"Two Lovers"
 

probabil cel mai perfect şi mai universal film (şi poveste) de dragoste din istorie (doar la 2046 am mai avut senzaţia asta). e unul din filmele pentru care simţi că cinematografia nu s-a inventat în van. m-am regăsit aproape permanent în situaţiile personajelor sau mai bine zis în fiecare moment al filmului am găsit o proiecţie în ceva trăit de mine sau de apropiaţi din viaţa reală. asta numesc eu realism într-un film (nu filme gen Gomorra sau 432), pentru că atinge un strat mult mai profund de "real".
wong kar wai ar putea fi invidios.

9/10 (nota maximă la prima vizionare la mine). n-am mai dat de peste 3 ani nota asta unui film.
ce altceva să mai comentez cînd nu-i pot găsi vreun cusur? aproape că-l înţeleg că Joaquin că s-a retras după acest film. cînd atingi maximul, de ce să mai cobori de acolo?

Din päcate, n-am reusit sä ajung la vizionare, desi mä interesa...
M-ai incitat sä-l väd. Din cele citite, mä asteptam într-adevär la ceva bun.

Wtf, faci un film romance si n-are final dorit de public - greseala.

Nu este deloc o "capodopera"cu se spune mai sus, roluri necomplexe chiar banale cu evolutie 100% liniara.
Spre comparatie ultimate acting este Benicio Del Toro in "Traffic".

Ura

cineva a vazut alt film

Il am pe lista. E musai de vazut, mai ales ca s-ar putea sa fie ultimul film al lui Joaquin Phoenix.Pacat:(

şi pe-a mea, cu toate că nu sunt fan Joaquin Phoenix, de altfel am şi descărcat filmul, însă nu am timp să-l văd prea curând. :D

L-ai gasit deja pe torrente? :-O Wow, trebuie sa-l caut si eu. Eu chiar sunt fan Joaquin Phoenix. Joaca exceptional, ce altceva mai e de spus?:)

Nu ştiu să folosesc Torrente, deci sunt încă StrongDC, încă mă satisfac 15 minute download pentru un film. [cel mai tare mă enervează Romtelecom-ul, cel pentru care m-a pus dracu să prelungesc abonamentul cu încă 29 de luni, am cerut un IP static acum vreo 4 zile, chestie care-ar fi trebuit să dureze maxim 24 de ore, şi după care m-aş fi putut face "activă" şi aş fi putut avea acces la o serie de filme vechi pe care mi le doresc de foarte mult timp, nu că n-aş fi încercat să le cumpăr din ţară etc.]

deci am filmul, însă nu am timp să-l văd pentru că plec în concediu. :">

Eu sunt silita sa folosesc torrente. N-am incotro, de vreme ce nu mai exista nici un cinematograf in tot judetul asta tampit, daramite in oras (au fos 3, dar toate s-au inchis). Oricum, am gasit filmul si il descarc cat ai clipi. Ard de nerabdare sa-l vad.

absolut plictisitor e puţin spus, începând de la scenariu şi terminând cu realizarea.:(( :((
poate oi fi eu subiectivă, unde Gwyneth Paltrow mi se pare urâtă cu draci, iar ca actriţă nu-mi spune chiar nimic! sau poate că sunt insensibilă, însă povestea e chiar de 2 lei! singura concluzie utilă, dacă pot spune aşa, la care am ajuns după vizionarea acestui film aşa e faptul că într-adevăr sunt mai mulţi bolnavi psihic în libertate decât instituţionalizaţi, că posibilitatea ca unul dintre ei să-ţi fie vecin şi să se îndrăgostească de tine e destul de mare, dar dacă nu eşti în stare să-l ajuţi, nu te folosi de el, şi fă bine şi ocoleşte-l. etc.
noroc cu mama Rossellini şi cu Sandra (Vinessa Shaw) care m-au iluzionat un pic că nu mi-a pierdut chiar tot timpul.

aaa... şi pe viitor nu-mi mai recomandaţi filme cu tembeli ipocriţi, vă rog. :P

Eu tot ma uit. Pentru Joaquin.

