"Inglourious Basterds"
 

Hai, ziceti, astia care ati fost in seara asta la previzionare, v-a placut au ba?

Mie mi-a placut dar parca-mi amintesc ca m-am distrat mai tare, in sensul de implicare personala, la Kill Bill si Pulp Fiction.....dar sa asteptam sa se decanteze umpic.

Cred ca Tarantino e un fel de Michael Jackson al industriei de film. In ideea de show, spectaculos, toti asteptam foarte mult de la el.

De-a Quentin şi naziştii - "Inglourious Basterds"
Să fim serioşi - sau, mai bine nu!

Pe bune - ce-i destul e destul. Toate au o limită. Şaizeci şi cinci de ani de filme crâncene, de înfierare cu mânie proletară a învinşilor din Al Doilea Război Mondial, au fost de-ajuns cu prisosinţă şi mai mult decât atât. Da, ştim că Al Treilea Reich a fost un imperiu autocratic depăşit în cruzime doar de Uniunea Sovietică, ştim că Hitler a fost un dictator sedus de un vis nesăbuit, ştim că în lagărele lui de concentrare au murit cam cinci sute de mii de oameni, din care aproape jumătate erau evrei - la care se adaugă victimele neomologate ale genocidului nazist, civilii asasinaţi în teritoriile ocupate, în cadrul operaţiunilor militare, şi aşa mai departe. Le-am văzut în atâtea filme, că nu le mai ştim numărul - inclusiv în tendenţiosul, dar excelent lucratul şi pe bună dreptate oscarizatul "Schindler's List". Firesc, după atâta timp, se cam ajunge la bătutul apei în piuă, aşa că e inevitabil ca de la un moment dat să-ţi pui problema, la orice film nou pe tema respectivă: "Bine-bine, măi copile, da' tu ce ai de spus în privinţa asta?"
Slavă Domnului, noua glumiţă a lui Tarantino merită efortul - te ţine în priză aproape tot timpul (cu excepţia unor lungimi şi a finalului anticlimactic), şi e excelent lucrată. Practic, "Inglourious Basterds" e o joacă lejer macabră de-a uite-istoria-nu-e-istoria, apreciabil mai răsărită decât zbenguiala de-a nemţii şi vardiştii a puştilor din spatele blocului. Intenţiile ludice ale autorului sunt declarate destul de explicit încă din secvenţele introductive printr-o multitudine de convenţii, dintre care se remarcă în primul rând:
- lipsa racordului de mişcare (în raport cu timpul), la convoiul SS care se apropie de fermă;
- caricatura de ofiţer SS sadic (inclusiv porecla clişeatică "Vânătorul de evrei" - trimitere la "Vânătorul de nazişti", recte tov. Wiesenthal), compusă cu umor şi un stil inegalabil de Christoph Waltz, în rolul colonelului Hans Landa;
- distribuirea lui Martin Wuttke în rolul lui Adolf Hitler (un contre-emploi evident, amintind vag de portretul compus de Sindey Miller, în amuzanta comedie de război "Which Way to the Front?" de şi cu Jerry Lewis - 1970).
Pornind de aici, nebunul de Quentin ne oferă alta dintre zbânţuirile lui şturlubatice, un spectacol care face toţi banii, în pofida tuturor greşelilor puerile şi succedate aproape continuu, aşa cum îi şade bine unui spirit teluric ca al lui. Dat fiind că numeroasele erori se răsfrâng şi asupra calităţilor filmului, să începem cu aprecierile critice, pentru ca apoi să înţelegem de ce virtuţile nimeresc pe-alături şi, în final, să-i putem aduce şi cele câteva laude binemeritate.
Aşa cum spuneam, filmul are meritul de a aborda în cheie tongue-in-cheek gravitatea unei teme iniţial serioase, demonetizate prin abuz până la ieftinirea totală. Din păcate, povestea şi concepţia de ansamblu ratează la un nivel fundamental, cu o grosolănie de neiertat. O regulă elementară a cinematografului spune: "O dată ce i-ai promis spectatorului un lucru, dă-i-l - dar nu aşa cum se aşteaptă!" Or, "Inglourious Basterds" ne promite, din start (şi din publicitate) o poveste despre nişte evrei americani fanatici, porniţi pe căsăpit nazişti (cam după tipicul cărţii de non-ficţiune romanţată "Eleven Bullets for Mohammed", de Harry Arvay, despre asasinii Mossad care au răzbunat moartea atleţilor israelieni de la München, din 1972). Şi când colo, premisa respectivă e enunţată, explicitată o dată... şi lăsată de izbelişte! Toată povestea urmăreşte un cu totul alt tip de plot, propriu misiunilor de atentat politic - uciderea liderilor nazişti în sala de cinema din Paris (o năstruşnicie cuceritoare prin excentricitatea ei, dar... dintr-un alt film, nu din cel care începuse - sau, poate, începutul a fost din alt film; fapt e că Tarantino pleacă la drum cu pere, şi pe urmă ne vinde castraveţi).
