" Shining" (r: Stanley Kubrick, 1980)
 

Astazi se implinesc 30 de ani de la premiera acestui "classic cult" al genului horror, iar cu ocazia asta m-am gandit sa scriu si eu ceva despre el.

30 de ani de "Strălucire" – “Shining”




Despre un film ce şi-a aflat valoarea în timp




In ziua de 23 mai 1980 se lansa în cinematografe adaptarea unuia dintre cele mai bune romane horror scrise vreodată: “Shining” de Stephen King, publicat în 1977 - o carte ce sondează încet şi adânc psihologia unui scriitor fără inspiraţie aflat într-o luptă continuă cu demonii săi interiori.
King se foloseşte inteligent de atmosfera terifiantă pe care o conferă hotelului Overlook (locul desfăşurării acţiunii), pentru a scoate din personajele sale cele mai întunecate sentimente şi gânduri, fără a abuza de violenţa şi visceralitatea specifice acestui gen de literatură.
Scris (împreună cu Diane Johnson), produs şi regizat de către legendarul Stanley Kubrick (“2001: A Space Odyssey”; “Dr. Strangelove”; ”A Clockwork Orange”; “Spartacus”; “Paths Of Glory”; “Full Metal Jacket”; etc.), filmul a avut parte de o primire nu tocmai pe măsura valorii sale, fiind aspru criticat de către Stephen King pentru viziunea prea puţin introspectivă şi ocupând un loc modest la încasări.
Timpul, însă, i-a conferit statutul de film cult al genului horror, datorită interpretărilor de excepţie, în frunte cu Jack Nicholson, şi pentru tensiunea fără egal ce îl străbate de la un capăt la altul. Genialul Kubrick îşi imprimă latura personală, minuţioasă, intensă şi creatoare, pentru a portretiza un episod tragic din viaţa unei familii americane aflată într-un conflict psihologic devastator: Jack Torrance, tatăl, un fost alcoolic care încearcă din răsputeri să se reabiliteze ca scriitor, Wendy Torrance (Shelley Duvall), mama lipsită de orice control asupra situaţiei şi, nu în cele din urmă, Danny Torrance (Danny Lloyd), unicul fiu al celor doi, înzestrat cu abilitaţi psihice ieşite din comun.
Un amănunt interesant este faptul că până la optsprezece ani, Danny Lloyd nu a ştiut că a jucat într-un film horror, Kubrick folosindu-se de capacităţile sale actoriceşti limitate pentru a ilustra un personaj dificil aflat la graniţa dintre cunoaşterea superioară şi simţul infantil cu care acesta acţionează în situaţiile de maximă intensitate.
Astfel, perfecţionistul regizor şi-a demonstrat încă o dată talentul în lucrul cu actorii, mai ales prin portretizarea protagonistului Jack Torrance - interpretat claustrofobic, imprevizibil şi cameleonic de către Jack Nicholson. Degradarea sa se produce lent, dar distrugător, efectul final fiind de-a dreptul şocant. În rolul mamei, Shelley Duvall aduce în prim-plan chipul femeii nesigure dar iubitoare, protectoare şi care realizează mult prea târziu ceea ce se petrece cu familia ei.
Este de remarcat şi compoziţia cadrelor ce sugerează un simţ plastic cu accente vădit simboliste exprimate chiar şi în filmările de tip panoramic sau din apropiere, sugerându-se astfel starea de teroare continuă ce planează asupra familiei Torrance.
Dar toate aceste calităţi se regăsesc şi in alte filme horror clasice precum “The Exorcist” ( r: William Friedkin); “The Haunting” (r: Robert Wise); “Rosemary’s Baby”; “Repulsion” (ambele în regia lui Roman Polanski) sau în peliculele italiene ale unor regizori ca Dario Argento ori Lucio Fulci.
Şi atunci, cu ce reuşeşte “Shining” să iasă în evidenţă?
Unii ar spune că prin efectul de teroare controlată, alţii că prin interpretarea demonică al lui Jack Nicholson. Sau poate prin viziunea remarcabilă şi originală asupra decadenţei umane. Toate aceste argumente pot fi valabile şi stau foarte bine în picioare.
Cred însă că ceea ce face ca acest film să fie la fel de percutant chiar şi după treizeci de ani de la premieră, este faptul că nu cosmetizează nici măcar la nivel incipient trauma apăsătoare ce răzbate puternic din psihicul personajelor. Esenţa moralizatoare (în fond o caracteristica de bază a creaţiei sale) se regăseşte la Kubrick tocmai prin împingerea la extrem a răului în forma lui cea mai pură, ferindu-l totuşi de ostentaţie, lipsă de imaginaţie şi redundanţă. Lipsa oricărui firicel de speranţă, de lumină, de optimism şi de compasiune poate fi mai dură decât orice formă de violenţă exprimată la nivel vizual.
Prea puţini vor mai reuşi aşa ceva.


