"The Road"
 

The Road (2009)
Regia: John Hillcoat
Cu: Viggo Mortensen, Charlise Teron, Robert Duvall

Cand am inceput sa-l vad stiam ca am in fata un film trist, intunecat si fara speranta. Cu toate astea pe tot parcursul lui nu am incetat sa fiu uimit cat de crud, trist, intunecat si fara speranta poate intr-adevar fi (ca film cu larga distributie). O imagistica post-apocaliptica bantuitoare poarta ultimele suflari ale Omului care dezbracat de tot ceea ce il facea sa fie om, bantuie de colo colo asteptand sa moara. Samburele de speranta (sau groaznicul cinism ? :-S ) din final si candoarea copilului (singurul care, in inocenta lui, mai pastreaza umanitatea, sau “flacara” cum ii spune el) sunt singurele elemente care indulcesc putin acest ocean amar.
Un film dupa care te vei simti norocos (no, make that: recunoscator !) ca tocmai ai mancat bine, ca stai la caldura si ca privind pe geam vezi oameni care nu te cauta sa te manance.

Nota: 8 / 10 (bun)

L-ai vazut deja??????:-O Unde???? Vreau si eu...:D

De ce ma mai intrebi ?! Tu unde ai vazut A Serious Man ay ? Deci tot acolo ;) Ce sa le fac daca nu il aduc la timp :(

Intrebam pentru ca voi, astia mai descurcareti, mai mergeti incoace-incolo, pe la un festival, pe la o gala...:P Eu inca nici la TIFF n-am ajuns.:((
Pe net am gasit si eu o versiune dar e cam nasoala si am zis ca mai astept o tzira...

Mai, exact - da' exact - asta am simtit si eu citind cartea. Iti asasineaza orice urma de vanitatate instantaneu. Inseamna ca e bine daca au reusit sa recreeze atmosfera romanului.
Eu o sa-l astept pana-n primavara.

PS: E nedrept ca nu au nominalizat soundtrackul la Globuri; poate la Oscar...
http://www.youtube.com/watch?v=RBHcmUlm4LY
Nu e cu nimic mai prejos decat castigatorul: http://www.youtube.com/watch?v=93jxkqG0gWc

Sper sa ma uit si eu azi candva la el.
McCarthy i-a dedicat "The Road" fiului lui de 11 ani. Avad in vedere ca a scris cartea pe la 70 de ani, ma face sa cred ca felul in care a ilustrat relatia tata-fiu e mult mai personal decat mi-a parut initial.

Vazut. Mie mi-a placut destul de mult desi e extrem de depresiv. Poate cea mai buna redare a unei atmosfere post-apocaliptice (vizual si auditiv).

<Funny mode on>

Rezumatul filmului facut de un user de pe IMDB:

"WTF is there to understand? Walk here, walk there, get eaten, don't get eaten, boo hoo hoo, my wife left, harsh world, harsh world, blah, blah, blah. There is no effing setting, so no metaphor; there is about fifteen minutes of dialog, mostly the dumb kid whining for his stupid father not to kill everybody. The voice-over is so arty that I was praying for the damn end of days. Yeah we get it: planet goes boom, people get nutty and awful, track you down, wanna feast on your innards, ambiguous ending, whoopee doo. What did I miss? Oh yeah, old man ass twice. Real intelligent. "

LOL :)

=)) Lmao

Pe pariu ca Avatar i-a placut?:D

I say he was kiddin ;)

L-am vazut ieri, mi-a placut aproape la fel de mult ca romanul, cam asa mi-l inchipuiam si eu. E totusi destul de greu sa dai note ecranizarilor extrem de fidele. Nu m-ar fi deranjat deloc niste mici abateri, atata timp cat le-ar fi pastrat in spiritul cartii. 8/10 si de la mine.

On a side note, daca e un lucru minunat pe care l-a facut Peter Jackson, atunci e faptul ca i-a (re)lansat cariera lui Viggo Mortensen.

