"E tot mai mare timpul ce separa
un sol al dragostei de altul,
si tot mai aspru patimii asaltul
cu cat mai rar ne mistuie in para."

Mihai Beniuc, Ultima scrisoare. De ce nu stai la rand?

Originally Posted by corinka:

Bunica, goala si mare, parea o frumoasa balena alba in bazinul de marmura. Nepoata abia implinise paisprezece ani, era slaba si cu oase fragile, si prea cuminte pentru varsta ei. Cu o cumpatare ce avea ceva sacru isi imbaia bunica turnandu-i apa in care fiersese ierburi tamaduitoare si frunze inmiresmate, iar acestea i se lipeau de spinarea-i generoasa, de pletele metalice si ravasite, de umarul zdravan tatuat fara mila, cu indarjire marinaresca.

Era ceasul bunicului şi cînd tata mi l-a dăruit, mi-a spus: Quentin, îţi dăruiesc mausoleul tuturor speranţelor şi dorinţelor; e mai degrabă chinuitor de probabil că ai să-l foloseşti ca să obţii o reducto absurdum a tuturor experienţelor omeneşti, care n-or să se potrivească cu nevoile tale personale mai bine decît cu ale lui sau ale tatălui său. Ţi-l dăruiesc nu ca să-ţi amintească de timp, ci ca să-l poţi uita cînd şi cînd, cîte o clipă, şi să nu-ţi cheltuieşti forţele încercînd să-l înfrîngi.

"Si ce face, se bitie si atita tot ?"
"Demonstreaza rotatia pamantului. Dat fiind ca punctul de suspensie ramine nemiscat..."
"Si de ce ramine nemiscat ?"
"Pentru ca un punct... cum sa-ti spun... in punctul lui central, fii atenta, orice punct care se afla chiar in mijlocul punctelor pe care tu le vezi, ei bine, acel punct - punctul geometric - tu nu-l vezi, nu are dimensiuni, iar ceea ce nu are dimensiuni nu poate s-o ia nici la stinga, nici la dreapta, nici in sus, nici in jos. Deci nu se roteste. Pricepi? Daca punctul nu are dimensiuni, nu poate nici macar sa se invairteasca in jurul lui insusi. Nu se are nici pe sine insusi..."
"Nici daca pamintul se invirteste ?"
"Pamintul se invirteste, insa punctul nu se invirteste. Daca-ti place, bine, daca nu, iar bine. E clar ?"
"Treaba lui".