Andrei Gorzo - Bunul, raul si uratul...
 

... in cinema :)

http://www.evz.ro/articole/detalii-a...tul-in-cinema/


Foarte frumos din partea lui. Eu ma gandeam intr-o vreme sa le adun ca taieturi din ziare dar mi-am zis ca va veni si vremea asta, asa ca m-am oprit.
Sa punem mana pe carte!

În aceeaşi colecţie se lansează astăzi, de la ora 18.00, la Teatrul Act, şi o nouă carte semnată de criticul Alex. Leo Şerban, „4 decenii, 3 luni şi 2 săptămâni cu filmul românesc”.

Doua carti cu titluri parafrazand filme celebre. :)

Ce editura ALS?

nu stiu, cauta pe google :)

:D:D:D
Sorry, neatentie. :cool:
La mine s-a tradus in aceeasi ordine de idei.:p

cartea e si la concurs pe cinemagia ;)

Eu pe multe le am ca taieturi din ziare, cel putin cele din Dilema. Cartea parea cioara de pe gard si am preferat vrabia din mana. :)


Bun motiv sa intru si la concursuri. De altfel daca n-ar fi fost concursul de predictii de la topicul de Oscar nici nu m-as fi apucat sa scriu pe acest site. Asa am inceput :)

@Pitbull: Nu scoti si tu o carte, cu cronicile tale ?

Fost, vazut, luat, bucurat.
frumos tiparita, legata, copertata
are index de filme, index de nume
bine scrisa, dar asta stiam :)
29,95 lei, chiar merita.
Are pe spate un sticker pe care scrie "recomandat de Cinemagia"
minusuri:
scrie cu î din i unde de regula e â (inclusiv in titlu) si scrie sînt în loc de sunt
Academia asta n-are nici o putere!
iar la cuprins sunt trecute doar titlurile articolelor, nu si filmele la care se refera, ceea ce ma cam supara.
dar nu-i bai mare, se iarta.

ia uitati ce frumos incepe:

(sper sa mi se ia acest gest ca o promovare a cartii, nu ca o incalcare a dreptului de autor. scuzati eventualele greseli survenite in urma scanarii)

"O confesiune din 2005, cu un P.S.

De obicei vin singur. Inainte ca luminile să se stingă, îmi deschid agenda la o pagină nouă şi-mi încerc pixul. Nu folosesc un pix cu lanternă; nu vreau să atrag atenţia. Nu ştiu cum se vede treaba asta de pe locurile din spate, în lumina ce vine dinspre ecran: un tip singur la cinema, care face ceva cu mîna dreaptă - uite cum îi tremură umărul. Oare lumea (aia care mă remarcă) se uită cîş la mine ? Eu m-aş uita cîş la mine.
Adesea mai există cîte un alt spectator singur (aproape niciodată o spectatoare), aşezat undeva în faţă, singur pe tot rîndul, nici un alt cap între el şi ecran. Din cînd în cînd ies puţin din film ca să examinez de la distanţă capul acela; aproape că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîş la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză - e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîţîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc – din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă tot întreabă, perplex, redactorul-şef al uneia dintre publicaţiile care cu omenie îmi întreţin iluzia că fac şi eu ceva util pe lumea asta: „Ţie asta ţi se pare normal?". Ei bine, nu chiar.
Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele care m-au însoţit de-a lungul timpului erau de sex feminin, şi nu, nu toate au dat bir cu fugiţii în momentul în care m-au văzut scoţînd pixul, încercîndu-l şi, apoi, cu un zîmbet de satisfacţie, plonjînd în adîncurile relaţiei mele cu agenda, pentru a nu mai reveni la suprafaţă decît la sfîrşitul filmului. Cele mai miloase dintre ele chiar au acceptat să se întîlnească şi a doua oară cu mine. Ştiu, sună incredibil. [...] Dar încercările mele de a-mi împărţi atenţia între notiţe şi persoana de lîngă mine - sărutînd-o din cînd în cînd, de exemplu, sau întinzîndu-i mîna mea liberă, ca un scufundător care mai scoate din cînd în cînd o mînă (sau măcar degetul mare) ca să le arate celor dragi că totul e în regulă - sînt şi mai stîngace.
Culmea e că nici una dintre funcţiile cinematografului nu-mi inspiră mai mult respect decît aceea de a oferi unui cuplu o primă ocazie de a sta foarte aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă; o primă experienţă comună pe care s-o discute după aceea; o punte; un preludiu.
Sînt de partea adolescenţilor care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupaţi să se giugiulească: cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferenţa lor faţă de obiectul interesului său – indiferenţa aceea e de fapt o înţelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului, rol pe care Hollywood-ul l-a descoperit foarte repede şi la care a lucrat cu rezultate senzaţionale în primii săi, să spunem, 30-40 de ani de existenţă. Hollywood-ul a cultivat la publicul său această identificare (mai mult sau mai puţin conştientă) a mersului la cinema cu preludiul actului sexual; filmele erau concepute cu intenţia de a-i face pe oameni să se simtă mai dezinhibaţi, mai pricepuţi, mai sexy - încălziţi, stîrniţi. E unul dintre lucrurile care mă interesează la filme, care mă fac să-mi doresc să scriu despre ele. De fapt, mă interesează mai mult decît multe dintre filmele pe care sînt obligat să le văd.
[...]. Dar vedeţi? Asta-i problema: lucrurile astea mă fac să-mi doresc să scriu. Unii oameni sînt făcuţi să stea pe margine luînd notiţe - spectatori în cel mai deplin sens al cuvîntului."

