"Antichrist"
 

Trailerul arata bine. There is hope. :) Dar ce titlu nashpeta are filmul :-& Ma ia cu frisoane.

Secventa cu sexul in the woods si cu mainile care ies din copaci...I don't know about you guys,dar mie mi se pare destul de artsy :D. Am incredere in von Trier,ceva bun trebuie sa iasa din asta.

Nu numai titlul e creepy crap,ci si tabu-urile din film...ce mai urmeaza astia sa ne arate,...?Executii live ca CNN,porno...pedo,zoo...nesimulat,aparent simulat.
In film parca moare ,este ucis un copilas...O fi luat-o razna Lars,sper ca next sa fie mai bun...scuzati subiectivismul.

In a recent interview, Nicole Kidman briefly mentioned that Lars von Trier offered her a role in "Antichrist", but she passed on it -- presumably due to her pregnancy?

Here's the interview, in which she also talks at length about von Trier and his unconventional work methods:

http://www.abc.net.au/rn/movietime/s...08/2166893.htm

Gasiti un al doilea trailer aici: http://dk.filmtrailer.com/cinema/2023/Antichrist.html

arata promitator...nu ma astept la ceva simplist din partea lui Lars...mai multe nu ma bag sa spun pt ca e vorba doar de un trailer

Cinemania,eu cred ca e chiar simplist filmul asta al lui von Trier ,din ce scrie majoritatea prin ziare,presa,publicul se pare ca a avut reactii paradoxale,ras,ironie...
Ejaculat de sange? E posibil medical?:)) Dap.

simt o mica furnicatura in cur legat de ceea ce scriu/spun unii care deja au vazut filmul

Pai daca pe tine nu te-a impresionat "la strada" s-au luat masuri. e numai vina ta;)

@ Cinemania,nu ti-a trezit f mare interes? Macar pt actrita merita rasfoit filmul,si pt imagini.
@Jactati,nu,n-ai inteles,La strada imi place,dar nu m-a emotionat ca pe vremuri.Nu cred ca e vina publicului pt porcariile lipsite de orice subtilitate care se cheama mai nou in bataie de joc "film de arta"???(:|

OK, deci ai avut o zi proasta cand te-ai uitat la strada. Toti avem, every now and then. Personal, cand mi se intampla, imi aplic doua perechi de palme si-mi mai dau o sansa - dar, atentie mare, nu in aceeasi zi/saptamana/luna. Bineinteles ca nu e vina ta/noastra pentru ce le bubuie mintea genialilor artisti.Sunt niste ghilimele pe undeva ...:)

Exat,ai mare dreptate,eram obosita,dar ma refac la "Noptile Cabiriei".
On:Jactati,ce crezi despre "Anticristul" lui Lv T?Mie mi se pare manipulant.:">

nu am vazut filmul inca...si o sa ma uit la el / sau nu indiferent daca cei care l-au vazut deja au ejaculat cu sange sau nu

tu pana la urma l-ai vazut? dupa ce ai scris pana acum nu's sigur daca l-ai vazut au ba, sau tot bagi cu "filmul mi se pare" dupa ce apare pe net

Nu l-am vazut.Jura tu pe rosu sau pe verde ca tu nu te uiti la filme de pe net:DNoi n-avem cinema deloc. Dar am citit tot despre el,si mie mi-e frica sa ma uit.S-ar putea sa ma uit pt ca imi place LvT,si actorii din film.Dar am tot scris de vreo cateva luni ca e un film angoasant.