Beton filmul!
 

Un film apocaliptic super misto.

Slavit si infricosator pe de o parte, iertator si milostiv pe de alta...:-/ Ar fi trebuit sa se hotarasca cei care au scris "scenariul" asta cum stau lucrurile cu respectivul, sa nu ne mai bage in ceatza...(:|
On topic: filmul nu si-a asumat originalitatea povestii, ceea ce e important e modul cum e adusa ea pe ecran.

Chiar ma intrebam cum ar arata acele imagini terifiante zugravite de tine mai sus transpuse pe ecran de un Tarantino...:D

Tarantino si Lynch se potrivesc precum apa si uleiul. Lynch nu e in elementul lui cu o asemenea poveste. Ma gindesc, eventual, la un Mel Gibson...:-?
Dar transpunerea Bibliei pe ecran de catre Tarantino suna interesant.>:)

windom, de ce citezi mesajul imediat anterior in intregime? nu e logic ca la el te referi? :)

Ba da, dar de multe ori, pina compun eu raspunsul, se intercaleaza alt mesaj si riscam sa apara confuzii.:)

mai multa incredere in viteza ta, uite ca in ultimele trei cazuri nu s-a "bagat" nimeni. ideea e sa nu lungim thread-urile degeaba...

Am pätit-o si eu, de multe ori (mai ales cä adesea scriu mesaje lungi).
Atunci, fac asa: intru pe mesajul destinatarului cu "Quote", dar nu postez - îl preiau doar în memorie (copy), cu tot cu codurile de citare; apoi, intru prin "Edit" la mine si introduc (paste) citatul astfel devenit necesar între timp.

Poti si invers, mai simplu: începi ca tine, cu citat. Iar dacä dupä postare constati cä nu s-a intercalat nimic, intri iar prin "Edit" si scoti citatul nejustificat.

You make some fair points, dar eu tot sunt de parere ca elementul central in povestea asta postapocaliptica nu este dezastrul in sine, ci relatia parinte-copil, prezentata aproape arhetipal, intr-un context nou. In asta consta abordarea originala, cel putin asa vad eu lucrurile.

eu tocmai ce am temrinat de citit cartea ieri. o sa mai astept un pic pana ma uit la film, ca altfel sigur nu-mi place.

Mai lasa un pic sa se sedimenteze, dar oricum, sa te astepti la o ecranizare extrem de fidela.

pai…cormac mccarthy este un imitator-unii zic “epigon”-al lui faulkner, cel pentru care exista o singura carte ce merita a fi citita(ai ghicit care). imitator in ce priveste sententiozitatea, implacabilitatea tonului din vechiul si noul testament, pentru ca,stilistic vorbind, sunt destule diferente intre ei.la fel si filmul:daca-l deschizi undeva pe la mijloc, ai spune ca e un film de sokurov.
deci…da, am mai vazut, am mai citit,nu e nimic nou, dar asta nu scade ceva din valoarea celui mai bun film pe 2010.

dar de ce nu trage la oscaruri? a intrat prea tarziu, sau ce? :-/

E prea valoros pentru Oscaruri.;)

e prea deprimant pentru Oscaruri, :D .

Eu nu prea vad asemanarile dintre McCarthy si Faulkner, chiar daca toata lumea zice ca ar fi. :-/ Mi se pare mult mai aproape de Hemingway, cel putin la modul de constructie a personajelor.

@bremen - cam toate romanele lui Faulkner sunt in tinutul Yahoo.com (Yoknapatawpha :P), inclusiv Zgomotul si Furia.

Mie mi se pare suspect ca filmul asta a fost ocolit de toate premiile, nu numai de Oscaruri.

Si eu am observat ca unele ecranizari cu teme apocaliptice au fost ocolite de premii...:-?

Dar macar la Independent Spirit Awards sa fi intrat. Chiar nu inteleg, n-o fi fost promovat cum trebuie...