pentru restul, luati cartea.

Mie mi se pare ca cu A. Gorzo am pierdut un bun scriitor si am castigat un bun critic de film.

Nu pot spune ca m-a impresionat prea mult textul de mai sus, dar as cumpara cartea mai mult din curiozitate, daca apare si prin satul meu...

Pana atunci astept meciul dintre halebardul si Pauline. Deja mi-am luat popcorn :w00t:

eu nu cred nici ca stai intr-un sat, precum te lauzi, nici ca esti asa marginalizat precum vrei s-o credem.

Dar daca nu ti-a placut textul, e dreptul tau.
Alte opinii?

Era doar o gluma :) De ce m-ar interesa pe mine sa dovedesc lumii ca sunt marginalizat...

Nu am zis ca nu mi-a placut textul, doar ca nu m-a impresionat. Am mai zis ca vreau sa cumpar cartea, pentru ca cele cateva randuri postate de tine nu sunt de ajuns sa-mi fac o parere despre ea...

asta inseamna ca nu sunt un bun agent al cartii, ceea ce ma bucura, ca nu vreau sa am de-a face cu partea de marketing. Dar cine e dăştept va înţăledge.

O sä scot, la un moment dat...
Cornel a abordat cel dintâi ipoteza, cam acum un an... Am spus atunci cä nu-mi place sä mä bag în seamä. Voi publica un volum când voi considera cä am ceva de spus! (Si, cei drept e drept: compilatia de cronici e fäcäturä, nu e "ceva de spus"...)
Intre timp, au trecut ani... 2005-9... Se fac patru... Un interval suficient pentru ca, selectionând, sä se-adune de cronici SEMNIFICATIVE îndeajuns pentru un volum.
Deci, da: în sfârsit, mä bate gândul... Poate la anul... (Mai ales cä am nevoie de fonduri! Eu nu sunt critic consacrat, ca ei; trebuie sä-mi plätesc singur cartea... 100 exemplare a 200 pag. ajung spre 2.000 RON.. Si dacä vreau sä se mai si vândä, am nevoie si de campanie publicitarä, deci alte cheltuieli..!)
But, one day...

Cred ca visezi,si visezi urat.Scrie in numele si numele tau.N-am stire si chef de aiurelile voastre.

Of ce va place sa glumiti pe seama altora si apoi la cea mai nevinovata gluma cum mai sariti...

Cred ca ma confunzi,si gluma ta n-a fost nevinovata.
Mai bine pune o poza la "Recunoaste personajul" si te-am pupat.:p :D :confused: :mad: :rolleyes: :oops: :eek: :cool:

Da foarte frumos scris acolo ... sper sa gasesc si eu cartea.

Public-o deocamdata aici, faci un topic numai al tau, unde sa nu aiba drept sa scrie nimeni, si aseaza-le frumos, la rand, cam cum ar fi in carte.
Poate-ti atragi cu ocazia asta si sponsori.

Nu, nu fac asta. Cum spuneam, nu-mi place sä mä bag în seamä, iar un asemenea topic "personal" ar începe sä miroasä a megalomanie. Keyzer Soze avusese cândva unul, "Monologurile lui Keyzer Soze", nu era tocmai räu, dar multi strâmbau din nas, si pânä la urmä Ambrablurica a fäcut o manevrä sä-l distrugä (i-a zis adminului sä-l mute în "Iconoclast", unde era el moderator, si l-a sters scurt). "M0n0(logând) despre filme" l-am creat chiar eu, considerând cä merita - prin split de la "Cel mai recent film vizionat"... Iar analizele mele oricum sunt grupate la "Acum pe ecrane" si "Cinematografia româneascä". Cine le vrea SI MAI GRUPATE, stil blog, le gäseste oricând aici:
http://agenda.liternet.ro/cronicari/...olumbeanu.html
Deocamdatä, ajunge atât.

