"Knowing"
 

"Knowing" - Se putea şi mai rău
Pentru un public de weekend

Figura de câine oropsit şi obidit lui Nicholas Cage a inspirat în ultima vreme multe prostele, îndeobşte cu câte-un antierou ogârjit cu dignitate: "Ghost Rider", "Next", sau mai cu seamă neprivibilul "Bangkok Dangerous". Aceeaşi formulă se aplică şi aici, cu precizarea că John Koestler (cum îl cheamă-n film) nu mai e nici erou, nici antierou, nici suberou, ci doar năpăstuitul tată al unui copil cu probleme (oarecum eroice): Caleb, interpretat cam fără har de micul Chandler Canterbury. Despre ce fel de probleme este vorba, nu vă spun (decât atât: e ceva cu premoniţii), ca să nu vă stric distracţia.
Căci distracţia, până la un punct, merită două ore din viaţă, cu popcorn şi cola. Ce-i drept, povestea e scandalos de ilogică (pornind chiar de la premisa dramatică esenţială: dacă tot erau "aleşii", de ce nu i-au pescuit pur şi simplu, fără să se mai complice cu toate profeţiile alea...? Da, se spune-n ultima secvenţă: "Trebuie să fie o alegere conştientă"... - e, şi dacă nu era o alegere conştientă, ce-avea? Scenaristul e rege, face ce vrea el - cu condiţia s-o facă cu cap; iar când legitimezi două ore de film complicat doar printr-un dictat scos din burtă în secvenţa finală... e vai de picioare!
Căci jalea abia începe. Toată povestirea lui Ryne Douglas Pearson e construită defectuos, pueril, plină de clişee, gratuităţi şi dezechilibre. În aceste condiţii, e cu atât mai remarcabil că Juliet Snowden şi Stiles White reuşesc s-o mai salveze cât de cât, însăilând un scenariu dacă nu prea solid structurat, măcar binişor articulat narativ. Nu conotează, nu semnifică, dar măcar are acţiune, suspense, şi se urmăreşte destul de implicat, fără să plictisească.
Se aşterne peste el regia lui Alex Proyas (care printre alte fleacuri a mai făcut în ultimii zece ani "I, Robot" - şi, în deceniul trecut, "The Crow" şi "Dark City"). Aici, istoria se repetă. Proyas ştie să povestească, dar la capitolul stil şi gust, e jalnic. E plin de manierisme apăsat isterice (mai ales în secvenţele din setupul desfăşurat cu cincizeci de ani în urmă - şi din payoff-ul cu care-ncepe partea din prezent - de parcă altfel n-am fi înţeles că acolo ni se pune de una nefăcută...). Tot plotul descifrării treptate a premoniţiilor e urmărit demonstrativ şi liniar ca la Dan Brown, fără modulaţiile sinuoase proprii unei bune desfăşurări narative - ba încă, plin de stufozităţi absolut inutile: pietricelele negre (cu tot cu momentul lor de levitaţie nejustificată), părinţii lui John, prietenii care-l tot invită - complicaţii care, în loc să completeze, încarcă şi atât. Străinii cei misterioşi sunt permanent clişeatici, iar când devin mai activi, cad în cel mai scârbos ridicol (ca în aiureala cu "strigătul de lumină", care nici măcar într-o comedie deliberată n-ar fi avut ce căuta), sau în estetism răsuflat (la sfârşit, când le vedem adevăratele chipuri, cu trimiteri explicite... o să vedeţi la cine - dacă nu cumva vă prindeţi cu mult mai înainte). În genere, poncifele abundă, mai ales în refuzul maniacal al Dianei Wayland (Rose Byrne) de a coopera, urmat numaidecât de o foarte previzibilă răzgândire. Ar mai fi de reproşat şi finalul, construit cum nu se poate mai prost. Culmea, reperele unei rezolvări corecte dramaturgic existaseră pe alese: o posibilă împăcare cu părinţii (dar dramatică, nu formală ca zaharisita revedere), o finalizare a legăturii cu Diana, un epilog al relaţiilor cu perechea de prieteni... plotul central se termină, sub-ploturile care să mai justifice vreo continuare s-au terminat mult mai devreme (unul dintre ele, cel puţin, complet gratuit - cel cu Diana), aşa că zece minute stăm degeaba şi ne uităm cum se întâmplă tot ceea ce ni se promisese (nu de alta, dar e spectacular - şi totalmente neverosimil; până atunci, filmul tot bătuse delicat şaua pe iapa ştiinţifică în general, şi astrofizică în special - dar torentele alea de foc nu s-ar fi mişcat aşa nici de frică!) În sfârşit, funcţionează destul de defectuos şi angajarea planului mondial - de unde patru cincimi de film totul s-a concentrat în jurul a doar câteva personaje, deschiderea din ultima parte e nepregătită şi neîncărcată, căzând în schematism convenţional.
Şi ca să fie sigur că nu vom pleca acasă câtuşi de puţin frustraţi, în ultimul cadru Proyas ne mai livrează şi un peisaj kitsch pe lângă care Aronofsky, cu "Fântâna" lui, e mic copil.
Totuşi, cele două catastrofe intermediare au virtuţile lor: prăbuşirea avionului e abil filmată - expresivă, şocantă, dramatică, iar dacă iertăm gugumănia că din epava împrăştiată pe câmp cât vezi cu ochii tot ies oameni arzând, urlând, gemând, murind (când la un asemenea tip de impact cele mai mari bucăţi rămase sunt cam cât laba piciorului - vezi Baloteşti, 3 martie 1995), secvenţa ar putea chiar să ne urmărească în continuare; de asemenea, twist-ul premergător dezastrului de la metrou intervine tocmai la timp, adăugând atât credibilitate, cât şi o undă de umor negru, unei secvenţe pe care eram gata s-o taxăm drept telefonată şi neveridică. Şi, în general, toată formula de script apocaliptic ar fi fost validă în principiu, şi merita o dezvoltare mai inteligentă. Aşa, rămâne un spectacol mediocru, pentru un public de weekend - hai că tot nu-i rău.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 iunie, 2009, h. 22:00-23:01
Bucureşti, România