Un poem al disperării - The Road

Ca o persoană cu un caracter pronunţat antisocial, întotdeauna am avut o slăbiciune pentru filmele cu subiect post-apocaliptic, fie ele mai reuşite (The Omega Man, Testament, Letters From a Dead Man), ori mai puţin reuşite (The Stand, I am Legend).
Dispariţia elementului social perturbator, „liniştea”de după, acceptarea, într-o formă sau alta a noilor realităţi, sentimentul de eliberare ori disperare, toate au fost zugrăvite, mai mult sau mai puţin original, din perspectivă spirituală ori socială, în filmele respective.
Auzisem de The Road anul trecut, prin vară, atunci cînd am dat peste un trailer al filmului. Mi-a stîrnit automat curiozitatea deoarece părea, din start, ceva deosebit. Pînă la apariţia filmului, am comandat cartea lui McCarthy, de pe Amazon. A fost o lectură destul de dificilă, fiind un scriitor greu de „descifrat” în original, îndeosebi datorită descrierilor foarte plastice. Spiritul cărţii însă l-am prins şi am fost foarte fascinat de lectură.
Spre deosebire de alte ecranizări, aşteptate cu relativă suspiciune după lecturarea prealabilă a cărţii care a stat la baza lor, numele lui John Hillcoat a constituit o garanţie suficientă pentru a mă convinge în legătură cu reuşita ecranizării. Sinonim cu noţiunea de „fatalism”, apărea ca cea mai reuşită alegere pentru transpunerea cărţii pe ecran.
Filmul este, într-adevăr, o revelaţie. În categoria filmelor post-apocaliptice, constituie o experienţă aparte. Pînă acum, aveam un grup de oameni, supravieţuitori ai unei catastrofe, care încercau, într-o formă sau alta, „să îşi revină”, adică reuşească, într-un viitor mai apropiat ori mai îndepărtat, să reinstaureze normele sociale existente înainte de producerea respectivului eveniment. Cu o singură excepţie, din ce am vazut eu, şi anume Letters From a Dead Man, aveam de-a face, întotdeauna, cu o „apocalipsă exteriorizată” – care afectează profund mediul în care trăiesc personajele, însă care nu prea reuşeşte să afecteze respectivele personaje decît fie la nivelul relaţiilor sociale, fie la cel al relaţiei lor cu exteriorul, cu noua ordine a lucrurilor.
În The Road, această „apocalipsă” este una la nivel spiritual, are loc în interiorul personajelor. Cea exterioară constituie doar pretextul. În momentul în care se produce acel „ceva”, se declanşează, la nivel personal, dezintegrarea spirituală. Treptată, irevocabilă, asemenea, dezintegrării mediului în care trăiesc personajele. Celula familială se descompune, legile morale nu se mai aplică nici măcar la acest nivel. Există, pe la jumătatea filmului, o secvenţă în care tatăl şi fiul descoperă un buncăr cu provizii. Atunci cînd intră înăuntru, tatăl aprinde lumina iar această alungă întunericul pentru 3-4 secunde, după care se stinge. Acelaşi lucru se întîmplă şi in interiorul personajelor. Trăiesc undeva între viaţă şi moarte, stafii, carcase goale în care, din cînd în cînd, pîlpîie o lumină. Doar atît cît să nu se stingă. Este acel „foc” pe care „îl duc mai departe”. În van şi fără speranţă însă, de unde şi fatalismul ce străbate filmul de la un capăt la altul.
Cinematografia lui Javier Aguirresarobe este, în acelaşi timp, superbă şi dezolantă, reuşind să capteze perfect lumea imaginată de McCarthy, prezentînd dezastrul într-un mod minimalist, doar prin cîteva shot-uri de efect. Personajul feminin, interpretat de Charlize Theron, este mai proeminent conturat decît în roman, lucru ce are un efect pozitiv pînă la urmă, accentuînd lupta care se dă în interiorul personajului principal între hotărîrea de a merge mai departe şi tentaţia sinuciderii. În centru se află însă relaţia tată-fiu (două interpretări actoriceşti de excepţie – a le numi „de Oscar” începe să sune a jignire), un alt element care deosebeşte The Road de celelalte filme cu subiect post-apocaliptic. Remarcabilă, de asemenea, apariţia lui Robert Duvall.
Trebuie menţionată, de asemenea, extraordinara coloană sonoră marca Nick Cave & Warren Ellis, ale căror acorduri se insinuează exact atunci cînd trebuie, pentru a accentua dezolarea, fatalismul, ori pentru a sublinia melancolia trecutului.
După ce ai văzut filmul îţi dai seama de ce nu a fost agreeat la Oscaruri – nu tu albăstrele, nu tu zaharicale de doi lei ori ipocrizii ordinare. Avem de-a face cu un film care nu face compromisuri şi nici nu are nevoie de idoli aurii pentru a-i fi recunoscută valoarea.
Categoric, unul dintre cele mai bune filme ale anului 2009.