"[...] disputele cinefile, chiar între prieteni foarte buni, tind să fie mai violente decît cele ce provin din pasiunea pentru alte arte; şansele de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîşie îngustă de teritoriu comun — în rest, ceartă. Nimeni nu se înţelege cu nimeni, nimeni nu reacţionează vreodată la filme exact la fel ca altcineva. Ironia este că filmul a putut fi luat cîndva drept un „limbaj universal", în care se vor „scrie" opere capabile să stîrnească inimile, simţurile şi minţile tuturor oamenilor, indiferent de naţionalitatea, rasa sau nivelul lor de educaţie. Nu zău!
Şi atunci ce poate face criticul? In ceea ce mă priveşte, am găsit răspunsul - la Biblioteca Americană, în perioada în care am descoperit şi capodoperele Cinematecii - citind-o pe Pauline Kael. Pauline Kael scria despre un film într-un fel care te obliga să-l vezi (sau să-l revezi), numai ca să-ţi compari trăirile şi opiniile cu ale ei, numai ca să te lămureşti dacă eşti sau nu de acord cu ea, dacă tu eşti omul din visul ei romantic - visul adolescentin pe care spunea ea că se întemeiază obiceiul mersului la cinema — „că mai există şi alţii, poate chiar în acest cinematograf din acest oraş, cu siguranţă în alte cinematografe din alte oraşe, acum, în trecut sau în viitor, oameni care să reacţioneze ca tine". Te făcea să vrei să trăieşti lucrul pe care-l trăise ea - filmul; chiar dacă ţie nu ţi se părea un lucru bun, aşa cum i se păruse ei (sau invers), era un lucru important. Filmele erau viaţa ei şi scrisul ei te convingea că filmele contează în viaţă. Cei mai buni critici de film, aceia care pot fi citiţi (şi recitiţi) şi după zeci de ani de la apariţia filmului şi a cronicii (cum o citeam eu pe ea), nu sînt cei mai buni diagnosticieni, ci cei mai buni rapsozi. In fond, criticii trebuie să facă ceea ce fac şi alţi scriitori: să-ţi împărtăşească ceva ce-au trăit intens şi la care au meditat îndelung, într-o manieră care să lumineze şi să clarifice ce-ai trăit sau ce-ai putea trăi tu."

si cu asta gata, luati-va cartea! :)

http://www.supliment.polirom.ro/imag...4_National.pdf

LANSĂRI
Pe 9 aprilie, la Teatrul Act, s-a lansat 4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc, iar o zi mai tîrziu Bunul, răul și urîtul în cinema la Librăria Cărturești din strada Arthur Verona (București).

INTERVIU CU ANDREI GORZO
Dacă acest volum are o temă, aceasta e apariția unui critic

Interviu realizat de George Onofrei

Acest volum reprezintă debutul tău editorial. Vine tîrziu, vine prea devreme?

Probabil, un pic prea devreme. Formarea unui critic cît de cît decent durează foarte mult timp. Există excepții (oameni ca André Bazin, de pildă, sau François Truffaut, care scriau lucruri extraordinary de pătrunzătoare despre arta cinematografică la vîrsta de 20-25 de ani), dar, în general, oricît de pasionat ai fi, oricît ai vedea și ai citi și ai medita și ai exersa, îți ia mult pînă să devii un critic cît de cît decent. Nu fac pe modestul: cred că sînt (sau sînt pe cale să devin) un critic decent. Dar tot mi-am făcut un car de draci lucrînd la cartea asta, deci recitind din urmă. Public în presă din 1996: se strînsese atîta!
Şi, în cea mai mare parte, juvenilia. De mai multe ori mi-a venit să sun la editură și să spun: „Fraților, I want out! M-am înșelat. N-am atîtea texte valabile încît să fac un volum“. Pe de altă parte, țineam să fac munca asta de autoclarificare, țineam să trag o linie și să spun: „Uite, pînă aici se întinde juvenilitatea și de-aici începe...
în fine, ce-o mai veni dup-aia“. Munca la Bunul, răul și urîtul mi-a permis să fac asta. Dacă această carte are o temă, tema ei e apariția unui critic. Dacă acest spectacol poate fi de vreun interes pentru cineva sau dacă e vorba doar despre autoindulgență din partea mea – iată niște întrebări la care nu știu să răspund.