În continuare, personajele sunt schematice şi superficiale. Ca să fim drepţi, se impune să evidenţiem creaţiile excelente ale câtorva actori, în frunte cu Brad Pitt (nuanţat, ironic, complex ca de obicei), şi deja menţionatul Waltz - dar calitatea rămâne strict la nivel interpretativ. Din scriitură, atât Aldo Raine şi Hans Landa, cât şi toţi ceilalţi, sunt atât de inconsistenţi, încât orice afinitate cu ei avortează din start, ceea ce duce la ratarea tuturor secvenţelor de suspense - care constituie una dintre principalele mize ale filmului. O dată ce nu credem în personaje, ni se rupe fix în paişpe de ceea ce se va întâmpla cu ele, aşa că, de fiecare dată când cineva e în pericol s-o păţească, se produce un fenomen foarte interesant la nivel de percepţie: ştim că, potrivit capriciilor tarantinine, sunt şanse egale s-o ia pe coajă sau să scape - şi totuşi, incredibil, avem un sentiment de previzibilitate! Simţim că, indiferent dacă iese bine sau prost, tot aia e - ştiam dinainte. Mai degrabă ne interesează cum va rezolva Tarantino secvenţa - iar aici, parţial, ni se dă satisfacţie: cel puţin în prima treime a filmului, deznodămintele situaţiilor limită se disting printr-o oarecare originalitate.
Pe de altă parte, structura dramaturgică a scenariului e cam haotică. Desigur, Tarantino n-a fost niciodată un narator ortodox - dar, dacă în "Pulp Fiction", de pildă, încălcarea nepăsătoare a regulilor de construcţia se lăsa cu "wow!", aici rezultatul e mai degrabă un soi de "mă laşi...?" decepţionat. Articulaţiile cauzale sunt telenovelistice, iar motoarele care împing povestirea înainte se revendică mai degrabă din zona regulilor consecuţiei. În plus, câteva secvenţe-cheie sunt supralicitate până-şi ies din ţâţâni (mai ales cea cu taverna subterană şi jocul de-a "ghiceşte cine eşti", care se-nvârteşte în jurul cozii până la exasperare; e drept că, la fel cum se întâmplă pe tot parcursul filmului, tensiunea creşte angoasant şi irezistibil - dar la ce bun, când finalmente miza e mai puţin decât minoră? Mor unii, Bridget von Hammersmark (Diane Kruger, corectă în rol) ia un glonte-n pulpă, şi viaţa merge înainte.
O boroboaţă dramaturgică încă mai gravă comite Tarantino şi în secvenţa întâlnirii dintre Zoller şi Shosanna în cabina de proiecţie. Sub toate aspectele, acolo trebuia să se situeze principala articulaţie a filmului, esenţialul Plot Point 2, care să declanşeze climaxul. Or, deşi imprevizibilul survine la fix, iar cota tensională creşte vertiginos, în ultimă instanţă cercul se închide în sine, autoconţinut şi inutil. Cu sau fără acea forţare a destinului, finalizată prin reglarea de conturi brutală (căreia nu-i putem neglija nici accentele patetice şi melodramoletice scoase din burtă), sfârşitul ar fi rămas acelaşi. ...A, cu totul altceva se întâmpla dacă acel factor neprevăzut ar fi dus fie la o răsturnare a epilogului din pădure, fie (şi mai bine!), tocmai la îndrăzneaţa rescriere a istoriei din final - care, însă, rămâne gratuită şi neconvingătoare. Practic, toată rezolvarea e liniară, telefonată şi lipsită de conflict - de unde şi absenţa totală a oricărui sens major pe care să-l transmită, în ultimă instanţă, filmul. Rămânem la nivelul unui exerciţiu narativ sprinţar, cu accente macabre şi naturaliste, şi atât.
Ce-i drept, un exerciţiu elaborat şi meticulos, care măcar pe plan stilistic e demn de toată lauda. Imaginile sunt expresive, ritmul e susţinut, accentele ironice îşi fac datoria (mai ales în cazul pleonasmelor voluntare dintre imagine şi banda sonoră, cu acele acordri muzicale agresive menite să satirizeze tautologia din atâtea alte filme de gen). Umorul negru percutează acceptabil, mai ales în cazul cabotinăriilor lui Landa - din păcate, moleşindu-se prin supralicitarea excesivă din ultimul act, cel al "negocierilor". Dar - să nu fim cusurgii. Barem pentru măiestria lui de povestitor, merită să-l iertăm pe Quentin - doar e Tarantino!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
27-28 august, 2009
Bucureşti, România