Finalul este o totala VOMA..Eu nici acum nu sunt lamurita ce trebuie sa fac ca la sfarsitul lumii sa fiu printre cei alesi(daca il mai prind).Trebuia sa ma nasc cu stea in frunte?Sa isi faca un porumbel nevoile in capul meu?sau este ca la loterie???

Inca n-am vazut filmul, asa ca ma mentin optimista in ciuda anumitor comentarii dezamagite. N-ar fi insa primul caz in care trailerul e foarte interesant, dar povestea cap-coada a filmului lasa de dorit.

Ma exprim dupa ce-l vad, azi intra-n cinema.

Mda, si pe mine tot trailerul m-a vrajit.
Filmul e ok dar finalul e usor penibil. Nu-mi pare rau ca l-am downloadat in loc sa-l vad la cinema. >:)

Nicolas Cage este actorul meu preferat, si imi plac toate filmele cu ele, dar filmu` asta e nu e cine stie ce.

Nicolas Cage face din toate filmele in care joaca o veritabila bomba cu ceas pentru spectatori; nu ai nici o siguranta cand iti cumperi biletul la cinema, motiv pt care tot mai multi decid ca Nic al nostru merita un download, doar asa, de curiozitate.
Knowing ar fi putut fi mai mult decat 2 ore petrecute sambata in fata calculatorului sau la cinema; s-ar fi putut transforma intr-o lectie incitanta de numerologie, de cunoastere. Sigur, nu e cazul produsului finit! Nu pot spune ca a fost foarte rau, vizionarea nu mi s-a parut a fi amica cu Inchizitia spaniola, dar chiar si asa, aveam mereu senzatia ca se puteau face multe. Cage e un actor cu dubla personalitate: ori il joaca pe eroul "intamplator", ori e ratatul care se taraste afara din noroi.
A avut si alte incercari actoricesti, dar tot astea 2 se muleaza cel mai bine pe caracterul lui artistic.
Filmul ar fi castiga si de pe urma lui Rose Byrne, care emana un farmec atemporal, potrivit paca cu dilema numerelor si a sfarsitului propus de ele. Dar saraca Rose nu a prea avut multe de zis sau de facut, inafara de a completa decorul.
Per total, Knowing e o incursiune oarecum incitanta, oarecum dezamagitoare intr-un subiect care se cerea exploatat la un alt nivel.
Hai Nic, ca totusi, se putea si mai rau...

