putea avea un stil, deşi înclin să cred că un curent are mai degrabă principii, stilul fiind legat mai mult de artist (Le style c'est l'homme même :) ). Oricum, a face film cu bani cât mai puţini, nu poate fi considerat ”un stil” pe care să îl legăm de un anumit curent.

@Pitbull
Totuşi remarca răutăcioasă a criticului a pornit de la tablou - Impression. Există undeva o definiţie clară a minimalismului în film? Sau avem de-a face cu o mişcare ”în derulare”, încă necatalogată complet? Pitbull, ce spun criticii?De când putem vorbi de minimalism în film? Cine a pus eticheta ”minimalism”? Sau cine s-a declarat, primul, minimalist? Se cunoaşte ceva despre asta?

Dacä n-am spus, repet:
Cu privire la problema definitiei, uite cä Federico mi-a luat-o înainte, cu linkurile postate initial de Im.Kino.

Am ales Film în general, pentru că m-ar interesa minimalismul, în general, nu doar cel românesc. Putem ajunge la cel românesc, după ce ne lămurim ce e minimalismul.
La link-urile lui Federico, primele se referă la artă în general (aşa cum constatasem şi eu), pe ultimele două mie mi se returnează răspunsul: not found. Voi le vedeţi?

Definiţiile generale pentru minimalism pot fi aplicate şi filmului, 100%? Pare dificil... la unul dintre link-uri: ”Art History: Minimalism: (1960 - 1975)” . E vorba de pictură. Ce să înţelegem? Că în pictură minimalismul şi-a trăit traiul până prin 1975, că minimalismul în film nu se suprapune peste perioada minimalismului în alte arte? A început mai târziu şi abia acum e în plină manifestare, sau acum mai vedem doar ”coada cometei”? Când a început să se vorbească despre filmul minimalist?

Da, al treilea nu merge dar ultimul ducea aici: http://books.google.com/books?id=S_UhBbyJFI0C&pg=PA229&lpg=PA229&dq=minima list+cinema&source=bl&ots=_H--F66bn1&sig=pCJmf0bivPJZJMZd_bdWp5yGAuI&hl=en&ei=ut NOS9yxBMH7_AbO5o2VCg&sa=X&oi=book_result&ct=result &resnum=3&ved=0CA4Q6AEwAjgU#v=onepage&q=minimalist %20cinema&f=false

Mai vezi si aici:

http://books.google.ro/books?id=I0F13e62idIC&pg=PA11&lpg=PA11&dq=minimali st+cinema&source=bl&ots=FHULhIm7ql&sig=RfGGrAjz2VM acMgSDwsew2enjCM&hl=ro&ei=-HbqTOeVMYnMswbsy9j3DQ&sa=X&oi=book_result&ct=resul t&resnum=2&ved=0CBkQ6AEwAThk#v=onepage&q=minimalis t%20cinema&f=false

http://www.rouge.com.au/9/minimalism.html

http://www.shaviro.com/Blog/?p=891

http://unspokencinema.blogspot.com/search?q=minimalism

Edit: Primele doua iar nu merg; nu stiu ce au.
Vezi aici: (mesajul #210) http://www.cinemagia.ro/forum/showth...=95575&page=11

si aici: (al doilea link) http://www.google.ro/#q=minimalist+cinema&num=50&hl=ro&biw=1024&bih=673 &prmd=vb&ei=Z3rqTImdF8TCswa6iZ2QCQ&start=100&sa=N& fp=573e251cfc2f8157

Edit 2: nici acum. :-S ori are site-ul probleme ori nu sunt eu in stare sa pun un link; ma dau batut

Edit 3: vezi pe google 'minimalism origins'

Ce este minimalismul?
 