Bogdan Drumea

In ce anume consta genialitatea lui Kubrick? In faptul ca, indiferent de genul pe care l-a abordat (cite filme, atitea genuri), a reusit sa aduca pe ecran ceea ce privitorul nici nu banuia ca exista acolo, gasind filonul capodoperei chiar si in cel mai hulit dintre genuri - horror-ul.
Circotasii au afirmat ca unica ratiune de a exista a romanului a fost aceea de a-i folosi lui Kubrick drept punct de plecare in crearea unei capodopere. Chiar daca nu sint in totalitate de acord, parerea mea e ca Stephen King a creeat o poveste horror despre un hotel bintuit, poveste ce mi-a dat, intr-adevar, fiori prima data cind am citit-o (se intimpla pe la 14 ani), care, insa, nu a mai avut acelasi impact la o a doua lectura, in urma cu 2-3 ani. Ceea ce lipseste cartii e visceralitatea, prezenta din plin in filmul lui Kubrick. Film ce isi depaseste "ingrata" conditie de "horror", mergind pina acolo incit sa ne ofere o lectie de tehnica cinematografica (daca nu gresesc, e primul film care foloseste dolly).
De ce imi place The Shining?
1. Pentru fenomenala secventa de inceput, probabil cea mai celebru shot panoramic ever.
2. Pentru superbele set-uri interioare.
3. Pentru acele cadre in care camera urmareste tricicleta lui Danny pe culoarele nesfirsite.
4. Pentru lumina care inunda intregul set.
5. Pentru secventa din baie dintre Torrance si Delbert Grady.
6. Pentru Jack si pentru Stanley.
Povestea e secundara. Geniul e la Kubrick, nu la King...

Deci ieri s-au implinit 30? Ce sincronicitate faina - ieri am facut curat intr-un mare dulap unde depozitam chestii netrebuincioase si am dat peste afisul The shining......l-am studiat atenta, aducandu-mi aminte ce mult imi placea afisul si ca-l avusesem lipit in apartamentul trecut (adica inainte de asta unde stau acum) si mi-am zis cu repros ca nu am vazut inca filmul :) Asteptati-ma si pe mine ca vin imediat dupa ce-l vad

Windom: eu spun ca geniul lui King sta in introspectia psihologica pe care o dovedeste de-a lungul romanului. Acolo horror-ul se afla in planul doi, dar atunci cand se apeleaza la acesta , sar scantei!
Filmul si cartea se completeaza reciproc, oricat cat ar incerca King sa nu recunoasca. Kubrick a simtit in mod creator potentialul thrilling si l-a expus cu deosebitul sau talent in film.


P.S: Tocmai acum mi-am adus aminte ca filmul a primit 2 nominalizari la Zmeura de Aur pentru cel mai prost regizor si cea mai proasta actrita. WTF???:-&

Eu nu sint chiar de aceeasi parere in cazul asta. Introspectie psihologica cred ca e mult spus aici. Psihologia personajelor este elaborata doar in masura in care aceasta serveste filonului horror. Nu cred ca lucrurile stau invers. In schimb, acest lucru se intimpla in cazul Misery sau in cazul Dolores Clairborne (daca le-ai citit, stii despre ce vorbesc). Acolo, intr-adevar, psihologicul e cel care conteaza. Horrorul, atit cit este, e secundar, justificat prin conturarea psihologica a personajelor principale. Pentru mine astea sint cele mai reusite romane ale lui King. In tinerete King reusea sa-mi dea frisoane. Din pacate nu mai reuseste acest lucru astazi. Recent am recitit Cimitirul Animalelor si, spre surprinderea mea, mi s-a parut o povestire destul de puerila dupa ce, la o prima lectura cu ceva ani in urma, intorceam cu mina tremurinda pagina.

