"Nunta mutã"
 

Well?

"Nunta mutã" - O lume creatã de Horaþiu Mãlãele
A face film doar când ai ceva de spus

În condiþiile în care cinematografia românã actualã, aflatã încã în cãutarea propriei identitãþi, printre numeroasele reuºite atât de surprinzãtoare din ultimii ani (care pot fi ºi derutante!), mai e parazitatã de insistenþa nocivã a multor dinozauri care de ani de zile dovedesc repetat cã nu mai au nimic de spus, ba chiar ºi meseria au uitat-o (în loc de a îmbãtrâni nobil, ei murind prematur), debutul lui Horaþiu Mãlãele era aºteptat cu un scepticism profund, sau chiar cu "strângere de inimã", cum preciza la conferinþa de presã venerabilul meu coleg Ion Bucheru. Horaþiu provine din acea generaþie care, deºi beneficã pentru filmul românesc la vremea ei (anii '70, mai ales a doua jumãtate), s-a perimat atât de urât dupã 1989. Era de aºteptat, cu spaimã, un film haotic ºi greoi, încropit din petice ale meseriei furate pe platou (omul are o carierã prestigioasã), ºi marcat de cel mai nesuferit veleitarism.
Slavã Domnului, admirabila surprizã a întâlnirii vizuale cu "Nunta mutã" a anulat decisiv toate aceste temeri. Ca un motiv fundamental al reuºitei, se distinge faptul cã autorul nu s-a aruncat sã filmeze doar din ambiþia nesãbuitã de a face ºi el film (ca atâþia alþii - actori, operatori, etc. - pe care-i usturã palmele sã treacã ºi în spatele aparatului), ci pentru cã pur ºi simplu avea ceva de spus. Aberaþia tragicã a acestui tip de eveniment, definitoriu pentru nivelul la care ajunsese genocidul fizic ºi moral în cea mai abuzivã perioadã a comunismului, stalinismul târziu, era puternic întipãritã, de zeci de ani, în memoria afectivã a lui Horaþiu Mãlãele, revendicându-ºi stãruitor exprimarea. Pentru un neavizat, ar putea pãrea surprinzãtor faptul cã o asemenea personalitate artisticã, aflatã sub semnul comicului de facturã exploziv-tembelã, ºi-a aflat afinitãþi cu o temã atât de tragicã - dar, la o privire mai atentã spre profilul artistic al lui Horaþiu, explicaþiile nu vor întârzia sã aparã. Îmi vine în minte una dintre cele mai tulburãtoare dintre creaþiile lui din teatru, maiorul din "Familia Tóth", de Sütó Andras, pe scena de la Nottara - un ofiþer de un comic irezistibil, zbuciumat ºi chiþcãitor în cheie absurdã, care teroriza insuportabil o comunitate paºnicã, pentru ca în final sã fie mãcelãrit de tatãl cãruia-i ajunsese cuþitul la os. O formulã asemãnãtoare regãsim ºi în "Nunta mutã", care abordeazã o realitate funestã cu aceleaºi mijloace ale umorului absurd. În fond, avem de-a face aici cu principala calitate a filmului - intuiþia de a împleti atât de organic fiorul tragic cu trepidaþia comicã.
La nivel de scenariu, Horaþiu Mãlãele a apelat la ajutorul lui Adrian Lustig, doctor în computere, afirmat dupã 1982 ºi ca scriitor (ºase volume publicate, plus ºapte piese ºi scenarii, dintre care cea mai cunoscutã este "Poker", jucatã la Radio România Actualitãþi ºi Teatrul de Comedie (2004) - pe care vrea s-o ecranizeze, vai, Sergiu Nicolaescu...! Lectura scenariului relevã o bunã cunoaºtere a regulilor de construcþie dramaticã, marcatã însã de anumite incertitudini în privinþa specificului structural cinematografic. Astfel, deºi construitã ascendent, povestirea curge totuºi liniar, cu principalele noduri scenaristice (plot point 1, mid-point, plot point 2) marcate doar la nivel de peripeþii, cu dezvoltãri insuficiente ale angajamentelor dramaturgice proprii unor asemenea articulaþii definitori pentru construcþia unui film (concret, ele fiind: cererea în cãsãtorie, anunþul morþii lui Stalin, ºi izbucnirea zgomotoasã care risipeºte muþenia nunþii; primul ºi ultimul sunt simpliste, iar cel median, deºi prilejuieºte o secvenþã admirabilã în sine, rãmâne totuºi cam autoconþinut). Nu lipsesc instanþele notoriei "puºti cehoviene", cunoscute oricãror autori de piese ºi scenarii, dar ºi acestea rãmân mai degrabã la nivelul declarativ al unor semne premonitorii, fãrã a cãpãta valenþe determinante în desfãºurarea acþiunii. Dialogurile scrise erau dominate cam mult de giumbuºlucuri tip scheci de televiziune. În sfârºit, o hibã vizbilã a scenariului se relevã la nivelul celor douã coperte din zilele noastre, care nu se asociazã nicicum cu intriga povestirii, servind doar drept pretext superficial, tangent sub-plotului metapsihic la rândul lui angrenat doar parþial în sistem - toatã povestea Smarandei, atât ca tânãrã sedusã, abandonatã ºi nebunã, cât ºi ulterior, ca fantomã semi-materializatã, nu aduce nimic semnificativ în relaþie cu drama personajelor principale; cel mai strâns punct de contact între cele douã povestiri este, evident, momentul violului ucigaº - iar o dezvoltare abilã, în plan structural, a semnificaþiilor pornite de aici ar fi putut crea o sintezã cu adevãrat metafizicã, nu doar enunþiativã. Per ansamblu, avem un scenariu plin de bune intenþii, pe care ºi le împlineºte în proporþie apreciabilã, dar fãrã a depãºi, la nivel general, un palier valoric mediu.
Din fericire, prima calitate regisoralã a lui Horaþiu Mãlãele se evidenþiazã tocmai în raport cu aceste limite ale scriiturii, pe care reuºeºte sã le cenzureze, sau sã le revalorifice, potenþându-le artistic; astfel, ca sã dãm doar câteva exemple, glumiþele ieftine ale personajelor sunt fie periate, fie îmbogãþite cu nuanþe critice (spre deosebire de cabotinãria ieftinã a acelor comedii vulgare în care, dimpotrivã, gagurile sunt supralicitate la modul: "aici tre' sã vã râdeþi - hahaha!" - ca sã nu mai vorbim de detestabilele hohote din off). În text, întoarcerea în trecut începe cu o secvenþã eroticã în lan - fundul gol al lui Iancu sãltând printre grâne (gag licenþios destul de banal). Pe peliculã, însã, vedem o superbã imagine a ogorului portocaliu topit de soare, unduindu-se în caniculã, pe fondul verde-închis al pãdurii, ºi dintr-o datã dintre spice explodeazã torsurile goale ale celor doi tineri, ridicându-se într-un zdrobitor climax simultan (un "orgasm ancestral", cum li-l descria Horaþiu la filmare - dupã care îmbrãcarea lor precipitatã se deruleazã în cheie comicã, anulând orice trivialitate a nudurilor, pe muzica sãltãreaþã a lui Alexandru Andrieº (alt mare merit al filmului). Vom regãsi aceeaºi temã în secvenþa amorului din grânar, îmbinând într-o reþetã similarã, dar cu dozaje diferite, comicul ºi poeticul - inclusiv valenþele premonitorii ale imaginilor cu Mara îngropatã treptat în grâu de impulsurile lui Iancu (una dintre cele mai frumoase imagini erotice vãzute vreodatã în filmul românesc).