Greseala?? Atunci unde ar mai exista creativitatea si diversitatea in arta cinematografica? Cum ar fi ca toate filmele romantice sa aiba acelasi happy end... ? flattening


Joaquin are un rol complex (in spectrul emotiilor) iar interpretarea sa este una meritorie.

Regula e simplä:

Orice film, în primele maximum 25 de minute, contine o promisiune pentru spectator. Dupä care, e obligat sä sä-si onoreze promisiunea, dar nu în felul la care se astepta spectatorul!
(Adicä, nici sä nu dezamägeascä, dar nici sä nu fie previzibil.)

two lovers a dezamagit? sau a fost previzibil?

Nu stiu, nu l-am väzut.
N-am fäcut decât sä enunt regula (fiindcä räspunde la chestiunile abordate în mesajele anterioare). In continuare, cineva în cunostintä de cauzä poate aräta în ce fel "Two Lovers" a respectat-o, sau nu.

Two Lovers te transforma intr-un martor tacut al derularii povestii incapabil sa-ti doresti un final ci doar sa traiesti emotia in care te pierzi, facandu-te sa uiti ca esti de partea cealalta a ecranului.

Am vazut filmul acum ceva saptamani, cand abia aparuse pe torrente. Nu aveam chef de o drama, dar Joaquin Phoenix e unul din preferatii mei si am fost curioasa sa-i vad prestatia. Nu sunt critic de film si imi stiu limitarile - nu as reusi sa-i fac o descriere asa cum merita, asa ca nu o fac. Dar filmul e superb, chiar e - tragic, delicat (nu stiu de ce, l-am vazut pe Joaquin ca fiind foarte firav aici), te face sa te recunosti, pe rand, asa cum s-a mai spus, in toate personajele, si finalul... Ei, orice varianta ar fi fost aleasa pentru final, tot ar fi fost cineva dezamagit si nemultumit! Cum a spus si Ilila, povestea in sine, emotiile fac filmul... oricare ar fi fost finalul prezentat!
Cu un Joaquin adorabil, filmul are two thumbs up din partea mea!

previzibil

offf.., l-am revăzut, şi-am şi comentat preţ de 10 minute după care am primit minunatul mesaj: Invalid Thread specified. If you followed a valid link, please notify the administrator! >:)

foarte pe scurt, l-am găsit la fel de prost, singurii cu care m-aş fi putut identifica sunt părinţii lui Leonard şi ai Sandrei.

mi-a plăcut finalul pentru că a fost... onest. oricum, aş fi preferat ca Leonard să încerce din nou să se sinucidă, cel puţin aşa l-aş fi iubit puţin. faptul că el a ales să dea Sandrei inelul de logodnă pe care-l cumpărare Michellei, şi unde mama lui ştia că el urma să plece cu Michelle, că e foarte fericit fiind îndrăgostit de ea, gestul ăsta mi s-a părut de un penibil extrem, şi de-o ipocrizie crasă. no, dar trebuie să ne bucurăm, în final a triumfat raţiunea... existenţei.

Ma trec si eu aici in lista celor care au fost pur si simplu dezamagiti de film. E evident ca nu e facut sa captiveze prin poveste, ci prin personaje si trairile astea interioare ale lor, fiindca altfel nu e decat un cliseu trist si, prin definitie, previzibil.

Din pacate nu am reusit sa trec dincolo de aceasta carenta, iar personajele mi-au ramas straine si neinteresante, de un lamentabil dezgustator chiar. Nu am gasit ca ar avea vreo originalitate demna de trait, iar implicit m-am cufundat in banalul unei povesti de dragoste de tipar, cu doua figuri neimplinite in nimic altceva decat suferinta lor indusa de un masochism pe care nu il pot intelege.

care poveste de dragoste, fraţilor?! :-O când fiecare iubeşte pe altcineva!
fiecare îşi trăieşte propria-i iubire de unul singur, sau într-un cuplu imaginar. singurii între care putem spune că există Dragoste sunt Michelle şi Ronald, nu că genul de poveste de iubire cu un bărbat căsătorit ar trebui să emoţioneze mai intens! :D

Stai ca nu inteleg, daca fiecare iubeste pe altcineva, nu se vorbeste despre o poveste de dragoste? Caci este o poveste (=film) de dragoste (=despre dragoste).