:-?

Totdeauna m-a fascinat modul in care aceia care se refera la un film se lovesc in "ambalaj" si nu trec mai departe, la mesaj, la tematica.
Filmul asta invita la reflectie: ce faci atunci cand stii, dar refuzi sa crezi. Destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire, toate sunt aratate aici; consider ca filmul serveste de minune reflectiei (aduceti-va aminte de "Contact") si se potriveste perfect miscarii a 2-a din Simfonia a 7-a a lui Beethoven.

Ca story pare interesant, insa Nicu Cage ma plictiseste enorm, Merita filmul sa fac abstractie de el (actor)?

Le zice bine Pitbull in cronica dar nu stiu cum se face ca filmul te tine cu rasuflarea taiata de la inceput si pana la sfarsit. Scenariul, extrem de bine scris in sensul interesting-ului, jocul lui Cage, care se plafonase in ultimul timp, in Knowing creste usor in perceperea dramei catre spectator si ii citesti pe chip cam toate angoasele care te trec pe tine cand privesti...scena cu avionul care rupe cablurile si cade in dunga beoingind in flacari absolut geniala dpdv al credibilitatii efectului special, pur si simplu m-a lasat masca, "Bai, e pe bune???", "E pe bune!", exceptand fostii pasageri care ies arzand, prea multi, prea energici; "Blonzii" aia cam luati din alte filme, neangrenati in atmosfera si idee, strica tot filmul; iarasi pietrele negre care leviteaza, de neinteles...vreo metafora subtila ce n-am priceput-o eu...
Povestea cu cifrele e construita destul de simplu insa fara a scoate in evidenta vreo hiba majora care sa te dezamageasca, nici complicatii d-alea algoritmicoarborial analitice de te doare capu'...Rose Byrne interpreteaza ca la carte o tipa anxioasa care mai si o pateste, ca majoritatea speriatilor din horror-uri, desi filmul nu e tocmai un horror..."fiul lui tata", destul de matur, se pare ca a primit un instructaj eficient, invatandu-si bine personajul.
Finalul, exceptand "parjolirea Terrei", destul de non-Knowing, inca o secventa si o dadeau in alt film dar oricum s-au intins cam mult, si religios, si stintific, si fantastic, si-si...Totusi, dupa ce treci prin ce treci simti nevoia unei Apocalipse exploatata mai bine, cam superficiala, incearca sa rezolve ca sa zica ca s-a rezolvat (minusul asta apare tot mai frecvent in filmele hollywood-iene), un fel de Deep Impact + The Day After Tomorrow + Next + tente de alte apocalipsute. Efectele speciale sunt magistral realizate facand toti banii - inclusiv scena de la metrou, de nota 10 - din pacate Knowing se rezuma aici fara sa depaseasca prea mult nivelul imaginii, avand semi-plot-uri si mini-rezolvari ce nu schimba povestea la nivelul tehnologiei acestor efecte. Dar nu stiu cum se face ca filmul te tine in suspans de la inceput si pana la sfarsit iar aici Nicolas Cage e principalul punct forte. Oricum, e de vazut si revazut macar o data.

Filmul mi s-a paru ca un fel de Final Destination ,dar nu ma supara acest lucru, ce ma supara este finalul . WTF Extraterestrii aia nu puteau sa vina de la inceput si sa avertizeze pe toti oamenii ?