Pe de altã parte, secvenþele sub-ploturilor (circul, fantoma) dobândesc prin filmare o forþã de impact vizual extrem de expresivã, recuperând în sine, ca imagini cinematografice, o parte din suporturile absente în plan structural. Avem aici de-a face cu a doua virtute definitorie a regisorului Mãlãele: un puternic ºi complex simþ vizual. Iar efectul acestor douã laturi ale talentului mãlãelian, în raport cu parþiala lipsã de unitate a scenariului, contureazã o a treia, ºi mai importantã - acea capacitate de sintezã obligatorie oricãrui regisor, atât în teatru cât mai ales în film. Prea multor producþii româneºti li se aplicã, din pãcate, observaþia criticã formulatã profan la modul: "are multe idei bune, da' nu se leagã..." Horaþiu ºtie sã lege strâns, organic, majoritatea elementelor care în text rãmãseserã mai mult sau mai puþin disparate - atât pe axa intrigii, cât ºi în zona sensurilor ºi a implicaþiilor - conferind filmului o unitate pe care n-am mai întâlnit-o, în ultimele douã decenii, decât la minimaliºti ºi la Nae Caranfil, iar înainte de 1989, nici atât. Aceeaºi dimensiune substanþialã a modului lui Horaþiu Mãlãele de a simþi regisoral se recunoaºte în diversele trimiteri ºi "figuri de stil", care apar prin film: tratarea în cheie burlescã a incidentelor comice cu echipa agitatorilor la proiecþia filmului de propagandã stalinistã (evitând astfel capcana satirei politice ieftine, atât de des vizitatã dupã 1989), aerul fellinan declarat al circului (mai ales în secvenþa halucinantei sale sosiri nocturne în sat), accentele de expresionism german, imaginile de tip Miklós Jancsó, sau atmosfera de tip Wajda din nãvala soldaþilor prin pereþii sparþi, spre final.
Acestui lãudabil simþ sintetic nu i-a lipsit decât o ultimã cheiþã, pentru a face din "Nunta mutã" un film cu adevãrat excelent - ºi ajungem aici la una dintre principalele sale "probleme", care a suscitat numeroase controverse ºi critici parþial justificate. I s-a reproºat cã e prea teatral - nu numai la nivel exterior, cât mai ales în sfera acþiunilor propriu-zise. Dacã stãm sã ne gândim bine, excesele paranoide ale nuntaºilor obsedaþi sã nu producã nici cel mai mic zgomot depãºesc cu mult chiar cele mai îngãduitoare rigori ale realismului - sã ne gândim, numai, la trucul de a folosi un taraf care mimeazã cântatul, miºcându-ºi instrumentele în gol ºi înfundând trompetele cu ºtergare, ca sã nu scoatã nici un sunet (ºi mai sunt, în jur, multe altele asemenea). Evident, fiecare dintre aceste acrobaþii este improbabilã, iar acumularea tuturor la un loc, într-o casã de oameni de rând, frizeazã imposibilul. Numai cã... aici e-aici! În primul rând, ingeniozitatea lor e captivantã, sclipitoare ºi de un haz nebun (momentul când lui Tudorel Filimon îi cântã maþele, declanºând teroarea sincronizatã a tuturor nuntaºilor, e irezistibil); în al doilea rând, cum remarca Daniel Borodi dupã proiecþia specialã pentru forumul Cinemagia, totul se leagã într-o metaforã amplã a muþeniei impuse sub comunism - creând astfel deschiderea spre o mai permisibilã desprindere de realitatea cea mai strictã. Tot ceea ce se întâmplã acolo þine de zona licenþelor artistice, proprii convenþiilor teatrale - iar de aici porneºte ºi acuzaþia de "teatralism" adusã filmului. Într-adevãr, pe o scenã, diorama semi-absurdã a nunþii mute ca atare ar fi funcþionat perfect. Pe ecran, ea devine mai greu de acceptat - dar nu imposibil, cu condiþia de a i se oferi suporturile necesare (ºi nu la nivel de pretext, ca niºte proptele, ci chiar în planul de fond al motivaþiilor).
Aceasta e ºansa ratatã de Horaþiu Mãlãele, acea "cheiþã" menþionatã adineaori - care se gãsea tocmai în cele douã coperte contemporane la rândul lor doar parþial rezolvate.
Aºa cum stau lucrurile, secvenþele din prezent mai mult stricã decât rezolvã. Membrii echipei de filmare porniþi la vânãtoare de fenomene paranormale sunt cabotini, expliciþi, stereotipi (spre deosebire de personajele atât de fin dozate, în stridenþa lor de o cu totul altã naturã, din trecut - dar fãrã ca acest contrast sã ducã la un efect creator ºi semnificativ, din pãcate...). Singurele merite ale prologului ºi epilogului subzistã, paradoxal, în prezenþa perenã a stafiei - care deºi slab angajatã dramaturgic, cum spuneam, prilejuieºte totuºi câteva imagini de mare efect, începând cu apariþiile fotografice de la început, pentru a culmina cu acel sublim cadru final, de-a dreptul tarkovskian, în care se pierde printre betoanele fãrâmiþate ale megalopolisului industrial ruinat (ce distanþã, faþã de modul diletant-obscen al lui Daneliuc de a filma, dând cu stângu-n dreptul ºi fãrã sã spunã nimic, un decor similar, în "Legiunea strãinã"...!) Se mai adaugã personajul primarului Gogonea (preºcolarul Gogonel din trecut, acum îmbãtrânit), interpretat cu un aplomb cam formal de George Mihãiþã ºi orientat mai mult spre poante ieftine, gen Academia Caþavencu ("Cel mai paranormal lucru întâmplat aici au fost alegerile din '45: toþi au votat cu liberalii, ºi