Pai nu cred inca nimic, ca nu l-am vazut. Si nici nu stiu daca o sa-l vad, inca imi fac curaj. Desi imi plac "usurelele" lui LvT (Dancer in the Dark, Breaking the waves, etc.) nu sunt hotarat daca sa-i dau o sansa antichristului, sau sa-i dau un premiu ecumenic de ne-vizionare. la varsta mea nu mai e rusine sa nu vad filmele "importante" ale anului. asa ca mai citesc, mai studiez ...

nu te uiti la filme de pe net adica:
1) downloadate de pe net?
sau
2) te uiti/nu te uiti la filme in functie de ce scrie pe net despre ele ?

ca sa-ti raspund in avans la intrebare (a doua, ca ceea ce am scris eu are legatura cu a doua intrebare :D ):
nu hotarasc daca ma uit sau nu la un film in functie de se scrie pe net despre filmul respectiv

Era vb despre punctu'1 si stii.Si nici eu nu vad ce ...zic altii,ci vad ce are muschii mei chef.
iar despre anticraistu' putem vb pe ghicite,ca-l vedem...la toamna parca,asa cum ziceai.Eu cred ca va fi un horror bun(ca gen) dar fara alte mari pretentii.

baga mare...io ma abtin

aparent, o stire pe bune :

http://www.slashfilm.com/2009/06/17/...he-video-game/

in cazul asta, astept si eu din partea lui David Lynch un real-time-strategy la Inland Empire

l-a vazut cineva?

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

e un film destul de complex, nu stiu daca se incadreaza la horror sau psihologic dar mie mi-a placut mi s-a parut ca nu e ceva obisnuit, ceva comercial ca face parte din categoria arta.
dar ma gandesc ca vulpea, caprioara si cioara reprezinta fiecare cate un simbol si nu stiu pentru ce.

ce facem acuma ? redescoperim focul?

intra la horror lejer..si oricum nu asta e scopul acestui topic

nu REdescoperim nimic, spunem doar lucurilor pe nume, şi asa poate unde eu m-am desensibilizat într-atât încât nu mai simt nici măcar teama. :P
oricum, mi-aş dori ca atunci când filmul va veni pe ecranele scumpei noastre patrii, dacă n-ai nimic împotrivă să te ţin de mână, în sala de cinema. :">

desigur...after all, eu nu sunt anticristul :D

are un inceput filmul atat de porno ca nici nu m-am uitat la film.

profund

deci nu stie nimeni daca simbolizeaza ceva animalele alea?

Am vazut o prima parte din film azi noapte.

Inceputul nu e porno deloc, in schimb ce m-a deranjat profund au fost imaginea, cardele acelea siropoase, cu picurii de apa din dus curgand, cu bocanceii copilului sub patut, cu ninsoarea aceea perfecta.....zici ca erau imagini de pe felicitarile de Craciun sau oricum, fotografii ale fotografilor la moda, insa de o superficialitate si de un cliseism feroce (vezi Henesy sau cum il cheama, Cosmin Gogu sau Bumbutz, cei mai comerciali fotografi ever).

Dar dincolo de aceste vederei de Craciun, compozitia totala, produsul final al incepututlui filmului sunt atat de patrunzatoare, de afective, de dureroase ca mi-a dat fiori pe sira spinarii. Momentul in care copilul este martorul Scenei Primare ( parintii lui in plin act sexual, cf Freud acesta este un moment decisiv in evolutia ulterioara a unui copil), momentul in care, neauzit de parintii lui, se duce la fereastra sa vada ninsoarea (poate prima nnsoare din viata lui?), momentul in care aluneca pe geam si cade.....si cade.....plutind ca un inger, impreuna cu ursuletzul de plus (as, ce kitsch) au fost atat de dramatic realizate momentele astea incat aproape ca ma decisesem sa renuntz sa mai vad filmul. Pur si simplu era prea dureros.

Partea buna/rea e ca imediat dupa aceea, filmul devine altceva. Iese din zona dramatismului fara cuvinte (in prima secventa/capitol nu exista dialog, doar descriere vizuala) si intra, cu totul, in zona terapeutica a depresiei, a doliului, recuperarii. Deocamdata, atat cat am vazut pana acum, a banalitatii.