@Saureign:
Esti acelasi cu interlocutorul meu de pe Liternet? :) Welcome to CineMagia, buddy - aici ne vom putea contrazice mai dinamic si mai fecund.

Apropo de observatia ta, te invit sä-ti aplici propriul principiu si sä treci dincolo de "ambalajul" cronicii, în "tematica" ei - mai bine zis: stratul analitic, care nu eludeazä nicidecum continutul filmului, ci aratä cä defectele profesionale (deci, ale "ambalajului") îi saboteazä comunicarea. Ce folos cä elementele dragi tie ("destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire") sunt implicite subiectului, dacä scenariul, regia si ceilalti factori expresivi nu reusesc sä le transmitä? Vorba aia: "teoria ca teoria - da' praftica ne omoarä".
Comparatia cu "Contact" e binevenitä întrucât, pe baza celor câteva similitudini semnificative, evidentiazä prin ce se deosebeste un film mediocru de unul foarte bun. Apropo: romanul lui Sagan are o anume calitate specificä unicä în felul ei - care aici nu se regäseste la nici un nivel. Stii despre ce anume e vorba?

vazut, uitat

Dark City ramane in continuare preferatul meu

legat de Knowing:
scena cu avionul care se prabuseste si cea de la metrou sunt dementiale

in rest, parca multe faze sunt luate de prin alte parti si lipite aici

eu sunt, multumesc, bine v-am (re)gasit, stie Gloria de ce.

"Ce folos cä elementele dragi tie ("destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire") sunt implicite subiectului, dacä scenariul, regia si ceilalti factori expresivi nu reusesc sä le transmitä?" Sa inteleg ca eu sunt defect pt ca am rezonat...

"Comparatia cu "Contact" e binevenitä întrucât, pe baza celor câteva similitudini semnificative, evidentiazä prin ce se deosebeste un film mediocru de unul foarte bun." Contact e un film bun, nu e o capodopera; insa este in topul meu personal. Knowing e un film satisfacator, pt ca are un mod "mai elitist", didacticist, de a pune problema, care - recunosc - n-are cum sa placa majoritatii; nu e un film de mase, e incomod.

"Apropo: romanul lui Sagan are o anume calitate specificä unicä în felul ei - care aici nu se regäseste la nici un nivel. Stii despre ce anume e vorba?" Another brick in the wall?

Va urez succes in cultivarea simtzului cinefil al "traficantilor" pe acest sit!

Dacä vrei sä räspunzi punctual numai unor idei dintr-un anumit mesaj, poti folosi codurile de citat, astfel:

[quote=cutäricä ]
(fragmentul nr. 1.)
[/quote ]
...räspunsul täu

Idem pentru alte fragmente (2, 3, etc.). Färä blancuri (eu am pus câte unul, înainte de ultima parantezä dreaptä, pentru a vizualiza codul).
Iatä si o demonstratie on-topic:
Nici vorbä! E foarte bine cä ai rezonat la intentiile bune ale filmului - dar asta e doar jumätate din propozitie. In continuare, trebuie sä rezonezi la fel de perspicace si la modalitätile de expresie, de fructificare a acestor intentii (cu plusurile si minusurile lor). Un film e un produs artistic extrem de complex, nu-l putem aprecia rezumându-ne strict la continut (si eludând concretetea profesionalä si stilisticä), sau invers (absolutizându-i virtuozitatea, si închizând ochii fatä de sensuri).
N-am înteles semnificatia citatului pinkfloydian, dar mä refeream la urmätorul lucru:
Romanul "Contact" e un SF super-hard, iar exegetii genului îl considerä cel mai "mathematics-hard SF ever". Felul cum autorul (un faimos om de stiintä!) a reusit sä urmeze rigorile cäii hard, postulând o ipotezä SF viabilä, credibilä, dramaticä, emotionantä si semnificativä, numai din speculatii matematice, e unic în felul lui. Nu am stiintä sä se mai fi scris un SF hard-matematic atât de bun.
Evident, toate astea nu se puteau traspune integral în film (ele având un specific scriptic, nu imagistic), asa cä viziunea cinematograficä a lui Zemeckis le-a preluat selectiv, dezvoltând în schimb aspectul uman. Totusi, se simte mereu rigoarea hard a povestirii de fond - iar Zemeckis, ca de obicei, stie s-o spunä cu un har inegalabil.
Toate aceste elemente fac ca orice comparatie între "Contact" si "Knowing" sä evidentieze valoarea celui dintâi, si mediocritatea celuilalt.