au ieºit comuniºtii, hã-hã-hã!" - sau schimbul final de replici dintre reporter ºi Mara bãtrânã: "Vrem sã vã luãm un interviu!" / "Ce sã ne mai luaþi...?", reproducând un banc politic just dar modest, vechi de prin anii '70, pe care din pãcate Horaþiu nu l-a mai înlocuit cu ceva mai bun, ca în alte cazuri). Mã mir cã regisorul n-a simþit ºansa admirabilã pe care i-o oferea acest personaj - cãci Gogonea este însuºi naratorul care ne va proiecta pe toþi în trecut, dar aceastã rampã funcþioneazã strict ca un pretext în sine ºi nimic mai mult. Or, rostul ei real ar fi fost tocmai acela de a amorsa viziunea caricaturalã, grotescã, neverosimilã, construitã cu atâta mãiestrie de autori pentru a-ºi compune metafora. Gogonea trebuia sã fie caracterizat din start ca un povestitor spectacular, fantezist, care le înfloreºte ºi le îmbârligã, exagerând fãrã sã falsifice - ºi astfel, proverbialul pas de la ridicol la sublim s-ar fi fãcut în cel mai firesc mod (mai ales cã, în '53, micul Gogonel tot trage din þoiurile de þuicã, inclusiv ca rãsplatã a mesenilor, când îl pun sã strige: "Tata-i sluga ruºilor!"; era firesc ca la maturitate sã-l regãsim ca alcoolic, iar asta ar fi justificat ºi mai mult hiperbolele: viziunea unui martor care oricum a vãzut totul cu ochi de copil, iar acum le mai amplificã ºi sub efectul bãuturii). Iar atunci, nici un cârcotaº n-ar mai fi avut vreo bazã realã sã acuze filmul de "teatralism".
Oricum, ca un argument suplimentar, rãmâne faptul cã viziunea aºa-zis "teatralã" (în sens mai mult bun decât rãu) a lui Horaþiu Mãlãele asupra realitãþii acelui sat generic creeazã o lume în sine - autorul a vrut anume sã evite orice localizare regionalã precisã, plasându-ºi acþiunea "undeva în România" (la un nivel anecdotic, în acest sens l-au ajutat ºi decorurile, la rândul lor uºor aspaþiale ºi atemporale, în urma faptului cã Mihnea Mihãilescu ºi-a amenajat faþadele caselor pe construcþiile western rãmase de la "Cold Mountain"). Orientarea naþionalistã (în sens bun) a lui Mãlãele se recunoaºte ºi în conotaþiile pe care le compune combinând uciderea Smarandei cu pata din naºtere de pe gâtul Marei, care reproduce conturul României (o Românie siluitã de ruºi). Lumea mãlãelianã (sau... mãlãelezã?) din secvenþa nunþii mute, ºi din satul unde se desfãºoarã aceasta, e la fel de nãstruºnicã precum autorul ei, compusã din caricaturi bizare, accente apãsate ºi o combinaþie de neghiobie abisalã ºi isteþime scãpãrãtoare. E remarcabil faptul cã regisorul a adunat aici o distribuþie de zile mari, începând cu cei doi socri - teluricul ºi neinhibatul Val Teodosiu, cu care se pot face minuni când ºtii sã-l þii în mânã (nu ca-n "Sistemul nervos" sau "Dincolo de America"), ºi versatilul Tudorel Filimon, cu mobilitatea lui de clown straniu. Le dã replica, în Gogonea cel bãtrân, Alexandru Marian Bindea, care chiar dacã nu aduce nimic nou, e inepuizabil în portretele tâmpeniei abisale pe care ºtie sã le compunã. Graviteazã în jurul lor, buni cum îi ºtim, Dan Condurache ºi Doru Ana, Ioana Anastasia Anton, Luminiþa Gheorghiu, ªerban Pavlu, ºi mulþi alþii - inclusiv Dana Dogaru ºi Anca Sigartãu (delicioasã cearta lor mutã, la masa de nuntã), George Ivaºcu (unul dintre politrucii tãlâmbi), Mihai Constantin (un naº plin de aplomb), sau Victor Rebengiuc ºi Tamara Buciuceanu, în rolurile din nou mute ale bunicilor senili (deºi, din pãcate, aici formula participãrii extraordinare nu mai funcþioneazã atât de bine: dacã Rebengiuc reuºeºte sã meºtereascã o micã bijuterie din parkinsonul moºului, Tamarei nu i se oferã resurse suficiente pentru a-ºi folosi, chiar ºi în condiþiile ultra-limitate ale unui asemenea cameo, inimitabiliul talent). Ca portret colectiv, acest personaj multiplu e admirabil, mai ales prin siguranþa cu care i se coordoneazã acþiunile la masã - unde, printre multe altele, momentul urmãrii angoasate a zborului muºtei oferã, poate, cel mai elocvent exemplu în acest sens.
Se disting, desigur, cei doi protagoniºti: Alex Potocean, deºi pe o scriiturã destul de schematicã, îºi confirmã datele identificate de Mungiu în "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile", creionând din câteva trãsãturi un Iancu credibil ºi dezinvolt, ºi mai ales Meda Andreea Victor, care beneficiazã în sfârºit de o ºansã meritatã, dupã farsele triste "ªi totul era nimic" sau "Aitilop": frumuseþea ei stranie, nearmonioasã, pe care aº plasa-o sub eticheta de "sex-appeal tragic", nu e numai tipic româneascã (tipologia Marei amintind, pe undeva, de personificãrile þãrii noastre prin tablouri patriotic-revoluþionare), ci are ºi o propulsie atemporalã similarã cu a Anei-Maria Marinca, în Otilia ei ce amintea de Antigona. Când atât de mulþi actori tineri ies din Matei Voievod pocnind de falsitate ºi cliºee, capacitatea lui Alex ºi a Medei de a fi în primul rând fireºti ºi spontani se impune ca un dat profesional deloc neglijabil - deºi, ce-i drept e drept, ºi-a spus cuvântul ºi ºansa de a lucra în regia unui actor ca Horaþiu Mãlãele, într-a cãrui personalitate se mariazã inteligenþa tãioasã, instinctul fãrã greº ºi, mai ales, o foarte bogatã experienþã.
...O experienþã ale cãrei perspective se aratã cât se poate de incitante, având în vedere felul cum "Nunta mutã" consacrã atât principalele valenþe regisorale ale lui Horaþiu, cât ºi o vizibilã putere de a-ºi conºtientiza ºi depãºi propriile greºeli. Sunt foarte curios sã vãd ce ne mai rezervã el pentru viitor - deºi se pare cã vom mai avea de aºteptat; spre deosebire de atâþia alþii, omul, cum am mai spus, recunoaºte deschis: "Nu þin morþiº sã fac filme doar ca sã mã aflu-n treabã; le fac numai când am ceva de spus."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 noiembrie, 2008, h. 05:00-08:47
Bucureºti, România