Nu mi s-au parut deloc schematice personajele. Ele sunt surprinse intr-un moment anume, cu motivatiile, planurile si nemultumirile de la acea ora. Imi place foarte mult persnajul colectiv al evreilor americani (cum le zice, c-am uitat, ceva cu niste ursi) si fiecare membru se evidentiaza prin cate ceva simpatic, haios, unul este foarte mizantrop, altul este de un sadism feroce (cel cu bata de beizbol), Brad Pitt e de un sarcasm bascalios foarte misto (aduce a voce si personaj de Coen).

De asemenea Shoshanna este chiar scrisa foarte bine, are un trecut si un prezent clare, aduce chiar a personaj de film clasic. Are cam toate trasaturile unui Erou, o drama familiala, o trauma din copilarie, o razbunare, si mai ales, ceea ce defineste un Erou, nu abdica de la principiile ei. se poate mai clasic de atat? in a good way.

Hans, Vanatorul de Evrei este poate cel mai dezvoltat din tot filmul, si-mi place imprevizibilitatea lui, modul in care se schimba, e foarte labil in mod voit, ca sa le induca celorlalti senzatia de nepredictibil, de periculos, si reuseste sa ma sperie inclusiv pe mine.

Iar soldatul devenit actor de filme de propaganda e de asemenea scris foarte accentuat - este insistent, o agaseaza pe Shoshanna, si are farmecul teribil ca nu stii daca sa-i dai una sa-i crapi capul sau sa-l adori ca e atat de indragostit, hotarat, papagal, ofensiv (doar e soldat german!). Iar schimbarea finala a acestui personaj care se muta la 180 de grade fata de ceea ce era initial a fost cireasa de pe tort, in secventa din cabina de proiectie. Un personaj de o ambiguitate incitanta si surprinzatoare, la final.

Nu stiu ce anume vroiai mai mult decat atat, Mihnea!

Tot ceea ce-ti spusesem asearä, si päreai sä fi înteles. Aici, n-am fäcut decât sä reiau, mai sistematizat.
Deci, foarte pe scurt:
O mizä mai consistentä, si un scenariu construit mai bine (nu neapärat în sens clasic; îmi plac inventiile, mä incitä, le respect - dar sä fie fäcut cu cap). O structurä mai echilibratä, mai eficientä. Mai multä autocenzurä. Un final nu numai spectaculos, ci si mai semnificativ.

Stai umpic ca nu m-ai citit pan la capat. nu vbeam de miza filmului, de intriga, actiune etc, ma refeream strict la personaje, pe care le-ai reclamat ca fiind simpliste.

Atata!