Faptul că doi dintre “iniţiatorii” noului val realist-minimalist din cinematografia română (Puiu, Rădulescu) au lucrat în 2003 la filmul lui Lucian Pintilie, Niki şi Flo (ignorând, pentru moment, injuriile aduse ulterior de aceştia produsului final al lui Pintilie) cred că poate fi relevant pentru a stabili cu o oarecare precizie “rădăcinile” curentului minimalist-realist în filmul românesc post-2000. Să nu uităm faptul că dintre filmele lui Pintilie anterioare acestuia (Reconstituirea, Balanţa, Prea târziu) Niki şi Flo este cel mai apropiat de manifestul cinematografic minimalist, în această cheie definindu-se ulterior cea mai mare parte a producţiilor de gen autohtone. De exemplu, în Moartea domnului Lăzărescu, Cristi Puiu dă frâu liber unei suite de tehnici minimaliste regăsite anterior în Niki şi Flo: utilizarea cadrelor lungi, prezentarea de detalii ale vieţii obişnuite a personajelor, secvenţe în care “nu se întâmplă nimic”, absenţa coloanei sonore, folosirea unui limbaj colocvial, nesofisticat, tipic vieţii “de zi cu zi” a protagoniştilor etc. Am enumerat o serie de elemente care ulterior au devenit, în dozaje diferenţiate, ingrediente ale “reţetei de succes” în filmul românesc. Se pot foarte uşor identifica aici secvenţe aparţinând unui cinema-verité autentic. De altfel, în literatura de specialitate, din câte am putut să îmi dau seama până acum, cei doi termeni – cinema minimal şi cinema-verité – sunt adeseori folosiţi ca sinonime. Cadrele lungi şi statice (Cristi Puiu a fost atras de mic copil de pictură, implicit de compoziţia unui tablou iar mai târziu, de cea a cadrului cinematografic) capătă dinamică în momentul în care protagoniştii rostesc replici inteligente, caustice, capabile să trezească în spectator interesul necesar pt a-i menţine în faţa ecranului (Răzvan Rădulescu a dovedit atât în Niki şi Flo, cât şi puzderia de filme ulterioare la care a lucrat ca scenarist, că stăpâneşte aproape perfect arta a dialogului).
Alte ingrediente aparţinând aceluiaşi curent minimalist-realist pot fi identificate cu uşurinţă: reticenţa de a apela la actori-vedete în favoarea unor figuri cel mult cvasi-necunoscute, utilizarea unui ambient sonor care aduce mai mult cu cel tipic filmelor de tip documentar, mânuirea unui tip de “dialog hiper-realist”, ce redă senzaţia de instantaneitate a evenimentelor portretizate, filmarea în locaţii deloc pretenţioase estetic (apartamente de bloc de tip “comunist”, cartiere periferice ale marilor metropole etc.) ş.a.m.d.

În cinematografia internaţională, un exemplu de regizor care a apelat la stilul minimalist este Chantal Akerman. Minimalismul etalat de Akerman se pare că ar fi avut drept sursă principală activitatea lui Andy Warhol, pe care regizoarea a cunoscut-o îndeaproape, dar şi influenţa exercitată de cinematograful structuralist nord american. De exemplu, Je, tu, il, elle (1974) era povestea redusă la esenţial a unor experienţe sexuale, poveste redată folosind cadrele lungi. Cel mai influent film al lui Akerman a fost Jeanne Dielmann, 23, Quai du commerce, 1080 Bruxelles (1975) - titlu ce conţine numele personajului principal, precum şi adresa acesteia din Bruxelles. În decursul a trei ore, Akerman prezintă trei zile din viaţa unei femei casnice care se prostituează chiar în apartamentul ei. Prima jumătate a filmului ne prezintă viaţa lui Jeanne într-o manieră cel puţin la fel de meticuloasă precum este aceasta în rolul de gospodină. O cameră plasată la nivelul solului ori pe una din mesele din bucătărie înregistrează fiecare aspect al vieţii casnice a acesteia – se îmbracă, găteşte, spală vasele, întâmpină un client etc. După vizita unui client, în mod aparent inexplicabil, rutina etalată de Jeanne până atunci dispare şi începe să comită o serie de greşeli. În cele din urmă, îl va înjunghia pe unul din parteneri, după care se va aşeza la masă – singura situaţie din tot filmul în care o vedem relaxându-se. Recurgând la acest procedeu, Akerman îl obligă pe spectator să acorde atenţie intervalelor goale şi spaţiilor domestice pe care cinematograful mainstream le ignoră în bună măsură. Într-un anumit sens, Jeanne Dielmann este foarte aproape de împlinirea visului regizorului neorealist Cesare Zavattini de a înregistra opt ore din viaţa unei persoane...Camera statică sau cel mult rectilinie în mişcări îl înstrăinează pe spectator de acţiunea principală, în timp ce înobilează ca semnificative din punct de vedere estetic şi social activităţile casnice ale gospodinei.