Eu n-am vazut filmul, dar am remarcat ca nu a mers la nici un festival (fata de sute in cazul "tinerilor")

Welcome back! :) Sper sä ne întelegem ok de data asta.
Si - da, absenta lui de la festivaluri meritä atentie... Dac-ajung si la premierä, o sä-i întreb.

Hai sa nu intrebam oamenii la premiera chestii d-astea (chiar daca ei au umplut targul cu vestea ca sunt sigur in Cannes 2008, doar sectiunea mai e de vazut care-i) ;)

OK, atunci le mänânc doar tratatia si le beau sampania - merit si eu, dupä poliloghia de mai sus, nu? :P

Cu siguranþã cã meriþi, ai scris cu multã aplicãþiune, congraciuleiºãns! Oare ºi cocktailul de la premierã o sa fie pe muþeºte? :)

Ce bucurie cã a ieºit încã un film românesc bun! Bine cã au cheltuit banii pe ceva valoros. Perioada stalinistã era o temã bunã pe care puþini au tratat-o cum trebuie. Merg neapãrat sã-l vãd. Un lucru mã cam sperie: viol? Iar simboluri sexuale despre cum ne-a ftt în cr ºi pe toate pãrþile regimul sovietic? Am vãzut ºi în Cel mai iubit dintre pãmânteni, în barna cel de tristã amintire, ºi mai sunt.
În fine, o sã vãd filmul ºi dup-aia mã supãr sau nu.

bai Pitbull,
atit ai invirtit lucrurile in cronica asta de creca au ametit !

pe de alta parte,
tu ai citit scenariul filmului si ai vazut ca a fost periat. da spectatoru nu creca simte asta. sau, altfel spus, o fi fost el periat, dar replicile tot nu is iesite din comun.

si nimic in filmul asta nu e iesit din comun, nemaivazut, sau la un relativ superlativ. si de fapt asta reiese si din cronica ta - ca filmul nu e nustiuce, insa, ca in cazul lui Elevator, dar la un nivel mai uman, iarasi ai plasat o sumedenie de cuvinte cu iz elogios, care, fara a fi laude in fapt, ramin ca termeni cheie in text si deformeaza imaginea de ansamblu asupra filmului. adica ii ridica nivelul calitativ.

ca si Purificare in teatru, ca tot vorbesti de teatralitatea din nunta muta - una nederanjanta, in opinia mea - si Malaele a creat un film care vrea sa dea seama despre complexitatea si diversitatea naturii si universului uman, iar imaginea de ansamblu pe care o degaja e de kitch comercial.

ceea ce nu e rau, doar sa fie prezentat ca atare. filmul nu e catastrofa, nicidecum, dar nu e o reusita artistica. oricite metafore vira autorul pe ecran (si, mama mama, toarna galeti intregi), filmul nu are cutezanta si dramatismul gestului savirsit de Icar (la care, evident, autorul trimite si ale carui insusiri le cauta).

nunta muta e ca o bijuterie contrafacuta: sclipeste, iti ia ochii prin suprafata, dar in spatele acelui luciu nu e nimic veritabil. sau, daca vreti, e ca zmeul pe care cineva se chinuie sa il ridice cind vintul nu sufla deloc. pur si simplu cade la pamint, oricit de tare il arunca spre vazduh autorul sau.