N-are nici o treaba cu horrorul. Poate esti tu prea sensibil / fricos.

ce va place voua sa o lalaiti aiurea

whatever

+

un film nu e horror pt ca ma face sa ma pis pe mine...daca nu ai citi printre randuri ai stii asta deja, in ceea ce ma priveste

Antichrist nu e un film "horror" ca atare...din partea mea bagati-l la 'drama' sau unde vreti voi...filmul insa imprumuta din genul horror...de aia intra la horror

Ce-mprumuta din genul horror mai exact?
Nu, nu ne place s-o lalaim, dar vrem sa fie clar.

tema filmului, ideea ca tocmai femeia era "antichristul", toate temerile acesteia pe care incearca sa le infrunte, coloana sonora, dar cred ca cel mai mult ideea asta de terapie prin infruntare a fricii.

Ok, l-am terminat de vazut acum, cateva impresii rapid, asa, la prima procesare:

- e pe alocuri horror prin violenta care se intampla intre cei doi, insa nu stiu daca e mai multa violenta decat in Dancer in the Dark sau Breaking the waves. Sau ma rog, e mai multa, dar nu cu mult.

Intr-adevar, schimbarea Ei in Satana a fost bine venita in film pt ca la un moment dat mi se luase de terapie behaviorista prin desensibilizare (expunerea la propriile frici) si parea sa fie genul de film american despre cineva traumatizat care incearca sa depaseasca etapa de doliu psihologic, doar ca in imagini mai europen-like (partea de mijloc a filmului, adica ce vine dupa secventa mortii copilului si ce se termina inaintea epilogului este filmata dupa principiile Dogma '95).

Foarte potrivita Charlotte Gainsbourg, o ajuta in rolul ei de posedata figura uratzica si faptul ca e slaba si osoasa. Tzipetele ei prin padure aduc cu guitzaturile porcilor in care au fost aruncati diavolii din persoana aceea posedata din Biblie (nu mai stiu cum se numea :P ).

Animalele despre care intreba TheNewBlack, nu as sti ce a intentionat autorul sa simbolizeze insa personal cred ca fiecare din ele represinta sentimentele care ne domina, in cazul de fata, sentimentele personajelor - caprioara aceea cu puiul pe jumatate iesit - teama/incapacitatea Ei de a mai procrea, lupul acela ranit - durerea cauzata de imensa pierdere a copilului, corbul acela dubios ascuns in pamant sub scorbura (read: inconstient sau "adancul sufletului")care incepe sa croncane foarte zgomotos - propriul inconstient care striga dupa ajutor.

Mie prologul nu mi s-a parut kitchie, din contra, contrasteaza excelent cu ceea ce urmeaza.

De tot kitchul mi s-a parut vulpea vorbitoare.

Da, cu vulpea vorbitoare ai dreptate, parc-a fost cam caraghios, pe mine m-a umflat rasul. Nu am putut sa iau in serios momentul ala, pur si simplu iar Trier s-a cam riscat aici.

Mi s-a parut superb prologul cu exceptia imaginii care chiar aduce a vederi de Craciun.

nu ştiu. am mai descărcat încă o dată filmul, unde prima dată era în 2 părţi şi cu indicaţiile de timp, nu ştiu cum se numesc ăstea în lumea filmului, chestie care m-a iritat la culme.

mie una kitsch mi s-a părut în primul rând titlul filmului.

am să mă mai uit o dată, şi poate aşa voi înţelege de ce îmi place atât de mult, şi de ce nu-l consider nici horror, nici psihologic.

categoric e un film pe gustul meu. :">

Daca vrei ti-l transfer eu prin transfer.ro.

nu. mulţumesc, l-am descărcat încă o dată din altă parte. mai rămâne să găsesc alte filme şi să umplu un DVD. mi-e incomod să privesc la monitorul PCului. :(

Nature is Satan's Church
 

Cat de horror vi s-a parut momentul in care, undeva spre final, filmul ne dezvaluie ingrozitorul pruncucid al mamei? Este "fotografia" socanta in care, printr-un flashback, ne este aratat cum mAMA (cu "m" mic adica), in plin act erotic, este incapabila sa renuntze la propria placere DESI VEDE ca fiul ei se urca pe fereastra si aluneca :-&
Ea vede ca fiul ei va pieri insa este incapabila sa se smulga placerii (divine sau diabolice?) in care este blocata, intepenita de "the evil whithin". In sprijinul faptului ca erotica diabolica este dominanta pt ea vine faptul ca personajul in sine, de-a lungul filmului, demonstreaza o agresiune sexuala patologica.

