Amintiri personale din epoca de aur
 

Mai e vreun topic cu de-astea?
Nu conteaza, niciodata nu-s de-ajuns.

Ce va mai amintiti, cei care ati prins perioada?
Eu azi am folosit un elastic de-ala circular si mi-am amintit ca daca vroiai asa ceva pe-atunci trebuia sa-l scoti pe ala de la chiloti, sa tragi cu maiestrie un fir doua de cauciuc din tesatura si sa le innozi impreuna. :|
Cred ca treaba era strans legata de politica de crestere a natalitatii: pai daca se slabea elasticul si-ti cadeau mereu chilotii in vine dupa legai celofanul la muraturi, ce era sa faci... :D
Ce decrete? alea erau vax.

Da de Gumela isi mai aminteste cineva?

Nu prea. Eu is din perioada cu Cico si fulgii de porumb. Si fagaras la cutie de plastic cu capac de folie de alumuniu. Si suprizele cu Tipi-Tip (parca asa ii era numele?) si masini straine (majoritatea sport; ce le mai placea sa rada de noi! Ce masini sport! Cineva avea o dacie era barosan. Ai mai mici aveau trabant)

Man, I like this thread! O fi fost Ceashka vinovat de multe, da' copilaria mea a fost minunata. Desi cred k a avut mai mult de-a face cu minunea varstei, decat cu conditiile de trai.

Cum se numeau bombonelele alea mici-mici si multe, foarte parfumate, Cipi-cip? :D

Aaa... bomboanele Cip, in cutiile rotunde de plastic. Stateam cate o ora sa le asez pe culori. Si apoi le mancam (pe culori). Aparusera iar, intr.o vreme. dar nu mai aveau acelasi gust, sau eu nu le mai vedeam cu aceiasi ochi.
Ce zici de bomboanele Olimp?

da...uai ce bune erau

si mai era ceva baton de lapte...imi luau bunicii in fiecare zi cand eram in vacante la Ilva-Mica

da berea cum era... :-&
as fi foarte curios sa am acum o halba de atunci si sa o compar cu o stela, o silva.
Neavand termen de comparatie, atunci parea ok. Ca si BT-urile :D

până găsesc restul materialului, http://www.youtube.com/watch?v=vMRyO...eature=related

gata, l-am găsit:

1. Când eram copii mergeam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă şi nici airbag...

2. Să călătoreşti în partea din spate a unei maşini era o plimbare specială. Chiar şi acum ne amintim.

3. Pătuţurile noastre erau pictate cu culori tari, cu vopseluri ce aveau la bază plumb!

4. Nu aveam închizători speciale pentru copii la flacoanele de medicamente, în băi, la uşi ...

5. Când mergeam cu bicicleta nu purtam căşti de protecţie.

6. Am băut fiecare dintre noi apă de la furtunul de udat florile din grădina bunicii, în loc de apă minerală din sticlă...

7. Stăteam ore în şir să ne facem rotile. Cei norocoşi, care aveau şi o stradă în pantă, îşi dădeau drumul de la capătul străzii, iar la jumătatea drumului îşi aduceau aminte că nu au frâne. După căteva "întâlniri" cu tufişurile verzi, am învăţat să rezolvăm şi această problemă. Păi da, că noi stricam tufişurile, nu ajungeam sub roţile maşinilor!!!

8. Ieşeam să ne jucăm, iar singura conditie era să venim în casă la apusul soarelui.

9. Şcoala ţinea până la 12, ajungeam acasă să mâncăm de prânz. Nu aveam telefoane mobile... aşa că nimeni nu putea să ne găseasă. Ce bine, nu?

10. Ne zgâriam, ne făceam tot felul de zgaibe, ne fracturam o mână, un picior, pierdeam un dinte, dar nu era nici o reclamaţie pentru aceste incidente la poliţie. Vina era în totalitate a noastră.

11. Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, am băut atâtea băuturi cu zahăr şi nu cu zaharină sau alţi îndulcitori şi nu am avut niciodată probleme cu greutatea, pentru că ne jucam mereu...

