"Pescuit sportiv"
 

Nu e mare pierdere daca nu-l vedeti.
Nu spune nimic interesant.
E filmat intr-o maniera interesanta, dar nu reusesc sa-mi dau seama de ce a trebuit sa aplice tehnica unghiului subiectiv pe tot parcursul filmului.
Ar fi iesit mai bine ca scurt-metraj.
Poza aia cu Maria Dinulescu parea atat de promitatoare...

Deocamdata, Adrian Sitaru nu a spus mai nimic interesant in filmele pe care le-a facut, sau daca a facut-o poate ca pentru mine nu a fost interesant.

Nici n-o sã vezi performanþã prea curând la noii regizori români.
Mai ales atâta timp cât vor copia minimalismul lui Puiu ºi Mungiu.
Vãzând Joi, mi-am dat seama de aceastã direcþie greºitã a cinematografului românesc, care crede cã poate filma la nesfârºit cadre fixe cu discuþii banale ºi muieri care se piºã la budã.

Nimic din toate astea nu bate secventa cand isi spala Dragos Bucur p**a in Boogie. :lol:

Re: "Pescuit sportiv"
 

dar unde l-am putea vedea?

Eu l-am primit pe DVD de la un prieten.
O sa apara in cinema-uri la noi prin Februarie parca.

Revin imediat !

Re: "Pescuit sportiv"
 

Glumesti nu?
Ma gandeam eu...
Cred ca filmul merita numai laude. Dialoguri bune, comicul de situatie, personaje comice. Cadrele subiective se sustin singure. Nu mai ai nevoie de altceva.

Insa la imagine se mai intampla ceva f interesant.
Deci, doua personaje stau la discutii. Daca aveai plan si contra plan, in mod logic distanta dintre personaje ramane aceasi (punem situatia in care personajele nu se deplaseaza). Distanta nu se schimba, in cazul lui Sitaru luam doar fragmentul in care Ana/Violeta discuta cu Mihai jos pe presulet. Insa la Sitaru si unghiurile subiective se intampla ceva f inteligent; din ungiul lui Mihai, Ana/Violeta poate fi observata la PP-(larg) insa din unghiul Anei/Violetei (reamintesc ca distanta dintre personaje a ramas aceasi) Mihai e la un GP-strans. In mod normal treaba asta n-ar trebui sa se intample, pentru ca Ana/Violeta nu se aproprie de Mihai si nici zoom cu ochii nu poate sa dea :p. Insa faza tot ramane in picioare.
La prima vede asta poate sa fie gresala, insa nu e! Ceea ce Sitaru vrea sa ne comunice aici este nimic altceva decat sinceritatea cu care vorbeste Ana/Violeta si mai mult decat atat... seriozitatea, atentia pe care i-o acorda lui Mihai. Stim cu totii ca atunci cand suntem foarte atenti cu privirea pe un anumit obiect/om nu mai vedem nimic altceva decat acel obiect sau fata respectivului. Ba mai mult de atat, se creaza acea senzatie de zoom, un fel de iluzie optica, in care obiectul respectiv pare mai mare/ mai aproape de noi.
Sitaru nu vrea sa imite minimalismul lui Puiu! Dovada clara sta in faptul ca el vine cu ceva nou; curajul de a face un film [cap - coada] doar din unghiuri subiective.
Felicitari si tot asa!

PS: Daca stam sa ne gandim Puiu i-a cam croit drum catre Palm D'or lui Mungiu. Dar nu se pune problema asa. Fiecare isi are meritul lui. ('Joi' nu merita bagat in seama aici pentru ca toti si-au dat seama de prostia filmului, mai putin criticii care iubesc sexul in film, nuditatile si pornografiile)

Re: "Pescuit sportiv"
 

Nu prea glumesc, am spus in continuarea mesajului ca nu spune nimic interesant din punctul meu de vedere...adica...nu ma atrage cu nimic pe mine, personal.
Filmul e bun, am gresit cand am spus ca nu e mare pierdere daca nu-l vedeti...l-am vazut a doua oara si am inteles mai multe...va recomand sa-l vedeti.
Voi reveni si eu cu o cronica mai pe seara.

Te inteleg.
Dar atunci cand spui ca nu conteaza daca-l vedem sau nu doar pentru ca tie nu-ti spune nimic... eh, faza asta imi cam da senzatie ca mai ai(si trebuie) [de] batut mult drum pe calea catre veridicitate si corectitudine in afirmatii. Mai ales cand vine vorba de filme...
Deci... te grabesti sa faci afirmatii gratuite.
Nu stiu daca o sa se mai poata numi cronica, ce ai sa scrii, dupa o asemenea afirmatie. :hmm:

PESCUIT SPORTIV – premise false
Un bãrbat obiºnuit, spãtos ºi cam burtos, iese pe o uºã obiºnuitã a unui bloc obiºnuit, ca în toate filmele noastre româneºti cu care deja ne-am obiºnuit. Unghiul de filmare, cu importanþã majorã în construcþia dramaturgicã, este unul neobiºnuit, crede regizorul, directorul de imagine, sau cine o fi avut ideea de a filma din acel unghi. Adicã subiectiv, ca ºi cum camera de filmat s-ar afla în ochiul/ochii unuia dintre personaje. Ca urmare, individul din cadru este filmat din spate ºi e pregãtit sã meargã la pescuit. Dupã titlu. Bãrbatul, care între timp vedem cã are barbã, ajunge la o maºinã obiºnuitã ºi depune ustensilele obiºnuite în portbagajul acesteia. Aici auzim ºi vocea “ei”. Adicã a soþiei, bãnuim noi, dar e o pistã falsã, vedem mai încolo. Aici înþelegem cã (scuzaþi) camera de filmare se aflã în ochii soþiei, care îºi urmeazã soþul îndeaproape, deci îl vede din spate. Numai cã nu poate þine capul drept, din cauza greutãþii, probabil, ºi imaginea se tot bâþâie în sus ºi în jos, la stânga ºi la dreapta. Ajunºi la maºinã, speram ca unghiul subiectiv sã se termine, dar cred cã, datoritã bugetului redus, echipa nu a fost dotatã cu trepied, aºa cã tot filmul a fost tras din mînã. Ca urmare, a trebuit sã mã mut pe ultimul rând de scaune, ca sã nu vomit.
Pe parcurs aflãm cã nu era soþia ci amanta. De fapt el era amantul, pentru cã ea era cãsãtoritã, el nu ºtim dacã era cãsãtori, ºi nu vom ºti vreodatã. Din aceastã perspectivã, înseamnã cã ea venise la blocul lui, deci, dacã (scuzaþi) camera de filmat se afla în ochii ei, trebuia sã-l vadã pe bãrbat din faþã, când acesta ieºea. Dar, în sfârºit, sunt probleme pe care un spectator obiºnuit nu poate sã le judece.
Vreau sã trec mai repede peste drumul strãbãtut prin oraº pâna la iarba verde, ceea ce la vizionare mi-a fost destul de greu. Pe acest traseu, însã, aflãm lucruri importante. Tot aºa, bâþâind camera de filmat aflatã pe capotã, cã, v-am spus, trepied nu aveau, ba spre ea, ba spre el. Uitam sã spun, nu ºtiu de ce, nu l-a lãsat pe el la volan. Acum ºtiu de ce, dar nu spun, deocamdatã. Dintr-o discuþie obiºnuitã ca între un soþ ºi o soþie, care nu mai erau aºa de tineri, ne dãm seama cã nu rezultã cu ce se ocupa ea, dar nici nu avea importanþã, ºi cã el era profesor de matematicã, dar avea principii ºi îºi dãduse demesia pentru cã scorpia de directoare nu-l lãsa sã lase repetenþi. Cine lucreazã în învãþãmânt ºtie cã o directoare coruptã n-are ce-i face unui profesor titular, mai ales dacã acesta are principii. Dar nu toatã lumea lucreazã în învãþãmânt. Sau poate era suplinitor, ºi nu-i dãdea continuitate, asta, da. Dar în acest caz nu mai era cazul sã-ºi dea demisia. În fine, aºa e filmu’.
Problema e cã ea loveºte cu maºina, la o vitezã de cca 20 km/h, o prostituatã, aflatã nu pe centurã, ci pe un drum forestier. Nu noapte, nu ceaþã, nu tufiºuri, nu nimic, ºi poc, o loveºte. ªi o omoarã, ce mai. Profesorul îi ia pulsul la carotidã, la încheietuta mâinii, îi pune oglinda la nas, sã vadã dacã o abureºte, dar nimic. Acum înþelegem de ce nu trebuia sã fie el la volan, pentru cã urmeazã propunerea sã ia totul asupra lui, aºa de mult o iubea. ªi mai înþelegem de ce trebuia sã fie de matematicã, cã (scuzaþi) ãºtia-s mai proºti. Profesorii de biologie, de exemplu, nu dau greº la recunoaºterea semnelor vitale. Aveau douã posibilitãþi: s-o abandoneze pe fatã, sau s-o ducã la spital ºi el sã se predea. Ea nu acceptã, pentru cã ºi ea îl iubea enorm, dupã cum declarã, dar nu concepe sã afle soþul cã ea era în pãdure cu amantul, care o tot stresa sã promitã cã-i va spune soþului de relaþia lor. Aºa cã o abandoneazã în pãdure. Dar, brusc, instantaneu ºi dintr-o datã, fata îºi reviene. Eu am mai vãzut asta, la televizor. Personajul era interpretat de Dem Rãdulescu. Îl loveºtre cu maºina pe Radu Gheorghe, care era mergãtor-pe-jos, ºi îl abandoneazã la marginea drumului. Tocmai când conºtiinþa învinge ºi se hotãrãºte sã se predea, îi apare în casã Radu Gheorghe, viu ºi nevãtãmat, în carne ºi oase, nerupte. Prietenii ºtiu despre ce e vorba.
Prostituata îºi revine, dar problema nu se rezolvã, dimpotrivã. Fata îi putea ºantaja pe cei doi amorezi. Asta, în mintea lor. A lui de profesor de matematicã, a ei de nu-ºtiu-ce. Pentru cã în mintea prostituatei, dupã cum declarã, era limpede cã nimeni n-ar fi crezut-o, mai ales în lipsa totalã a martorilor. ªi totuºi, îi ºantajeazã. Refuzã banii, pentru cã banii nu aduc fericirea. Lui îi propune sã facã dragoste cu ea. De fapt, e prea mult spus “dragoste”, sã “i-o punã”, atât. Iar pe ea vrea sã o pipãie, cã se pricepe mai bine decât bãrbaþii. Ceea ce ºi face. Pe el se duce ºã-l aºtepte în pãdure.
Se lasã seara. El se pare cã n-a ajuns în pãdure. Sau poate c-a ajuns. Fata era prin mijlocul bãlþii ºi striga dupã ajutor. Nu ºtim dacã a salvat-o cineva. Se poate cã da, sau s-a salvat singurã, sau s-a prefãcut, pentru cã la sfârºitul filmului avea camera de filmat în ochi ºi o tot bâþâia printre copaci urmãrind maºina cu cei doi amorezi care se îndepãrta prin hârtoape.
Oricum, prostituata, care nu era de lux, de hotel de 7 stele, nici mãcar de centurã ci de drum forestier, reuºeºte, cu inteligenþa sa nativã, sã demaºte ipocrizia celor doi, termen necunoscut ei, din propriile-i declaraþii. Le zdruncinã acestora încrederea reciprocã ºi îi face sã se certe, deºi de la începutul filmului s-au tot certat. El chiar îi spune cã o iubeºte, ce tot p…la lui îl tot suspectezã, ºi ce pz..da mãsii nu înþelege. La care se adaugã vreo 4 perechi de palme.
Filmul a fost apreciat pentru bugetul redus, nu are decât trei personaje principale, nu are personaje secundare, cele care mai apar prin film fiind în plus.
Senzaþia mea este cã filmul se bazeazã pe niºte premise false, unele mai greu, altele mai uºor de evitat. Accidentarea fetei nu este verosimilã, nu e convingãtoare ºi nici mãcar, cum spuneam, originalã. Despre amant, ce sã mai zic ! Un tip burtos, cu faþã de bidon turtit, sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