@ Pitbull
Poti sa-mi spui, te rog,:
1. Bati cu toate degetele la calculator?
2. Daca ai fi scris de mana, cam crezi ca ti-ar fi luat redactarea?
Intreb din perspectiva probei de critica a unui film la prima vizionare la CAV, EXTREM de dificila in opinia mea.

(stiu ca-s way off topic asa ca dupa ce vad raspunsul poti sa dileshti posturile)

merci

abia astept sa vad filmul. tema mi se pare geniala.

@Farabeuf:
1. Bat cu arätätoarele pe taste, si cu policele pe clapa de blanc; desi, de fapt, sunt patru degete (2x2), dactilografii zic "cu un singur deget" (indexul).
2. Asa e, analiza scrisä a unui film în primä vizionare e foarte grea; de vreme ce "Nunta mutä" fusese programat si pentru vizionarea noasträ forumeetingistä de ieri, am asteptat aceastä a doua proiectie (dupä prima - aia de presä, marti), ca sä-l analizez mai decantat (desi idealul - tangibil în anii '60-70, lejer utopic azi - ar fi trei: urmärirea actiunii, apoi familiarizarea, apoi analiza). Pentru tema voasträ de la C.A.V., cred cä trei ore ar fi un interval decent (totusi, ideal ar fi sä le oferi puilor douä vizionäri, mäcar pânä se rodeazä - dacä sunt conditii, desigur).

Daca farabeuf se refera la examenul de admitere, acolo se fac doua vizionari la inceput. Si, teoretic, daca se cere din nou, inca una pe la jumatatea examenului. Mai mult decat suficient, dupa parerea mea.

pitbull, deci reuseai (fizic, mental, cum draq sa zic?) s-o scrii de mana (la cat e de "mare" si complex e textul) in 3 ore ?

Hmm, nu, în nici un caz... Mi-e greu sä apreciez, n-am mai scris de mânä texte atât de lungi de prin '84, cred, nu mai stiu... Poate la vreo patru ore sä iasä...? Insä voiam sä zic cä nu e cel mai potrivit standard pentru studenti, eu sunt stufos, fastidios si prolix... Formarea lor cred cä s-ar plia mai echilibrat pe un barem de trei ore, în care sä scrie o analizä mai disciplinatä si compactä, cam cât jumate sau douä treimi din asta a mea de-aici.

Eu am vazut filmul impreuna cu o parte din voi (sambata trecuta la 11 - la matineu) din pacate nu am putut sa stau si la cafeaua (si prajiturica) de dupa si am mai vazut ca sala a ras in hohote la multe din poante si a aplaudat la sfarsit (lucru rar intalnit la cinema).

Imi voi face timp sa citesc ce a scris domnul Pitbull (cred ca este cea mai lunga cronica de pana acum sau ma insel?) si din cate stiu eu lungimea cronicii este direct proportionala cu aprecierea calitatii filmului...

In ceea ce priveste filmul, mi se pare o super tragi-comedie (desi a fost comparat cu Kusturica mie nu mi-a semanat deloc) , pornind de la scenariul scris de Adrian Lustig (merita sa vedeti la Teatrul de Comedie Nepotu' , Poker si Clinica) sustinut de recitalurile celor mai mari actori in viata din teatru (Dinica mai lipsea) si terminand cu magistralul regizor debutant in film, Horatiu Malaele.

Nope. "Restul e tãcere".
Partial. De fapt, este direct proportionalã cu complexitatea (a filmului, a relatiei dintre calitãti si defecte, a plasärii lui în context, etc.). Dar, desigur, rareori se întâmplã sã mã lungesc la niste cãcaturi - exceptii: "Si totul era nimic", fiindcã Nichituta era (încã) decan, deci trebuia s-o spulber pe larg (si pe lung); "Legiunea strãinã", fiindcã Daneliuc o cautã cu lumânarea, filmele lui parc-ar tipa: "Injurati-mã, fratilor, scuipati-mã-n ochi, pisati-vã în gura mea, dati cu autobuzu' peste mine!" Cine-s eu, sã-l refuz?

We are here to serve. :sleep:

Multam, dar nu e voie decât în englezä; n-am timp s-o traduc, si ce rost ar avea...? Aceastä mäsurä de detaliere e relevantä doar pentru noi, românii. Pentru sträini, am postat un comentariu succint - si nu stiu de ce, da' de-o säptämânä stä-n "pending" (nici aprobat, nici rejectat... :? ); de obicei, astea se aprobä-n câteva ore, o zi cel mult.
Pentru orice eventualitate, uite-l:

Nunta muta (2008)
Surprisingly good, 15 November 2008 (*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)(*)

The script is full of good ideas and intentions, all in all about half-fulfilled: the story-line is somewhat linear, and lacking many of the important joints of a well articulated scenario - but, on the positive side, it's entertaining and rich in content, able to combine into a well balanced recipe the tragedy and comedy.
To my extremely agreeable surprise, Horatiu proved himself a true director. All his hesitations and uncertainties are of the "inherent to a debut" type - and remarkably few in number. Definitely, he shows a good critical sense, trimming away many of the script's faults, or even speculatively converting them into positive qualities. Further, he has a powerful visual sense, and a solid capacity of synthesis.
One has commented about the movie's "theatralism" - it deliberately departs realism, by recourse to many stylish exaggerations, significant and expressive as such, but of an unlikelihood bordering impossibility. So it is, but this seeming failure remained only one step away of being converted into what it actually purported to be: a daring mean of expression, in the best vein of elaborated style. It would have been enough to insist a bit more on the present-day mayor's narrative about the depicted happenings, stressing the fact that everything is seen through the distorting lens of one's own affective memory.
Still, it's undeniable that Horatiu creates a world of its own, bringing it to focus with extreme expressiveness... It's hard to forget the tasteful beauty if the erotic scenes - topped by the splendid image of Meda Victor being literally "drowned in wheat" by Alex Potocean's thrusts. And the top-scene, the "Mute Wedding" itself, arrives to be a successful tour de force. Definitely, it's a movie to be seen - and savored with relish.

