Suprarealism si Avangarde
 

Cred ca suprarealistii sunt iconoclasti prin excelenta.

Rezumandu-ne numai la autori suprarealisti de film, si la unii avangardisti, i-am putea mentiona pt inceput, pe urmatorii:

- Marcel Duchamp (Anemic Cinema)
- Alain Robe Grillet (el a scris scenariul pt Anul trecut la Marienbad)
- Luis Bunuel
- Salvador Dali
- Man Ray cu cinepoemele sale
- completati voi


Spun ca doar unii avangardisti se incadreaza aici pt ca nu tot ce este subclasat avangardelor este si suprarealist sau iconoclast. De exemplu, expresionismul scandinav si german este Avangarda dar nu iconoclast (desi modelele onirice fac un punct comun cu suprarealismul).

si dupa cate inteleg de la Jactati, Rene Clair ar intra tot aici.

Avand in vedere ca iconoclast inseamna impotriva curentului, cum poti incadra un intreg curent - suprarealismul - la iconoclasm.

Mai degraba cred ca initiatorul sau initiatorii unui curent pot fi considerati iconoclasti, cei care au revolutionat ceva, adeptii lor nu mai pot fi iconoclasti, nu crezi?

Sunt toate curentele iconoclaste???????

unele curente sunt extrem de plictisitoare si de "clasice" in vreme ce Suprarealismul pare sa fie singurul curent care nu are reguli, nu are limite, nu se repeta (spre deosebire de romantism, expresionism, impresionism care se repeta de te-apuca somnul). Suprarealismul elibereaza gandirea si limbajul, il deblocheaza din orice forma de norma mentala, sociala, si se smulge educatiei. Suprarealismul promoveaza nebunia (vezi Eluard si Breton, simuland in cateva poezii discursul si limbajul unui skizofren) ca forma pura a expresiei.

Se compara asta cu vreun alt curent?


daca ai citit Zenobia sau ai vazut Cainele Andaluz, ma si mir ca te mai indoiesti de iconoclasmul suprarealismului.

Nu, nu asta vroiam sa spun. Ideea era ca nu toti adeptii unui "curent iconoclast" sunt iconoclasti.

Vorbeam in alt topic de Dogma. Putem spune ca Von Trier si Vinterberg sunt asa. Dar daca ma apuc eu sa fac filme si ii copiez pe ei urmand cu sfintenie regulile lor, ma poti considera iconoclasta? Nu am revolutionat nimic, am urmat doar niste reguli trasate de altii.

nu, tu nu vei fi iconoclasta, clar
:)

si forever clasicul Hitch a dat-o putin pe "supra" la un moment dat, in Spellbound (1945) care pe nedrept (zic eu) nu e considerat printre marile lui filme. OK, cu tusha lui Dali himself.

trebuie mentionat si Guy Maddin, poate cel mai bun surealist al momentului.
Din filmografia lui (pe care trebuie sa o vad):

Cowards Bend the Knee or The Blue Hands (2003)
The Saddest Music in the World (2003)
My Winnipeg (2007)


iar despre LYNCH nu zice nimeni nimic ?! Mi-as dori sa mai vorbim si de Twin Peaks macar once in a blue moon, din cand in cand, e la urma urmei cel mai bun serial din toate timpurile si indoapa ikonoklasm si supra-lisme la greu.

Asta e in program la TIFF anul acesta.

Baga-l, nu-l rata, joaca si vei castiga :D

Sa clarific: nu tot Rene Clair intra aici. Cel care a facut Antract se califica. Din anii '30 Clair a devenit foarte conformist. Mai mult, chiar din 1925 Clair a exprimat dubii referitor la mariajul dintre film si suprarealism: " Daca suprarealismul are tehnica sa proprie, si cinematograful o are pe a sa. (...) Pentru a traduce in imagini conceptia suprarealista cea mai pura, ea trebuie supusa tehnicii cinematografice, ceea ce risca sa faca acel "automatism psihic pur" sa piarda o mare parte din puritatea sa". Pe vremea aia oamenii tineau la puritatea nebuniei lor.