Interesantä si utilä contributie! Multumim!
O singurä osbervatie as avea de fäcut - apropo de aceastä inexactitate:
- E inadecvat sä spunem "au lucrat la", când e vorba de scenaristii filmului - coautori în toatä puterea cuvântului.
- Nu sunt sigur cä "injurii" e termenul cel mai potrivit pentru reprosurile aduse de scenaristi, dupä ce Pintilie le-a distrus scenariul.

OK :) We are here to serve. O:-)

Federico, mersi, dar de pe două calculatoare diferite, de pe servere diferite, n-am reuşiit să intru pe link-uri. Căutând originis, cum sugerai, am găsit ceva. destul de interesant, dar totuşi general.

Dl. Cinematic, Pitbull, facem ce facem şi ne tot întoarcem la minimalismul românesc. :D Lămuriţi-mă voi, specialiştii: au inventat românii gaura la macaroană, şi sunt cei mai tari minimalişti din lume, sau autorii noştri de film au dezgropat cadavrul minimalismului şi au inventat un alibi artistic pentru "poveritatea" (cum o numea AlS) cinematografiei româneşti contemporane?
Începe să mă intrige "poveritatea" resurselor internautice referitoare la filmul minimalist la nivel mondial.
Mai întreb o dată: Poate da cineva o definiţie a minimalismului în film, cu ghilimele, cu citarea unui specialist recunoscut, dintr-un dicţionar, o lucrare de specialitate, nu blog, nu interviu de critic român, nu discuţie de pe forum, nu părere proprie? Există aşa ceva?

Nu suntem specialisti în asa ceva, si oricum nu asa se punea problema.

best minimalism movies:

http://fullmoviereview.com/keywords/minimalism/

"Adevarul literar si artistic"

Care e viitorul minimalismului?

După cum se vede, filme se fac şi se vor mai face, succesul cineaştilor din Noul Val douămiist creând o emulaţie printre tineri. Marea întrebare este: dar de acum încolo? Stilistic, estetic, viitoarele filme ale tinerilor cineaşti vor aduce ceva diferit, ceva nou faţă de „obsedantul" minimalism douămiist?

„Nu văd printre tineri un nou Nemescu"

Anca Grădinariu este „scepticul de serviciu", dar atrage atenţia asupra „Cenuşăresei" - documentarul: „Eu personal n-am văzut, nu cred să existe filme care să nu fie în acelaşi filon al minimalismului. Mai degrabă, poate, în zona documentarului. Mi-a plăcut tot ceea ce a fost produs de HBO. «Circul vesel», filmele Adinei Pintilie, «Dacia, dragostea mea», toate sunt mai aventuroase stilistic, mai rafinate. Înainte de '89, şcoala noastră de documentar a fost chiar mai tare decât cea de ficţiune, aşa că n-ar trebui să ne surprindă. Ar merita ca aceste filme să circule mai mult, dar la noi documentarul e socotit un fel de rudă săracă a ficţiunii.

Revenind, nu văd o altă şcoală, încă nu s-a epuizat filonul minimalismului. Nu văd printre tinerii cineaşti un Nemescu, care era cu totul altfel decât colegii săi. Trebuie să avem răbdare, şi eu aş vrea să mai văd şi altceva".

„Sper să înceapă să apară şi filme de gen"

„Greu de spus ce stil va aborda fiecare. Tentaţia «minimalismului cu final retezat» e mare. Pe de o parte unora li se potriveşte temperamental, pe de altă parte are căutare în festivaluri. Sper însă să înceapă să apară şi filme de gen făcute cu inspiraţie şi cu har", consideră Cristina Corciovescu.

Profesoara Manuela Cernat este optimistă: „Ce linie vor urma? E dreptul lor să-şi aleagă calea. Ar fi absurd, să le pretindem ca, din spirit de grup, să se alinieze la linia minimalistă lansată de Mungiu, Porumboiu et co., sau, dimpotrivă, din pură frondă, să o renege.

Continuitate nu înseamnă epigonism şi nici inovaţia ca scop în sine nu e productivă. Ideal ar fi ca noii veniţi să aducă un timbru şi un stil propriu. Important pentru ei este să-şi apere crezul şi arta. Important pentru noi este că, iată, pronosticul răutăcios al invidioşilor nu se adevereşte. Noul Val românesc nu este o cometă efemeră, ci o galaxie în expansiune".
http://www.adevarul.ro/cultura/liter...326967811.html


L.E.