Frumoasa recenzie! Iti merge mana, nu te lasa! ;)
Eu am vazut filmul de 2 ori si il si vedeam la Oscaruri macar pt. Viggo Mortensen care joaca extraordinar si nici macar nu se chinuie.
In fine, se pare ca Academia si-a cam pierdut din luciditate, dar nu pot spune ca ma deranjeaza faptul ca e pe acolo "Avatar" sau "Up In The Air" ( 2 filme injurate care mi-au placut mult).

Dar de ce va luati numai de Academie? Nu sunt singurele premii cinematografice ale anului, e mai strigator la cer ca nimeni nu a luat in seama filmul asta.

adica noi suntem nimeni, bre? :D

Iar baiatul pare a fi singura speranta a unei umanitati ingropate in barbarism si in cenusa post-apocaliptica. El este purtatorul bunatatii, al focului care nu trebuie lasat sa se stinga. Nascut intr-o lume ajunsa in pragul colapsului, ar putea baiatul avea aceeasi semnificatie a unui Cristos menit sa ajute oamenii sa se salveze de la autodistrugere ?

Voi vedeti speranta si salvare oriunde.:D Eu nu agreez viziunea asta. E o poveste fatalista, dupa ce s-a declansat dezintegrarea pe toate planurile nu mai exista cale de intoarcere. Vorbeste omul de Cristos si de pastrarea focului doar pentru a gasi puterea sa vietuiasca de pe o zi pe alta. Nu cauta lumina de la capatul tunelului pentru ca asa ceva nu exista. Tot ceea ce planuieste in clipele care i-au mai ramas e sa aiba grija de copil.
Daca e sa gasesc un punct slab atit filmului cit si cartii e finalul, practic, o himera care te amageste. Se mentioneaza atit in carte cit si in film faptul ca "the world is slowly dying". Asadar lumea se duce naibii, indiferent daca stafiile care o mai populeaza se opun sau nu. Iar dupa ce ne livreaza ideea asta, finalul ala se potriveste exact ca nuca in perete (daca e interpretat din perspectiva sperantei).
Speranta moare ultima. Dar tot moare.

Si totusi, finalul e unul deschis si are, printre altele, si un iz de speranta, oricat de sublima e intunecimea acelei realitati.

PS: "the world is slowly dying" nu e acelasi lucru cu "the world is dead"
Acea ultima suflare simtita in ceafa pe parcurs nu a avut inca loc (desigur, nu inseamna ca nu va avea loc la un moment dat :D )

Exact, e vorba de o catastrofa naturala (indiferent daca a fost declansata de un element antropic sau nu), independenta de vointa umana, pina la urma. Speranta e o chestie ce tine de firea umana. Eu zic ca se putea si fara ea, ar fi iesit primul film post-apocaliptic "cu coaie". Asta nu inseamna ca nu e un film curajos ci doar ca nu a mers all the way...