OK. Pai ai zis-o: secventa visului e singura suprarealista si e Dali 100%. Restul filmului e Hitchcock 100%. Punctul de intalnire e Freud, or something, si aste se leaga de profesia personajelor.
Acum trebuie s-o mai indulcesc pentru ca si travellingul circular din Vertigo miroase a suprarealism. Bine, hai sa-l bagam si pe Hitch - dar pe usa din dos. Oare o intra?

There is more than meets the eye ! Cica nenea David O. Selznick a mai taiat la productie o bucata Dali de vreo 20 minute din film. Nu s-a pastrat nici in arhive :(

Lynch ajunge la un moment dat sa devina manierist. Se aprofundeaza pe sine insusi prea mult. I simply love him for that, si inrudirea cu suprarealismul ii este oferita prin intermediul Visului generat de Inconstient pe care il propaga constant ca realitate.

Si cu asta (alaturi de nebunia punctata de voi), cred ca puteam sa trasam deja 3 elemente absolut comune suprarealistilor: Visul, Inconstientul si Nebunia.

E interesant ca Visul este eroic si la romantici si expresionisti, insa insotit de Constient de data aceasta: de etica, de constiinta sociala sau chiar nationala, de realitatea imediata. Poate ca asta face ca Romantismul, par exemple, sa devina (pt mine, caci vbesc pt mine) plicticos si foarte foarte foarte classy: prezenta unei Constiinte care genereaza niste norme.

Alte titluri obligatorii din filmul suprarealist (daca ne luam dupa critici):

- Germaine Dulac - La Coquille et le clergyman (scenariu Antonin Artaud) - 1928;
- Jean Cocteau - Le sang d'un poete - 1929

Amandoua insotite de scandal, asa cum le sade bine suprarealistilor. O istorie a curentului poate fi scrisa urmand cronologia acestor lupte publice.

Eu mai simt o adiere de avangarda si in Apropos de Nice (Vigo).

Mai studiez in week-end si mai contribui.

Dreams that money cant buy, Hans Richter.

un film aproape exclusiv din vise. daca-mi aduc aminte bine, un tip isi deschide un cabinet de vise, unde clientii vin si viseaza ..... ceva in genul asta.

cochilia si clericul e o treaba de cateva minute, la fel de demonstrativa ca si celelalte propuneri suprarealiste.

ar fi interesant un Happening numai cu proiectii de filme suprarealiste.....eu am toata colectia Avant-garde de la Criterion, hm.....ar fi interesat cineva?

Cam asta e problema: majoritatea sunt interesante ca experiment dar nu prea stau in picioare ca filme. Cu exceptia lui Bunuel. El a ramas suprarealist pana la moarte si a facut filme exceptionale tot pana atunci. Ingerul Exterminator este suprarealism at its best. Iar intre prima secventa din Belle de Jour si L'Age D'Or nu par sa fie 35 de ani ci cateva luni. Orice ar zice Dali, Bunuel este filmul suprarealist.

N-o sa stim niciodata. Pacat. Ar fi interesant de scris o istorie a cinematografului cu scenele care au fost cenzurate pe motive ideologice sau comerciale, sau a filmelor care nu s-au facut. Aici, imi aduc aminte in primul rand de un fragment de scenariu la Inima Intunericului scris de Orson Welles. Lynch avant la lettre.

de ce nu stau in picioare? stiu de ce crezi tu ca nu stau in picioare, pt ca nu au o structura dramatica (asa cum au filmele lui Bunuel, dincolo de suprarealismul lor), epica, nu au o poveste inchegata......dar prin asta nu faci decat sa reduci cinematograful la structura dramatica in 3 acte sau altele asemenea.....in termeni psihanalitici, e ca si cum ai nega existenta inconstientului si ai paria numai pe constient......which is so hugely wrong....Inconstientul si produsele lui sunt cele mai destepte si cele mai vii chstii pe care le are omul.....nu e nimic mai complex si mai autentic decat asta.....