...Iar apropo de controversa noasträ de pe Liternet: e complet amatoricesc sä construiesti o povestire elaboratä care are în mijloc o hibä cât toate zilele (cum spuneam: faptul cä se complicä inutil cu toate acele premonitii, în loc sä-i culeagä pur si simplu pe "cei alesi"), iar la sfârsit sä încerci s-o rezolvi printr-o cârpäcealä, servind pe tavä motivatia: "Trebuia sä fie alegerea lor constientä." GRESIT! Nu asa se construieste argumentatia unui scenariu. Acea motivatie ar fi trebuit sä determine tot cursul actiunii la multiple niveluri, sä se regäseascä mereu, în implicatiile dramaturgice, în destinele personajelor, în sensurile tuturor subploturilor, astfel ca la sfârsit, când în fine e explicitatä, sä spunem: "Sigur cä da...!" - nu doar un simplu: "Zäu? OK. Hai la o bericä."

@Gloria:
De ce?

...legat de premonitii: oamenii au primit indicii, n-au reusit sa previna, nu si-au luat destinul in stapanire; ca atare, mutam shandramaua in alta parte. Basm, parabola despre sfarsitul stiut si constientizat stiintificamente, dar necrezut nici in ultima clipa.

@Gloria: a incercat de cateva ori sa ma provoace sa-mi dau cu parerea despre diverse filme (am tot discutam pe tema, pe vremea cand eram coledzi).

Tineti tare!

Aha! :)
Bunä treabä a fäcut, she brought you to the right place!

"the right place"...crezi? de unde stii? Asta asa, ca sa ramanem in sfera "Knowing";)
Na, c-am zis-o: alt film care desfiinteaza umanitatea, intr-un fel: Sfera ('98), de Barry Levinson. Tare ideea!

If not me, WHO ELSE should know...?
...Da, "Sfera" lui Crichton. Mi-a pläcut.

bun exemplu...daca nu ma insel a facut-o Abisul inainte...sau ma insel ?

Corect, The Abyss e de-acum douaj' de ani, dar nu desfiinta umanitatea, era doar usor critic, but - in the end - the humanity prevails... Intr-adevar, un film reusit. Ed Harris ar fi meritat o soarta mai buna dpdv cinematografic, la fel si d-na Mastrantonio.

sunt curioasa acum ce-o sa faca "2012'. Ca si Knowing are un trailer interesant iar faptul ca e facut de producatorii de la Independence Day si The Day After Tomorrow (btw, alt film care desfinteaza intr-o mare parte umanitatea) pentru mine e un mare plus.

Din pacate insa, dupa ce am vazut "Home" (2008) in care problema terminarii resurselor e pusa la modul serios, mi-e si teama sa ma mai uit la filme din astea fataliste. 2012 ar putea fi chiar 2012 (desi conform Home primele efecte sumbre s-ar vedea abia in 2015).

E relativ interesant ca dupa ce am vazut Matrix mi-am zis ca da, intr-o buna zi am putea sfarsi si noi asa, controlati de masini. Acum incep sa am dubii ca ajungem pana la stadiul ala....

eu inca astept nava aia care sa ma duca in paradis, apropo de finalul din Knowing :D

dap

"2012" o sa fie show si-atat. Si cu unii care se salveaza, la sfarsit. Ta-daaa!

hai mai, nu-mi strica entuziasmul....

deci chestia aia mare si neagra nu era o nava spatiala, era doar arca lui noe varianta sport, 2locuri, tunata exterior, editie limitata banuiesc din 2009. Iar iepurii ce au aparut la final au reprezentat un fel de mesaj, varianta de la :"sa va inmultiti ca nisipu marii" din vechiul testament a devenit: sa va inmultiti ca iepurii =)


Finalu a fost de benzi desenate, noroC Cu efectele speciale... parerea mea.Defapt in mintea mea existau 2 variante:1.Salva Nicholas Cage planeta (era interesant sa vad cum, abia asteptam)
2.Veneau extraterestrii ( plictisitor ).