Spui că trăiești din privitul atent al filmelor. Conștiințacă trebuie să „produci“ o cronică în urma vizionării filmelor nu te transformă într-un „robot de privit și judecat filme“, răpindu-ți plăcerea simplă a vizionării?

Cînd sînt la film, nu sînt conștient de faptul că trebuie să produc o cronică. Sînt însă conștient (sau încerc să fiu) de ce anume fac realizatorii, și cu ce intenții, și cu ce grad de succes. Dar acest efort de a fi lucid nu mă împiedică să răspund la ce fac ei. Dimpotrivă, îmi intensifică răspunsurile. Şi mi le purifică – în sensul că, atunci cînd un film mă emoționează, nu mă emoționează pentru că proiectez eu în el cine știe ce vulnerabilități de-ale mele, după cum, atunci cînd mă irită, nu e din cauză că s-a atins accidental de cine știe ce bubă de-a mea. Ce-i drept, nu răspund întotdeauna „pozitiv“, celor mai multe filme le răspund ostil, dar răspund întotdeauna filmului în sine (sau cel puțin încerc; evident, mi se poate întîmpla să fiu pe lîngă), minților care l-au creat. Şi răspund cu tot ce sînt, cu tot ce știu și cu tot ce am, cu toate simțurile și cu toată mintea. Nicicînd nu sînt mai departe de a mă simți ca un robot, nicicînd nu mă simt mai viu ca atunci cînd văd un film.

Vorbești chiar în debutul cărții despre relația ta cu cinemaul în copilărie, una foarte intensă... Spre exemplu, umpleai pagini întregi în încercarea de a reconstitui din memorie filmul, de a-l „păstra“ în viață...

Relația s-a adîncit, rămînînd la fel de intensă. Efortul acela de a reconstitui experiența pe hîrtie s-a transformat într-un efort de a o defini și de a o explica.

Are criticul interesul ca filmul să fie mai bun sau interesul profesional e mai ales în a căuta defectele?

Orice critic adevărat vrea filme bune.

Crezi că „cititorii despre film“ își aleg criticul preferat dacă se regăsesc în opiniile lui sau tentația e mai mare să îi citești pe cei cu care nu ești de acord?

Unii citesc, într-adevăr, ca să se vadă măguliți în gusturile lor; aprobă sau nu un critic pe considerente narcisice. Nu e cel mai profitabil mod de a citi. Există însă și destui cititori care se folosesc de critică într-un mod corect: ca să-și chestioneze și să-și explice mai bine propriile răspunsuri. Cititori care-i cer criticului stimulare, nu confirmare.

Îți asumi libertatea de a-ți schimba opțiunile odată cu trecerea anilor sau preferi să dai un diagnostic în care să te recunoști și mai tîrziu?

Ca toată lumea, prefer să pot spune: „V-am zis eu! V-am zis de la bun început!“. Pe de altă parte, nu e nici o onoare în a rămîne tare pe poziții, atunci cînd pozițiile respective devin de nesusținut. Indiferent despre ce fenomen e vorba – despre un film controversat, despre o carieră, despre o modă –, ce mă interesează este să ajung la o viziune cît mai justă și mai comprehensivă asupra lui și, dacă acest demers mă duce foarte departe de punctul meu
de vedere inițial, nu văd nimic rușinos în asta.

Care este cel mai dur verdict pe care l-ai dat vreodată unui film la care ai scris sau nu cronică?

Nu există verdicte suficient de dure pentru lucrurile pe care le comit unii cineaști români, și în primul rînd pentru faptul că le comit pe bani publici. A scrie despre aceste filme – a căuta cuvinte care să caracterizeze inteligența, sensibilitatea sau ținuta profesională a celor care le fac – e o îndeletnicire prea sordidă ca să se poată numi critică. Pe de altă parte, trebuie scris despre aceste filme – ele reprezintă o bună parte din producția noastră anuală. Acum cîțiva ani, această provocare mă amuza – eram în stare să iau scrisul despre ele ca pe o provocare: ia să vedem, pot să fac un mic număr de step verbal în jurul acestui morman de gunoi? Mi se părea o soluție mai bună decît insultarea explicită, repetată – și, în ultimă instanță, monotonă – a făptașilor. Acum nu mai sînt în stare. Am ajuns la vorba lui Alex. Leo Şerban, care găsea că abordarea mea jucăușă, de entertainer, tinde să escamoteze gravitatea infracțiunilor. Acum sînt pentru insultarea făptașilor – cît mai explicită și repetată de cîte ori e nevoie. Cel mai departe, pînă acum, am mers în cazul filmului Dincolo de America, dar la nevoie pot merge și mai departe. Şi o să fie nevoie.

a. gorzo spune:

"Acum sînt pentru insultarea făptașilor – cît mai explicită și repetată de cîte ori e nevoie. Cel mai departe, pînă acum, am mers în cazul filmului Dincolo de America, dar la nevoie pot merge și mai departe. Şi o să fie nevoie"

mai e ceva de adaugat langa aceasta mostra de neam prost?