Thoughts on Minimalism in Film and Movies

When you search on google for minimalism in film minimalist film minimalist" It's surprising how few relevant entries I found. In fact I don't even see those words being used much online. The definition of minimalism from Wikipedia is: Minimalism describes movements in various forms of art and design, especially visual art and music, where the work is stripped down to its most fundamental features. I like this definition; but I would like to expand it some when referencing film. My thoughts: It's easy to visually entice your audience when you spend millions of dollars on helicopters, tanks, explosions, computer animation, but all those image don't make a good movie. As special effects and movie budgets have progressed Hollywood directors seem to throw money and expertise at weak cliche ridden plots. While audience attention spans are low, As a screenwriter and filmmaker I've been interested in film and scripts that have the ability to absolutely captivate an audience without any complicated effects, sets. Wikipedia as pointed to this director: Robert Bresson (September 25, 1901 December 18, 1999) who was a French film director well known for his mastery of minimalist film-making. I've never seen any of his stuff, but I will now. What excites me most about minimalism is the power of the screenwriter to affect the story. Here are some examples of really minimalist movies I've seen that are worth looking at: My Dinner with Andre (1981) Vanya on 42nd Street (1994) Open Water (2003) Blair Witch.
http://moviepals.org/premium/moviepa...ilm-and-movies.

Bine punctat ...

Sunt filme care au o doză de minimalism fără a fi minimaliste în totalitate. Spre exemplu filmele lui Jarmusch au un minimalism în limbaj, or în dialoguri. O zice și un personaj ,/Blonde/, în filmul /The limits of control/ - /Sometimes I like it in films when people just sit there, not saying anything./. Mi-am permis să interpretez că ideea îi aparține lui Jarmusch ca fiind proprie și că nu e doar o simplă frază din scenariu. Mi-am permis asta pentru că pînă la urmă e treaba spectatorului să despice firul în patru. Dacă greșesc cumva sunt deschisă discuției.

Dl.cinematic, am lansat acest subiect - ”Ce este minimalismul?” tocmai pentru că m-au intrigat luările de poziţie, discuţiile extinse despre minimalismul românesc, în opoziţie cu sărăcia informaţiei. Am senzaţia că se discută despre minimalism, despre cum este minimalismul, despre filme minimaliste, despre cadre minimaliste, dacă e bun, dacă e rău, fără a fi clar celor care discută, ce este minimalismul.
După cum observi, chiar definiţia pe care o dai, deşi corectă, este una intuitivă, indirectă. Ne spune care este strategia minimalismului, că ea are la bază o structură narativă dispersată. Majoritatea referirilor la minimalism (cel puţin cele pe care le-am găsit eu) ne spun despre şi cum, eludând CE este. Oare criticilor de artă nu li s-a părut suficient de interesant minimalismul în film?
”The Silence” (1963) al lui Bergman figurează într-un oarecare top al filmelor minimaliste. Eu nu-l consider chiar deloc minimalist. Dar pe Bergman am putea să-l considerăm minimalist?!
La fel de curios aş fi dacă Chantal Akerman se consideră minimalistă? Şi-a afirmat vreodată apartenenţa la minimalism? Sau, deoarece vorbim de filme relativ vechi, ele au fost catalogate (după nişte criterii şi asemănări aproximative, fără o definire teoretică) doar ulterior drept minimaliste, fără ca autorii lor să fi avut vreo intenţie sau o ”conştiinţă” minimalistă?
Ştiam că nu regizorii români au inventat minimalismul. Tocmai de aceea mi s-a părut ciudată orientarea lor spre o mişcare ”consumată” în anii 60-70. Sau şi în cinematografie, la fel cum s-a întâmplat în alte domenii, România se află în perioada de tranziţie, şi recuperează un decalaj?
Ce se înţelege prin ”structură narativă dispersată”? Mie mi se pare că, din contră, minimalismul operează cu o structură compactă, liniară, simplă. Bunăoară, urmăreşte protagonistul continuu, adesea în timp filmic aproape identic cu cel real, fără flashback, fără a urmări acţiuni simultane, fără paralele.

Bergman nu e minimalist... e subiectiv deci automat iese din sfera minimalista... Are trademark-urile lui.

