Bergman, in primul rind - The Seventh Seal, Cries & Whispers, apoi Nacho Cerda cu Aftermath/Genesis, My Life Without Me (Isabel Coixet), Der Todesking (Jörg Buttgereit), astea imi vin acum in minte...

Vroiam si eu sa-l subliniez pe Bergman...

Ikiru de Kurosawa, one of my favorites :D

Nici o selectie n-ar fi completä, färä...


Bye... bye... ... life!...

Bye byeee... ... ...happiness...!

Hel-looo... loneliness... ...

I think... I'm... gonna... die...

!!

I think I'm gonna... ... die...!

Desigur! Nu stiu cum de am uitat de All that jazz, inca unul din favoritele mele :D

As mai adauga Les invasions barbares si poate Jacob's Ladder, desi nu stiu cat de potrivit e pentru acest topic.

Le feu follet de Louis Malle

Christmas in August e exact pe tema asta.

All that jazz se axeaza pe etapele psihologice premergatoare mortii, de la negare pana la acceptare, prezentand reactiile lui Gideon, un tip care s-a bucurat din plin de viata sa.
Protagonistul din Ikiru este diferit, accepta si el moartea, dar el abia aflat in fata mortii incepe sa se bucure de viata.
As mai aminti Meet Joe Black, The Sixth Sense si The Others.

Son frere, al lui Chereau, despre cum moartea iminenta poate fi un minunat tonic pentru o relatie distrusa.

Wow. Aftermath e un exemplu excelent. Pentru cine poate trece dincolo de visceralitatea filmului, mesajul este - simplu spus - unul clar: dupa moarte nu suntem altceva decat o adunatura de carne, oase si organe, vulnerabila, stoarsa de viata sufleteasca, supusa unei transformari brutale.

Adaug si eu ca exemple:

Scurt-metrajul Danse macabre al lui Pedro Pires, un superb dans la mortii.

Things We Lost in the Fire sau cum incercam si in ce masura reusim sa ne refacem viata dupa moartea cuiva drag.

Cam in aceeasi zona cu The Bucket List amintesc Sweet November, trecand peste unele momente cheesy.

In cazul Nacho Cerda e vorba de un triptic. Prima parte, The Awakening, trateaza aspectul spiritual al mortii, cum este ea perceputa de cel caruia "i-a sunat ceasul" (ca fapt divers, aceasta prima parte a fost filmata in sala de clasa folosita de Carpenter in Prince of Darkness); partea a doua, Aftermath, trateaza aspectul fizic, material al mortii - ce se intimpla cu corpul dupa ce e parasit de spirit si ajunge doar o carcasa aflata la cheremul oricui; partea a treia, Genesis, arata modul in care moartea afecteaza pe cei dragi, pe cei ramasi in urma (in opinia mea, asta e si cea mai reusita parte).

Tot on topic, as mai aminti si Le temps qui reste al lui François Ozon, un film numai bun de trecut si la categoria "filme care v-au atins". Cei care l-au vazut stiu ce vreau sa zic...

Un motiv care apare destul de des in filme e trauma sau angoasa suferita de un personaj care se simte vinovat de moartea cuiva apropiat.
Ordinary people - un exemplu imi vine in minte.

Pe acelasi pivot tematic: Bonjour tristesse (1958), Otto Preminger

...sau care arunca vina pe altcineva pentru moartea cuiva

An Unfinished Life, acum pe Pro Cinema :D

Mar adentro, Alejandro Amenábar ~ a oferi lectii de viata cu dorinta de moarte pe buze
Le scaphandre et le papillon, Julian Schnabel ~ intoarcerea la inocenta, catharsisul oferit de iminenta mortii

Daca doriti, un subiect la extrema: Le premier cri, documentar emotionant realizat de Gilles de Maistre ~ despre aducerea pe lume a unui copil :)

I Hired a Contract Killer de Aki Kaurismaki, in care un ratat caruia ii e frica sa se sinucida angajeeaza un profesionist care sa "rezolve problema" in locul lui.
Numai ca, ulterior, victima se razgandeste, iar asasinul intampina si el probleme, in confruntarea cu propria-i moarte.