E un lucru stiut faptul ca filmul a fost primit cu citeva ridicari din sprinceana, mai ales ca venea dupa Barry Lyndon, film care probabil a produs ceva orgasme in anumite cercuri elitiste.
Referitor la actrita, Shelley Duvall nu a mimat teroarea ci a trait-o cu adevarat in compania lui Kubrick, experimentind un adevarat martiriu, fiind obligata sa repete uneori pina la 200 de duble, dupa anumite zvonuri. Dupa ce anterior jucase la bonomul Altman, iti dai seama ce impresie i-a facut Kubrick (eu am o editie pe 2 discuri a filmului, cu o gramada de bonusuri, iar intr-unul din documentare asistam chiar la un asemenea conflict intre ea si Kubrick). Cred ca pe platoul ala doar Jack s-a simtit in largul sau...

un filmulet de 1 minut despre premiera The shining. Cu mine in rol principal :D

http://www.youtube.com/watch?v=0Q-FRGPpsdY

illo te specializezi si tu pe cronici video?:D tare faza cu cacatul btw...

Nu ma specializez pe cronici video, pur si simplu mi s-a parut asa o mare porcarie ca am zis s-o filmam si s-o aratam lumii, asa o opera

@Disciple

Mi-a placut analiza ta, puncteaza bine cam ce e de punctat.
Tocmai am vazut filmul in noaptea asta, mi-a intins nervii bine detot :D
Cate ceva as avea de adaugat: ca nu era nevoie sa apara si niste scheleti in filmul asta. Subiectul tine de teroarea psihologica si nu are nici o legatura cu schletii.

Nu am inteles foarte clar, Diciple, ce ai vrut sa spui prin esenta moralizatoare a filmului, ca eu nu vad nici una.

foarte mult mi-a placut labirintul acela din curtea hotelului, facut din garduri vii. El apare la inceputul filmului, anuntzand subtil intrarea intr-un groaznic labirint si la sfarsitul filmului, cand John Torrance ramane pierdut in el, cumva pt totdeauna.

Un rol cheie in filmul asta l-a avut muzica si sunt mai mult decat sigura ca fara acest tip de muzica tipic horror, adica uneori tipatoare si ascutit-inalta, alteori sumbra si joasa, lenta sau rapida, fara muzica asta filmul nu si-ar fi atins intensitatea si expresivitatea pe care le are.

Vazut. Placut. Citit despre el. Placut si mai mult. Insa, sincer, pentru mine e cel mai putin valoros Kubrick (ca le-am vazut pe toate, pana si mult prea intinsul Barry Lyndon). La bataie cu Spartacus.
Jocul actritei principale a fost sub orice critica. Scenele cu ea tipand mi-au dat o senzatie de slash-horror de mana a doua.
Si da, illo, scheletii nu prea se incadreaza in ceea ce e filmul, decat daca-i privesti simbolic. E un mesaj aici, care sincer mi-a scapat la prima vizionare. Fiecare schelet era o reflexie in oglinda a lui Jack. Adica de fiecare data cand apare unul, e Jack care se uita in oglinda. Asta la prima aparitie, pentru ca apoi, dupa ce s-a materializat in psihicul lui Jack, pare sa se fi materializat si pentru ceilalti. Ma gandesc aici la o scena cand ea vede barmanul pe hol, cand Jack o urmarea cu toporul. Am ramas putin surprins. Parca si tipa, adica ni se induce senzatia ca ea chiar il vede. Pana atunci, din punctul ei de vedere, sotul era teroarea. Nu prea stiu ce inseamna asta.
Si pustiul care vorbea cu degetul, how creepy is that shit? Sa am asa un copil, l-as incuia intr-un seif, si l-as arunca in mare, sa fie gasit de un pescar si sa creasca sa omoare kraken-ul cu capul meduzei.