Durerea ei ulterioara isi va avea izvorul in aceasta incapacitate a insitnctului matern de a fi viu si de a reactiona. Teza de doctorat la care lucra, are ca tema fix acest subiect: femeia-satanica.

Daca ati remarcat, sotul ei ii spune, pe parcursul terapiei: ti-ai inceput lucrarea prin analiza "evil things against women" si ai sfarsit prin a demonstra "the evil nature of women"....isi va demonstra singura acesta ultima ipoteza prin propria experienta pruncucida.

Poate cineva sa interpreteze ce e cu ghindele acelea care cad intr-una din stejar pe acoperisul cabanei? Sau ce vreau autorul s spuna in opera lui cu faptul ca baietelul decedat, se descopera la autopsie, ca avea un os al unuia dintre picioare mai mare decat celalalt?

In sfarsit am apucat si eu sa vad filmul. Pentru mine e cel mai bun din acest an. Absolut genial, desi recunosc ca mai trebuie sa-l mai vad de cateva ori ca sa-l inteleg in intregime.

@Illo :

In legatura cu scena aia. Dupa parerea mea, sunt doua posibilitati: ea fie e posedata, fie sufera de o grava problema psihologica. Nu e vorba despre incapacitatea ei de a renunta la placerea fizica, asta e o constatare de suprafata, parerea mea e ca aceasta scena are radacini mult mai adanci. Probabil ca la nivel de subconstient ea doreste sa provoace suferinta celor din jurul ei. La urma urmei, ea il vede pe copil mai devreme, il vede cum se urca pe scaun si cum inlatura de pe masa cele 3 statuete, teoretic ar fi avut timp sa-l opreasca. Dar nu o face, nu-i asa? Eu zic ca ea, intr-un fel, chiar isi doreste ca baiatul ei sa moara (asta apropo de "the evil nature of women"). Tot in sprijinul acestei afirmatii vine si rezultatul autopsiei si pozele care arata cum ea isi "mutila" copilul.

Apropo, la autopsie nu s-a descoperit ca avea un os mai mare decat celalalt, ci s-a descoperit ca el avea o deformare a picioareleor, asta datorita faptului ca mama lui mereu ii punea ghetuţele invers. (spun si eu mereu, judecand dupa pozele alea). La asta m-am referit eu cand am zis ca isi mutila copilul. Deci nu putea fi vorba de o chestie constienta, atata vreme cat pretinde ca isi iubeste copilul, ci mai degraba o chestie ce provine din subconstient (sau inconstient). Si, again, revin la cele doua posibilitati.

Am spus acelasi lucru - ca ea nu vrea sa il salveze de la moarte si ca vede ca va cadea pe geam dar nu ia nici o masura.

Cu oasele picioarelor - thanks, nu intelesesem ca il incalta invers si da, e mai mult decat clara intentia ei de a face rau. am sa reiau secventa cu pozele cu ghetutzele si cu radiografiile picioarelor. interesant.

Cum se vorbea mai sus, cred ca era perfect daca nu era inceputul kitschos si momentul cu vulpea vorbitoare. In rest, mi-a rupt capul filmu'..

Si mie "mi-a rupt capu' si urmeaza sa-l revad in noaptea asta si abia astept sa mai scriu despre el. Dar spune-ne si tu, ce ti-a placut, ce crezi, ce te-a speriat cel mai tare, ce te-a emotionat, detalii.