:confused:
????????

pai nu trebuie taxati faptasii dincolodeamericilor?
de ce adica e neam prost dac-o face?

halebardule, acolo e vorba de "insultarea faptasilor", nu de "taxare".
dar daca a. gorzo simte nevoia sa insulte, sa suduiasca, e liber sa o faca.
e loc pentru marlani sub soare.

e suparator sa-l faci pe gorzo marlan pt ca-i insulta pe gainarii acefali care murdaresc pelicula si o numesc film.

evident ca nu-i insulta injurandu-i de mama.
ia ca exemplu cronica de la DdA

>>Ce fel de film e Dincolo de America? Nu e un film de nici un fel, dar, dacă ar fi să-l includ într-un gen, aş spune "porno cu comunişti". Mă grăbesc să subliniez că e la fel de departe de a se împlini ca porno pe cît este de a-şi onora promisiunea din caietul de presă - aceea de a fi "un Casablanca est-european". Dar bruma de logică pe care o are e o brumă de logică porno.

[...] Judecînd după pretenţiozitatea semidoctă a dialogurilor lui, Şerbănescu trebuie să-şi închipuie că face literatură, dar scrisul lui e plin de impulsuri de pornograf. (Motivul pentru care i le atribui lui şi nu regizorului Marius Th. Barna este că acesta din urmă e prea nul ca să aibă pînă şi impulsuri de genul ăsta.) Cum altfel se explică secvenţa în care securistul interpretat de Dorel Vişan o împunge între picioare pe Milena cu propria ei carte, iar ea, care pînă atunci a arborat o expresie stoică, începe brusc să-l provoace prin gîfîieli excitate? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens: Şerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comunişti.

[...]"De ce s-a sinucis marinarul?", zbiară Vişan, referindu-se la un personaj din cartea Milenei. Cum Milena ne-a regalat la începutul filmului cu un pasaj din cartea ei, din care reieşea clar că marinarul s-a sinucis pentru că n-a reuşit să fugă în America, întrebarea sună ca un început de banc ("De ce-a trecut puiul strada?"), dar Şerbănescu şi Barna fac din ea un mister care chinuie personajele - un fel de Rosebud într-un Citizen Kane al celor defavorizaţi neuronal. [...]

[...] Altă mostră: tovarăşul Stan, cel cu putere mare, dă dovadă de o potenţă surprinzător de mică. Clişeul ăsta mizerabil (aha, deci comuniştii erau complexaţi sexual!) spune totul despre calitatea omului de cultură Şerbănescu (actualmente preşedintele CNC), aşa cum tăietura aceea spune totul despre inteligenţa şi sensibilitatea lui Barna: asemenea minţi nu pot să producă decît gunoi.<<

Cam astea-s "insultele". Oare nu si le merita respectivii autori?

ultima fraza citata de catre tine:
"asemenea minţi nu pot să producă decît gunoi"

ti se pare demna de un critic cu pretentii?
daca acolo nu e insulta, atunci ce e?
sa scrie pe usa toaletei astfel de "observatii critice"!

:))))))
"GUNOI" e chiar titlul articolului.
Mie mi se pare cuvantul potrivit la obiectul potrivit. Daca e gunoi cum sa-i spuna? "Rest menajer?" "Deseu"? Si apoi de ce sa-i menajeze? Filmul i-a insultat inteligenta, el i-a raspuns pe masura.
Daca scria pe usa toaletei putea linistit sa scrie "Căcat". Ar fi fost poate o cronica si mai la obiect :)

Halebu,de unde stie Dragomoartea ca tu esti doctor ,ai peste 40 si ochi albastri?(a scris pe forum)
Da,rusine domnului Gorzo.Sincer , mie mi se pare cam teapan.

Păi e foarte simplu: e psih... asta... nevr...ăăă... telepată.
Asa ca a ghicit la fix, doar ca nu-s doctor, n-am 40 si nici ochi albastri.
In rest, drept la tinta! Toata admiratia.

Ce aveti cu Gorzo, ca ma si supar pe voi! :mad:

halebardule,
ma mir ca aperi un mitocan ca gorzo.
din cate stiu, esti un tip temperat.
pacat ca nu-l pot intalni fata in fata pe individul care se pregateste cu entuziasm sa insulte diversi regizori.
cu toata firea mea rezervata, i-as spune cateva vorbe grele.
daca vine la Iasi, cu siguranta i le voi spune in fata.