films4all, ti-am mai spus si iti mai spun: nu ma mai baga in seama, lasa-ma in prostia mea, te rog.

dude.. Bollshit. Big Bollshit!
Ideea e ca ceea ce ai scris tu este egal cu zero. Se pare ca n-ai reusit sa vibrezi cu filmul si nici sa-i intelegi substraturile si dau doar un exemplu:
Directoarea ii propune profesorului de matematica sa nu lase repetenti. Vorbim de oameni aici nu? Bun... deci un robot (profesor) ar face ce zice directoarea sau daca ar fi fost un robot setat sa lase corigenti atunci discutia dintre robot si directoare nu s-ar mai purta.
Dar nu! Profesorul e om si are si el principiile lui. Despre asta e vorba. E logic faptul ca profesorul... indiferent de materie se mai sfatuieste cu directoarea din cand in cand, daca sa lase sau nu corigenti, bineinteles, isi subliniaza si principiile lui insa directoarea are alte principii si cum ea e sefa el cam este nevoit sa faca ce vrea ea. Insa el e mandru si tine la principiile lui si nu vrea sa se lase calcat in picioare si atunci se gandeste, doar sa gandeste nu si face... deci se gandeste sa-si dea demisia, lucru pe care si eu l-as face/gandi. Pai nu? Ma duc acolo unde principiile imi sunt respectate. Pentru el ...decizia asta era mai mult ca pozitiva si nu doar o decizie; sunt n scolii [BUNE] care l-ar primi.
Dar nu se pune accent pe treaba asta. In final... e vorba de oameni, situatii de viata, rasturnari de situatii, mentalitati ... PRINCIPII. = in final proful nostru invata sa renunte la principiile lui si nu-si mai da demisia.
Si asta era doar un exemplu. Te rog sa incerci sa te abtii cand devii prea personal.


Dude.. n-am cum sa te las in prostia ta pentru ca imi esti prieten si vorbersti despre filme nu despre politica/sport/ etc.
Apoi... cand imi ceri diferite lucrui... atunci nu-mi mai zici sa nu te bag in seama? Incep din ce in ce mai mult sa-mi dau seama ce fel de om esti; esti un om fals. Pe interes.
Imi pare rau pentru tine atunci...
Bine! Nu te mai bag in seama! Insa , sa tii minte: cand ai sa scrii despre filme si o sa am si eu ceva de zis atunci nu am sa te bag pe tine in seama ci cuvintele pe care le scrii.
In rest... Bafta!

Esti un nesimtit sa spui ca eu sunt "pe interes". Te-am rugat sa-mi faci rost de un dvd acum douazeci de ani, nu ai facut rost, iar acum ma jignesti.
Du-te invartindu-te, ca nu am nevoie de prieteni ca tine.

:lol: stricam saracul topic
Ma duc... ma duc. Ideea e ca tu tot asa ai sa ramai din cate vad.
Si nu era doar dvd-ul... din cate imi aduc aminte.
Ma rog, cu ocazia asta afli dc nu ti-am facut rost de dvd [si ce mai era( uit' ce bine se leaga lucrurile :happy: )] : incepusem sa-mi dau seama who you realy are! That's it! Nothing more.
Aici e dovada in scris who you are!

Ok. Asta inseamna ca nu o sa ma mai bagi in seama?
Atat iti cer, nimic mai mult.
Merci!

Cu placere!
Altadata nu mai cere! :lol:

Motanule Mirodoni, pe langa faptul ca e foarte savuroasa compunerea ta, ceea ce ai punctat este corect, valabil, dar partial, lasandu-ne impresia ca esti partinitor. N-ai spus de jocul psihologic foarte smart construit replica dupa replica de Sitaru, un spectacol in sine, nici de modul in care evolueaza personajele - cel al lui Titieni o lasa la sfarsit pe prostituata sa se inece (cel putin asa crede el) desi la inceput spunea ca viata oricarui om conteaza, "ce daca este prostituata"...

2. Cum adica Titieni nu arata a amant? Arata a om obisnuit, ca si Iubi; Sitaru cred ar fi cazut in formalism sa puna un baRbat, genul gigolo/june-prim/sex animal in acest rol. Si iubi poate s-a indragostit de el pentru principiile lui. Sitaru cred ca a vrut un personaj care sa atraga prin latura interioara, psihologica. Admit insa ca ce am vazut era un cuplu care functiona ca sot si sotie; cu amanta nu te duci la picnic, ci te duci sa i-o tragi; dar poate ca Sitaru a vrut sa mentina genul asta de mister asupra raportului in care sunt cele doua personaje pana la marturisirea provocata de Ana.

films4all,
1. ai facut o observatie foarte buna cu unghiul de filmare si cat de strans era cadrul pe Ana si Mihai
2. De cand esti asa sententios?

3. Pentru afirmatia adresata lui mirodoni: esti banat pana luni la ora 11.45

@Bogdan.Andro ºi ceilalþi
Cred cã ai înþeles greºit, pentru cã nu m-am exprimat corect/complet. Era o ironie, care abia la sfârºitul paragrafului este evidentã. Adicã nu cred cã o prostituatã de rangul celei din film poate sã ducã la o astfel de rãsturnare de situaþie. Care, oricum, era rãsturnatã, dupã cum spuneam, adicã cei doi nu prea se înþelegeau.

@films4
Cum adicã sã mã abþin dacã sunt prea personal ? Asta înseamnã cã am personalitate, am pãrerea mea. Tu vorbeºti din cãrþi ºi din ce te-au învãþat profesorii tãi, nu eºti personal, eºti accelerat. Te dai mare la apã micã. Ai ales cel mai nefericit exemplu, despre care tu nu ai habar, nu eu. De unde ai înþeles tu cã nu-ºi mai dã demisia?
Vino cu argumente la exemplul acesta:
Senzaþia mea este cã filmul se bazeazã pe niºte premise false, unele mai greu, altele mai uºor de evitat. Accidentarea fetei nu este verosimilã, nu e convingãtoare ºi nici mãcar, cum spuneam, originalã. Despre amant, ce sã mai zic ! Un tip burtos, cu faþã de bidon turtit, sã mã scuze interpretul, ºi pãros pe deasupra ºi ºomer, dar cu principii. ªi nici mãcar nu e un tip înþelegãtor. ªi n-ar fi nimic, dar nici nu prea i se mai scoalã.