În afară de timp, eu nu am suferit vreo pierdere. :( După a doua vizionare l-am înţeles mai bine, şi am ajuns la concluzia că nu e nici profund, da' nici kitsch. Şi ceea ce este cel mai important îmi place din ce în ce mai mult. Şi evident, acum nu am timp să comentez. (Mai am să pun în agendă task-uri pentru scris comentarii la filme, că-n rest am pus totul. Oricum, am să-l povestesc pentru a doua oară colegei mele, cea care mi-a recomandat să nu mă mai uit la filme d'astea, ba mai mult, l-am pus pe un DVD, şi i l-am dat şi lui ăl bătrân. Încă nu am primit niciun feedback. :P ).

O altfel de parabola - Antichrist
 

„Domnia haosului” în Edenul ante-Christic

Antichrist este povestea reîntoarcerii la Cădere, într-o grădină a Raiului de unde omul a fost alungat şi unde nu mai există posibilitatea de întoarcere. Astfel, „Antichrist” devine mai degrabă „Ante-Christ”, un timp şi spaţiu în care salvarea nu fusese încă concepută. Este viaţa în Infern fără posibilitate de salvare.
Povestea coborîrii în străfundurile suferinţei şi dezolării ne este livrată de către von Trier cu ajutorul unor imagini magnifice, ce amintesc de clasicii cinema-ului de artă: în primul rînd Michelangelo Antonioni şi al său Deşert Roşu, apoi Tarkovski (alb-negrul, secvenţele slow motion) , Lynch (secvenţele de close-up, uşor defocalizate). Poezia vizuală depăşeşte însă graniţele filmului de artă, intrînd pe tărîmul fotografiei şi picturii (în special Hieronymus Bosch) şi ajungînd pînă în Infernul lui Dante, zugrăvit într-o manieră asemănătoare lui Greenaway sau Raul Ruiz.
Dar care este, pînă la urmă, scopul acestui specimen de cinema? Este el mai mult decît un amalgam epigonic, aşa cum îl consideră mulţi, un mozaic de citate din alţi maeştrii ai cinema-ului? Să fie von Trier un simplu Tarantino al cinema-ului de artă, un „absolvent” al prea multor ore petrecute la cinematecă?
Desigur, şi experimentul de faţă trebuia încadrat într-un gen şi pînă la urmă,se pare că cea mai potrivită a fost eticheta de „horror”, mai precis, aşa-numitul „horror existenţial”, alături de filme precum The Cabinet of Dr. Caligari, mare parte din opera lui Polanski (Repulsion, The Tenant, Rosemary’s Baby) şi mai ales, zic eu, Possession al lui Andrzej Zulawski.
Acum, unde se află, mai exact, horror-ul în cazul de faţă? Păi, în primul rînd, în imposibilitatea ţinerii sub control şi vindecării unei „nebunii” contagioase care pune stăpînire pe cuplul emblematic, aceşti Adam şi Eva ai unui Eden distopian. Privită mai îndeaproape, povestea nu este altceva decît analiza disoluţiei a ceea ce continuă astăzi să fie considerată în multe societăţi „triada tradiţională – mama, tatăl şi fructul iubirii celor doi”, prin manifestarea graduală a unei psihoze ce include variate aspecte ale noţiunii de „rău”, frica de un aşa-numit „feminin” incontrolabil şi nedomesticit, toate acestea evoluînd apoi într-o frică, de asemenea graduală, faţă de natură, văzuta ca mecanism matern devenit răuvoitor. Nu avem de-a face însă cu o poveste simplificată, gen Psycho, unde frica de mamă, degenerează ulterior într-o frică generalizată faţă de sexul opus. În cazul de faţă, EL, începe treptat să manifeste un comportament paranoic, intrînd astfel într-o relaţie paranoică cu EA pentru a încerca să-i controleze şi să-i vindece nebunia. Paranoia e accentuată de faptul că EL încalcă toate normele deontologiei medicale mai întîi prin faptul că-şi ia soţia ca pacient, apoi prin întreţinerea de relaţii sexuale cu „pacientul” respectiv. Psihoza EI se datorează, însă, în mare măsură, paranoiei LUI iar caracterul subiectiv al povestirii se diluează treptat tocmai pentru a sublinia această stare de confuzie ce se accentuează între cei doi.
Antichrist reprezintă un unicat. Deşi foloseşte elemente specifice mai multor genuri, modul în care este prezentat subiectul nu este caracteristic nici unui gen. Este un cinema experimental, liminal, care-l apropie pe von Trier foarte mult de Lynch şi Cronenberg.
Practic, întreaga poveste se desfăşoară într-un spaţiu de aminteşte de Stalker-ul lui Tarkovski, unde nimic nu mai e concret, totul se poate schimba în orice moment. EA se teme să intre în Zonă, simţind ameninţarea la adresa propriului subiectivism. Nu poate trece acel prag (reprezentat de pod) – odată trecut însă, tot ceea ce se află în spaţiul respectiv conspiră pentru a distruge cuplul. Chiar pămîntul pare a se deschide pentru a-i înghiţi. EA nu suportă să umble prin iarbă iar EL încearcă să-i vindece această fobie sugerîndu-i să-şi imagineze că este una cu iarba respectivă, într-o secvenţă în acelaşi timp poetică şi terifiantă, din nou o scenă liminală, undeva între viaţă şi moarte, la limita dintre integritatea corpului şi dezintegrarea sa.