Bunä cronicä, Discipolo mio. Am câteva observatii de ordin tehnic, dar le discutäm între noi.

Foarte adevärat. Shelley a fäcut un rol mare, dându-i sustinut replica lui Nicholson. Au contribuit atât emploi-ul tipologic (fata ei extrem de stranie) si temperamental, cât si talentul ei nativ, si mäiestria perfidä a lui Kubrick. Gafa zmeuristilor a pornit, evident, de la faptul cä n-au priceput nimic din subtilitatea conceptiei: trimiterile la slasher movies si la horror-uri proaste în general (vezi si prim-planurile holbate ale lui Danny) sunt voite si semnificative, în ton parodic grav.

Dragut si clipul illotemporar - dar imaginea e în oglindä.

To whom it might matter:
Un schelet, douä schelete.
"Scheleti" zice doctoriciul de primar al capitalei patriei noastre.

Faptul ca "viziunile" incep sa se materializeze si pentru altii, nu doar pentru Jack, sugereaza ca hotelul a inceput sa preia controlul total, i-a prins pe toti sub "vraja" sa, nu numai pe Jack. Acest lucru e explicat mai bine in carte si, partial, in miniseria lui Mick Garris.

Pentru cei interesati de o analiza mai profunda si de intelesuri ascunse:
THE SHINING in-depth analysis by Rob Ager pt 1 of 3
THE SHINING in-depth analysis by Rob Ager pt 2 of 3
(din pacate partea a 3-a nu mai exista)

Si un making of exhaustiv:
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part1/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part2/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part3/4)
The Shining - Kubrick - The making of Shining (part4/4)

P.S. Ce schelete?

Mie mi-a placut actritza chiar mult, are fata aceea lunga, ciudata, ochii mari ca ai unui om care a vazut foarte multe si a ramas speriat. Pt unii poate avea un chip enervant, cum s-a intamplat cu marius_em, dar asta este foarte foarte bine, intrucat te ajuta sa empatizezi cu El: intelegi raceala cu care isi trateaza nevasta inca de la inceputul filmului cand ai fi crezut ca totul este in regula intre ei, de fapt cuplul are niste probleme de ceva vreme, iar John se trezeste captiv intr-o relatie care nu-i place, intr-un hotel, in viata.

Dar ce ziceti despre poza de pe perete din final, unde El apare drept chelner la un party de 4 iulie, in anii '20 (actiunea petrecandu-se in anii 80)? Deci cu 60 de ani in urma?

Poza aia e cuiul lui Pepelea în filmul ästa! ;)
Mamä, ce-a mai tot forfecat-o lumea, de treizeci de ani încoace! :D
Se poate interpreta în felurite moduri, dar nu cred cä are rost. Luatä doar asa, ca un mister final, spune incomparabil mai multe - fiindcä te lasä pe gânduri. A zice "Jack era reîncarnarea lui X!" sau "Hotelul l-a absorbit total pe Jack în lumea lui", nu înseamnä decât o ieftinire a finalului, o limitare a efectelor.

Illo: In orice film marca Kubrick vom regasi ceva moralizator, un talc care sa ne dea de gandit.
Bineinteles trebuie sa intram in atmosfera kubrickiana ca sa putem deduce ideea finala.
Nu este vorba de o idee fixa, intepenita, ci de ceva pe care fiecare spectator il preia dupa bunul sau plac si il judeca asa cum doreste.

Eh, cam cheap explicatia :D

Daca tu nu ai inteles de la bun, nici nu prea stiu cum sa explic. Nici mura in gura nu e tocmai indicat.

Asa crezi tu, ca nu am inteles de la bun?

Cred altceva, ca nu e vorba de nimic moralizator in film si ca a vorbi de un astfel de aspect inexistent e gratuit. Nu toate filmele-s cu morala, dar daca vrei tu musai poti sa gasesti o morala, bineinteles.

Dimpotrivä, "The Shining" are un univers de semnificatii morale de-a dreptul abisal... All in all, este o satirä consistentä, täioasä si atroce a civilizatiei si culturii americane.