@Gloria
Crezi cã l-am atacat la persoanã pe films4 când i-am zis cã se dã mare la apã micã ?
Sã mã scuze. Ce zice el, atunci când are dreptate, þine de alfabetul cinematografic. Vãd cã-l încurajezi, e bine, dar începe sã se umfle în pene.
Cum bine ai observat, eu nu am scris o cronicã a filmului. Este opinia mea, pe care corect ai numit-o compunere, uneori îi spun text. Nu am comentat jocul actorilor sau evoluþia personajelor, las asta altora, dornici de afirmare. Dacã n-am spus nimic, înseamnã cã e de bine.
Cât despre intenþiile lui Sitaru, cam mulþi “poate”. Poate a vrut sã spunã asta, poate a vrut sã spunã astalaltã. Dacã a vrut sã arate latura interioarã, atunci s-o arate. Eu comentez ce am vãzut. Evident cã ar fi cãzut în formalism, dacã angaja un gigolo. Evident cã, dacã era vorba de o familie, aparent perfectã, ºi apãrea o prostituatã care le demonstra cã sunt ipocriþi, cãdea peste alt film. De fapt alte filme, care au fost fãcute deja. Sunt convins cã sunt persoane capabile sã le ºi numeascã, numai cã nu au vãzut încã filmul lui Sitaru. Nu înseamnã cã a salvat sitaþia renunþând la tiparul amantului ºi recurgând la antiamant. A þinut figura cu antieroul, gen Colombo, fãrã muºchi, aparent prostãnac, dar inteligent.
Nu rezultã, cum zici, cã o lasã pe prostituatã sã se înece. ªi nici nu era cazul sã se înece. Nu-l vãd în stare s-o salveze, asta merita spus.
Nu e vorba cã Titieni nu aratã a amant, aici am exagerat puþin, evident. E vorba cã nu este amant. Oricât am vrea sã evitãm ºabloanele, femeia trebuie sã gãseascã la amant ce nu gãseºte la soþ. Inclusiv bani, nu neapãrat tandreþe ºi înþelegere. Nu înseamnã, cum sugera Bogdan.Andro, cã dacã poþi prinde peºte de dragul pescuitului sportiv, poþi avea un amant, doar aºa, ca sã te aflii în treabã.
Dacã plecãm de la premisa cã “poate” Sitaru a vrut sã facã un film despre proºti, atunci a reuºit. Filmul este adevãrat, este real, este veridic, este perfect. Mult mai greu este sã faci un film despre oameni inteligenþi. Chestia cu oameni obiºnuiþi e cam puþin.
În ce-l priveºte pe films4, ai fost prea durã. E suficient “mustrare în faþa clasei”. Nu trebuie eliminat. Eu cred cã nu e chiar aºa rãu. Te rog sã-i dai drumul, cã nu muºcã. Vorbesc serios. Dacã are argumente, sã-mi despice textu-n patru ºi sã-mi comenteze fiecare parte. De luni nu cred cã voi mai fi aºa disponibil.

Excelent textul tãu, Mirodoni!