Prin minimalism reduci procesele de compozitie, abordarea tematica , pentru a nu distrage atentia ... Mie mi se pare clar. Ca tot se citeaza " Less is more " ca si o maxima a curentului.


Ca ex : you will never a see the visualization of somebody's dream in a minimalistic movie. You will see him starring probably.

Mai simplu spus ,minimalismul e un fel de piesa de teatru filmata , gen "Sonata Kreutzer"(film rusesc, nu mai stiu regizorul )? Sau e doar o latura a minimalismului ?
In orice caz , filmul ala exceleaza in dialoguri statice , mai mult un monolog de fapt, al unui tip ranit puternic in dragoste , 90% din film se petrece intr-un vagon de tren.

Ce perspective are minimalismul? Va deveni un curent important sau se va stinge, rămânând un capitol închis în istoria cinematografiei?

Desi vad chinuirile lui Pitbull si ale lui rvn... simt nevoia sa va scriu si eu, desi stiu de pe acum ca va veti nervoza.

In primul rand ar trebui sa tratam acest subiect diferit. Pe de o parte minimalimul ROMANESC, pe de lata parte cel strain, sau ce inteleg ceilalti minimalismul.

Cel Romanesc (dupa mine... si nu injurati!) e preluat de la Pintilie si a fost dus intr-o latura ciudata... minimalism + situatii diverse din Romania. Ok, cinematografia noastra a luat cateva premii... dar ajunge! Iar 2010 a spus totul ca si intalnirea organizata de d-na Corciovescu anul trecut ... multi critici au spus "atentie! opriti-va!". Si vedem ca acei critici sunt mai destepti decat ai nostri. Rezultatele se vad.

Iar ceea ce am scos noi in ultima vreme... nu prea e minimalism. E cam nestiinta in a filma si a monta.

Minimalism in care sa nu vezi fata actorului... nu prea se vede in afara. Doar la noi. La HARTIA... dupa vreo 40 min mi-am dat seama cine sunt actorii.

Minimalism sa vad cum un personaj vorbeste la telefon si afla ca persoana cu care trebuie sa se vada vine dupa 10 min, iar eu spectactor trebuie sa astept, pe bune, vreo 8 minute sa vad ca vine cineva... dupa mine nu asta inseamna film. Poate dupa voi. (Politist, adjectiv).

Minimalism sa vad cum e plimbat un avorton? Nu cred ca asta inseamna o cinematografie a unui regizor. Real Mungiu ce ne-a dat? Ok, un mare premiu, dar in rest? L-am vazut pe scena AUTOBIOGRAFIE... in calitate de distribuitor... pai altfel nu il vom vedea multi ani de acum incolo. Ca nu poate altceva.

De aia imi place mie de fratii Mitulescu. Sunt vii, se misca, au idei. Puiu (cu Paunescu in spate) cheltuie bani, Mungiu (fara idei) sta, Giurgiu (cu un singur film ca regizor... si bun) da din gura...

Despre ce Nou Val vorbim? Despre debutanti? Pai aia intra pe o alta grila de concurs...iar EU CAND VREAU SA FLUIER, FLUIER nu il puteti incadra in aceasta categorie. Se vede ca omul ala a studiat altceva.

Minimalismul la noi a fost dus spre experimental... dar finantat cu multi bani!

Cred ca in orice film ar trebui sa vedem si fetele actorilor, ar trebui sa vedem un film cat de cat montat si ar trebui sa avem si coloana sonora ... Pai ale noastre minimaliste filme sunt doat experimentale... adica alea fara buget (desi facute pe bani multi) in care nu au nimic.

Altfel, cred ca, daca o tinem asa, putem ajunge la genul de "film radiofonic". Dupa mine asa putea sa aud/sa imi inchipui primul film al lui Porumboiu. Si daca imi amintesc de VISUL LUI LIVIU... nu il inteleg cum a evoluat... probabil a vazut cam ce gen de filme romanesti primesc premii si asta a vrut.

Ok, si premiile nu se mai dau. Si ce vor face ai nostri? Nu poti merge vesnic in Quinzaine dupa ce ai luat marele premiu!

Mai grav este ca in facultate studentii sunt obligati sa vada doar astfel de filme. Iar daca au alte idei... Doamne! E dezastru!

Asta e parerea mea. Dar, cred ca e de bun simt!