Procesul lui Orson Wells nu e tocmai suprarealist insa inrudirea lui Kafka cu Absurdul cred ca ne apropie mult de zona asta. Atmosfera aceea ilogica, misterioasa si care functioneaza dupa propriile legi, camerele mici, mansardele intunecoase (toate acestea simbolizand intunericul inconstientului - o sa credeti ca sunt obsedata de inconstient, well, da, sunt!)......

credeti ca e corecta incadrarea aici a Procesului?

de unde luashi colectia ?

a propos de vise sau in fine, dreamlike insanity : Das Cabinet Des Dr. Caligari de Robert Wiene /:) suprarealism expresionist :D if there is such thing

nu musai suprarealism expresionist, ci Avangarda pura.....both of them are included here....si ambele exploateaza la maxim Onirismul.....

am colectia criterion de la un prieten care si-a cumparat-o de pe amazon.....

pai tu ai vazut "poveste inchegata" in Cainele Andaluz ?!

pai nu, acolo nu este, dar Jactati e cel care sustine ca Bunuel e singurul care sta in picioare....si are dreptate, iar cainele andaluz e doar o exceptie (in sensul ca nu e asa inchegat)

Nu stau in picioare (poate am exagerat) pentru ca pot fi orice combinatie de poezie, pictura/fotografie si muzica. Dar nu sinteza lor care se cheama film. Cel putin experimentele din anii '20 si '30. Nu e o parere finala. E o ipoteza de lucru. Nu cred ca eu reduc cinematograful la structura dramatica in 3 acte (nu mi-a placut niciodata chestia cu introducerea, cuprinsul si incheierea), dar nici nu absolutizez creatiile inconstientului - probabil termenul de subconstient este mai potrivit daca-i intrebam pe suprarealistii din banda lui Breton. Deci, back to square one.;)

NUuuuuuuuu


nu si tu!

nu face si tu confuzia de inconstient cu subconstient.....fir-ar sa fie de treaba....

Chambord mi-a luat-o inainte. Cainele andaluz e un film care m-a marcat groaznic. Dupa ce am vazut cele 14 minutele n-am mai dormit vreo doua saptamani si am dat in prima depresie din viata. Cum dadeam sa atipesc visam ca sunt claustrat intr-o camera fara usi si ferestre pe ai carui pereti se proiecta fara sfarsit filmuletul ... again and again. Si ma sculam cu transpiratii reci. Nasol era ca-l invatasem secventa cu secventa, asa ca nu ratam niciodata. Ce film bun ar iesi din visul meu ... :D
Sunt niste intuitii geniale in film referitor la dragoste, pasiune, inocenta, moarte si relatia dintre ele care n-au mai fost egalate - si nici nu pot fi. Asta este partea cea mai buna din suprarealism, prezenta si in operele de tinerete ale lui Dali, Ernst, Eluard, etc. Dupa aia s-au autopastisat groaznic.

OK. Nu si eu. Permite-mi sa mai studiez problema. Sunt familiarizat cu Freud dar vreau sa revizitez avangarda.

pai cum poti atunci sa faci confuzia asta imensa? :d

deci: subconstientul e o chestie banala, insipida - acolo sunt stocate deprinderile (scrisul, cititrul), gesturile, ticurile verbale, ticurile fizice, automatismele......

pe cand Inconstientul e tot lacasul ala sfant unde zac toate dorintele noastre, visele cele mai ascunse si necunoscute noua (Calauza, Stalker - ZONA unde ti se indeplineste cea mai adanca dorintza), frustrarile, tendintele, fortele nebanuite ale mintii noastre.