In rest sunt de acord cu structura dramatica, la final nu se intampla ce spuneai tu ca ar fi trebuit sa se intample.....si explicatia ta este perfecta pt motivul pt care eu nu m-am distrat asa tare la ultimul Tarantino.

inofensiv, irelevant si gros, dar funny

Cum adica irelevant? :-/

E o vorba mare aceasta!

e irelevant dpdv istoric, uman, din orice punct de vedere

tot ce se intampla acolo e un pretext pentru excese si acrobatii vizuale

Absolut. E o joacä isteatä si complet gratuitä.

Bai dar aveti un tupeu fantastic..... va jucati cu stampilele astea ceva de groaza....

Cum pana mea e irelevant dpdv istoric, uman, din orice punct de vedere???

Dra mai ales, cum adica irelevant dpdv uman???????? Ce inseamna ceva relevant din acest pdv?

interesanta (si exagerata) e reactia cuiva care s-a mirat ca nu inteleg importantul mesaj subsersiv al filmului. se lega de scena in care shosana rage alb-negru (si in flacari) ca "razbunarea va vine din mainile" (si filmoteca) "unei evreice".

@illo

pai bine, atunci zi tu de ce-i asa ofensiv, relevant si negratuit

In primul rand e un film de Tarantino, nu un film de Spielberg sau de Alexandru Solomon.
E o joaca in care domnul Tarantino isi face propriile reguli. Nu cred ca vrea sa descopere adevarul despre evrei si nazisti sau sa ne pozitioneze in vreun fel fata de aceste parti implicate (deci a nu se cauta relevanta umana, morala, istorica, sunt absurde aceste pretentii). Pur si simplu el ia o tema foarte serioasa si care a fost de atatea ori povestita pe un ton grav pana acum, si o prezinta sub forma asta. Putin mai lipsea si facea animatie. Chiar asa, de ce am avut impresia ca I.B. are la baza niste benzi desenate?

ok, ai dreptate, pentru ca n-ai facut decat sa spui cu alte cuvinte ca e inofensiv, irelevant si ludic
si nu se inspira din benzi desenate, ci din filmul italian Quel maledetto treno blindato

Spun ca e inofensiv, dar in nici un caz irelevant. De altfel nu vreau sa ma blochez acum intr-un termen pe care l-ai folosit tu aiurea si doi la mana, tu esti cel care a facut o afirmatie si tot tu tre sa o sustii, nu tre sa argumentez eu contrariul devreme ce tu nu ai un argument :P

Ce mesaj subversiv domnule in filmul asta? Mai, oamenii astia sunt paranoici......nu a fost nimic subversiv, a fost foarte asumat, si in nici un caz nu se poate pune problema ca Tarantino e filonazist sau filoevreu sau alte tampenii din astea. Si-a ales intr-adevar un subiect destul de delicat dar cred ca asta e si crezul - facem putin misto de lucrurile serioase, mai detensionam situatia.

De ce a lasat-o Hans pe Shosanna sa scape?

nu e relevant dpdv uman pentru ca nu spune nimic despre mine, got it?

si nenea hans a lasat-o pe şoşana sa scape ca ea sa-l frigă pe hitler, ce-i aşa greu de înţeles? :)

A, da :)

p.s. nu spune nimic despre tine, pai nu e vorba despre tine sau stai umpic.....te referi la principiul acela naiv si consumist cum ca spectatorul tre' sa se identifice cu unul din personaje?

Guess what?
Sunt 3459 de filme (si piese, si cärti, etc.), unde nu mä identific nici pe departe cu vreun personaj, si totusi îmi spun ceva important despre mine.

(Apropo de aplicat etichete, pui: tactica asta de a încerca sä descurajäm adversarul în avans merge la parteneri lenti si moi de discutie, care se lasä usor timorati; din päcate, n-are vlagä, asa cä... ;) )

Pitbul

Am impresia ca esti nebun. Ce dreacu' ai?
La ce tactica te referezi, cine a incercat ce adversar sa descurajeze?