Spre deosebire de alte filme apocaliptice The Road priveste mai mult aspectul psihologic si mai putin motivul apocalipsei si povestea baiatului ramas fara tata. Mi s-a parut un film chiar bun si care te pune pe ganduri.

Total de acord.

Sau privind lucrurile putin si altfel (dupa cum am inteles eu din film):
Se da un grup de oameni de ambele sexe, pus in lumea aceea post-apocaliptica. Au de ales intre doua lucruri: se auto-decimeaza mancandu-se intre ei ? Sau se pun pe treaba si procreeaza ? Depinde. :D
La un moment dat, poate soarele va rasari din nou. Asta nu avem cum sa stim. Insa, inseamna asta ca trebuie sa renuntam la orice dram de umaninate ? Pe de alta parte, la fel cum astazi soarele straluceste si, in general, lumii ii merge bine, oamenii sunt oricum la fel ca cei din film: incearca sa supravietuiasca pe diferite cai.

Daca cei "buni" din film se folosesc de acea flacara pentru a-si crea sperante, oare cei "rai", pradatorii, de ce aleg sa mai traiasca ? De ce nu au ales sa se sinucida (ca de ex sotia tatalui) ?Speranta exista si la acestia: speranta de a pune mana pe carne proaspata, de ex. Care categorie e mai prejos ?

tipologiile prezentate sunt mai multe ;) nu este vorba doar de barbati vs femei. se pot analiza pana si aceia care praduiau tot ce puteau, tatal si copilul la randul lor fac alegeri diferite (faza cu negrul si mosul) etc :)
mi-a placut si faptul ca filmul demonstreaza ca nu doar cei rai au capacitatea de a supravietui

Nici nu se pune problema de barbati vs femei :P

E vorba de om vs om, si natura vs toti. :D

dap :) spusesei u de sexe si am citit superficial :D
femeia este aleasa pentru a reprezenta partea oamenilor cu firi slabe. mi s-ar fi parut interesant si dc ar fi ramas ea cu fiul si el era cel care prefera sa moara decat sa lupte

Si nu in ultimul rand demonstreaza faptul ca oamenii au capacitatea de a supravietui in urma unui cataclism natural ( sau catastrofa Windom?) indiferent de varsta: copiii, adulti sau batrani.

Rolul lui Charlize in film e strict acela de a accentua complexitatea personajului interpretat de Mortensen, dupa cum am mai zis. De altfel, in carte personajul feminin are o pondere mult mai redusa. Daca raminea ea cu copilul situatia era mult mai banala. Abandonul mamei in schimb are un impact mult mai puternic, e un gest mult mai complex si plin de semnificatii - noile realitati au devalorizat pina si rostul mamei, transformind intr-un sacrilegiu insasi actul procrearii.

Nu era mai banala ci scurta filmul. Pentru ca femeia net inferioara din punct de vedere psihic, cedeaza mult mai repede decat un barbat, si sfarsitul filmului ar fi unul rapid si tragic cu mama si fiul impartindu-si cate un glont in cap. Cum ti-ar fi placut tie :)

am vrut sa sugerez in primul rand ca se schimba totul daca se inversau rolurile. era interesant sa vedem si postura de mama care face orice pentru supravietuirea copilului ;) in timp ce tatal il abandoneaza din lasitate.
sox esti comic si misogin :)

Nu stiu de unde ai dedus faptul ca-s misogin, dar n-am nimic cu "femeia" (mai ales daca e buna :D). Insa cifrele, statisticile cat si studiile asupra mentalitatii "sexului slab" sunt de aceasi parere cu ceea ce am zis mai sus.

eu nu ma simt net inferioara din punct de vedere psihic fatza de un barbat, poate fizic sa am ceva mai multe restrictii . cred ca pentru copilul meu as trece prin iad, nu stiu daca as reusi - e partea a doua. si clar nu sunt singura

Avand in vedere nick-name-ul tau de pe acest site, ti-ar fi usor sa treci pe acolo. :) Poate ai pile la Lu' :D

Trag si-un film daca iese interesant