Revin cu un text imbunatatit. Sper.

Gata, a apärut în fine:
http://www.imdb.com/title/tt1194620/usercomments-1

@Led-za-pencil:
Sunt convins cä va fi mai bun - esti un om care stie sä primeascä (aviz altora).

Da, stiu sa primesc drept in plex. Cineplex. Multiplex. :D
De fapt nu stiu daca vreau sa o rescriu, sunt cateva idei acolo, le pot sintetiza in cateva randuri.

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!

2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!

3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)

4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.

5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.

6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.

La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii :)

Cei ce doresc sa revada "Nunta Muta" sau doresc sa il vada in avanpremiera vor avea aceasta ocazie joi la Cinemateca Union din strada Ion Campineanu de la 18:00 si 20:00.

Preturi:

Tichet: 8 lei x 2 bilete (intreg);
5 lei x 2 bilete (redus)
Bilet intreg: 10 lei

Eu voi fi acolo :)

N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".
Partial ai dreptate:
- "restul ruladei" nu e construit doar ca "sä fie... sä umple timpul", ci e chiar necesar (izolatä, noaptea nuntii mute n-ar fi functionat); problema e cä aceste fragmente anexe (si necesare) sunt fäcute imperfect - cum spuneam (si cäutam sä demonstrez) în analiza mea: intentii bune, finalizate doar partial.
- personajele si actiunile se doresc, în fond, arhetipale; ceea ce le cam lipseste sunt notele de originalitate care sä facä arhetipurile interesante, ferindu-le de cäderea în stereotipie.
Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.
Despre asta am vorbit si eu pe larg - e cam principala problemä a filmului - arätând pânä unde-i bunä, de ce de-acolo începând devine rea, si ce i-ar fi lipsit ca sä fie genialä.
Da, cam aici e principala hibä a filmului. Initial, momentul era preconizat ca fiind construit astfel: tensiunea muteniei fortate crestea inexorabil, iar oamenii tot beau, tot beau, asa cä rezistau tot mai greu. In punctul culminant, Tudorel Filimon scäpa un pârt de se zguduiau peretii. Involuntar, toti izbucneau în râs - si râdeau si tot râdeau, din ce în ce mai tare... pânä-si dädeau seama cä prafu' s-a ales de mutenia lor - si atunci, fie ce-o fi! Se dezläntuiau.
Mä bucur cä a renuntat la bäsinä (sunt sätul de poante vulgare, si mai ales sexual-digestiv-urinar-eliminatorii - vezi si obsesiile lui Daneliuc), dar fäcând abstractie de asta, constructia de mai sus era foarte aproape de o solutie valabilä a problemei. Päcat cä n-a pästrat-o, organizând-o în jurul unui incident mai acceptabil.
Toate astea s-ar fi integrat perfect, dacä aplica solutia aia cu Gogonea-povestitor-care-le-înfloreste.
Da, dar nu numai Vivi: el executä si dezvoltä excelent conceptiile lui Horatiu.

Idem Led-Ze-Pencil. Ce m-a surprins pe mine e cata lume aici admira filmul si cati in Mall, cel putin la sfarsit dupa ce au plecat actorii, au recunoscut ca are destule parti slabe. Dar stai, asta e primul film al lui Horatiu... uhm...ok fie, dar numai de data asta. Next time fara tancuri care intra in casele oamenilor, sate americane, lumini interioare false si Umori fortate. Ca ne suparam :hmm:

1. E grav pentru ca altfel tot filmul e un mare banc in care e implicat si Stalin, iar ceilalti sunt niste personaje anecdotice, de snoave populare, de-alde Pacala sau mai nou Bula. Daca nu simti in tot filmul teroarea acelor ani - si nu simti, cam toti se caca in capul activistilor de partid, aia sunt caraghiosii satului, ciuca batailor - nu functioneaza nici teroarea care i-a facut sa amuteasca la nunta.

In bancurile cu Stalin sau Ceausescu aparea cate un personaj-erou care le dadea astora cate o replica de te stricai de ras. Era o defulare, asemenea personaje n-au prea existat in realitate. Asa si aici.

3. O fi existand, viziunea asta personala, dar s-o stim si noi. Deocamdata nu vad decat un amalgam de stiluri, de la burlesc kusturician la onirism fellinian etc, totul pe un acuzat teatralism, cum spuneam.

...
10. Inca un lucru care m-a deranjat: exact ca filmele proaste inspirate din viata satului de pana la revolutie, sunt prezente in film ritualurile nuntii si ale inmormantarii, ca s-o duca spre traditie, ciclicitatea vietii ºi alte bullshituri de cosmogonie pãºunistã. Mai lipsea o nastere si-un botez si era perfect.

La asta nu ma asteptam, dar fiecare cu parerile lui...

Totusi dupa o cronica stufoasa si alambicata (care parca se fereste sa spuna lucrurile pe sleau si la obiect) inteleg ca filmul este bun dar se putea si mai bine?!