Sau poate nu e bine sa avem o polemica pe tema acestui film, si ar trebui sa zicem toti in cor, da, filmul e slab, ludic dar prost dramatic???

l.e. consider ca ai o problema in a fi contrazis, ok, vrei osanale la adresa cronicilor tale, din pacate ti le ofer doar atunci cand coincid cu opiniile mele modeste (a fost cazul cronicii la The Reader care chiar m-a dat pe spate). in alta ordine de idei, nu voi mai discuta alta data filme cu tine, daca vezi peste tot strategii de nu stiu de care, nici macar nu am inteles ce ai vrut sa zici.

1) M-am referit la etichetele pe care le-ai pus principiului cum ca spectatorul tre' sa se identifice cu unul din personaje. Poate fi naiv si consumist, dar nu numai; poate fi si legitim, eficient, de continut; în plus, nimeni nu-l mentionase.
2) Nu vreau osanale LA NICI UN FEL DE CRONICI, nu-s genul care de tittilleazä când diverse muieri de la Cucuietii-din-Deal îl fac "copac falnic". Dimpotrivä, mult mai mult mä stimuleazä contrazicerile - cu o conditie: sä continä mai multä argumentatie decât retoricä.

E clar, ai o problema, nu mai putem comunica. Diverse muieri de la cucuietii din deal e una din usile care inchide acest canal de comunicare.

Mult succes, bafta!

Error again. "Diverse muieri de la Cucuietii-din-Deal" se referea la cu totul altcineva. M-ai fäcut tu vreodatä pe mine "copac falnic"? Sau pe altcineva, for thar matter? Nici tu nu esti o pupincuristä, nici eu nu suport linsu-n cur - deci, nu de noi era vorba. ;)

Bastardi senza gloria
 

Am vazut in week-end filmul italian de-acum 3 decenii care, zice-se, l-ar fi inspirat pe QT. Aiurea-n tramvai! E cu totul altceva. OK, e tot WW2 si Franta ocupata de nazisti, printre personajele principale sunt si aici niste ticalosi fara nici un Dumnezeu (acolo erau chiar dezertori), dar atat - nici macar trenul amintit in titlul italian n-a fost pastrat. QT a schimbat o litera din titlul american si a adaugat alta, apoi i-a dat chiar un cameo regizorului Enzo G. Castellari (btw, l-ati identificat? pe generic apare "as himself", o alta glumita marca QT), insa e vorba mai degraba de un omagiu adus filmelor de razboi de serie B ale anilor '70 decat de vreo influenta directa a filmului italian.

Mihnea, chiar daca scenariul nu e construit dupa reguli si nici inovatiile nu respecta vreo regula , faptul ca filmul ne tine 2 ore juma' ii dovedeste eficienta, nu? Poate ca QT pleaca la drum cu pere si apoi ne vinde... capsuni, dar, pana la urma, fanaticii evrei americani casapesc nu doar nazisti, ci nazismul! Ce-i drept, cu sprijinul Shosannei... Prin urmare, constructia are logica.

Stefan, afirmatia ta ca filmul ar fi "irelevant dpdv istoric, uman, din orice punct de vedere" este complet irelevanta. QT nu a vrut nici un film istoric ca la carte / manual, nici un film de autor in sensul tare al sintagmei, care sa ne spuna ceva despre lume si viata (desi este un autor, la fel ca si Hitchcock, Melville sau Peckinpah!). It's just entertainment!

Intr-adevär, tin bine minte "Acel bestemat tren blindat" - unul dintre blockbusterele generatiei '80 - si n-are nimic comun cu "Inglorious Basterds". Dacä i l-o fi inspirat cu adevärat, nici o problemä - dar rezultatul e altä gâscä-n altä traistä.