@Dl.cinematic
Ultimul mesaj e util, dar demonstrează aceeaşi problemă: găsim prea puţine informaţii concrete despre minimalismul în cinematografie. Majoritatea sunt despre minimalismul în arte plastice şi muzică.

Repet, pentru că poate ţi-a scăpat întrebarea mea din postul precedent: Ce se înţelege prin ”structură narativă dispersată”?

Din ce am găsit eu, Chantal Akerman este considerată hyperrealistă. Mie asta nu-mi miroase a minimalism. Vedem realitatea sub o lupă a timpului, în detaliu - Jeanne Dielmann curăţă cartofi cinci minute, face chiftele trei minute, şi suntem martorii celui mai mărunt gest.

De asemenea, ”My Dinner with Andre” nu mi se pare minimalist, pentru că nu este filmat, nici decupat în maniera pe care noi o considerăm azi minimalistă.

@Hell
Ce crezi, există subiecte de film minimaliste? Scenariul unui film minimalist este şi el minimalist?

@lalaby
Nu voi obosi să repet: Eu am lansat topicul la ”Film în general”, nu la ”Cinematografia românească”, tocmai pentru a evita discuţii pro şi contra despre minimalismul românesc, câtă vreme nu reuşim să ne lămurim ce este minimalismul.

c., dupa umila mea parere, topicul asta se vrea tot o critica adusa minimalismului.:D Observ ca respingi la greu definitii, exemple etc. incercind sa reduci totul la o... iluzie, fitza?:-?
Referitor la structura aia narativa, probabil "dispersat" e folosit aici in opozitie cu compact, cu o structura de tip clasic. Vazuta astfel, pare intr-adevar o structura "imprastiata", una ce si-a pierdut "centrul" si care se concentreaza undeva la periferie, in anumite zone care sint atinse doar in treacat de o structura de tip clasic.

Dupa mine , un subiect de film poate fi degradat, nu in sens peiorativ, (sau upgradat dar nu in cazul minimalismului) ; redus la un nivel minimalist. As face o analogie , sunt asemeni acronimelor. Din alt unghi, subiectul de film ales se preteaza a fi unul minimalist , comparandu-l cu alte subiecte . "O fata care cumpara inghetata si se plimba prin canalele orasului" e mic in comparatie cu "Al doilea razboi mondial" .
Legat de scenariu , poate fi minimalist , poate fi redus . N-ai subplots, numar redus de personaj, spatiu redus, cadre lungi .

Nu, Windom, topicul nu se vrea o critică a minimalismului. Am specificat clar ce sper în prima postare. Tocmai de aceea aş vrea să evităm minimalismul românesc, care poate declanşa patimi şi inflamări.
Nu resping definiţiile, dar sunt definiţii date de useri. Ei definesc minimalismul în funcţie de cum l-au înţeles, mulţi, în funcţie de ceea ce au înţeles vizionând filmele româneşti catalogate drept minimaliste. Procesul logic arată cam aşa: 1.”Ăsta este un film minimalist”. 2. ”Deci, filmele care îi seamănă, au puncte comune, sunt minimaliste”. 3. ”Aha, minimalismul e asta”. Şi eu am o idee despre ce ar fi minimalismul, dar mă interesau definiţiile date de specialişti, informaţiile concrete. Am senzaţia că multe dintre disputele despre minimalismul românesc îşi au originea în lipsa unei baze teoretice comune, acceptată, despre ce este minimalismul.

Hellsteed, adică personajul minimalist nu este upgradat la o dimensiune eroică. Am aceeaşi senzaţie despre subiecte şi celelalte proprietăţi. Ce ne facem dacă vom constata că multe din ele sunt comune cu scurt metrajul (personaje puţine, lipsă sub plot, spaţiu redus, subiecte banale, realiste, acţiunea se petrece într-o perioadă de timp redusă etc), şi constaţi că marea diferenţă e doar lungimea filmului? :-? Cred că tocmai de asta, multe lung metraje minimaliste par scurt metraje extinse.

Şi ce ne facem dacă constatăm că scurt metrajul se încadrează perfect în ceea ce numim minimalism? :-O Adică dacă ajungem la concluzia că toate scurt metrajele sunt minimaliste, se mai poate vorbi despre curentul minimalist?

Ce părere aveţi, ”12 oameni furioşi”, ăla din 1957, este un film minimalist?