FAIN:

"seara difuzării Corsarului fusese o seară mare pentru toţi băieţii de la mine din clasă. N-aveam atâtea ocazii de a ne umple ochii cu dueluri şi bătălii navale. Urmăream filme întregi pentru un semn cât de mic de bătaie, ca nişte căutători de aur care trec prin sită râuri întregi, dar rareori ne duceam la culcare bogaţi: mai exista câte un serial de aventuri, mai exista câte o superproducţie istorică românească sau câte un film cu comisari, mai exista câte un western sau câte un film de capă şi spadă - vechi, desigur. [...]

trebuie să fi detectat ceva în aerul hollywoodian (şi, într-o mai mică măsură, în aerul filmelor franţuzeşti), ceva mai greu, mai subtil, mai molipsitor decât oriunde în altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atât de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deşi la vremea aceea am resimţit ca pe un junghi de foame felul în care se zgîrceau cu focurile de armă şi croşeele în figură? [...]

Am dat la schimb toate pozele mele cu staruri din alte vremuri pe poze cu Schwarzenegger şi Stallone, şi am fost deosebit de mândru de felul în care am negociat obţinerea unei piese de mare frumuseţe şi raritate (Schwarzie în ipostaza lui Conan Barbarul) în schimbul a trei sau patru nimicuri - o Anita Ekberg, o Sarita Montiel, parcă o Raquel Welch, în fine, toate gagici, lipsite de faimă şi de valoare în ochii băiatului mai mare cu care făceam afacerea, deşi tot în ochii lui puteam să remarc un fel de interes, o convingere, de neînţeles pentru mine, că până la urmă or să-i folosească ele la ceva. Pe scurt, mă comportam ca un copil normal. Mi se oferise această şansă. Şi am dat-o în bară. [...]

Culmea e că nici una dintre funcţiile cinematografului nu-mi inspiră mai mult respect decât aceea de a oferi unui cuplu o primă ocazie de a sta foarte aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă; o primă experienţă comună pe care s-o discute după aceea; o punte; un preludiu. Sunt de partea adolescenţilor care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupaţi să se giugiulească: cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferenţa lor faţă de obiectul interesului său - indiferenţa aceea e de fapt o înţelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului."




This brings back some memories :)


Daca asa simte un "teapan" si un "marlan", atunci se pare ca si eu sunt teapan si marlan. ;)

treaba asta cu teapan si marlan e asa, ca sa vorbim discutii, sunt absolut gratuite si n-au nici o baza:
keepwalking, pe ce te bazezi cand zici ca e marlan? Pe "Gunoi"? Cand sunt folositi bani publici, probabil trase si sfori pt obtinerea lor, si se face o dejectie, trebuie sa ne purtam cu manusi? Adica ei ne calca in picioare si ne injura inteligenta si bunul gust (inclusiv tie, nu?) noi sa-i luam asa, mai cu perdea? Cand ti se caca unul la usa ta, tu il inviti in casa la dulceturi?

iar daca vrei sa-i spui ceva nu-l astepta in Iasi, zi-i aici, ca poate citeste.

halebardule,

aici deja i-am spus.
il astept pe viu.

eu ma intreb pana unde vrea sa mearga gorzo cu spiritul sau critic.
a spus ca nu e suficient sa dea cu filmele de pamant, trebuie sa ajunga la insultarea regizorilor.
daca nu va fi multumit nici de aceasta metoda, ce va urma?
le va da cate un cap in gura?

te temi de ceva anume, keepy?

nu, doar raman neplacut surprins de aparitia unor asemenea accente razboinice in critica cinematografica romaneasca.
parca ar fi o gherila urbana, o vanatoare de "dusmani" ai cinematografiei pe care trebuie sa-i starpim pe orice cale, mai ales prin aprecieri jignitoare la calitatea lor mentala.
cu ce il ajuta pe gorzo daca ii va insulta pe respectivii?
devine filmul romanesc mai bun?
nu.

are valoare purificatoare, sau de igiena culturala, cum vrei sa-i zici.

Malaele s-a suparat cand l-a atacat Gorzo pt Nunta Muta, dar sunt sigur ca acum sta mai mult pe ganduri inainte sa faca o trasnaie, ca-l stie pe "gorzoul cinefag" (cum i-a zis in iesirea aia negandita) la pândă. Si daca se teme de gura lui, poate face filmul mai cu grija.
Si uite-asa devine filmul romanesc mai bun.