Desigur, faptul cä ne tine-n prizä douä ore jumate, cum am si spus, e marea lui calitate la nivel de lucräturä - narativ si vizual. Vorba ta: It's just entertainment! Dar sub nivelul cu care ne-a obisnuit. In "Pulp Fiction" si "Kill Bill", paregzamplu, conventia entertainmentisticä se lega organic - aici rämâne inegalä, neomogenä si, în ultimä instantä, anticlimacticä. Sau, altfel spus: absurdului deliberat, raportat la istorie, îi lipseste poanta (nu neapära în sens comic; în sens mai larg, ca "istetime", "inteligentä"). La fel ca-n "300", e doar spectacol de-amorul artei, care de la un moment dat se-nvârteste în jurul cozii. Nu asteptam de la el neapärat un mare mesaj, ci mäcar un mare twist (în spiritul entertainment-ului pe care si l-a propus) - si nu-l are... Tot ceea ce se întâmplä pân-la coadä, atât în sala de cinema, cât si în pädure, e telefonat si liniar. Asteptam s-o vedem pe Shosanna cum le dä foc cu cinema cu tot, si asta vedem - când, la o adicä, altceva era dacä se cäsca beciul sub ei si cädeau cu totii în canalele Parisului... (Un exemplu simplist, desigur - dar numai cu rol ilustrativ.)
In limbajul lui McKee: "The gap between expectation and payoff is close to nonexistent."

Intr-adevar, filmul nu ajunge la nivelul "Pulp Fiction", da' e oricum una dintre cele mai bune mostre de entertainment cinematografic din ultimul timp. Nu are un mare twist, insa inteligenta sa sta in primul rand in joaca cu orizontul de asteptare al spectatorilor, cel putin la prima vizionare. De ex, noi ne asteptam ca Hitler sa nu apara la premiera, ca stim din manualele de istorie ca n-a murit asa, iar QT ne arata - dupa ce ne-a tinut destul in suspans - cum e ciuruit de gloante... La a doua - treia vizionare, cred ca primeaza dialogurile savuroase (doar e QT!) si interpretarile incantatoare (Waltz si Pitt in primul rand); eu unul voi merge sa-l revad. :)

nu mi-a placut, in primul rand ca principiu. sa expui violentza de dragul violentzei si avand ca justificare violenta insasi (ne impuscam pt ca ne impuscam, e dragutz asa!) e cinema de vomi(ss)ment.

povestioara e la randul ei ridicola, s-a mai spus si in Ryan, parca. comando-uri (nu partizani -comandouri aliate) care sa execute operatiuni in spatele liniilor germane, pe termen lung, in mod autonom si planificat, sunt o idee creatza. pur si simplu nu ar fi rezistat nici o saptamana. eu inteleg ca e fictiune dar fictiunea trebuie sa nu frizeze ridicolul.

Hitler ciuruit de niste paramilitari, si implicit un nou deznodamant in WWII dupa mintea lu' Tarantino! Wow! Senzational! (ca la Dan Elodia Diaconescu) Ce mistoo! Ce cool! si ala care da cu bata in capatzana! si scalpurile! ce efecte tari! superfilm, frate!

:-& bleaaaaaaaaaaaah!

subscriu.

Partial ai dreptate, partial nu.
Sau, mai bine, invers. Hai, în ordine logicä:
Asemenea versiuni alternative ale istoriei pot avea tâlcul lor (un prim exemplu îmi vine în minte: "The Man In the High Castle") - cu douä conditii:
- sä fie inteligent compuse;
- sä fie semnificative.
Iar de-aici încolo, ai zis bine:
- asta de-acum e simplistä si rudimentarä;
- nu spune nimic; e un "hai ne jucäm de-a ucronia".
Meritul filmului rämâne regia (scenariul rämânând o clismä), si jocul celor doi actori principali (Pitt si Waltz - splendizi, ambii).
In rest... nimic decât diaree.

da dom'le de acord la chestia cu TALCUL ! DAR in cazul nostru nu exista NOIMA d-apai TALC!

cei doi actori la care te-ai referit incearca sa creeze niste personaje. pentru mine insa Chit (cum ar zice Divertis) e plictisit iar Walts reuseste sa devina plictisitor. (dupa prima secventa, foarte buna de altfel)

Da' pudrä de talc, existä?

adica ce, la tine noima e egala ca sens cu talcul?

si-acum, o ampla discutie terminologica si semantica pe seama talcului si a noimei.
Pentru ca e mai bine asa, decat sa te bucuri de filmul de mai sus.