Ce treaba are familia americana, ca intamplarea aceea nefericita se putea intampla oricarei familii, din orice colt al lumii? Crezi ca o adaptare japoneza a acestui film, cu actori japonezi, nu ar fi stat in picioare sau cum? Ohohooooo, da' ce bine ar fi mers......Asadar, drama acestei familii poate fi plasata oriunde, in universalitate.

daca ma intrebati pe mine, esentza moralizatoare o pot vedea, daca ma strofoc, in faptul ca relatia dintre cei doi soti se degradeaza. Ea este de fapt degradata de ceva vreme, dinainte de relocarea la hotel. Drama consta in destinul sumbru al unui scriitor care se rateaza, daca o fi fost vreunul de succes vreodata, care devine acrit de nevasta-sa, o gospodina prea simpla, si care incet incet se alieneaza, conditia aceasta fiint potentata la maxim de hotel. Morala fiind ca atunci cand o prapastie se casca intre doi oameni, nu mai e mare lucru de salvat.

Intimplarea aceea se putea intimpla doar la hotelul ala. Altundeva era un simplu caz de violenta domestica

Este degradata de ceva vreme intr-adevar, cauza principala fiind alcoolul. Punctul culminat se inregistreaza atunci cind Jack ii rupe mina lui Danny, beat fiind. Renunta apoi la alcool iar lucrurile intra intr-o relativa normaliate. Hotelul devine catalizatorul tuturor pacatelor trecute, fitilul care provoaca detonarea acestei relatii subrede.

P.S. Ce schelete???

Asa. Imediat cu scheletele.

Ziceam ca "drama se putea intampla oricarei familii" si prin asta ma refeream bineinteles, ca in acelasi hotel, dar oriunde in orice colt al lumii. Adica ce, nu putea sa existe in Japan un hotel undeva intr-un pustiu, sau in Norvegia pe langa un fiord (ma rog, poate Norvegia e un pic cam micutza)???

Cu degradarea relatiei pana la final, prin hotel, cred ca ai vrut sa intaresti ce am spus io, ca am zis aceleasi lucruri, cu aproximativ aceleasi cuvinte, puse doar in ordine diferita.

Am zis eu ca scheletii erau gratuiti in film, undeva mai sus, in primul meu comentariu la film, iar Pitbull m-a corectat, ca se zice schelete, si ca pluralul scheleti e incorect.

Da ce schelete ati vazut voi in film?:-/ Eu nu-mi aduc aminte de asa ceva...

ei, au o aparitie scurta acesti scheleti, normal ca nu ti-ai amintit pt ca erau foarte inafara contextului, plasati acolo foarte neadecvat. Sunt undeva intr-o pivnita la subsol parca, apar si ei 5 secunde ca sa fie sigur Kubrik ca a folosit toate uneltele horror-ului :P

Don't try to bullshit a bullshiter. Am vazut filmul de vreo 10-15 ori si aia nici macar nu se apropie de vreo pivnita.;) In afara proverbialelor schelete din dulapul familiei Torrance, nici urma de asa ceva...

=))

Windom, nu ai observat ca au mai fost interlocutori care au vbit despre schelete? Uita-te la ce raspunde Marius_em, ca si el a vazut filmul tot recent, ca si mine. sunt niste schelete in film, ma jur.

In the final scene, when Jack is pursuing Danny through the maze and Wendy is being confronted by some of the Overlook spooks, a short scene where she encounters a group of skeletons sitting at a table with a champagne bottle and glasses has been cut.
Ma bad. Ma duc sa ma uit la director's cut...B-)

Bine, dar vezi daca am ghicit filmul la ghiceste filmul dupa imagine....

(@illo.) Din cate am auzit eu, trimiterile satirice la cultura si civilizatia americane sunt aluzive si simbolice, atat de subtile ca tind spre subliminal. Ceva de genul... la interviul de la inceput directorul hotelului poarta culorile de pe drapelul US... si sunt si doua stegulete pe birou.( de la Rob Ager citire... ) http://www.collativelearning.com/the%20shining.html

In alta ordine de idei, "The Shinig" inseamna pt mine, printre altele, si una din culmile acting-ului.
Nicholson, dand primele semne ca cedeaza psihic cand il deranjeaza nevasta in timp ce scria la masina. E infricosator de genial!!!