12. Am împărţit o coca-cola la patru, bând din aceeaşi sticlă şi nimeni n-a murit din asta.

13. Nu am avut Playstation, Nintendo 64, X-box, jocuri video, televizor cu 99 canale, aparate video, dolby surround, telefoane celulare personale, calculatoare, chatroom pe Internet ... În schimb, AVEAM PRIETENI.

14. Ieşeam afară cu biciclete sau mergeam până la casa unui prieten, sunam la usă sau pur şi simplu intram fără să batem la usă. El era acolo, nimeni nu se supăra şi ieşeam să ne jucăm.

15. Ne jucam cu beţe şi mingi, alcătuiam echipe pentru a juca o "partidă"; nu toţi eram aleşi şi nimeni nu se supăra; nu se ajungea ca un prieten să aibă traume psihologice.

16. Unii dintre noi nu eram foarte buni la şcoală. În studenţie, dacă pierdeam un an, îl repetam. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu suferea de dislexie, nici de probleme de lipsă de atenţie. Pur şi simplu repeta anul.

17. Aveam libertate, stări proaste, succese, responsabilităţi ... şi am reuşit să învăţăm să le gestionăm. Marea întrebare e: CUM AM FĂCUT să supravieţuim şi, mai ales, să fim persoanele care suntem acum ?

În mod sigur vor spune că eram plictisitori. Dar am fost foarte fericiţi!

cel mai bine citiţi voi singuri , că sunt multe materiale

http://www.unica.ro/campanie/category/a-fost-o-data/

Cand vine vorba de amintiri de genu` asta ... nu exista decat un loc :

http://www.igu.ro/latrecut/

Asta ma intreb si eu, cum de am ajuns oamenii care suntem azi, fara sa fi avut acces la internet, DVD, mess, mobil si alte "evolutii".

Imi amintesc cum stateam sa citesc pana apunea soarele, cu coatele sprijinite de pervazul ferestrei (asa mi.am stricat si ochii, k era scumpa electricitatea; dar astea sunt efecte secundare minore). Nu era bucurie mai mare decat sa citesc!
Sau sa ascult teatru radiofonic in fiecare duminica dupa-amiaza. Invatasem vocile actorilor, si.i recunosteam inainte de a se citi distributia. Sau ascultam sambata transmiterea simultana a meciurilor din divizia A. Nu, nu sunt microbista. Dar bunicul era, Dumnezeul sa.l odihneasca in pace! Si imi placea sa stau alaturi de el si sa comentam (k de atat ascultat, invatasem numele jucatorilor si echipa de care apartin).
Si cel mai interesant (de.a dreptul din filme cu James Bond) mi se parea sa ascultam seara tarziu Romania Libera (oare asa se numea postul?). Nu intelegeam mare lucru din ce ziceau, dar ai mei ascultau si aprobau. Si totul avea un aer asa conspirativ. ma bucur k nu am fost prinsi, sau parati. Nu faceam nimic ofensiv, dar am fi putut s.o patim destul de rau si doar ptr simpla ascultare a unui post de radio indezirabil.
Si scriind aceste lucruri realizez k pnetru noi, copii la vremea aceea, lucrurile erau minunate, ptr k asa trebuie sa fie copilaria. Dar parintii nostri or avea aceeasi parere? K eu nu ma bucur de vremurile actuale, dar fiul meu o face.

la cat era de apuita unii o mai dregeau cu coniac drobeta sau secarica.:-&

Stiu ca exista site-uri cu e-astea, ca mare e Internetul. De aia am zis amintiri personale.

@jactati
da. si se mai spunea ca unii "crasmari" o dregeau cu dero ca sa faca spuma. Oare erau povesti?
(ma gandesc ca nici dero ala nu prea facea spume :D )

păi ce să-i faci dacă majoritatea amintirlor personale coincid cu alea?

Daca erau sau nu povesti? Asta ramane secretul lui Bachus;)

nu subscriu la asa ceva.

da, Eugenia era aceeasi pentru toti, dar amintirile legate de ea sunt diferite. ;)

Mie imi placea doar crema, si obisnuiam sa musc o data din eugenie, sa ma vada mama, apoi o desfaceam si razuiam cu dintii crema. Si biscuitii ii aruncam , k mai mereu erau tari si cam sarati. Asta imi amintesc eu.

ehe, nu ai mâncat biscuiţi făcuţi la noi, la sibiu. ce mai "torturi" se făceau din ei.