Uitasem de unul dintre cele mai impresionante (si, in acelasi timp socante) documentare care trateaza aceasta tema - The Bridge. Cautati-l, uitati-va la el, o sa va ramina pe creier multa vreme dupa vizionare. Cutremurator.

http://www.imdb.com/title/tt0799954/

Den brysomme mannen (2006), Jens Lien ~ o lectie in gri dorian despre existenta asemenea unui vis straniu in moarte clinica; vorba Adei: ~ Era oamenilor vineti vine... toata lumea-i doar o planeta vinetie, supravietuieste doar din inertie. Da, acum exista materiale, oricine isi poate construi un mormant, sa le construiasca din timp, ramane din ce in ce mai putin spatiu ~ :-S

Imi place cum gândesti, Soricico!
Apropo si de Jens, si de Ada.

Ce bine ca sunt soricica, de eram pisicuta, eram mancata ;) ~ Multam :) ~

Dati-mi un pm.
=))

The Thin Red Line.

Natura mortii intoarsa pe toate partile.

The Deer Hunter, infruntarea mortii devine un "joc".

Anul trecut, in martie, la ICR, un documentar ~ Testimonial, realizat de un cineast roman, Razvan Georgescu, fiul compozitorului si dirijorului Remus Georgescu. Omul acesta, foarte tanar, a dat dovada de un mare curaj: dupa ce a fost diagnosticat cu o tumoare pe creier cu un verdict dureros: trei ani de viata, a ales sa realizeze filmul acesta tulburator, insa lucid, pozitiv (!) si extrem de emotionant despre oameni de cultura, oameni daruiti, suferind insa de afectiuni degenerative neurologice; un film despre creativitate in fata mortii. Rand pe rand, ni se dezvaluie oameni talentati dar 'condamnati': un video-artist, un scriitor si sociolog german, muzicieni, artisti plastici (pictorul german Jorg Immendorff a murit la doua saptamani dupa ultima filmare cu Razvan Georgescu), sculptorul timisorean Peter Jecza (pe 25 am vazut documentarul, la sfarsitul prezentarii ni s-a spus ca acesta decedase pe... 24 martie :( numai cu o zi inainte, va dati seama de incarcatura momentului!); toti acestia, incorsetati in boala, dar liberi si 'sanatosi' prin viziunile artistice si prin dorinta de viata si de creatie, fie ele in felul acesta incercate. Marturia lui Razvan Georgescu infatiseaza un om puternic si cu finete a trairilor (din pacate, numarate... :( ) ~ Nu a fost nici o clipa intentia mea de a realiza un film despre boala mea sau despre modul in care ea ma va dobori sau nu. Am cautat un sens mai profund in aceasta experienta, unul care sa fie relevant pentru mai multi oameni decat mine sau cei care se afla intr-o situatie similara cu a mea. De aceea, mi-am ales protagonisti elocventi si cu o capacitate deosebita de reflectie. (Recunosc, urmarind documentarul, am plans)

Un documentar misto: The Way We Get By (2009)

Check it out.

The Tibetan Book of the Dead: A Way of Life (1994) - un documentar impresionant, o privire moderna asupra aceastei carti vechi, una dintre cele mai importante carti spirituale ale omenirii. Pe langa imaginile interesante metionez comentariul deosebit sustinut de Leonard Cohen (voice-over narrator).

http://www.youtube.com/watch?v=bRT_AXiKFpA&NR=1

radu1711
 

cred caam invatat la scoala despre asa ceva dar eu am lipsit de la ora aia:))

La cat de imputit scrii se observa clar.Bine au facut moderatorii ca ti-au dat ban,ca de pomana aveai cont(80 de posturi fara relevanta) :-&

The fountain
 

Si The Fountain s'ar incadra aici, un film pe care nu il inteleg toti,iar unora dintre cei care l'au vazut le e mai simplu sa-i dea o semnificatie comuna/o intelegere mediocra.Cei care l-au vazut stiu despre ce vorbesc iar cei care nu...nu mai asteptati mult!

Enter The Void

despre condamnarea la moarte
 

12 Angry Men, varianta lui Sidney Lumet

Mr. Nobody(2009)

Dr. House

sezon x episod

1x01
2x01
2x02
3x03
4x03
4x16
5x01
7x03