Eu vorbeam de schelete la figurativ. Adica scheletele din dulapul lui Jack, materializate prin aparitiile himerelor mintii sale, mai ales femeia din dus. N-am vazut nici eu nici un schelet in oase si oase. Vorbesc aiurea de tot, daca n-am mai scris demult, imi pierd din aptitudinile de comunicare in scris. Sau chiar de intelegere a unui text. Scuze de confuzie.

Da, am observat steagul american dar nu i-as da acestuia valoarea unui simbol dominant al filmului. Intr-adevar, steagul da o identitate.

Cat despre lectie de acting, fara dubiu jocul lui Nicholson este impresionant, atat de impresionant incat nu a mai fost nevoie sa mai mentionam valoarea lui, ca e de la sine inteles ca ne-a convins pe toti.

Adica nu ai vazut secventa cu scheletele, la propriu, din oase si oase? Evident ca nu as fi zis de cadavrul femeii din baie ca e in plus si nerelevant, ce dumnezeu!

Referitor la jocul actritei principale, da, are o fata neobisnuita, dar nu asta m-a dezamagit. Ci pur si simplu cum joaca, e total necredibil. Pe mine m-a scos tot timpul din atmosfera, mi-a intrat in ochi. Adica il vad pe Jack cum e dement si sperie si rahatul din mine, mai ales ca-mi aduce aminte de taica-meu, si apoi o vad pe femeia asta care nu poate sa scoata un tipat ca lumea, care in scenele in care cica era speriata, e atat de pitigaiata si antipatica, nu pentru ca vrea sa fie, ci pentru ca asa e, ca nu-i iese.
Nu stiu daca e o nuanta intentionata de parodie, cum zice Pitbull, pentru ca nu-i vad rostul.

PS. Da, illo, am zis scuze. Iarta-ma, te rog.

:-*

Ce sa iert, nu iert nimic.....

How about this: Evil has always existed and always will.

Pai asta e o generalitate extrem de truistica. E ca si cum ai spune ca apa e uda. Cam atat de fascinant adica. nu e nici o morala aici.

Cine a zis ca trebuie sa fie neaparat fascinant sau sa existe o morala? E, intr-adevar, un truism, pe care insa il prefer decit sa caut neaparat nod in papura si sa stric tot farmecul. N-ai invatat lectia asta inca de la Lynch, wtf?:(

Pai asta am zis si eu, ca nu e musai sa fie o morala in film ca sa fie misto. The shining e misto si nu prea vad morala in el, am apucat pe drumul acestei discutii morale pt ca Disciple si cu Pitbull zic ca filmul are o morala abisala.

Pentru mine filmul asta e in primul rand despre violenta domestica, despre drama unui tata abuziv, egoist, narcisist. Din punctul asta de vedere vad un mesaj moralizator. Nu hotelul l-a innebunit pe Jack, ci doar i-a scos la suprafata adevarata sa natura. Se accentueaza clar faptul ca acesta a avut antecendente de abuz asupra fiului sau. De unde si sechelele astuia micu' sa vorbeasca cu degetul.

"Apa e uda" e un truism inocent, obiectiv. "Raul exista, si e parte din noi" e un truism greu de acceptat. E la fel cu "toata lumea moare". Toti stim asta, dar nu toti constientizam asta. E prea infricosator.

Da, e o varianta buna, violenta domestica. Eu vad ratarea ca fiind sursa acestei violente. Este extrem de bine regizata raceala dintre membri familiei, asta mi-a sarit in evidenta de la bun inceput.

Tocmai ce l-am văzut şi io! Minunat scenariu, fantastică realizare! :"> :-* :-* Paradoxal, cea care nu mi-a plăcut absolut deloc a fost interpretarea lui Jack Nicholson - unul dintre actorii mei preferaţi - cel care a făcut aici, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai neconvingătoare roluri. :D :(

No, mâine am să citesc şi părerea experţilor (link-ul acela dat de Windom). ;)

Shelley Duvall (Wendy) a primit o nominalizare Razzie Awards http://www.imdb.com/title/tt0081505/awards =)) =))
Sinceră să fiu interpretarea ei mi s-a părut net superioară celei a lui Nicholson! Acum tb. să recunosc că pe tipă nu prea a ajutat-o fizicul... etc.