Ca se mai povesteste cate ceva despre doi protagonisti absolut mirobolanti in unicitatea lor complexa nu are nimic de-a face.

LOL! no, stai să-ţi dau un ex: eu te iubesc pe tine, tu eşti îndrăgostit de blonda de la trei, care la rândul ei este lesby şi o iubeşte pe colega ei de birou. care dintre noi 3 trăim o poveste de dragoste?!
dp meu dv o poveste de dragoste implică cel puţin 2 protagonişti între care există afecţiune.

Daca iti ofera vreo satisfactie, bine, nu e nicio poveste de dragoste. Doar un film care nu mi-a placut. :D

Dacă poveste de dragoste nu e, atunci ce e?


Afirmaţia asta ai scos-o dintr-o revistă colorată?

un film despre nişte oameni care nu fac tocmai alegeri fericire, şi mai ales morale, oameni care nu se sfiesc să-i folosescă pe ceilalţi în căutarea propriei mulţumiri afective/ financiare etc. un film despre nebunia şi pasiunea fără de rost (în cazul de faţă) pe care-o pun unii oameni în căutarea Dragostei. pe scut: este un film onest despre viaţă; foarte puţini dintre noi permiţându-şi luxul de-aş urma cu adevărat inima.


no, fii pe pace, dacă ar fi fost aşa ţi-aş fi dat sursa. :P

Îmi place că ai scris dragoste cu d mare, iar în rest toate sunt cu literă mică. Ce spui tu sună aşa: dacă un meci de fotbal se încheie 0-0 nu e meci de fotbal, deoarece nu s-a dat niciun gol. Nu înţeleg de ce nu e o poveste de dragoste dacă ai recunoscut că personajele sunt în căutarea Dragostei (cu d mare)? Sandra vrea să-l ajute pe Leonard, nu ar fi asta o dovadă de afecţiune, dragoste?
Dar acum depinde de ce înţelege fiecare prin dragoste şi mai ales afecţiune, fizică sau prietenie, ataşament puternic. Şi cum fiecare înţelegem diferit aceşti termeni, e imposibil să ajungem la o părere comună.

E film de dragoste si poveste de dragoste pt simplul motiv ca tema principala a filmului este dragostea.

Nu mi-a displacut deloc filmul, dar chiar e un film cat se poate de normal. Cu un story normal, cu oameni care sufera din dragoste tot intr-un mod normal. E o situatie complicata intre niste tineri pe care o poti intalni in povestile oricarora dintre prietenii tai. Eu cel putin am vazut aceste povesti traite.

Finalul filmului este foarte ok, si nicidecum nu implica ipocrizie sau perfidie din partea lui Leonard. Asa cum spune Ortega y Gasset, iubirea nu e decat un proces de atentie. Iubesti pe cineva pt ca ii dai atentie, daca vrei sa-ti treaca trebuie sa-ti muti atentia pe alt obiect/persoana. Dragostea e strict legata de atentie si de memorie. Posedam sentimente in cantitate finita, astfel ca daca alegi sa o acorzi unei persoane, nu mai ramane nimic pt ceilalti (nici iubire nici atentie, sunt sigura ca stiti).

Leonard trebuie sa supravietuiasca acestui ultim esec si mecanismul supravietuirii lui este sa-si mute privirea catre (cum o cheama, Sandra?) Sandra.