Nu a fost un film asa de tare, am vazut filme cu nicholas cage mai bune ;)

n-a zis nimeni ca-i un film tare.
Insa demult nu l-am mai vazut pe nepotu' lu' Coppola sa livreze asa bine, si uitasem cum joaca

Un film interesant, dar pacat ca au introdus extraterestrii intr-un film care prezinta sfarsitul lumii bazat pe un dezastru natural. Trebuiau sa aleaga intre un film de tip "The day after tomorrow" sau unul de tip "War of worlds". Amestecul intre extraterestrii si dezastre naturale nu sunt o combinatie buna dupa parerea mea.

i-au bagat pentru ca au reprezentat varianta de happy end cel mai usor de controlat

...convenabila, adica.
Proyas nu face filme convenabile, ba chiar dimpotriva. E genul "Take it or leave it".

perfect de acord!

L-am văzut aseră după cum am mai spus.

Fetiţa mi s-a părut incredibilă. Întotdeauna m-au impresionat cei care pot să joace numai din privire, consider că ea a reuşit acest lucru şi încă prea bine. Coloana sonoră în timpul dezastrelor a fost într-adevăr deosebită, viorile acelea fac diferenţa. Amărăciunea din sufletul lui John, deasemenea bine jucată. Povestea în sine cred că are destule lacune sau îşi pierde din logică. Dacă faptul că ea a scris acele numere, au făcut ca toate aceste dezastre să se întâmple? Totuşi lucrul cel mai covărşitor sunt efectele speciale... astea chiar m-au impresionat, de la început până la sfârşit.

Filmul în general mi s-a părut bun, dar sunt anumite lucruri pe care chiar nu le-am înţeles. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva.

Momentul în care John a descoperit semnificaţia numerelor a fost prea simplu. Da, ştiu, ideea e că totul se întâmplă cu un motiv. Iar faptul că el a pus paharul fix pe foaie, în exact acel loc, este unul dintre acele lucruri. Totuşi... noroc cu alcoolul?!

Secvenţa cu prăbuşirea avionului mi s-a părut aproape reuşită. Spun aproape pentru că oricât de bune au fost secvenţele cu oamenii ce iau foc, căderea avionului nu mi-a creat impresia de a fi total realistă. Cam la fel cred şi despre cea cu metroul. Totuşi amândouă impresionante şi au reuşit să îmi dea câţiva fiori pe şira spinării.

Un alt lucru cam sec: atunci când John discută cu fiica Lucindei, Diana. Îi mărturiseşte că a urmărit-o şi că numerele înseamnă dezastre. Orice om s-ar speria, şi el ar fi trebuit să ştie asta. Să zicem că el era deja la stadiul de disperare. Să zicem!

Spre sfârşit ce numere scria băiatul? Dacă erau aceleaşi de ce nu l-a lăsat să termine şi să vadă care erau ultimele coordonate. Iar dacă nu erau aceleaşi... ce semnificaţie aveau?

Moartea Dianei chiar m-a speriat şi mi-a făcut pielea găină. Faptul că după aia a mai trăit trei secunde pentru a lua piatra în mână, din nou fără sens. Şi dacă tot am adus vorbea de pietre, imaginea cu pietrele ridicate deşi ridicolă, superbă.

În cele din urmă, nu am înţeles care era faza cu iepurii. De ce tocmai iepuri? Dacă băiatul devenise vegetarian ce scop mai aveau iepurii? Să se reproducă sau să îi înveţe pe ei să se reproducă?!