"Pescuit sportiv" - Un nou pariu câºtigat
Cuþitul în apã... danubiano-ponticã

Printre reuºitele "generaþiei minimaliste", sau cum s-o numim, "pariurile" par sã se afle la mare cãutare: cuplul claustrat din "Elevatorul" lui Dorobanþu, talk-show-ul lui Porumboiu din "A fost sau n-a fost", amãgitoarea platitudine din "Boogie" al lui Radu Muntean, lentorile lui Cristi Puiu, în "Moartea domnului Lãzãrescu", dezinvoltura de moravuri din "Legãturile bolnãvicioase" ale lui Giurgiu, sau fineþea banalitãþii lucrate în filigran din bijuterii de scurt-metraj ca "Lampa cu cãciulã" de Radu Jude, "Joi" de Hadrian Marcu, "Ajutoare umanitare" de Hanno Höfer, ori absurdul delirant din pastilele lui Igor Cobileanski... Nu e de mirare, aºadar, cã Adrian Sitaru are curajul de a pune ºi el un pariu iconoclast cel puþin incitant, propunându-ºi un film compus sutã la sutã din unghiuri subiective. Drept pentru care, consider cã ºi analiza sa meritã o abordare mai puþin convenþionalã, pornind tocmai de la acest element formal, pentru a pãtrunde abia ulterior în fondul filmului.
Avem de-a face cu trei personaje principale, angajate într-o relaþie dinamicã, instabilã ºi care, pornind din start de pe un palier de tensiune înalt, ajunge la intensitãþi extreme. În jurul lor, graviteazã pasager ºi câteva figuri episodice, cu roluri strict auxiliare. E foarte interesant felul cum Sitaru împrumutã cu precãdere camerei perspectivele celor trei protagoniºti (în ciuda atitudinii sale adverse, ar fi totuºi cam greu s-o etichetãm pe Ana-Violeta ca "antagonistã", triunghiul având un echilibru în continuã miºcare), iar în momentul când intervine ºi câte un alt personaj (Ionuþ, pãdurarul, ºoferul de camion, etc.), i se substituie ºi acestuia, reuºind astfel sã cuprindã în cadru întregul trio central, ºi oferind deschidere ºi elasticitate viziunii de ansamblu. Examinând cu atenþie profesionalã filmul, vom remarca rigoarea cu care autorul îºi urmãreºte procedeul, atât la nivel tehnic, cât ºi în plan estetic - de la detaliile meticuloase ale coborârii ochilor spre mâini, volan, brichetã, etc., pânã la construirea relaþiilor de privire între personaje ºi implicarea în stãrile lor afective (inclusiv prin folosirea focalei lungi, cu cadrul strâns la prim-plan sau grosplan, atunci când concentrarea personajului substituit o justificã, deºi distanþa fizicã e mai mare - un elocvent exemplu de polivalenþã asumatã conºtient ºi creator a noþiunii de "unghi subiectiv"). Desigur, la fel de conºtient (ºi creator) îºi asumã autorul ºi neajunsurile acestui tip de perspective, prin mobilitatea complet neortodoxã ºi dãtãtoare de vertijuri a camerei - e inevitabil rapelul la "Blair Witch Project" ºi "Cloverfield", cu precizarea cã acolo chiar aparatul de filmat în sine era personaj (iar de aici, ar merita sã dezvoltãm o întreagã disertaþie despre implicaþiile multilaterale ale acestui tip de convenþie, în diversele sale forme). În majoritatea cazurilor, imperfecþiunile inerente ºi voite ale procedeului dau rezultatele scontate, starea de ameþealã (resimþitã efectiv la nivel fizic de unii spectatori) suprapunându-se peste creºterea inexorabilã a tensiunii ºi terorii suferite de cei doi (anti)eroi. Totuºi, am senzaþia cã ar fi fost loc ºi pentru o calibrare mai atentã a acestor miºcãri deconstructiviste, spre a menþine disconfortul la limita idealã dintre legitim ºi inestetic - deºi, recunosc, s-ar putea sã fiu super-cusurgiu; avem de-a face aici cu acel tip de dozaj farmaceutic al mijloacelor de expresie propriu ºi minusculelor imperfecþiuni pe care le-am identificat (sau, cel puþin, aºa cred), la opere ca "Moartea domnului Lãzãrescu" sau "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile".
Unul dintre principalele motive pentru care semi-artificiul lui Sitaru reuºeºte atât de bine, fiind pe cât de precis coordonat, pe-atât de solid justificat, constã în sistemul de relaþii ale actorilor - cu partenerii de joc, cu regisorul, cu scenariul. Din capul locului, personajele se disting printr-o construcþie meticuloasã la nivelul identitãþilor, temperamentelor ºi detaliilor, oferind partituri extrem de solide - realiste, absolut credibile, precum ºi, totodatã, insolite (prin aceasta, Sitaru confirmându-ºi ºi talentul dramaturgic - cu precizarea cã scriptul dezvoltã o idee a lui Radu Jude). În continuare, scenaristul/regisor ºi-a ales cu mare scrupulozitate interpreþii, pe parcursul unor probe de casting exigente, dupã care au insistat cu toþii o varã întreagã asupra repetiþiilor - un mod matur ºi ideal de a lucra, aflat la antipodul însãilãrilor penibile ale atâtor fãcãtori de filme care conteazã mereu, motivat dar cel mai adesea ne, pe improvizaþiile la filmare. Când în sfârºit au dat "motor", triunghiul personajelor dobândise cea mai solidã consistenþã, iar "starea" actorilor vibra la intensitate maximã - ceea ce se simte permanent pe ecran, în cel mai bun sens, potenþând aºa cum spuneam jocul unghiurilor subiective.
Evident, se impune sã subliniem ºi rolul decisiv al directorului de imagine Adi Siliºteanu, care dincolo de înnebunitorul tur de forþã al substituirilor (nu e nevoie de un efort prea mare de imaginaþie ca sã deducem ce înseamnã pentru un operator sã filmeze subiectivul ºoferiþei în mers, de exemplu), surprinde cu acuitate atât prozaismul ambianþei urbane din primele secvenþe, care fixeazã de la început concepþia realistã a filmului, cât ºi detaliile decorului natural în care se desfãºoarã partea principalã a acþiunii: în faþa camerei lui, pãdurea, malurile lacului, drumurile de þarã, devin spaþii incerte ale unui labirint de unde pândesc ameninþãri vag definite - cu atât mai paranoide, cu cât obiectivul identificã ºi speculeazã cu stil ºi ironicã savoare, în cheie antiteticã, "poezia naturii": o poieniþã luminatã pieziº printre coroanele copacilor, prelingeri printre ierburi înalte ºi flori de câmp, contemplãri ale cerului albastru cu scame de noriºori albi ºi pufoºi, toate acestea permeate de senzaþia continuã a unui ºtreang care se strânge inexorabil în jurul gâtului. (Unul dintre cele mai inspirate momente, în acest sens, e cel al “învierii” Anei-Violeta: compoziþia cadrului din miºcare, în timp ce tânãra crezutã moartã se ridicã treptat, mimând buimãceala, vãzutã din spate, efectiv îþi dã fiori – ca ºi cum din pãmânt s-ar înãlþa treptat o forþã teluricã si distrugãtoare…)
Contribuþii discrete îºi aduc compozitorul Cornel Ilie, a cãrui muzicã fuzioneazã pânã la auto-estompare cu ambianþa ºi starea de ordin general, ºi scenografia, relizatä în tandem de regisor ºi operator (cu participarea actorilor la alegerea costumelor), completând fãrã ostentaþie umanitatea personajelor prin compunerea unor þinute banal-caracteristice (în special cea a prostituatei, evident, cu stridenþele sale inerente, armonizându-se discordant cu hainele de picnic ale celor doi - plus coordonarea atentã a vestimentaþiei celor câteva personaje de plan secund), completate cu elemente de recuzitã economice ºi subtile. La fel ca George Dorobanþu, în "Elevator" (film cu care "Pescuit sportiv" se înrudeºte strâns, prin specificul de proiect independent, digital ºi virtualmente fãrã buget), Sitaru ºi-a montat singur materialul, completându-i astfel atât hurducãturile schismatice, proprii fracturilor de tensiune în crescendo, cât ºi fluenþa de fond; din pãcate, se remarcã pe alocuri ºi câteva scãpãri de racord sau "sãrituri de montaj" nefericite (capcanele pariului cu ambiþia subiectivelor, de!), însã puþine la numãr ºi atât de fine încât un ochi mai neavizat poate luneca peste ele fãrã probleme.
În orice caz, e indiscutabil cã toate aceste virtuozitãþi certe riscau sã cadã în teribilism superficial, dacã n-ar fi avut suportul unui strat uman atât de solid ºi bogat în sensuri - zona în care autorul filmului ºi cei trei actori exceleazã cu adevãrat. De mult aºteptam sã-l mai vãd pe Adrian Titieni într-un rol pe mãsura datelor sale actoriceºti: inteligenþã a abordãrii, rafinament matur al mijloacelor de expresie ºi, evident, fizionomia sa atât de ofertantã, de bãrbat urâþel-simpatic, cu o stranie combinaþie de aparentã încremenire peste o mare mobilitate interioarã. Personajul sãu combinã într-un echilibru instabil ºi, de aici, dinamic, generalul cu individualul, obþinând una dintre acele rare instanþe ale particularului (monadã supremã a esteticii), aici la nivel caracterologic. Mihai e profesor de matematicã la o ºcoalã, om cu principii morale în care crede sincer (a preferat sã-ºi piardã slujba, mai degrabã decât sã treacã niºte corijenþi la instigarea directoarei, ºi insistã ca relaþia amoroasã ilicitã sã porneascã totuºi spre recunoaºtere ºi oficializare), dar pe care i le va pune amarnic la încercare neaºteptata evoluþie a weekendului în care spera sã se relaxeze cu amanta - amantã, în treacãt fie spus, puþin cam cãsãtoritã... În rolul ei, Ioana Flora îºi justificã datele actoriceºti afirmate la debutul din "Marfa ºi banii", creionând din tuºe subþiri ºi precise o Mihaelã (semnificativã stereotipie onomasticã) acru-chichiricioasã, senzualã ºi cam labilã nervos, vulnerabilã dar ºi cinicã. De pe tot parcursul evoluþiei sale interpretative, urmãritã cu siguranþã ºi o rarã dezinvolturã, am reþinut în special prima izbucnire istericã, în momentul imediat anterior încercãrii de a se debarasa în pãdure de presupusul "cadavru", ºi mai ales secvenþa de lesbianism, în care actriþa sugereazã cu o admirabilã economie de mijloace conflictul emoþional al personajului: a acceptat compromisul printr-un târg de o moralitate mai mult decât îndoielnicã, suportã scrâºnind din dinþi tuºeurile vaginale ale prostituatei, dar în acelaºi timp nu-ºi poate reprima primele tresãriri de excitaþie fizicã... Sau, ca detaliu realist de compoziþie a personajului, ticul verbal “despre asta-i vorba” – preluat cu sarcasm semi-constient, în final, ºi de Ana-Violeta…
Fãrã doar ºi poate, însã, greul îi revine Mariei Dinulescu, care dupã un parcurs pe cât de bogat, pe atât de sinuos - douãzeci de roluri în opt ani de carierã, oscilând între extreme ca "Dincolo de America" ºi "California Dreamin' (nesfârºit)" - atinge aici primul pisc cu adevãrat superlativ. Personajul e atât de cotoios, încât pariul (din nou un pariu, actoricesc de astã datã) nu prea lasã loc pentru jumãtãþi de mãsurã: sau strãluceºte orbitor, sau se pierde în gaura neagrã a penibilului. Rar am întâlnit o atât de adecvatã încarnare (ºi definire) a ceea ce înseamnã perversitatea: Ana-Violeta îºi "pescuieºte sportiv" victimele (evident, ei îi aparþine acþiunea din titlu - semnificatvã fiind ºi varianta internaþionalã a acestuia: "Hooked" / "Agãþat", "Prins în cârlig") numai ca sã se joace cu ele ca o pisica, sau mai bine zis ca un pescar care, încântat nevoie-mare cã peºtele a muºcat, nici mãcar nu-l mãnâncã, aruncându-l înapoi în apã - adicã, sadism gratuit, deghizat cu imperialã ipocrizie în "sportivitate". Cu o splendidã ironie a scenariului ºi dialogurilor, personajele converseazã inconºtient pe aceastã temã, explicitând fãrã pic de ostentaþie universul semantic ºi conþinutul de idei al întregului film. Din aceastã perspectivã, personajul se impune de bunã seamã ca unul dintre cele mai izbutite din filmul românesc: situatã intelectual la nivelul acelei irezistibile isteþimi intuitive pe care o dezvoltã "ºcoala strãzii" (aici, ºi la propriu, ºi la figurat), Ana-Violeta îi manipuleazã instinctiv pe Mihai ºi Mihaela, cu o incredibilã voluptate a fãþãrniciei, prinzându-i mereu pe picior greºit cu oscilaþiile ei vertiginoase între pisicisme dulcege ºi maºinaþii perfide, care inspirã un insuportabil amestec de seducþie ºi respingere. E fermecãtoare ºi slinoasã, stârneºte dezgustul ºi totuºi nu poþi scãpa din cârligele ei. Forþa personajului, atât din scriitura ºi creaþia regisoralã ale lui Sitaru, cât ºi datoritã talentului de o cuceritoare naturaleþe, dublatã de o penetrantã capacitate de aprofundare, al Mariei Dinulescu, devine aºa de mare, încât reuºeºte sã acopere unele goluri de dramaturgie - în special închiderea cercului în final, când Ana-Violeta, satisfãcutã, ºi-a "aruncat peºtii în apã" ºi-ºi pregãteºte cârligul pentru o nouã prizã: deºi formulaic ºi cam neverosimil, trucul îºi atinge totuºi efectul scontat, în primul rând prin felul cum actriþa ºi-a potenþat personajul: ultimul ei unghi subiectiv, privind din pãdure plecarea celor doi ºi pândind apropierea altei maºini, respirã aproape aceeaºi teroare ca a cadrelor similare din "The Evil Dead" al lui Sam Raimi.
Iar cea mai stresantã e tocmai deplina gratuitate a jocului: face totul de amorul artei, probabil absolut inconºtientã, ºi cu siguranþã fãrã sã-i pese de revelaþiile precipitate prin aceste spulberãri ale mãºtilor. În fond, tocmai de aici se revendicã substanþa moralã a filmului: puþin o intereseazã pe ea strâmbãtãþile ºi putreziciunile pe care le scoate la ivealã de sub aparenþele de respectabilitate ale victimelor - nouã, spectatorilor, ne revine rolul de a judeca... sau, mai bine zis, de a medita.
Pentru cã, în ultimã instanþã, marele merit al "Pescuitului sportiv" constã în eleganþa cu care, fãrã sã-ºi aroge aere condescendente faþã de propriile sale personaje, predispune la meditaþie obiectivã. Atât în acest sens, cât ºi la nivel (evident!) de setup, asemãnarea cu "Cuþitul în apã" e semnificativã - ºi, categoric, cât se poate de onorabilã! E prematur sã spunem dacã cinematografia româneascã s-a îmbogãþit cu un Polanski carpato-dâmboviþean, dar nu încape nici o îndoialã cã, în galeria Mungiu, Puiu, Porumboiu, Muntean, Dorobanþu, Jude and (illustrious) Company, se înscrie de-acum, cu drepturi depline, ºi Adrian Sitaru.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 ianuarie, 2009, 00:30-02:21
Bucureºti, România

Din dialogul cu Ioana Flora, despre realizarea filmului, filmat de Emi la forumeeting:
http://floares.blogspot.com/2009_01_25_archive.html

Curios, dupa film n-am auzit pe nimeni sa spuna ca "a fost un film neinteresant", ca "are premise false". De ce oare? :hmm:

Imi cer scuze mirodoni. Trebuia sa aduc argumente mai solide la faza cu 'ce ai scris este egal cu zero' (din punctul meu de vedere). Vroiam sa zic ca te-ai lasat influentat de supararile pricinuite de tremuratul camerei, atunci cand ai scris cronica. Sincer... eu am fost prea furat de poveste (despre care se poate spune ca are toate elementele unei constructii solide) ca sa ma mai influenteze negativ tremuratul camerei. Intradevar, pe ici pe colo e obositor dar e filmat din mana si ca celelalte elemente pozitive ale filmului, crosetate perfect, motiveaza micul disconfort.

Merci Gloria, si asa vroiam sa-mi fac alt cont.

Inceputul filmului e perfect prin faptul ca a folosit unghiul subiectiv. Apoi te intrebi ... 'cum motiveaza unghiul?' si raspunsul vine imediat.