Gwyneth e uratzica intr-adevar, dar e sarmanta mai ales prin voce, parul acela blond minunat si silueta.

dacă a te căsători cu femeia pe care n-o iubeşti, cu care te-ai culcat, ăăă... de teamă ca nu care cumva să o jineşti că nu o placi (scenă de-a dreptul jenantă-n film), să te căsătoreşti deci cu femeia asta, pentru că aşa ar fi bine pentru familia ta, şi-a ei, pentru business - dacă asta nu e dovadă de ipocrizie, şi de calcul rece, atunci ce e?! :-O

Finalul nu e ok, ci e doar ca-n viaţă, repet: unde foarte puţini dintre noi au privilegiul, îndrăzneala şi tenacitatea de a-şi urma inima, pentru majoritatea dictează alte interese, bani, poziţie socială etc.


în afirmaţia lui Ortega Y Gasset a da atenţie îmi pare un proces atât de... voluntar şi de calculat. mai degrabă aci e vb despre o atenţie a inimii, o atenţie involuntară, şi tocmai de aceea de nereprimat şi corectat.

cu asta chiar nu sunt de-acord! a-l iubi pe celălalt depinde numai de el. e adevărat că dacă trăieşti o intensă poveste de iubire nu mai ai fizic timp şi disponibilitate pentru restul lumii. din punctul meu de vedere sentimentele sunt ca apa un râu, când năvalnice, înspumate şi tulburi inundând malurile, când calme şi limpezi de poţi număra firicelele de nisip. un râu ce nu seacă niciodată, din care poate bea apă toată lumea etc.
nu-mi place ideea de sentiment finit, indiferent despre care dintre ele ar fi vorba. :)

Din fericire pt debate-ul nostru, eu vad lucrurile fix in maniera psihologista a lui Ortega. Daca nu crezi ca dragostea e un proces de atentie, studiaza-te pe tine cand esti indragostita. Te gandesti numai la persoana aceea, deci ii acorzi atentie, mental. in aceeasi idee, uita-te la tine, cand te lasa dragostea pt cineva - nu te mai gandesti la acea persoana. Deci atentia scade si se muta spre altceva. Sau, daca vrei sa-ti "treaca" erotismul pt un individ, nu trebuie decat sa gasesti altul :P

Leonard nu se casatoreste cu sandra din interese financiar, pt el banii nu sunt o valoare, dovada ca este total dezinteresat de oferta "socrului". Se casatoreste cu Sandra pt ca nu vrea sa ajunga in aceeasi situatie dramatica in care s-a trezit dupa despartirea de ailalta, din fotografie.

Un alt argument pe care-l aduce Ortega porneste de la fenomenul "dragostea iti ia mintile". Orice indragostit devine foarte neatent (atentie, neatent!), zapacit, si nu se poate concentra pe alte subiecte....pt ca toata cantitatea lui de atentie este revarsata pe un singur obiect. Cel al dorintei.

oh, da, dar asta fără să vreau, fără să-mi fi propus! e cea mai plăcută şi puţin obositoare atenţie pe care-o putem noi, ca oameni, acorda. păcat că nu ţine 15 vieţi!:( după ce mă lasă dragostea constat că mai bine de jumătate din tipi nu meritau nici măcar să fie priviţi, darmite iubiţi! :( după care continuu să mă-ntreb "oare ce dracu'oi fi găsit la ăsta?!". :((

eu cred că o parte e interes, o parte e comoditate, şi cea mai mare parte e prostie! ştiu că sună ciudat, însă dacă pentru dragostea ta nu faci totul, în cazu lui mai nimic, atunci pentru ce şi pentru cine?! eu dacă eram în locul lui aş fi făcut exact ceea ce-a făcut Michelle, şi anume l-aş fi despărţit de Ronald, fără niciun pic de scrupul, dragostea scuză totul. :">

un comentariu elegant :-bd

confunzi "normal" cu "UNIVERSAL" sau chiar "arhetipal" aş îndrăzni să spun. e rarississim ceea ce reuşeşte regizorul cu această temă în acest minunat film.

ai dreptate, drama pămpălăulului interesat este universală. ;) rarississim (extrem de rar, bănui că ar înseamna cuvântul ăsta) ar fi fost ca regizorul să fi fost specific.

l.e. pămpălău = molâu

Leonard nu e interesat. Am mai zis, pt el averea, banii, afacerile nu inseamna nimic. Iubirea si pasiunea sunt mult mai importante. Tocmai de aceea refuza "oferta de business" a potentialului tata-socru. E foarte clar lucrul asta, de ce ramai fixata?