Io tocmai sunt pe-un picior de plecare sa-l mai vaz odata.

Nu-mi vine sa cred, sunt de acord cu Illo: m-a incitat atat discutia asta, incat am sa merg sa-l vad si presimt ca o sa-mi placa la nebunie.

L-am revazut. De data asta a fost mult mai misto. Filmul. Cand am sa-l revad a treia oara cred ca am sa lesin in sala de cinema.

Sunteti cautatori de trasnpiratie in stele si de pete in soare. Filmul e foarte bun.

Reprosul cum ca abunda de violenta de dragul violentei e cel putin copilaresc. E un film a carui actiune se petrece in al doilea razboi mondial, in plin macel evreies, nemtesc, frantuzesc, for Christ's sake, e normal sa apara violenta, nu? Duh, a fost poate cea mai violenta si sangeroasa perioada din ultimele 2-3 secole????? Sau mai pe limba scolarilor spus, e un film cu razboi, ce vroiati sa vedeti, lebede negre, piane diafane, zane adoelscentine si nuferi pe lac?

In plus, violenta este o marca a lui Tarantino (el insusi spune ca prin aceste filme satisface nevoia de violenta a copilului de 12 ani din el - inner 12 years old child), va mirati de parca n-ati sti. Nu ati uitat, desigur, sangele tasnind ca din stropitoare din Kill Bill si etc.

Altcumva: tesatura actiunii e cat se poate de complexa, provocatoare, ai o gramada de intrigi, multe personaje cu multe scopuri, e o actiune dinamica, alerta, tre sa fii atent sa nu-ti scape ceva, sa intelegi cine cu cine coalizeaza si cine vrea cui sa i-o traga. Personajele sunt extrem de diferite intre ele ceea ce iarasi, creeaza dinamism. Nu mai zic ca anumite personaje sunt extrem de imprevizibile, cum ar fi Hans Landa, actrita dublu spion (nu stii ce-i cu ea si cu cine tine) sau soldatul actor.....asadar, unde este linearitatea, ma rog?

Despre twist-ul din final.....Pitbul, te-ai gandit ca poate citind atatea carti de scenaristica, ai ajuns sa gandesti strict in paradigmele alea? S-ar zice ca tot ce nu respecta regulile lui McKee sau Wallon e un film ratat din pdv scenariu....or sa fim seriosi, nu poti reduce toata lumea cinematografica la cei 3 autori. In plus, filmul are o gramada de twisturi, o gramada de demascari, rasturnari de situatie. sa incep sa le insir?

Sunt total de acord cu Mihaifulger, pana la urma capsunie sunt excelente, nu? cui nu-i plac capsunile 8->

Mie-mi plac, dar când am poftä de cäpsuni - nu când îmi lasä gura apä dupä un pepene galben.

Mai bune-s capsunile...
Deci, revedem sambata filmul, la lansarea Fan Clubului? ;)

Nu, ca daca-l mai vad o data, lesin :))

Se lanseaza fanclub? adica mai exact asta ce presupune, in termeni de activitati, actiuni?

Mihai, stii ceva de ultimul Woody Allen?

Eu am aflat de pe Facebook:

"Cinemagia si The Light Cinema te invita sa sarbatorim impreuna lansarea fun page-ului Cinemagia!


Te provocam la un exercitiu de imaginatie! Daca ai putea sa fii intr-un film, ce film ai alege si de ce? Ce ti-ar placea sa faci acolo? Poate ai vrea sa modifici cursul actiunii, poate ai vrea sa asisti la un anumit moment... Spune-ne in wallul concursului! Noi vom premia cei mai creativi participanti cu invitatii la petrecerea de lansare a fun page-ului Cinemagia.

Sambata, 5 Septembrie, ne intalnim la cinema ca sa vedem Inglorious Basterds oferit de partenerul nostru, cinematograful The Light Cinema, sa socializam si sa participam la o tombola festiva cu premii surpriza (nu divulgam decat trei excursii de un weekend all inclusive la Nisipurile de Aur).