Cine n-a vãzut filmul ia de bunã afirmaþia. Dacã startul se referã la începutul filmului, cum mi s-ar pãrea normal, când apar numai douã personaje, “tensiunea înaltã” se rezumã la dispute de genul: “Ce, te-ai tâmpit de tot, vrei sã conduci tu ?! ªi el îi cedeazã locul la volan. Continuã cu dispute domestice care nu electrocuteazã pe nimeni. Cel mult, câþiva tineri îl vor înjura pe profesorul de matematicã, din cauza principiilor acestuia idioate. Tensiunea atinge intensitate maximã cam pe la a doua treime din film, când cele douã personaje, aparent soþ ºi soþie, îl accidenteazã mortal pe-al treilea, prostituata. Aici spectatorul va tresãri puþin, dar va continua sã mãnânce florticele, aºteptând una din cele 3 posibilitãþi. Fie profesorul îºi asumã responsabilitatea ºi merge la puºcãrie, ca în “Garã pentru doi”, fie vor ascunde cadavrul în pãdure, dupã ce îºi vor da arama pe faþã, unul fiind pentru, iar celãlat contra, ca în cele 43 de filme ºi seriale vãzute la televizor, fie cã moarta înviazã, ca în piesa ºi filmele la care am mai fãcut aluzie. Iese varianta 3. Brusc, tensiunea scade la valori nepericuloase. Spectatorul nu întrevede ºantajul, cã n-are niciun motiv. Cele douã personaje vinovate îl întrevãd, deºi nici ele nu au vreun motiv. Victima profitã, deºi recunoaºte cã nu ar avea cum sã-i ºantajeze. Filmul continuã la tensiune scãzutã ºi foc mic. Profesorul dã cu undiþa, ca sã lase posibilitatea celor douã sã-l bârfeascã, fata se duce ºi ea pe malul apei lângã profesor, dar amanta n-o însoþeºte, pentru a le da ºi lor posibilitatea s-o bârfeasc, mai picã din cer un personaj cu rolul de a menþine tensiunea la valoarea stabilitã, iar spectatorul rezistã fãrã efort suplimentar, datoritã jocului actorilor, peisajului ºi replicilor, aºteptând ultimul unghi subiectiv al prostituatei.
Aici, trebuie sã recunosc ºi eu cã mi-am pus problema ce e cu maºina aceea care venea la drum de searã. Fireºte, m-am aºteptat ca regizorul sã-mi sugereze ceva, nu murã-n gurã, dar cât de cât. Cum nu s-a întâmplat nimic, am tras concluzia cã în maºina respectivã era restul echipei, care venea sã-i întâmpine pe interpreþi, la sfârºitul filmãrilor. Acum, Pitbull spune cã în maþinã erau niºte amanþi în schimbul de noapte, urmãtoarele victime ale prostituatei. Din acest unghi subiectiv rezultã cã fata s-a aruncat în faþa maºinii celor doi. În acest caz, accidentul devine plauzibil la 20 Km/h ºi-mi retrag cuvintele. Valoarea filmului creºte brusc. Pãcat cã Sitaru nu l-a luat coautor pe Pitbull. Mai rãmâne subþirimea ºantajului, dar poate se rezolvã. În rest, sunt de acord întru-totul cu disertaþia excelentã a lui Pitbull.

@films4
Am folosit ironia ºi umorul, deloc încrâncenarea. Nu detest filmul, cum crezi.
Dimpotrivã, la început este folosit greºit unghiul subiectiv. Am arãtat acest lucru în textul meu, dacã citeºti cu atenþie. Profesorul este burlac, iese singur din bloc, afarã îl aºteaptã amanta. Ea îl vede ieºind din bloc. Nu se justificã bâþâitul camerei la cadre strânse, pentru cã denatureazã inacceptabil. Când miºti capul în sus ºi-n jos, la stânga ºi la dreapta, n-ai vertijuri.

E film independent. Chiar si cu un buget mare, care sa le permita folosirea unor dollies pe tot parcursul filmului tot ar fi fost greu de reprodus exact miscarea capului.

Da, este adevarat. Nu ai vertijuri. Insa asta e doar vina ecranului mare al cinemaului si... sa ziceam ca aici ar cam fi gresala. Dar cred ca diseci prea mult in imagine. La urma urmei... e un procedeu, folosit corect iar Sitaru si-a asumat riscul insa nu cred ca se gandea ca are sa fie atat de...
Acum... e vorba si de sensiblitate aici. Recunosc ca in masina lucrurile se agravasera (asfalt prost, miscarile personajelor) insa... surprinzator, bataielile astea nu m-au scos din film. Erau... naturale, muncite, gandite. Pe langa asta erai in masina! Multora li se intampla sa ameteasca in masina si e vina drumului. Poate ca si eu merg putin cam departe prin a spune ca aceste mici ameteli chiar vin in ajutorul filmului. Si nu ma refer la... a ascunde ciolanul in casa cainelui ci la starea (generala) creata de film. Si de aici... sigur ca Sitaru isi merita locul printre 'Valuri'. :)

Un procedeu cinematografic trebuie folosit astfel încât sã-l ajute pe regizor sã transmitã ce are de transmis, iar pe Specator sã înþeleagã ce i-a fost transmis. Este vorba, la modul general, vorbind despre comunicare, de codificarea ºi decodificarea mesajului. Nu intru aici în detalii academice, gãseºti în cãrþi. Procedeele cinematografice nu trebuie sã fie observate de cãtre Spectator, trebuie sã fie discrete,
nu trebuie sã i se vâre în ochi, sã i se spunã, mã, idiotule, tu nu ai auzit de acest procedeu ? E cel mai în vogã, de ultimã orã, îl folosec toþi marii regizori, urmeazã ºi tu UNATC-ul, sã pricepi ! Numai cã, regizorii români nu fac filme pentru spectatori, cam asta e problema. Sitaru n-a bâþâit camera pentru ca sã-l facã pe spectator sã priceapã mesajul, ci pentru cã aºa a învãþat la ºcoalã ºi a vãzut cã face regizorul cutare. Miºcãrile aparatului când personajul se aflã la volan ºi trece prin gropi, sau este la manºa unui avion ºi se prãbuºeºte, nu vor deranja pe nimeni. Dar sã filmezi din mânã, ca ºi cum camera s-ar afla în ochii personajului, iar acestuia îi joacã þeasta ca pe arcuri, e altceva. Nu e vorba de buget redus ºi de imitarea veridicã a miºcãrii capului.
Dacã vrei, facem un studiu. Ne ducem la cinematograf ºi dãm fiecãrui spectator câte un chestionar, sã vedem cine a apreciat bâþâiala aparatului ºi pe cine a deranjat.
Dar unghiul subiectiv nu se rezumã doar la miºcarea aparatului.
Pentru cã nu te-ai pliat pe textul meu, te (vã) întreb punct cu punct:
1.Nu era mai corect ca începutul sã fie filmat din exterior, de lãngã maºinã, unde Mihaela îl aºtepta pe Mihai, fãrã sã bâþâie aparatul?
2.Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi pot deveni victime. Am înþeles eu greºit ? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?

Din pãcate, trebuie sã mã retrag, nu mai pot continua acum.

Problema e cä orice calendar maya era dominat de o prea mare intrinsezä gnosticä, în raport de daune-interese cu accesibilitatea la mayasii de rând, ca sä nu mai vorbim de specificul toltec, olmec, incas si bihorean. Nu te poti pretinde un escalador de piramizi solari, când n-ai pescuit sportiv în viata ta pe Grindul Letea.
Din päcate, în secolele VII-VIII se gäseau prea multi pecenegi, cumani, gepizi si gepizde care sä batä Bäräganul, pusta pannonicä si câmpia Jijiei - si nu fiindcä ar fi încercat vreo postulare aprioricä a Teoriei Unificate a Câmpurilor, nici vreo speculare aposterioricä privind Practica Disociatä a Câmpilor, ci pentru cä asa-i învätaserä Atahualpa, Boadiceea, Timur-Lenk si Henry Kissinger. Orice monadä campanellianä, cum a spus nemuritorul Simion Bolivar, trebuie sä fie monasticä, nu monalisticä, altfel va intra în ochii spectatorilor mai abitir decât pulberea lentilelor jlefuite de Erasmus din Amsterdam.
Propun o sondare în platoul carbonifer si tava pleistocenä din jurul Insulei Serpilor, cu urmätoarele afirmatii:
1) Gazprom, Nabucodonosor sau Hammurabi?
2) Unde, cine, când si cum / Poti sä asfaltezi un drum?

off.. ce mai stii sa enervezi omul.
In primul rand, nu cred ca Sitaru a gandit totul in acest film pentru ca asa a vazut pe la altii sau ca asa a invatat in facultate ci ... a urmat acest procedeu pentru ca asa a simtit. El stie! ...vrand sa justifice primul cadru (cel de inceput) a plecat si cu al doilea sub acelasi procedeu, ca sa-l justifice pe al doilea ... a plecat cu al treilea si tot asa, pana a ajuns la sfarsitul filmului si si-a dat seama ca are numai cadre subiective. Sa fim seriosi. Astea pot deveni povesti pentru copii.
Un lucru este cert: a folosit cadrele subiective si a stiut foarte bine cum sa le foloseasca si ce sa scoata din ele. Si poate ca imaginea atinge toate posibilitatile oferite de catre acest procedeu ofertant, procedeu folosit foarte des de catre incepatori.
Ma dau exemplu pe mine: La 'Narcotice', cadrele subiective aveau misiunea de a-l introduce pe spectator in rolul personajului pentru a-l face sa simpta mai bine drama acestuia; ca orice incepator fara experienta am dat gresi in a folosi cadrele subiective pentru ca ele nu intrau in relatie cu celelalte cadre si nu erau justificate; poate data viitoare.
Insa, clar Sitaru nu este incepator, e doar debutant in lung metraj si nici asta nu se simte. Spre deosebire de alti regizori, in cazul asta debutul in lung metraj nu se simte. E ca si cum ar mai fi facut lungmetraje in trecut.
1. Nu! (fara suparare). Incepe foarte bine. Inca de la inceput ne confera o stare, inca de la inceput ne spune ceva: filmul o sa fie bun. Chiar daca nu asta vrea sa ne spuna, cadrul ala care-l urmareste pe Mihai in miscare e... artistic, are viata. Pe cand daca ar fi stat camera pe loc poate ca ar fi avut acelasi efect element-surpriza ( unghi subiectiv) insa nu ar mai fi avut viata.
2. Sa explice cel in cauza ce a vrut sa spuna. Eu nu cred nimic.