OK. Nu mai fac. Multumesc pentru clarificari. Am gasit si un referat scolaresc pe tema subconstientului din care citez:
"S-a acreditat si idea ca, desi amplasat intre constient si inconstient, subconstientul este orientat mai mult spre constiinta. El nu este total obscur, ci presupune un anumit grad de transparenta, putand fi considerat, de aceea, o “constiinta implicita”. Aceasta l-a determinat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale l-a folosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era urmatorul: subconstientul sugereaza ideea unei alte constiinte, “ca sa spunem asa subterana”, a unei “constiinte secunde” care, oricat de atenuata ar fi, ramane in continuare calitativa cu fenomenul constient. Cu alte cuvinte, intre constient si subconstient n-ar exista o diferenta calitativa consecinta externa a unei asemenea conceptii o reprezinta excluderea subconstientului ca nivel de sine statator din structura psihicului."

Ce vreau sa spun cu bolduirea de mai sus e ca se intampla confuzii si la case mai mari. Si probabil ca la data la care-l citeau suprarealistii pe Freud astfel de confuzii erau frecvente. Dar in esenta tu ai dreptate. N-am nici o scuza pentru superficialitatea de care am dat dovada, dupa atat de multi ani de cand conceptele au fost aruncate pe piata. Shame on me.

bine, bine, am fost eu prea exagerata in reactii, mea culpa, dar pur si simplu aud citat subconstientul la tot pasul, toata lumea isi explica pronirile prin subconstient, cand de fapt there's nothing so special and important about that....

scuze pt reactie


ce spui despre Procesul?
merge aici?

Deci cum cobori in psyche dai peste urmatoarele milestone-uri, nu ?:

1.Constientul
2. Subconstientul
3. Inconstientul

Pe ultimele 2, tre sa recunosc ca si eu le cam inversam. Poate pt ca nu imi place cum suna:

"Esti un inconstient ! " :P

Aaaa, si atunci "continentul" si "contingentul" ce sunt ? :-/

Nici o problema pentru reactie. E bine sa lucram cu concepte corect definite.

Putem include si Procesul, oarecum pe filiera Dr. Caligari de care zicea Chambord. Ca stil vizual mi se pare expresionist. Kafka oricum intra in avangarda din prima. Apropos de Caligari, Georges Sadoul isi aminteste cum l-au vazut suprarealistii (mai mult dadaistii pe atunci) in ilegalitate - filmele germane se pare ca erau interzise pe vremea aia in Franta. Cam acelasi tratament s-a aplicat si Crucisatorului Potemkin. Iaca v-am propus si un film cu ilegalisti.

Procesul si alte cateva filme ale lui Orson Welles au elemente expresioniste clare: de exemplu in Citizen Kane - castelul atat de sumbru si de insingurat din deschiderea filmului, decorurile somptuoase (gotice), inspaimantatoare etc.

@Chambord

vezi ca am povestit despre LYNCH.

Hai sa-l numim pe Lynch suprarealistul contemporan. Asta e farmecul suprarealismului - poti sa apartii de acest curent in orice epoca (din anii'20 pana in prezent si pana in viitorul nedeterminat) pe cand impresionist, romantic, renascentist nu poti fi, decat cazand intr-un penibil amuzant....

de asta ador eu suprarealismul - este etern valabil, inepuizabil ca resurse, fara granite imaginative, actual, uman ....

man ray merge aici? adica el e suprarealist dar un pic altfel. mie mi-a palcut mult "etoile de la mer" sau asa ceva
ce va place la dali? mie mi se pare, ca pictor, cam naspa fata de alti suprarealisti. sunt cam offtopic, dar sunt curioasa de parerea voastra

Man Ray merge aici, chiar l-am mentionat atunci cand am deschis topicul .... Dali imi place in unele realizari dar in altele, nivelul de kitsch ma depaseste, imi sterpezeste dintii .... imi place nonsalanta si nepasarea cu care expune absolut orice si siguranta de sine in expresie - pictura(desi in viata personala era dezastruos de nesigur de el).