De pampalau nu e pampalau. E weak, l-a prins in fundu' gol, cu pantalonii in vine toata afacerea cu Michelle. Si chiar daca ar fi asa, foarte weak, pampalau cum zici tu, nu intzeleg de ce te ofuschezi atata, e un personaj de film ca oricare altul, nu e cineva din viata ta personala, why take it so serious?

Care din ei?

Mie mi-a placut cum nu mi-a mai placut de mult un film de dragoste. Atmosfera, personajele, tensiunea si fragilitatea legaturilor lor, emotia si caldura, senzatia ca ai fost si tu acolo, ca vei mai fi si de o parte, si de cealalta, cand cu ochii in pamant, cand cu bratele incrucisate a neputinta, totul m-a atins si mi-a lasat un gust dulce-amar. Da, e romantic, dar nu intr-un sens patetic, ci real si sensibil.

Ma mira totusi ca atata lume a apreciat acest film. De obicei nu am probleme in a intelege de ce cuiva i-ar face placere un film, chiar daca mie nu-mi place, dar in cazul lui Two Lovers nu reusesc sa inteleg. Mi s-a parut insuportabil pe atatea niveluri incat sa nu fie nicicum recuperabil.

dragă Illo - mă faci să cred că noi două nu am văzut acelaşi film! :-? Leonard e un pămpălău interesat incapabil să urmeze orice dragoste, şi asta şi unde acceptă să se căsătorească cu Sandra, fata pe care n-o iubea, dar cu care se culcase din slăbiciune (să avem pardon, totuşi! :( ) şi deci implicit acceptă toate ofertele de colaborare ale viitorului socru! ce e atât de greu de priceput?! :-O
din punctul meu de vedere tipul este în primul rând un ratat afectiv. dacă după "capitularea" Michellei s-ar fi sinucis mai că l-aş fi creditat şi totodată iertat, pentru că m-ar fi convins că este un bărbat îndrăgostit. pe când ce face tipul, îşi aminteşte un pic mai mult şi de interesele lui reale (bănui eu) o familie proprie, un trai decent, părinţi de ale căror nevoi / sfaturi trebuie să ţină seama etc. I hate him! e viaţa plină de bărbaţi lipsiţi de caracter şi îndrăzneală, mi-ar fi plăcut să cunosc excepţia, nu regula. atât.

(te rog nu te supăra pe mine şi nu mi-o lua în nume de rău, ştiu că ţi-am mai spus asta cândva, şi mai ales sunt conştientă că oricum nu e treaba mea, însă când faci un lucru, ca de ex cititul unei cărţi, vizionarea unui film, nu te mai împărţi, în acelaşi timp în 5 direcţii diferite, încearcă numai să te concentrezi pe-o singură activitate, şi vei vedea că satisfacţia va fi mult mai profundă şi mai de durată.)

Multumesc de sfat dar nu stiu care e motivul pt care mi-l dai. si sincer, nici sfatul nu prea-l inteleg (stiu, nu ma duce capu', ce-o fi asa de greu de inteles, nu?_

In alta ordine de idei, nu te supara pe mine ca am aceasta parere despre film, stii, e un film, si nu tre sa-l urasti asa tare pe Leonard. Imi dai senzatia ca suprapui filmul cu realitatea incat nu-ti intzeleg nervositatea si inversunarea.

Nu ma pot raporta la acest film asa cum o faci tu.

Tu sustii ca Leonard e un distrus emotional mercantil eu sustin ca e un distrus emotional dar care incearca sa supravietuiasca. Sub nici o forma nu e materialist, ce alt argument vrei decat faptul ca intrwe business si iubire el ar fi fugit in lume cu iubirea? Am obosit.

Dragomara,

Eu cred ca pe tine te-a parasit unu' pt una bogata :))

babe, nu există femeie mai bogată decât mine! :"> :"> :">
evident nici mai modestă! :P :P :P