În primul rând, n-am spus cã Sitaru a gândit Totul dupã cum a vãzut la alþii, ci mã refeream doar la bâþâirea aparatului, pe care n-a inventat-o el. În al doilea rând, nu unghiurile subiective mã deranjeazã, sau miºcãrile aparatului în general, ci bâþâitul atunci când nu e cazul, adicã filmarea din mânã. În al treilea rând, te-am întrebat ce crezi tu, dar tu nu crezi nimic. Asta ca sã nu-l superi pe Pitbull.

@mirodoni:

burp! :shock:

Nu e vorba domne de suparat. Nu ma intereseaza cine se supara, daca se enerveaza. Problema lui. Insa... filmul lasa loc de interpretari multiple. Deci..fiecare vede ce vrea. Asta il face un film bun.
off: Se7en... mai usor cu ragaitul pe forum, daca vrei sa ragai... fa-o in mp-uri! ;)

@ilustra.films

ahem... :huh:

@ilustra.films
Ba... „despre asta-i vorba”. Nu vrei sã superi pe... cineva.
Dacã filmul e bun ºi lasã loc de interpretãri multiple, te-am întrebat simplu: ce crezi? Cum sã nu crezi nimic? Acest topic ce rol mai are? Nu sã spunem ce credem? Mãcar noi doi sã-l þinem la suparafaþã pâna la premierã, când sper sã mai aparã ºi alte opinii.
Dacã tu consideri filmul lui Sitaru perfect, la care nu ai ce comenta, viitorul tãu nu sunã bine.
Am afirmat cã regizorul începe greºit filmul. Din mai multe puncte de vedere.
Unul este punctul de vedere al spectatorului. Bâþâirea aparatului nu-l face „sã intre în starea personajului”, ci îl enerveazã, îl face sã vadã cu ochi critic tot ce urmeazã. Îþi spune acest lucru un spectator cu bune intenþii. Eu m-am mutat pe ultimul rând ºi am rezistat. Nu laud entuziast filmul, dar nici nu l-am fãcut praf.
Altul este chiar punctul de vedere al regizorului, care ºi-a propus, pentru originalitate, utilizarea pe tot parcursul filmului a unghiului subiectiv, dar nu este consecvent. Am mai spus, pentru a respecta unghiul subiectiv, trebuia filmat din exterior. Dar nu neapãrat. Se putea filma ºi din interior, dar în acest caz, „subiectul” era Mihai. Deci Mihai trebuia sã aibã camera de filmat în braþe, s-o bâþâie cum vrea, uºile care îi ieºeau în cale sã se apropie ºi sã se deschidã succesiv, sã prindã în cadru ce vrea, s-o evite pe Mihaela care-l aºtepta, ca sã ne surprindã cu vocea din off, aºa cum s-a întâmplat, ºi sã facem apoi cunoºtinþã cu cei doi protagoniºti, aºa cum am fãcut. Astfel, tu care ai trecut pe la UNATC ai fi fost fericit vãzând miºcarile camerei ca la von Trier, iar pe mine nu m-ar mai fi deranjat, considerându-le justificate.
Din punct de vedere al scenariului, am fi fost surprinºi dacã cei doi, aparent dupã o cãsnicie de vreo zece ani, ar fi arãtat fericiþi, el tandru, ea înþelegãtoare, preluând volanul ca sã poatã bea el o bere, nu reci, sarcastici, cu „ce, te-ai tâmpit de tot?”. Aºa, pentru cã nu avem încotro, asistãm la o conversaþie domesticã, la tensiune scãzutã, pentru cã nu sunt chiar aºa grave problemele lor, cu speranþa cã vom afla câte ceva despre personaje, aºa cum se întâmplã în toate filmele. Dacã ar fi fãcut cum zic eu, rolul prostituatei ar fi avut mai multã greutate.
ªi asta numai despre începutul filmului, dar pot arãta pe unde ºi cum mai este cusut scenariul cu aþã albã. Asta dacã rãspunde cineva la provocãri.

Scuze de raspuns intarziat. Programul meu pe ultimele 32 de ore a fost cam ciudat. Servici, 16 ore filmat, dormit putin si servici.
Refuz sa comentez anumite afirmatii ale unor afirmatori. Fara suparare.

Well... il tinem noi la suprafata ... dar ideea nu e asta: trebuie sa venim si cu mesaje inteligente, capabile sa starneasca intrebari, framantari sau chiar revolte dar nu doar sa-l tinem la suprafata cu invitatii catre comenturi referitoare la anumite comenturi. In fond... fiecare raspunde cu-i vrea.

Interesante ... parerile tale. Daca stau sa ma gandesc... ai cam inceput sa atingi si partile mai putin reusite ale filmului/scenariului; dialogul din masina. Sa recunostem... dialogul te cam fura. Jocul actoricesc. Asta imi cam da senzatia ca autorul a simtit buba insa... probabil s-a bazat pe relatia dintre actor-cadru subiectiv. Jocul e bun, deci problema cam pleaca de la constructia secventei din masina. Si aici... cred ca ar fi mers perfect un al treilea personj/ al treilea unghi... ca tensiunea/drama sa primeasca nuanta dorita; probabil un copil [dintr-o alta casatorie de-a lui etc]. Insa acest al treilea personaj nu poti sa-l pui doar pentru ca ai nevoie de el in masina. In mod clar... el ar fi venit cu modificari semnificative. Insa... cred ca Sitaru a refuzat aceste modificare seminificative tocmai pentru ca nu veneau in ajutorul scenariului. Si a mers in directia asta care nu e rea ea. E adevarat ca... ochii formati sunt mai pretentiosi insa pot sa si exagereze.
PS: Unatc-ul e departe de mine.

@ilustra.films
Crede-mã cã ºi eu sunt obosit. Mi-ar fi prins bine sã fi fost mai explicit. Nu ºtiu la ce te referi cu... afirmaþiile unor afirmatori.
Eu nu am participat la discuþiile de dupã vizionare, iar acum constat cã nimeni nu vrea sã comenteze, bãnuiesc eu, din cauza cronicii mult prea elogiose, apãrutã pe forum. De aceea cred cã e bine sã aºteptãm premiera „Pescuitului sportiv”, pentru a vedea opiniile unora care nu au stat la aceeaºi masã cu cronicarul respectiv. Eu sunt de acord cu analiza fãcutã, dar au fost eludate punctele slabe. Folosind o lentilã mãritoare, poþi uºor sã vezi 2200 V, în loc de 220 V, care nu e o tensiune de neglijat, sã fim corecþi. De la acest nivel ar fi trebuit judecat filmul, iar de la acest nivel nu se poate ajunge la „intensitãþi extreme”. Trebuie sã fim foarte îngãduitori ca sã acceptãm veridicitatea accidentului în condiþiile acelea, sã trecem cu vederea nerecunoaºterea semnelor vitale ale victimei ºi sã credem într-un ºantaj care nu se susþine. Pornind de aici, nu se mai poate ajunge la „tensiuni înalte”, ci doar onorabile pentru un debutant. ªi nu e vorba de buget, ci de scenariu. Gândeºte-te la ce tensiune se ajunge în „12 oameni furioºi”. „Pescuit sportiv” curge fãrã sã te facã sã te foieºti în scaun, dar nici nu-þi aduce inima la gurã. Are meritele care au fost puse în evidenþã, dar ºi neîmplinirile care nu au fost puse în evidenþã.
Nu se pune problema sã adãugãm alte personaje. Ar fi alt film. În exerciþiul meu mã foloseam de aceleaºi personaje.

Da ... ai dreptate.
Si ... intradevar, mai bine asteptam premiera pentru ca sunt lucruri peste care nu sunt suficiente doar doua minti pentru a fi judecate corect.

Vine si cronica mea imediat! :D

Päi sä vinä, cä zäu asa, e päcat de Dumnezeu...!

Pai crezi ca eu's ca tine in 2 ore gata recenzia?
Eu's discipol si ma chinui! :lol:

Oh, dulcile chinuri ale initierii...! :sleep:
(Totusi, cinci zile de chinuri cred c-au fost cam de-ajuns...) :hmm:

Filmul a fost repetat o luna si filmat in 9 zile daca am inteles bine din interviul Ioanei.
Tare!
Asta chiar mi-a starnit interesul :)
(pe bune!)

Cam asa, cu o precizare:
Circa douä säptämâni de filmare în total, din care nouä zile, sau putin mai mult, în locul de pe pe malul lacului.

“Pescuit Sportiv”-Cinema independent de calitate!