Acest caracter liminal ce străbate filmul de la un capăt la altul se manifestă şi în cazul Celor Trei Cerşetori, echivalentul în film al Celor Trei Înţelepţi, care, în această utopie pe dos, veghează moartea Antichristului. Astfel, vulpea ce se devorează singură, se află atît „înăuntru” cît şi „afară” (o rană reprezintă mereu un stadiu între infecţie şi vindecare); căprioara gestantă îşi poartă puiul în sacul amniotic care-i atîrnă de vagin – puiul nu este nici viu, nici mort, ci, din nou, în tranziţie; corbul, mîncător de hoituri, este captiv în acel spaţiu sepulcral, nici la suprafaţă, nici în pămînt, unde se refugiază EL la un moment dat.
Există în film o secvenţă hulită de foarte mulţi, considerată „torture porn”, care constituie însă punctul culminant, nu doar în ceea ce priveşte nivelul violenţei (împletită cu sexualitate), dar reprezintă şi momentul crucial, „pragul” pe care EA îl trece, pătrunderea pe tărîmul psihozei totale, de unde nu mai există cale de întoarcere. Sexualitatea agresivă afişată pînă atunci, excesivă din punctul de vedere tradiţional, conservator, al dorinţei feminine, este împinsă, odată cu această secvenţă, pe tărîmul violenţei extreme, astfel încît sînt depăşite chiar şi convenţiile, atît de liberale, ale zilelor noastre. Este răspunsul EI la tentativele LUI de a ţine sub control şi apoi de a anihila psihoza care a ajuns să se manifeste prin acest „extremism sexual”.
O altă scenă destul de greu de înghiţit de către unii este aşa-numita secvenţă a „castrării”. Interesant e faptul că nu se vede nici o castrare pe ecran, nu există sînge în exces. De unde vine atunci această „castrare”? Ceea ce urmează apoi, deşi e considerat pornografie, nu prea e. EA îl masturbează (EL se află fie în şoc extrem, fie este inconştient) pînă cînd EL ejaculează sînge. Desigur, se pune întrebarea dacă acest lucru este cu adevărat posibil în realitate, întrebare ce poate trimite întreaga secvenţă, posibil întregul film, pe tărîmul halucinaţiei psihotice, a unuia sau a celuilalt dintre protagonişti. De ce nu e însă pornografie? Deoarece nu sînt respectate „normele” unei masturbări pornografice: nu avem privirea bărbatului în cadru, femeia nu se află într-o postură supusă, nu există contact vizual între cei doi. În plus, ejacularea sîngelui constituie o imagine liminală prin faptul că sîngele iese din organism la fel ca în cazul unui ciclu menstrual, o imagine foarte neobişnuită şi considerată tabu.
Cabana din adîncul pădurii, unde se refugiază cei doi, reprezintă, de asemenea, un spaţiu emblematic. Este acea cabană din povestea cu Hansel şi Gretel, despre care am citit cu toţii în copilărie, care găzduieşte o prezenţă malefică, mereu în aşteptarea prăzii. Răul se materializează în cazul de faţă prin obiectele pe care EL le găseşte în pod, mărturie a obsesiilor EI, aşternute pe hîrtie în teza la care lucra, semnificativ intitulată „Genocid”.
Rolul copilului în film este, de asemenea, foarte interesant. Spre final, asistăm din nou la scena duşului din epilog. De această dată însă observăm că EA îşi dă seama de tragedia ce urmează să se întîmple însă nu face nimic pentru a o preveni, continuînd actul sexual (ba chiar aţîţată cumva de tragedia ce urmează să se întîmple). Să fie vorba de sacrificarea progeniturii Diavolului? Este într-adevăr copil ar Satanei (vezi scena cu ghetuţele)?
Finalul filmului vine să completeze ambiguitatea şi simbolistica sa, avem din nou o scenă desprinsă parcă din Infernul lui Dante, EL este surprins urcînd un deal, rămas singur (într-o măsură mai mică sau mai mare), pribeag în ceea ce pare a fii Purgatoriul. De aici încolo fiecare este lăsat să vină cu propria interpretare a lucrurilor...
După cum spunea Lynch atunci cînd a fost întrebat de un reporter – What is Eraserhead about?, Lynch i-a răspuns – Well, it’s about... 90 minutes. Morala: nu căutaţi o explicaţie „oficială”. Priviţi filmul ca pe o operă de artă, gasiţi o interpretare care să vă fie pe plac pentru ca e singura de care o sa fiţi mulţumiţi...