Mai mi-a plăcut mult şi coloana sonoră: Béla Bartók. :"> :-*

Am vazut aseara la FAQ pe IMDB si mi-am adus aminte de topicul asta. Cica Kubrick a spus cu gura lui ca e vorba de reincarnare.
it is one part of the film on which Stanley Kubrick has been extremely clear about his intentions. As he told Michel Ciment, "The ballroom photograph at the end suggests the reincarnation of Jack" http://www.imdb.com/title/tt0081505/faq#.2.1.69

Subscriu !

Suptscrieti si ramineti voi la I Know What You Did Last Summer.

Daca era facut de Pul Ankur (se pronunta pulancur?!) mie nu imi placea..

Si mie mi sa parut FOARTE prost jocul actoricesc facut de Shelley Duvall ( A luat zmeura), si chiar iti dau dreptate in legatura cu sincronizarea intre muzica si scena.

De obicei imi place cum alege Kubrick score-ul, fiind si renumit pentru asta (2001's zarathustra si Clockwork Orange's 9th Symphony) dar de data asta simteam ca nu prea reusea sa tensioneze spectatorul in momentele potrivite.

Poate nu sunt eu un fan al genului horror sau nu am reusit sa intru in ritmul actiunii, poate nu inteleg filmele artsy facute special pentru decorurile eye candy, dar nu m-am simtit deloc "speriat" de poveste si mai ales de personajul lui Nicholson, pacat de el ca joaca bine.


Windom, speram sa ne sugerezi un film mai bun.. Macar Drag me to hell

Shining-ul lui Kubrick e o porcarie totala, cu un joc actoricesc EXCREMENTAL !
(Si, by the way, o faza foarte iritanta e cea cu baba .... dude now that was not scary, it was just a freakin' bullshit !)

Este o mini-serie, ce cuprinde 3 filme, din cate imi aduc aminte, cu acelasi titlu. Seria asta a reusit sa transpuna "fenomenul" Shining mult mai bine si intr-un mod mult mai infricosator.
Nu e nevoie sa te superi Windom, si-a spus opinia, iar eu i-am dat un "like" pentru ca aceleasi bube le-am observat si eu.
Incearca mini-seria de care am amintit mai sus si vei observa lipsurile primului film.

Nu ma supar si nu vreau sa supar, Kubrick n-a incercat deloc sa "transpuna fenomenul Shining", de fapt, cred ca l-a cam durut in cur de carte (nu ma intelegeti gresit, sint un fan al cartii). Poate n-ar mai trebui sa priviti filmul ca pe un horror (nu ca n-ar face de rusine orice horror actual, dar, vorba aia, "bate saua..."), ci ca pe o lectie de cinema - de la prologul orgasmic, la finalul elegant. Horror nu inseamna doar titze & drujbe care le "finiseaza". Filmul asta e un reper categoric al genului, iar astia care-l iau la misto ori vor sa agate gagici pe forum, ori isi imagineaza ca e cool sa dai tu, CEL MAI TARE DIN PARCARE, de pamint cu o opera artistica din care n-ai priceput, de fapt nimic.

Sunt un mare fan al cartilor lui King si am vizionat filmul lui Kubrick din perspectiva unui devorator de filme horror, dar care prezinta un subiect ce tine de...sa zic, "paranormalul din umbra". Nu sunt un adept al filmelor horror actuale ... care sunt niste tampenii si nici nu vreau sa-mi arat "muschii/lichenii" sau orice alta parte de materie organica.
Cand auzi titlul "The Shining" te astepti la un film horror de calitate, te astepti la o capodopera a genului, iar Kubrick nu a reusit sa-mi faca placut ochiului subiectul in sine.
Nu m-a interesat niciodata ce a vrut sa transpuna in film, m-a interesat o preluare cat mai concreta si cat mai impresionanta (macar o imaginatie mai bogata sa fi avut) a cartii lui King...atat!
Nu a reusit decat sa-mi lase un gust amar.