Neconventional si riguros


Aflat la debut in lung-metraj Adrian Sitaru demonstreaza ca stie(si ii place) sa se joace cu starile spectatorului:il aduce intr-una de confuzie,il tensioneaza,il face sa rada,sa fie atent,sa se relaxeze,il lasa cu o stare de dezorientare obligandu-l sa puna cap la cap tot ce a vazut pentru a putea emite o parere sincera.
Dar peste toate astea spectatorul isi va da seama ca a vazut un film de mare angajament cu multe plusuri si despre care se poate discuta indelung.Plusurile cele mai evidente sunt:folosirea tehnicii de filmare “prin ochii personajelor”,jocul actorilor si forta povestii bazata pe un scenariu riguros construit si bine pus la punct.
Tehnica de filmare “prin ochii personajelor” este riscanta,dar daca este bine stapanita ea va aduce un plus considerabil filmului atat prin complexitate cat si ca registru stilistic.Privind de la inceput spectatorul va simti o stare de nervozitate si apasare incercand sa intre in atmosfera creata de conceptia regizorala si sa perceapa intr-un mod cat mai accesibil tehnica dificila(pentru ca vorbim despre o tehnica ce necesita o munca extrem de solicitanta) de filmare,dar pe masura ce se parcurge firul povestii tonul nervos de la inceput scade lasand loc unei senzatii relaxante coordonata perfect cu stilul jucaus al regizorului de-asi plasa spectatorii in cele mai diverse stari.
Ce ofera aceasta metoda de filmare?O stransa legatura intre spectator si actiunile derulate pe panza,o mai buna analiza a personajelor la nivel de actiuni,tensiuni,expresii faciale,detalii marunte(in prima faza) care cantaresc greu in economia prezentarii unor caractere si multe alte aspecte legate in primul rand de incercarea de descoperire si identificare cu personajele ce se dezvolta intr-un mod dificil si neprietenos la inceput,dar care reuseste sa devina relaxant si amical in cele din urma.
Putem spune ca aceasta ideea de a filma “prin ochii personajelor” se poate intelege ca si un pariu pe care Adrian Sitaru l-a facut cu sine insusi luandu-si responsabilitatea de a se expune unui risc major cu consecinte extreme:ori pica in mocirla derizoriului,ori da lovitura si va avea parte de meritate aprecieri.
Metoda de filmare lasa loc descoperirii unui scenariu gandit cu precizie milimetrica multe scene lasand semne de vaste interpretari si discutii.O poveste aparent simpla:Mihai(Adrian Titieni) si Mihaela(Ioana Flora) doi amanti se hotarasc sa petreaca o zi in natura la un picnic in afara Bucurestiului.Interesant ca aceasta initiativa simpla de a organiza un eveniment intim si discret se transforma intr-un conflict aprig din cauza principiilor,compromisurilor si caracterelor celor 2 personaje.Astfel aflam ca Mihai este profesor de matematica la o scoala din Bucuresti,dar in care principiile ii sunt calcate in picioare si de aceea decide sa isi dea demisia deoarece se considera genul de om ce nu poate accepta compromisuri.Mihai este interpretat de catre Adrian Titieni un actor cu o bogata experienta si cu semnificative aparitii in pelicule romanesti de cea mai buna calitate(merita amintite rolurile din “Moartea Domnului Lazarescu” si “Restul E Tacere”) in care se observa capacitatea actorului de a acoperi cu accesibilitate si talent roluri de continut diferit.In “Pescuit Sportiv” Titieni imbraca haina unui barbat care nu accepta compromisuri,iubitor si serios,dar si rigid,artagos,uneori si cu accente violente desi intregul lui caracter nu denota aceste lucruri.Vazuta din perspectiva sa relatia cu Mihaela este incordata si ingreunata de faptul ca aceasta nu-I marturiseste sotului ei “pisi” legatura extraconjugala fapt ce il pune pe Mihai intr-o situatie apasatoare si frustranta.O iubeste pe Mihaela,dar nici nu poate accepta faptul ca nu o poate avea numai pentru el.Mihai incearca sa nu lase de inteles aceste lucruri,dar gesturile sale sunt determinante pentru astfel de concluzii.Prins in mrejele seductiei de catre Ana(exelent jucata de catre Maria Dinulescu) Mihai isi evidentiaza vulnerabilitatea si neisguranta in mod evident.Ana se joaca abil cu moralitatea sa impingandu-l sa cada prada placerii carnale(scena in care ii pipaie sanii este elocventa),il ameteste cu intrebarile aparent puerile si inutile,dar bine tintite in contextul momentului respectiv.Acumularea tensiunilor,apasarea crescanda il face pe Mihai sa se manifeste violent si neasteptat schimandu-i spectatorului perspectiva asupra personalitatii sale desi accesele agresive nu par sa il caracterizeze.
Partenera lui Mihaela nu este nici ea intr-o situatie mai buna reusind sa acumuleze pe parcursul filmului sentimente de frustrare,gelozie dusa la extrem accentuand chiar o stare de paranoia alimentata de tensiunea creata de telefoanele sotului sau si avansurile pe care Ana i le face lui Mihai(chiar si ei).Interpretata de catre Ioana Flora(foarte buna alegere) care reuseste prin frumusetea-i dezordonata(parul prins intr-un mod neconventional si gesturile bruste completate de reactiile absurde in care este prinsa) sa creioneze portretul sotiei frustrate si lase care dobandeste curajul si taria de caracter de-abia la capatul unei experiente tensionante,dar care ii deschide ochii si o face sa-l aprecieze si mai mult pe Mihai.Si ea cade prada tentatiilor Anei totul culminand cu scena de lesbianism unde Ioana Flora isi demonstreaza talentul alternand tensiunea creata de Ana cu excitatia amestecata cu teama si nesiguranta.Scena este de o intensitate nemaiintalnita ca si multe scene in care Mihaela isi exteriorizeaza frustrarile lasand loc incertitudinii asta si prin inteligenta utilizarii modului neconventional de filmare.
Insa cireasa de pe tort a acestei pelicule o reprezinta Maria Dinulescu care se transpune extraordinar in rolul prostituatei viclene,abile,istete si neconventionale(se uita la documentare!) care se joaca cu moralitatea cuplului.Intentiile meschine ale Anei sunt foarte vizibile inca de la inceput cand este lovita de masina celor doi amanti.Dar acesta nu este decat un pretext pentru ca ea sa isi intre rolul de tentatie diavoleasca,copil meschin picand in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.Aceasta reuseste prin jocul extraordinar de bine stapanit sa se faca enervanta,urata si detestata de catre Mihaela si chiar si Mihai dar intr-o nota diferita.Ana(sau Violeta) este demonul care se joaca cu sufletele celor doi amanti si recurgand la metode neobisnuite de a-i prinde in capcana sa.Si nu e singura.Cu ea mai este si amuzantul Ionut(interpretat de catre Nicodim Ungureanu) care are sarcina de ale spune subtil amantilor ca nu au reprezentat decat o distractie de moment oferindu-le bani spre final.Pentru Ana ei nu au fost decat o alta iesire din rutina meseriei,doar un joc aparent copilaresc,dar care aproape reuseste sa ii distruga pe cei ce intra in acest joc.Intregul ei personaj pare a fi un truc atat la nivel fizici cat si psihic.Ana este imbracata in culori stridente si foarte deschise,iar gesturile nu sunt decat o mostra de joc murdar,inocenta mincinoasa si inselatorie.
Meritul regizorului in buna expunere a povestii este de necontestat.Adrian Sitaru(care semneaza si scenariul si montajul) se dovedeste extrem de atent la detalii legand subtilitatile intr-un mod ingenios,insistand asupra caracterizarii personajelor si aratand un impecabil simt cinematografic.
Scenariul este valabil si convingator prezentand aspecte din viata unor oameni obisnuiti si este uimitor faptul cum Sitaru reuseste cu 4 personaje sa creeze o poveste din care se pot extrage o multitudine de sensuri ceea ce reprezinta o calitate esentiala.
Mai mult,Sitaru se dovedeste a fi minimalist chiar micromalist filmarile durand 2 saptamani,folosindu-se 2 locatii de filmare(cartierul si lacul) si acesta poate fi intregrat in galeria regizorilor minimalisti alaturi de Cristian Mungiu,Cristi Puiu si altii.
In concluzie “Pescuit Sportiv” este un debut in lung-metraj promitator ce confirma talente actoricesti,scoate la iveala simtul cinematografic dezvoltat al lui Adrian Sitaru,este reusit din punct de vedere al elementelor originale ce-l caracterizeaza si demonstrand ca se poate crea cinema de cea mai buna calitate cu minime resurse materiale,dar cu multa daruire in plan artistic si conceptual.