@Windom şi alţii
Încă o dată, vă rog să mă credeţi că nu am nici cea mai mică intenţie de a critica minimalismul sau minimalismul românesc!!! Am iniţiat topicul din dorinţa sinceră de a înţelege cu adevărat şi de a ne clarifica lucruri peste care am impresia că se ”planează”.

Asemanarea dintre minimalism si scurt-metraj mi se pare fortata, facuta strict la nivel structural, vorbind de forma, nu de fond. Pentru ca daca analizam fondul minimalismului in profunzime, o sa ne dam seama ca se caracterizeaza printr-o diluare a actiunii in favoarea unor stari. Scurt-metrajul, pe de alta parte, se caracterizeaza prin aceiasi structura clasica ca un lung metraj "conventional". Desigur, daca nu avem de-a face cu un scurt-metraj minimalist.:D

Gandesti ciudat. :) Tu crezi ca esenta minimalismului precede existenta sa, ca sa ma exprim pompos. Crezi ca inainte sa apara primul film minimalist autorul sau a luat frumusel in mana un manual sau un dictionar si a aplicat o reteta elaborata aprioric de filosofii cinema-ului? Definitia abstracta pe care o cauti tu n-o sa-ti foloseasca la nimic, pentru ca nu are un corespondent in practica. Nu exista un film care sa contina minimalism pur.

Nu, Federico, nu e vorba de primul film minimalist. Vorbim de un curent din perioada anilor 60-70. A fost timp suficient pentru a evalua, cataloga, teoretiza un curent. Regizorii contemporani îşi afirmă apartenenţa la o grupare, având deja conştiinţa crezului artistic comun.
Şi nici măcar nu era vorba de regizori, ci de noi, spectatori sau critici, cei care punem eticheta ”minimalist” pe un film. Sunt curios în funcţie de ce anume o facem. Ne este clar de ce X film este film minimalist? Dacă nu găsim o definiţie concretă (nu una foarte largă şi generală), măcar putem enumera punctual caracteristicile minimalismului? 1., 2., 3.,

Cum spuneam, găsesc că ”The Silence” este considerat film minimalist, deşi Bergman nici nu s-a declarat, nici nu este considerat minimalist. Film minimalist fără autor minimalist, pentru mine nu înseamnă curent, ci un stil de a face film.

Che, chiar daca consideram minimalismul un concept abstract si nu neaparat un termen "oficial", batut in cuie printr-o definitie, asta scade, pina la urma, din valoarea unui film etichetat drept minimalist, dupa parerea ta?

Pentru cei care au rabdare sa citeasca pina la capat, o lectura foarte interesanta:
Towards an Aesthetic of Slow in Contemporary Cinema

Nu, Windom, după mine, nicio etichetă nu scade valoarea unui anumit film. Dar nici nu i-o creşte. Scuze, dar revin la ideea topicului: Ce este minimalismul?

Observ că deşi minimalismul ca mişcare artistică îşi are originea în America anilor 60-70, majoritatea referirilor sunt la autori europeni. Oare ideea de minimalism să nu-i fi atras pe regizorii americani, în aceeaşi măsură în care i-a atras pe artiştii plastici şi pe muzicieni?

Oare minimaliştii contemporani, nu sunt de fapt nişte postminimalişti, în cel mai bun caz? Am senzaţia că minimalismul cinematografic (mai ales românesc) nu se suprapune perfect peste definiţiile minimalismului (alea puţine şi cuprinzătoare de orice) pe care le-am găsit noi până acum. Încep să cred că avem de-a face cu încercarea autorilor de a legitima artistic un mod de a face film. Încă o dată, sunt perfect de acord cu ce spuneai - nici măcar asta nu scade valoarea unui anumit film. Însă eticheta ”minimalist” nici nu trebuie să funcţioneze ca o scuză pentru filme slabe. Mai ales dacă constatăm că nici măcar autorului care se afirmă minimalist, sau consimte să fie considerat aşa, nu-i este prea clar ce este minimalismul.

P.S. Mai spun încă o dată : NU AM NIMIC ÎMPOTRIVA MINIMALISMULUI! Am deschis acest topic pentru că nu mi se pare normal să punem (fie că suntem specialişti sau nu) pe filme eticheta ”minimalist” , înainte de a înţelege ce este minimalismul.