Din päcate, da... Desi încä mai sper sä nu fie cazul, nu mi-e greu sä-mi imaginez cazuri de necesitate a aplicärii unor pedepse fizice - aruncarea cu rosii stricate, ouä clocite si pisici moarte, sau chiar bätaia propriu-zisä, corporalä, brutalä (un cap în gurä, cum bine preconizeazä Keepy - dublat si de-un sut în cur). Targeturi posibile: Eugen Serbänescu, Daneliuc, Nichitus...
Cel mai aproape de acest deziderat s-a situat, din câte stiu, Räzvan Penescu, care nu s-a sfiit sä huiduiascä la rampä o montare scenicä a lui Florin Fätulescu.

Tristul adevär e cä, uneori (nu atât de rareori pe cât ar fi acceptabil în ordinea fireascä a lucrurilor), chiar si pentru un intelectual fin, elegant, distins ca Andrei, atacul verbal dur e singura atitudine adecvatä.

mie imi place Gorzo. nu e genul de critic rigid si coleric, poti discuta cu el in contradictoriu pe un ton super elegant - am avut ocazia sa fac asta la cursurile de la UNATC si la cinecluburile Next de la Mall.....este un cunoscator foarte intim al filmelor, are o minte extrem de patrunzatoare, si este doxa de cunostinte......ca uneori este nevoit sa ia o pozitie foarte ferma, mi se pare normal.....iar criticul de arta are prin excelenta un dozaj minim (macar) de agresivitate la adresa artei, pt ca a critica presupune a spune, de multe ori, lucruri dure, negative.....

recunosc, nu cunosc cazul despre care vorbiti. dar toti criticii de pe lumea asta s-au trezit la un moment sau altul exagerand, sarind calul. nu e nici unul din ei sfinti si nu asta e menirea lor. nu sunt oameni de PR sau purtatori de cuvant ca sa promoveze imaginea buna a cuiva.

ru nu sari calul niciodata?

zic asa; de cele mai multe ori, Gorzo este cumpatat in exprimare. dupa cum ziceti voi, mai intinde si coarda uneori.

sa lase piatra jos cine.....

problema e ca andrei gorzo, aflat intr-un juriu cnc, a dat unda verde unui scenariu de mircea daneliuc, ulterior desfiintat de catre critica.
este vorba de Legiunea straina.
chiar in cronica filmului, gorzo spunea ca l-a recunoscut inca de la primele pagini pe mircea daneliuc drept autor si ca s-a luptat cu ceilalti membri ai juriului pentru a i se acorda o nota favorabila.
in excesul sau de zel, gorzo recunoaste ca a facut astfel o anumita presiune asupra membrilor juriului cnc pentru ca un scenariu lipsit de valoare sa obtina finantare.
pai ce tupeu mai poti avea acum, venind sa critici productiile incerte dpv calitativ sustinute de catre CNC, atata timp cat tu insuti ai promovat non-valoarea prin nota acordata??

iata, redau fragmentul din acea cronica:
Filmul nu merită văzut, după cum nu merita finanţat. N-ar fi fost finanţat dacă nu l-aş fi susţinut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în faţa obiecţiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă; deşi scenariul era nesemnat, după două pagini am ştiut cu cine am de-a face. Dilema mea de-atunci a fost: oare avem dreptul de a-i refuza finanţarea unui talent atît de artezian, fie el oricît de bezmetic? Acum ştiu răspunsul.

pai, domnule gorzo, dupa o astfel de fapta, cred ca ar trebui sa fii mai ponderat cu judecatile de valoare si cu preconizatele injuraturi adresate anumitor cineasti.

oh, God, nu stiam ca a sustinut scenariul la Legiune. acest film e cel mai de prost gust film pe care l-am vazut, iti vine efectiv sa iti borasti matzele, este un kitsch absolut, total, este esentza de kitsch!

am plecat de acolo oripilata si depilata in cap!

iata si linkul catre cronica de pe liternet:

http://209.85.129.132/search?q=cache...t= clnk&gl=ro

practic, omul recunoaste public ca a sustinut un rahat de scenariu, doar pentru ca s-a gandit ca daneliuc, cine stie cum, il va ridica valoric prin regie.
apoi, scrie o cronica in care atribuie filmului eticheta de non-cinema.
bravo, domnu gorzo, la mai mare!
esti rafinat, inteligent, chestii, dar mai faci si dumneata cate o manarie pe la CNC-ul pe care-l critici din toti porii!
din partea mea, ai toata lipsa de respect!