Spre sfârşitul filmului am primit o întrebare foarte bună: "De ce ar vrea cineva să o ia de la capăt cu oameni?"... iar continuarea mea a fost, desigur "... şi de ce nu cu delfini?". Nu am răspunsul la niciuna dintre întrebări.

Vave, te îndrepti spre a deveni critic de film. You have what it takes, you only need a bit of schooling and mainly practice.
Apropo, pe pariu cä nu stii: în mai, la Timi-short, am tinut douä master-class-uri - unul de criticä, hällant de dramaturgie (care si pe aia vrei s-o-nveti).
Deci se pare cä iar s-a aplicat un vechi precept:
"Când ucenicul e gata sä înceapä, apare si dascälul."

Mersi frumos! :">
Evident că nu am ştiut. Deci mi-s neofit pregătit să ascult... sau să citesc!!!
Totuşi... mă lămureşti cu întrebările? :D

Nu. Timpul a trecut, filmul nu era foarte important, a început sä se steargä... Sigur as improviza niste prostii. Mai bine lipsä.
S-o luäm cu începutul. Când vii prin Bucuresti?

Nu am nici cea mai mică idee. Din păcate nu cred că prea curând. Am fost în mai. :))
[nu ar trebui să discutăm asta pe privat? :P ]

Nu - deocamdatä... ;)
(Si de ce nu m-ai cäutat în mai? Sä nu se mai repete!)
OK, de tine depinde sä-ti aranjezi programul astfel încât sä devii scenaristä si/sau cronicäreasä.
Cursurile mele pe anul ästa încep în jur (nu "înjur"!) de 15 septembrie.

M-am întâlnit cu însuşi Collins, credeam că ştii de la el. :(
Şi cum se ţin cursurile tale? De câte ori pe săptămână şi cât ţin?

In weekend (vinerea seara si/sau sâmbäta la începutul dupä-amiezei).
Regie si actorie. Anul ästa voi propune si dramaturgie de film.
Critica de film o dezvolt din cursul de regie (între ele existând oricum o anumitä simbiozä, pânä la un punct.)

Ce implică înscrierea?

(Gata, continuäm pe mess... ;) )

tocmai ce l-am văzut şi eu. şi... mda... altă variaţiune pe aceeaşi temă: sfârşitul lumii, copii anume aleşi să perpetueze specia în.... altă lume, bla-bla-bla. :| coloana sonoră şi Nicolas Cage au meritat totuşi "efortul". puteau totuşi să facă extratereştrii ăia mai fioroşi. :)

Päi nu erea cazu' - pentru cäci ei erea injeri (angels), mä-ntelegi...

îngeri? nu prea arătau a îngeri... dar dacă spui tu nu-mi rămâne decât să te cred. oricum filmul e luat de pe Net, imaginea e mult prea închisă, şi câteodată strâmbă, însă sonorul face toţi banii(!), nu contează că mai ţuşeşte câte unul, sau mai vibrează câte un mobil... :)

Uitä-te cu atentie la cadrele din final, când "ei" se leapädä de învelisul material, redevin their true selves (fiinte de luminä), si se înaltä spre ozeneu, cu "alesii". Se distinge clar imageria angelicä: pozitiile elansate ale trupurilor (cu trimitere la diverse picturi celebre) si, mai ales, liniile de luminä remanente pornind din zona umerilor - sugestie clarä de "aripi".

Daca te gandesti doar la mancare nu are nici un sens, adevarat.

Psihologic, este vorba de un tranfer de responsabilitate, copiii ramasi singuri (fara parinti) au acum in grija lor iepurii.
Daca ai avut vreodata un animal de companie de care sa ai grija, ai intelege.



Au ales iepurii ca simbol al inocentei in primul rand iar in al doilea rand iepurii sunt vegetarieni; pe noua planeta nici copiii, nici iepurii nu vor mai ucide pentru hrana.

oameni buni acesta a fost un film bun finalul a fost putin mai prost dar !!!!

Ups! :-S

... şi totuşi iepurii nu sunt simbol al feritilităţii? :-?

Al fertilitätii inocente.