Nu, nu am mancat. K nu am fost in Sibiu. Am fost la Rasnov, in schimb. Da' nu s.a ivit ocazia sa mananc biscuiti. Am mancat in schimb branza de bivolita.

roşu 8, albastru 10 şi 13, bicolorul.

Frunza, 7 caramizi, Flori, fete sau baieti,

ce-s astea, jocuri?
nu stiu frunza nici 7 caramizi (sau era ala in care dadeai cu o minge mai mica intr-un teanc de peitre?)

corecţie: flori, fete, filme sau băieţi

ţară, ţară, vrem ostaş! :D

Mai tineti minte ce faceati cand a inceput "Revolutia" ?

Eu aveam 10 ani :) , eram la bunici si jucam fotbal afara, in zapada, cu frate-miu. Spre seara cand am intrat in casa ... o tacere mormantala, bunicii erau amandoi neclintiti cu ochii in televizor. S-au intors spre noi doar o clipa (suficient cat sa le vedem privirile speriate) si au revenit cu ochii in tv. Obisnuiau sa ne certe cu blandete ca iar ne-am tavalit prin zapada si ne-am udat din cap pana-n picoare. De data asta parea ca nu le pasa. Cand ma uit pe ecran, am incremenit: Oameni agitati, multi tineri, pancarte cu Jos Ceausescu. I-am intrebat pe bunici ce inseamna "Jos Ceausescu" ? Mi-au raspuns: Adica sa plece Ceausescu. Nu intelegeam. Nu imi puteam imagina ca el putea fi un "om rau". Parintii ne ferisera cat putusera de partea intunecata a regimului iar cozile de cu noaptea la lapte, painea putina pe cartela, serile cand ne faceam lectiile la lampa cu gaz, toate astea ni se spusese ca sunt lucruri normale, firesti, se intampla peste tot asa. Abia la cateva zile dupa, parintii aveau sa ne spuna adevarul ... L-am intrebat pe frate-miu mai mic:

- Tu vrei sa plece Ceausescu ?
- Nu.
- Nici eu.

Mi-a venit sa plang.

ale mele sunt creioane ...
ale lui sihaya sunt întradevăr jocuri. de frunza nu mai ţin minte cum era.

si sa mai crezi in Children of the Revolution :P

da eu nici acum nu stiu ce insemna Eg-Gii de pe cutiile cu crema de pantofi? Era ceva in chineza transpus in litere latine?


jocuri mai erau: ratele si vanatorii, victorie, tara tara vrem ostasi, turca, lapte gros, cureaua.
da aici cadem in nostalgii fara relevanta cu epoca de aur. hai sa fim ontopic!

ah, mi.am amintit: zală!
umblatul prin spatele restaurantelor după capace. când prindeai unul de la vreo bere străineză sau pepsi "original" îl schimbai pe câte 5 d-alea normale. cine îşi permitea juca cu monede de 25 de bani sau, "boierii", pe d-alea de 1 leu.

Eggu era făcută la Timişoara, la "Guban"

eu imi amintesc de flori fete, corina-(2 echipe care se fugareau si se ascundeau una de cealalta prin tot cartierul), 7 tigle, tara tara vrem ostasi, sotron, ata:D ,v-ati ascunselea-ne adunam cate 20 de copii si ne ascundeam prin toate gaurile posibile si imposibile, sub , in,deasupra masinilor, in copaci, in pivnite parasite chiar si in containerele acelea mari de gunoi etc,cornete(cu tubermane:D ) prin blocurile aflate in constructie - mi-aduc aminte de groaza pe care o simteam cand aflandu-ne printre zidurile blocurilor auzeam un strigat gatuit de groaza: PAZNICUUUUUUU moment in care o luam instant toti la fuga care incotro si multe altele.

pif şi rahan, văzute doar în sala de lectură de la bibliotecă. cine prindea unul "personal" era mare. scotea bani din "închirieri".
prima mea bancnotă din colecţie, 1.000 lei din 1941, zdrenţuită toată, rupţă, cu colţuri lipsă şi găurită, luată la schimb cu un pif nou-nouţ. rexpectivul îl prinsese pe dumnezeu de un picior (sau măcar un sfânt ceva, acolo) până a râmas fără revistă din motiv de activitate "extra-şcolară" la clasă. eu mai am şi cum bancnota. doar că acum are cu 30 de ani mai mult ...

pai are puncte pe ultimul u, de zici ca-i Gii
ca n-o fi Umlaut, acum, ca la Mötley Crüe? =))

Ce.mi mai amintesc de la revolutie? K era frig, dar prea putina zapada. K era vacanta de iarna. K era sa mor, ptr k am iesit pe balcon, si in zona blocurilor mele trageau niste nebuni. cam atat.