Tot ce trebuie sa faci e sa devii fan oficial al Cinemagiei (cu become a fan) si sa oferi un raspuns creativ la intrebarea concursului. Atentie! Nu exista limita de numar la castigatori! Daca ne impresioneaza toate raspunsurile inscrise in concurs, invitam la petrecere toti fanii care le-au scris.

Asteptam raspunsul tau in wallul concursului! Succes!"

Mai mult nu stiu. Asa ca, daca n-ai inca, nu e rau sa-ti faci cont pe Facebook. :)

Nu stiu nimic de "Whatever Works", il astept si eu cu mare curiozitate.

joaca cumva Larry David in Whatever Works?

Da. Uite trailerul:
http://www.youtube.com/watch?v=wAgp2Bgrl0g

Trailerul e tare.

Oricum, daca apare in Romania nu o sa-l vad niciodata la cinema, nu o sa apara in mirificul cinematograf din Targoviste si ca sa vin pana in Bucuresti la un cinematograf decent sa-l vad ,mai bine ma las pagubas.

Da, joaca, dar haideti la topicul dedicat lui Whatever works, tot in sectiunea acum pe ecrane

@illo*


ceea ce tu uiti, este ca nevoia de violenta in sine, nu este ca foamea si cu atat mai putin nu este ca pofta de capsuni.


Daca plecam de la ideea ca violenta este, prin ea insasi legitima si cool, te invit sa ne spargem tzestele in strada! Sa vedem daca ne place, noua oamenilor "normali"! Ce zici?

Glumesc, evident! Dar uneori lucrurile serioase se spun in gluma.

Nu am spus niciodata ca violenta e folosita in filmul asta ca element cool. Dimpotriva, am spus ca e un element necesar dat fiin ca e un film cu razboiu :) Am si explicat, nu avea cum sa nu fie violent si sangeros devreme ce epoca la care face referire este una extrem de sangeroasa. Cu alte cuvinte, nici pomeneala de agresivitate gratuita.

subscriu. secolul ăla cât a durat nu mi-am putut înfrâna senzaţia de parodie nereuşită. :-& :-&
am să dau totuşi un vot de încredere colonelului Hans Landa.

tu n-ai zis ca ar fi folosita violenta ca element cool. insa ea chiar este folosita astfel. rezulta din context.

daca te uiti la flags sau la iwo jima, si acolo violenta e extrema insa detaliile nu sunt atat de vizibil "comerciale" de genu "ia uite cum se ia scalpu' ce marfa, ia mai apropie un pic obiectivu de capatzana FX sa se vada vascularizarea", nu sunt pt cei care vin sa vada sange si viscere. e drept ca si cei care vor sa vada chestii sangeroase se pot distra la "flags" si "iwo jima" numa ca aia nu inteleg nimic din acele filme, se duc degeaba.

ba bine că nu! la începutul filmului Colonelul Landa îi spune "la revedere" Shosannei până la următoarea întâlnire. cum el e un vânător de evrei, e absolut logic să o caute, şi cum "bastarzii fără glorie" erau vânători de nazişti e de la sine înţeles că-l vor hăitui pe colonel, urmând ca toţi să se întâlnescă într-un final. partea cu cinematograful şi complotul împotriva fuhrer-ului este cea care mi-a plăcut cel mai mult din întreg scenariul.

@ Dragomara

Fair enough.

poate că dacă la regie scria Mel Brooks şi nu Quentin Tarantino, s-ar fi înţeles mult mai repede că e doar o parodie. chiar dacă are scene atât de serioase, dramatice, violente, bla-bla-bla. aşa unora titlul li-i se pare serios, dar băşcălia începe deja de acolo. părerea mea ...

io aci aş fi introdus o scenă de sex nebun, ori viol, n-are importanţă, orice numai să-i iau filmului din previzibil! cred că dpdv vizual ar fi fost demenţial!! :))
Pitbull are dreptate, scena e ilogică, deja ştim că tinerii urmează să moară prin distrugerea cinematografului, că astfel Zoller îşi va prim pedeapsa. etc.