poate a facut o greseala pe care nu a realizat-o, pur si simplu....de ce sa fie manarie? poate scenariul nu e kitschos ca ecranizarea, poate e de mai mult bun simt.....daneliuc a fost extraordinar candva, de ce sa nu incurajezi un regizor potent, mai ales daca vine si cu ceva palpabil care pare a fi bun?

illo,

eu subliniez altceva.
gorzo, ca membru al juriului cnc, isi da seama ca scenariul pe care-l citeste ii apartine lui daneliuc, un regizor important.
din acel moment, el nu mai judeca obiectiv acel script, ci prin prisma reputatiei celui care l-a scris.
daca autorul scenariului era gicu sandulescu din turda, mai primea avizul incurajator al lui gorzo?
nu.
iata de ce prin cnc trec scenariile de doi lei.
pentru ca, uneori, cate unui membru al juriului i se pare ca recunoaste mana maiastra a unui regizor consacrat.
ok, putem fi de acord ca astfel de lucruri se intampla in cazul unor jurati corupti, nu?
oameni de mare onoare precum gorzo par iesiti din cercul suspectilor, nu?
ne-am putea imagina ca ei judeca scenariul, nu pe autor.
si, totusi, iata ca nu se intampla asa.
si astfel, ce parere sa mai am despre gorzo, cel care, desi da lectii de moralitate si care isi propune sa-i injure pe regizorii fara valoare, a girat un scenariu scris de catre un regizor aflat actualmente in postura non-valorii?

da, ai dreptate pt motivul ca acum daneliuc sucks

dar si eu daca as recunoaste ca citesc un scenariu al cuiva care a avut succese rasunatoare, l-as promova pt ca acel regizor a demonstrat si mai poate demonstra

ce e rau in a promova scenariul cuiva talentat?

fara intentia de a-l supara pe Mihnea si pentru ca tot sunt la capitolul Legiunea straina, nu pot sa nu remarc pe liternet doua cronici diametral opuse scrise de acesta.
una se numeste: O revenire promitatoare - Legiunea straina, iar cealalta "Legiunea straina...de arta si meseria filmului".

pai ori e promitator filmul, ori e strain de arta cinematografica?

e rau, pt ca scenariul nu poate fi unul superb, iar filmul un rahat, atata timp cat au acelasi autor.
iar daca mergem pe principiul ca nu e rau sa promovam scenariile regizorilor talentati, atunci la ce bun concursul CNC si secretizarea acestuia?

varian a doua. filmul ala nu se poate numi film, este ORIBIL. orice telenovela il depaseste in valoare, in eleganta, mesaj, scenariu, muzica, personajel.

keep,
din declaratia lui gorzo reiese exact inversul a ce spui tu: "in excesul sau de zel, gorzo recunoaste ca a facut astfel o anumita presiune asupra membrilor juriului cnc pentru ca un scenariu lipsit de valoare sa obtina finantare."
NU!
Daca citesti mai atent declaratia, scenariul ERA de valoare, sau cel putin asa i s-a parut lui AG iar filmul (regizorul) l-a stricat (forfota fara sens, dialoguri ininteligibile)

Dilema lui era "oare avem dreptul de a-i refuza finanţarea unui talent atît de artezian, fie el oricît de bezmetic?" cu alte cuvinte si-a dat seama ca e Daneliuc, ca va face probabil iar o "istericala filmata" cum ne-a obisnuit in ultimii ani, dar s-a intrebat daca are dreptul sa-i refuze finantarea, SCENARIUL FIIND BUN si dovedind un talent artezian.

Deci si-a dat seama ca e Daneliuc, dar nu in sensul: a, uite-l si pe Daneliuc, febletea mea, aranjamentul meu, ci dimpotriva: aoleu, ce scenariu bun si ce pacat ca e al lui Daneliuc, care cine stie cum o sa-l faca. Lucru care s-a si confirmat, ca filmul a iesit prost.

Si nu-i spune "presiune" unui efort de "sustinere... in fata în faţa obiecţiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie" pentru ca pare o interpretare rauvoitoare.

Cred ca nu ai citit atent cronica aia.

pai problema devine demna de un intelept Solomon:

ce sa faci?
Sa dai ok unui scenariu bun, chiar daca ai garantia ca va iesi un film prost?
Sa nu dai ok unui scenariu bun stiind ca va iesi prost, si sa incalci astfel obiectivitatea judecarii scenariului?

Observatie: totusi, concursul de la CNC nu e unul de scenarii, e de proiecte. HBO are concurs de scenarii (si altii). La CNC conteaza si regizorul, dosarul cuprinde multe alte docomente in afara scenariului. Asta vad ca se cam uita.