Mie "Nunta muta" mi-a placut foarte mult si cred ca pe forumul asta sunt cativa utilizatori (usor influentabili) care sunt mult prea carcotasi / nihilisti cautand orice musculita in ochii celor care creeaza ceva de calitate in loc sa aprecieze valoarea atunci cand ea exista.
Mi se pare foarte usor sa criticam filmul doar de dragul de a spune ceva negativ.

Da, mai ales în coperte (aia cu alegerile din '45, aia cu veceurile ecologice, sau replica finalä), dar si în cuprins, pe alocuri ("O sä electrificati o pulä!" / "Da' mäcar s-o electrificati si pe aia!"); oricum, asa cum spuneam, Horatiu le-a mai periat.
Dimpotrivä: e asa de stufoasä si alambicatä tocmai din dorinta insistentä de a spune lucrurile cât mai pe sleau si la obiect, färä a läsa nici un dubiu: unde-i bine, unde nu-i bine, si de ce anume, detaliat, exact...
Päi nu...? :? Altfel, cum?

Ca spectator care nu a citit scenariul (il astept publicat poate pe liternet) dar care a vazut piesele lui Lustig, sunt de acord ca unele poante par banale si infantile (gen Vacanta Mare si nicidecum Academia Catavencu)dar pana la urma conteaza produsul final unde regizorul are ultimul cuvant (poate de aceea ca scenarist apare pe langa Lustig si Malaele).

Eu am citit scenariul la piesa de teatru Clinica a aceluiasi Lustig si am vazut-o la scurt timp la Teatrul de Comedie si am observat destul de multe diferente intre ce era scris acolo si ce s-a jucat pe scena.

Dar pana la urma ce este asa de neobisnuit ca un regizor sa modifice scenariul dupa cum i se pare lui mai bine? Scenariile trebuie puse in scena ad literam?

apreciez valoarea atunci cand ea exista.
critica nu face rau nimanui, ba face chiar bine, indreapta lucrurile. Critica de pana in 89 ridica in slavi orice c@cat, si chiar si dupa, asa incat nu era decat o mana de aplaudaci si yesmeni. Daca asta crezi tu ca ar fi util...
Cei care il vor aprecia si il vor lauda vor fi foarte multi, n-am nici o indoiala, poate se face si fan-club nunta muta. Foarte bine. Poate mai raman cateva voci care sa zica "acolo nu-i bine, aia e cam trasa de par" care sa mai indrepte lucrurile. Stii si tu, cei mai buni prieteni critica, nu dusmanii care te fac sa persisti in greseala.

Daca carcotesc pe ici si colo nu o fac nici cu rautate, nici invidie, nici rele intentii. Nu or sa-i strice cariera filmului cateva obiectii acolo. Dar a zice ca totul e perfect sunt sigur (sau sper) ca nici lui Horatiu nu i-ar fi de folos.
Asa ca prefer sa raman carcotas decat aplaudac legat la ochi prin fanatisme. (nu vorbesc de tine, au fost cazuri pe aici).

Am zis eu cä e ceva neobisnuit? Pur si simplu, am analizat unele repere ale îmbunätätirilor aduse de Horatiu. Evident, e foarte firesc ca regisorul sä amelioreze scenariul, dacä e cazul. Asta am si spus.

@Pitbull
Atunci am inteles eu gresit... deh, textul lung, timpul scurt... scuze

@Led-Ze-Pencil
Sunt de parere ca extremele in ceea ce priveste critica fara rost sau admiratia oarba sunt mereu daunatoare, doar ca in acest caz mi s-a parut ca balanta se inclina doar intr-o anumita parte si am incercat sa o echilibrez, atata tot...

In concluzie este un film romanesc bun, asa ca (cei care nu l-au vazut) mergeti sa-l vedeti ca merita.

Asa. Si?
Aici se termina discutia?

Sau cum continuam, postam unul o lauda, altul alta lauda?