Alte jocuri pe langa cele mentionate mai sus: Sa vina sa vina la razboi (cu turcii si cu noi) in care toti aveam nume de tari si teritorii marcate cu creta, pac-pac, lapte-gros.
Saream elastic, asta se mai practica si acum, cred, am vazut odata niste fetite care sareau la elastic si mi-am amintit cu nostalgie de anii '80. era nasol cand nu aveam elastic si foloseam un fir de canepa care era dureros un pic mai ales pentru picioarele celor care "tineau".

Am fost soim al patriei si pionier, am fost in excursii cu clasa la Sibiu (gradina zoologica), la Hunedoara (Castelul Huniazilor si Sarmizegetusa).

De practica agricola am scapat, pentru ca eram prea mica, Revolutia a venit cand eram in clasa a patra.

Va mai amintiti guma aceea de mestecat ingrozitoare care se sfarama in gura?

duceati la scoala sticle si borcane, maculatura si - a fost pt scurta vreme - chiar resturi de paine?

aveati fatza de banca?

Fatza de banca??? Adica huse? Eu n-am avut.

shenkăl! da' ăsta era de fete.

la faza aia nu sticle şi borcane nu prea am participat. duceam o hârtie la şcoală şi aveam planul făcut pentru tot detaşamentul pe un trimestru. ba într-un am făcut planul la toată şcoala.

mirosul inecacios de motorina din clasa la inceputul anului scolar

Cand ma duceam in sandale imi murdaream mereu ciorapii de la motorina.

Adunarea in careul din fata scolii in fiecare dimineata la 6 sau 7, indiferent de vreme. Intonarea imnului. Intrarea pe grupe. Controlul matricolelor.

palux şi/sau petrosin, că dacă ar fi dat cu motorină, nu mai făceaţi ore în clasa aia tot anul ...

Eu nu stiu sa fi facut zilnic careu, dar faceam inviorare in fiecare dimineata, aliniati in ordinea claselor, in pauza de la 9.

mingea de treisicinci (de lei)- erau rare ocaziile cand ne jucam fotbal cu o minge mai de Doamne ajuta, cine avea ``artex`` era belfer

tabloul de deasupra tablei, intr-o ureche si dupa aia in doua.

tevile cu gornete ... sticlele cu carbit ... bataile cu brazii de craciun transformatii in sabii si cutii de carton tranformate in scuturi.

prastiile din lemn cu guma din masti de gaz si ca ``munitie``-bile de cox adunate dintre sinele de tren

baloane de sapun facute cu o hartie rulata sul.

semintele cumparate de la tiganci.sarate cu pipi.hahah.

acadelele din zahăr topit vândute la poarta şcolii ...

Sa fii facut pionier. Am fost facuta in grupa I, adica primii. La Marasesti, sa aiba semnificatie. Putin mi.a pasat de semnificatie, da' sure liked the trip. Si peisajele, k era intr.o toamna.

Cat despre intonarea imnului, mai mereu trageam chiulul. In sensul ca doar mimam (nu sunt o persoana matinala, never been, never will be). Asa k mereu eram adormita si mi se parea o stupizenie sa canti asa cv in fiecare dimineata.

Am avut numar matricol, de care trebuia sa avem mare grija. Am prins si moda bretonului scurt(sa nu intre in ochi) si a bentitei albe pe cap (hate it still). Serviciu pe scoala, si intrarea pe clase, si in sir indian (acum realizez c marcata am ramas de toate astea; si eu mi.am chinuit elevii la fel. Man, I'm such a loser! But if you repeat it, I'll f****** kill you! ). Nu eram chemati la careu decat dc era cv important de anuntat. Slava Domnului, in scoala noastra nu erau prea multe.