Si-mi place ca s-a dus la Freud si i-a zis "Vreau sa ma faci sa devin nebun. Daca tu poti sa vindeci nebuni si sa-i faci sanatosi, inseamna ca poti si invers, sa ii faci sa innebuneasca" - trebuie sa iasa acum film dupa romanul "Eu si Dali".

si-am vazut ca nimeni n-a amintit de curva avangardismului (in sensul bun al cuvantului bineinteles) jean cocteau cu trilogia lu orphica

despre alti avangardisti am mai zis pe postu ala cu filme experimentale (nu neaparat legat de suprarealism)

bunuel a fost extrem in cainele andaluz si l'age d'or urmand o perioada de conformare de fatada si revenind glorios cu le fantome de la liberte

si ca tot vorbim de bunuel va propun o reclama: http://www.youtube.com/watch?v=1s-aXtrrdpU

acu cativa ar mai fi Jodorowsky, interesanta e si Maya Deren, Paradjanov nu suprarealist dar Sayat Nova ca poem vizual poate fi interpretat bine

pina la 'trilogia lui orphica' (care-o fi aia? k eu nu stiu decit de 'orphee' & 'le testament d'orphee'...), cocteau facuse 'le sang d'un poete' - care e mult mai suprarealist decit tot ce a urmat :|

Le sang d'un poète e primul din trilogie.:))

da nu e nicio 'trilogie'!
doar orfeu & testamentul sint 'cu' orfeu :-/

Wikipedia e de vina cu trilogia orfica - vezi link:
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Blood_of_a_Poet
Sangele se vinde la pachet cu orfeii si pe amazon - asa ca voila confuzia, pardon, trilogia.

cum sa fie wikipedia de vina?:))

uite aici
http://www.brightlightsfilm.com/30/jeancocteau.html

Toate 3 sunt inspirate de Orpheu...chiar daca primul n-are Orpheu in titlu.

OK. Nu te-am inteles eu din prima. Credeam ca :)) e ironic. De unde se vede ca emoticoanele astea sunt numai pentru cei cu EQ-ul mare. Nu e cazul meu.

haide, bre!
a scos criterion, din motive de marketing, kestia asta cu 'orphic trilogy'...
n-are nicio leg 'singele unui poet' cu celelalte 2!
adik c, dk e cu un 'poet', ala tre sa fie musai orfeu?!

ps wiki a pus botu la jmekeria criterion-ului - dc nu ma mira? :))

istoria e (re)scrisa de cei puternici. daca a murit cocteau, criterion takes over. tot in wikipedia scrie ca orfeu e un "chief of poets" asa ca ...

Si intre cele doua,Orpheu si Testamentul...ce legatura e?Inafara de aia evidenta?

deci cocteau NU a numit cele 3 filme 'trilogia orfica'!
in primul rind k 'le sang...' era prima lui incercare cinematografica, nici el nu stia prea bine ce o sa iasa; in al 2-lea, exista o diferenta majora intre acesta & celelalte 2: 'singele...' e un poem surrealist pur, in trena 'ciinelui andaluz', cocteau insistind pe ideea k nu exista nimic simbolic sau alegoric in el, in timp ce 'orfeu' & 'testamentul' sau sint highly symbolic & allegoric!

so there u have it

ps de altfel, daca o sa intrati pe site-urile care folosesc ac sintagma (am intrat si eu, k eram contrariat...), o sa vedeti k se specifica: 'ceea ce a ajuns sa se numeasca 'trilogia orfica'...' (a se intelege: mult dupa moartea lui cocteau!)
pe mine nu ma intereseaza etichetele unora & altora, ci doar ale autorilor insisi

@ seghei: tu ai vz filmele astea? atunci poate-ti amintesti k in 'testamentul...' exista kiar imagini din precedentul 'orfeu'!
legatura, da, este evidenta - si nu se refera numai la numele 'orfeu' din titlu ;)

Filmele sunt legate prin subiect...poetul si lumile sale interioare,imaginare,whatever.
Filmele sunt facute la destula distanta in timp incat sa apara intre ele diferente majore dar punctul de pornire e acelasi,Orpheu....hence The Orphic Trilogy.E o conventie pe care o poti accepta sau nu.