Windom, sunt vreo 3 topicuri despre ANTICHRIST, nu vrei sa-l aglutinam la unul din ele?

am încercat şi eu să citesc, şi spre ruşinea mea n-am priceput câteva expresii/ termeni:

- caracter liminal,
- cinema liminal,
- utopie pe dos.
:D

l. e. eu una l-am văzut de cel puţin 3-4 ori; cel mai uşor de înţeles sunt situtaţiile în care-l iei ca atare, adică ca pe orice fapt divers, încercare de amprentă a realităţii, ceaa ce este aproape orice operă de artă, nefăcând sforţări artificiale pentru a-i găsi "legături" culturale cu tot felul de tradiţii care mai de care mai universale. eu cred că abordarea psihologică/ psihiatrică e aproape suficientă în înţelegerea şi explicarea filmului.

Ba da illo, poti sa le unesti. :)

Drago, cinema-ul liminal, asa cum il vad eu, e acea categorie in care intra si Eraserhead ori Naked Lunch spre exemplu, ce pot sa fie considerate filme liminale, adica aflate la granita intre cinema si altceva (poate sa fie filozofie, poate fii orice forma de manifestare a artei, alta decit cinema-ul). Unii le numesc filme experimentale - exemple sint multe, toate, filme care sondeaza teritorii noi (Begotten e un alt exemplu care-mi vine acum in minte desi nu stiu citi ar rezista la el:D )
Caracter liminal - ceva aflat la granita, care poate sa fie "contaminat" si dintr-o parte si din cealalta... Incerc sa ma fac cit mai inteles...:-<
Utopie pe dos - Edenul, in acceptiunea generala, cred ca reprezinta utopia suprema. Edenul din Antichrist este exact opusul utopiei respective, that's all.
Am vrut si eu sa filozofez un pic...:P
Sint de parere ca filmul are un puternic filon religios, nu e de mirare ca von Trier la dedicat lui Tarkovski..