Drumea Bogdan

Mami, pune-o si la CineClub (deschid eu un topic nou), si dacä poti scoate-o si la imprimantä, pentru discutia pe puncte de care ai nevoie.
Oricum, se vede clar cä mergi înainte, comparativ cu primele tale analize.
Altfel, ca dezbatere despre film, nu despre text, nu pot decât sä-ti dau dreptate. Ai observat, în mod firesc, toate calitätile esentiale - n-ai amintit de unele mici imperfectiuni, dar mä rog, alea sunt atât de fine, încât se relevä doar la o analizä foarte atentä - cum spuneam (mä refer la scäpärile reale, nu la cusururile iluzorii cäutate de profani, cu lumânarea).
Cea mai importntä observatie pe care ai fäcut-o e cä Sitaru foloseste atât de abil si firesc unghiul subiectiv (asa se numeste; tu spui de vreo trei ori "filmare prin ochii personajelor"; ar merge sä folosesti acea sintagmä o datä, ca sä înteleagä cititorul profan ce înseamnä "unghi subiectiv" - dar atât), încât, dacä la început pare putin derutant si iritant, spectatorul ajunge curând sä asimileze procedeul, obisnuindu-se cu el si urmärind relaxat tot filmul (relaxat, vorba vine... relaxat în scaun, dar tot mai solidar cu tesiunile sfâsietore dintre personaje; apropo, sunt trei - Ionut e episodic).

http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo

Tensiunea este o diferenþã de potenþial între douã puncte ºi se mãsoarã în volþi (V). Dacã aceste puncte vor fi unite cu un conductor, prin el va trece un curent electric. Curentul electric este un fenomen ºi înseamnã deplasarea sarcinilor electrice sub acþiunea unei difenenþe de potenþial. Mãrimea care îl caracterizeazã se numeºte intensitate (I) ºi reprezintã sarcina electricã transportatã în unitatea de timp, unitatea de mãsurã fiind amperul (A).
Intensitatea curentului, însã, este direct proporþionalã cu tensiune, ºi invers proporþionalã cu rezistenþa electricã a conductorului (R). Legea lui Ohm (I=U/R). Deci la o tensiune foarte mare nu rezultã ºi o intensite foarte mare, dacã rezistenta mediului strãbãtut de sarcinile electrice este mare.
Cum rezultã din filmuleþ, prin piuliþã trece un curent cu intensitatea de peste 1380A, deoarece rezistenþa electricã a oþelului este foarte micã în comparaþie cu cea a aerului. Ca urmare, electronii, în cantitate foarte mare, se ciocnesc de nucleele metalului aducând piuliþa la incandescenþã ºi topind-o în câteva secunde, deºi tensiunea între vârfurile aparatului este de numai 2,3V.
În cazul mecanismului pentru brichetã, tensiunea asiguratã de dispozitivul piezoelectric este de 2000V (orientativ), dar „cantitatea” de electroni este incomparabil mai micã decât în cazul precedent. Ca urmare a diferenþei mari de potenþial, „forþa” (energia) cu care electronii sunt împinºi este atât de mare, încât aceºtia strãbat ºi un mediu care nu este bun conducãtor de electricitate, în acest caz, aerul. Se ciocnesc de nucleele gazelor din aer, acestea devin incandescente ºi le vedem sub formã de scântei. Aerul are o rezistenþã electricã foarte mare, de aceea, conform legii lui Ohm, intensitatea în acest caz este de ordinul 0,001A (orientativ).
Mãrimea care caracterizeazã sistemul se numeºte putere (P), unitatea de mãsurã fiind wattul (W). P=UI.
În cazul aparatului de sudurã, deºi tensiunea este de numai 2,3V, P=3174W.
În cazul mecanismului pentru brichetã, deºi tensiunea este de 2000V, P=2W.
Dacã þinem cont ºi de timp, energia transformatã în alt tip de energie este W=UIt. (Relaþia Joule – Lenz).
Trebuie menþionat cã, dacã aplicãm piuliþei tensiunea provenitã de la mecanismul de brichetã, nu se va întâmpla absolut nimic, cantitatea de electroni care o vor strãbate fiind extrem de micã, iar efectul ciocnirii cu nucleele metalului nu vor fi vizibile la suprafaþã. Tot aºa, dacã vârfurile aparatului de sudurã sunt în aer ºi le apropiem fie ºi la 0,001 mm, nu se va întâmpla nimic, deoarece electronii, cât ar fi de mulþi, nu are cine sã-i „împingã” pentru a strãbate un spaþiu atât de mare, comparativ cu dimensiunile lor.

Cu alte cuvinte, chiar dacã în filmul “Pescuit sportiv” tensiunea este înaltã, intensitatea este scãzutã, datoritã rezistenþei mediului înconjurãtor. Asta nu ar fi o nenorocire, dacã „puterea”, respectiv „energia”, þinând cont ºi de timp, ar fi suficiente pentru declaºarea acelei scântei. O astfel de scânteie poate detona o bombã. Eu, deocamdatã, nu întrevãd acea bombã. Poate dacã sunt ajutat.
Se apropie premiera, 13 februarie, mai aºteptãm.

Cum i-a prins Sitaru pe francezi
05 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Vinerea viitoare are loc premiera filmului „Pescuit sportiv”, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru. Francezii l-au vãzut deja, iar cronicarii din Hexagon l-au întâmpinat cu braþele deschise. Rolul Mariei Dinulescu a fost remarcat de toata presa franceza

„Filmatã ca un documentar, cu camera pe umãr, bazându-se pe un joc hiperrealist ºi pe un firesc nedesluºit, aceastã parabolã stranie demonstreazã încã o datã frumoasa vitalitate a noului cinema românesc. Influenþat fãþiº de operele «dogmatice» ale lui Lars von Trier, universul lui Adrian Sitaru (aflat la primul lungmetraj) lasã sã se întrevadã un cineast promiþãtor ºi exigent, la intersecþia stilurilor ºi genurilor. Un talent care meritã urmãrit”, titreazã „Le Figaro” despre „Picnic” (titlul francez al „Pescuitului sportiv”, care în englezã s-a numit pe rând ºi „Angling”, ºi „Hooked”).

„Le Figaro” apreciazã calitatea „excelentã” a dialogurilor ºi faptul cã actorii sunt savuroºi, definind filmul drept „une partie de campagne” care „nu duce lipsã nici de ºarm, nici de imprevizibil”, „în pofida câtorva greºeli”.

„La Libération” noteazã faptul cã, „din motive deopotrivã financiare ºi estetice, este filmat exclusiv dintr-un unghi subiectiv. Efectul, totodatã intimist ºi coral, conferã un ºarm ºi un ritm particular filmului, totodatã producând, per ansamblu, o letargie pe care þi-o induce o dupã-amiazã de uitat pe YouTube”. Publicaþia remarcã prestaþia Mariei Dinulescu în rolul prostituatei care îi manevreazã pe cei doi ºi-i învârte în jurul degetului într-un joc ale cãrui reguli ei (Adrian Titieni ºi Ioana Flora) nu le cunosc. „Un joc puþin crud, dar nu îndeajuns, puþin van, dar nu complet”, conchide „La Libération”.

Criticul de la „Le Monde” îºi începe cronica printr-o confuzie, vorbind despre „Mihai ºi Lubi” (de fapt, „Iubi”, numele de alint din film al personajului Ioanei Flora). El laudã naufragiul progresiv al parcursului, între cochetãrie manipulatoare autenticã ºi falsã candoare inofensivã, care dezvãluie adevãrul cuplului pânã la ultimele sale consecinþe. Cronica accentueazã ºi ea unghiul subiectiv ºi îi vede meritele: „Minciunã, depresie, letargie, apoi atracþia sexualã, banalul unui cuplu per total, sunt aici revelate printr-un joc fals anodin al adevãrului. Aceastã alegere a cineastului proiecteazã foarte bine un mecanism al dorinþei mimetice, în care fiecare va înþelege propria pulsiune regãsind-o în ceea ce pare sã exprime aceea care, foarte repede, devine o intrusã”. „Le Monde” eticheteazã „Picnic” drept o excelentã surprizã venitã din partea producþiei recente de film românesc.

http://www.cotidianul.ro/cum_i_a_pri...ezi-72473.html

Interesant, pertinent si îmbucurätor.
Nici nu era de mirare.
Abia astept sä-l reväd, la proiectia pentru presä.

Cum era de asteptat. :)
Pana la urma... draga mirodoni, asta e dovada clara ca exagerezi. Exagerezi. Cel mai bine ar fi sa stai linistit, sa astepti frumos premiera ca sa-l mai vizionezi odata. E foarte probabil sa ramai cu aceasi impresie, dar e binevenita intodeauna o a doua vizionare cand lucrurile nu sunt clare.
Inca odata: '...ochii formati sunt mai pretentiosi insa pot sa si exagereze.'
Sigur asta e cazul tau!

:) Sampanie va rog...

Nu e vorba de exagerare, în niciun caz. Numai cã eu arãt doar partea goalã a paharului, pentru cã alþii prea o aratã doar pe cea plinã. Aºtept premiera pentru a vedea ºi pãrerile altora, eu nu am de ce sã-l revãd, pentru mine, lucrurile sunt clare. S-ar putea sã constat cã paharul e mai gol decât la prima vedere. De exemplu, de unde cineva îl aprecia pe Mihai ca pe un cetãþean “corect”, pentru cã voia ca soþul sã cunoascã situaþia, eu îl consider un papagal, mai ales pentru cã o tot preseazã pe Mihaela sã-i spunã chiar ºi prin telefon. Aºa ceva doar ultimii oameni pot face. Cât de fraier poate fi sã nu-ºi dea seama cã de fapt ea nu voia sã-i spunã?
Mã îngrijoreazã faptul cã în urma observaþiilor elogioase ale strãinilor vor urma numai cronici elogioase.
Tocmai pentru cã pe alþii îi intereseazã prea mult, pe mine nu mã intereseazã cã e filmat “ca un documentar, cu camera pe umãr”… “influenþat fãþiº de operele …lui Lars von Trier”. “Calitatea excelentã a dialogurilor” nu e suficientã pentru un film, cred eu. Poate este pentru un debutant, dar eu nu sunt în mãsurã sã apreciez ºi nici nu am fãcut-o.
Eu am apreciat filmul, dar la 220V, nu 2200V. Nu am contrazis pe nimeni în privinþa jocului actorilor, sau calitatea dialodurilor. Când vorbeam de “premise false” fãceam referire la scenariu, mai precis la conþinut, nici mãcar la construcþia dramaturgicã, deºi sunt douã noþiuni greu separabile.
Ar fi interesant sã-l întrebe cineva pe Adrian Sitaru câte scenarii de lungmetraj a mai scris, de ce a vrut sã debuteze cu un scenariu propriu, dacã a refuzat ºi alte aferte de scenarii ºi de ce. Dar nu cred cã-l va întreba cineva.
http://www.youtube.com/watch?v=f3QRK8izGMo