Constat cã userii s-au pus de acord relativ uºor asupra neîmplinirilor filmului “Numta mutã”, cam multe ºi cam prea evidente, încât discuþia pare sã stagneze. Problema pe care mi-o pun eu, deocamdatã retoric, este de ce un scenariu scris de profesioniºti, care respectã inclusiv plot point 1, mid-point, plot point 2, are atâtea, cum le-am zis eu, neîmplinir, ca sã nu le zic altfel. Evident cã eu pun problema din punctul de vedere al unui frustrat, cãruia nu-i citeºte nimeni scenariile, pentru cã nu-s perfecte.
Cândva am spus cã un film bun este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, ci personajele. „Nunta mutã” este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, dar ne e suficient.
Nu am asistat la discuþiile de dupã vizionarea din 15 noiembrie ºi nu am vãzut filmul decât o datã, ca orice specator. Nu sunt unul obiºnuit doar prin faptul cã am citit scenariul cu un an în urmã. Dupã ce a câºtigat la CNC am fost curios sã vãd un model de scenariu care a fost promovat ºi sã înþeleg de ce. Dupã ce l-am citit, am înþeles de ce a fost promovat, pentru cã avea un subiect cu greutate, nu se putea refuza aºa ceva. Cred cã a fost singurul argument, pentru cã nu ºtia nimeni cã este al lui Horaþiu Mãlãele. Ba cred cã a mai fost unul, redactarea profesionistã.
Scenariul începe aºa:
„1.EXT.ZIUA. MASINA 1
Filmul va debuta cu imagini paranormale pe care le vom gasi in arhiva televiziunilor sau aiurea.” Mai ales aiurea, zic eu. ªi continuã aºa:
“Imaginile vor fi alb-negru sau sepia ,eventual color,sau
si una si alta ,cu clacheta ,obisnuita
nuanatoare,material brut, cu miscare incetinita sau
acelerata inainte -inapoi .Pe un carton negru sau maro
inchis apare prin efect fondu titlul filmului Nunta muta.”
Adicã imaginile vor fi alb, negru, sepia sau color, sau ºi una ºi alta, cu miºcare încetinitã sau acceleratã, înainte sau înapoi, pe un carton negru sau maro. Alooo! Djinjis, unde eºti ?!
Suspansul era sugerat dupã cum urmeazã:
“Gura tigare tras, OCHI- OCHELARI, Tigare scrumiera, Casti ureche Ghiul pe mana primar, Jocul cheilor in contact. Casetofon masina Sticla alcool gura.” Culmineazã cu : “Un falfait ciudat se aude deaupra masinii”, pe care nu l-aº fi remarcat dacã nu-l citeam în scenariu.
Evident, dacã jumãtate din scenariu n-ar fi fost al lui Mãlãele, l-aº fi aruncat, cinstit sã fiu. Asta pentru cã noi nu avem nici paranormal ca lumea, nici suspans ca lumea, nici criminali ca lumea, nici fotbal ca lumea… În sfârºit !
Filmul propriu-zis începe abia la pagina 10, dintr-un total de 66, dupã cum urmeazã:
“8.EXT.ZIUA.CAMPIE INFLORITA 8
8.1. - P.G. - P.M. (macara) Explozie de culoare primavaratica. Printre florile ce sarbatoresc acest inceput de primavara vedem fundul unui barbat ce apare si
dispare ritmic.” Alo, Djinjis, ai citit pânã aici ? Priveliºtea e minunatã ! Asta în scenariu. În film, o câmpie în arºiþa verii, pentru cã atunci au venit banii de la CNC. Dar fundul bãrbatului nu mai apare, ca urmare nici nu mai dispare. La indicaþiile verbale ale regizorului Mãlãele, este înlocuit cu un fu…tai ancestral în mijlocul câmpului. Ba nu, orgasm ancestral. Cei doi protagoniºti þâºnesc dintre spice rãcnind ca din sculã de ºarpe. Spice scria cineva mai sus, dar eu nu prea le-am vãzut, probabil din cauza buruienilor frumos înflorite.
Dacã pânã aici am bãtut câmpii, de-acum problema devine serioasã. Dacã cei doi tineri veniserã sã vadã cum stau cu grâul, dupã cum rezultã dintr-un dialog, asta înseamnã cã veniserã sã vadã cum a ieºit grâul din iarnã, þinând cont cã trebuie sã fi fost pe la sfârºitul lui februarie, cã peste douã sãptãmâni moare Stalin. Nu am sesizat sã fi fost o sãriturã în timp, ºi-am avut toatã bunãvoinþa. Eu înþeleg cã pe Mãlãele l-a interesat spectacolul cinematografic, dar cum rãmâne cu “personajele”?! Dacã la sfârºitul filmului scrie: “S-a întâmplat în România anului 1953”, atunci din acea perioadã trebuie sã fie ºi personajele, ca sã fie personaje. Cunosc satul românesc, ºi în niciun caz doi tineri nu ºi-ar fi tras-o, cã nu e vorba de fãcut dragoste, în mijlocul câmpului, ºi-n pielea goalã, în timp ce alþii sã se fi benoclat la ei din vârful copacilor. Sunt curios ce explicaþii dau specialiºtii în structurã dramaturgicã, esteticã cinematograficã ºi altele. De ce tinerii n-o fãceau pe furiº într-un tufiº ? Pe vremea aceea, fata îi zicea tânãrului “dumneata”, în niciun caz “nebunule, tâmpitule, idiotule, total tâmpit”, ca în scenariu, rãmânând în film doar “prostule”. Cineva a caracterizat scena eroticã de pe grãmada de grâu ca fiind cea mai reuºitã din toatã cinematografia româneascã. Numai cã aºa ceva nu se poate. Am aflat asta când eram student la Iaºi ºi ne-au dus la Fãlciu la treierat. Avea dreptate o tânãrã criticãtoare de film, când spunea, într-o revistã, cã scenele erotice din filmele româneºti nu sunt reuºite pentru cã nu sunt fãcute pe bune, cum este tendinþa la strãini. Aºa e, dacã ar fi încercat, ar fi vãzut cã nu se poate.
Când a început filmãrile, i-am trimis lui Horaþiu Mãlãele o scrisoare printr-un student care fãcea practicã în echipã. Îi sugeram sã transforme cumva scena de sex de la început într-o scenã de dragoste, ºi sã încheie filmul unde se termina, adicã sã renunþe la interviul cu paranormalii din final. Aº fi avut multe sã-i spun, exact ce s-a discutat pe acest topic, dar eram convins cã nu mai putea schimba scenariul. Ce-i sugeram eu se putea face ºi dupã filmãri. Se pare cã studentul n-a gãsit momentul prielnic sã-i dea scrisoarea. Îmi spunea cã tot timpul se ceartã pentru te miri ce ºi n-are cum sã intervinã. Într-o zi, mi-a spus, au avut o disputã grazavã cãnd piticu venea din spatele lui Iancu ºi îl speria, iar acesta zicea, în scenariu, “Ptiu, drace, ce mai speriat !” Unul spunea cã e tautologie, altul cã e o exprimare fireascã, spontanã.
Ce mã deranjeazã este faptul cã i se gãsesc lui Mãlãele circumstanþe atenuante, ca fiind la primul film. La vârsta lui ºi la pretenþiile pe care le avem de la el, trebuia sã-l facã direct pe al treilea. Altfel, “Nunta mutã” este un spectacol cinematografic”, zic eu.

Din caietul program al filmului la premiera de la Teatrul Naþional. Ca sã nu se spunã cã nu punem ºi laude.

Acest film se numeste, poate, Nunta Mutã, dar in fapt, este
un act de divorþ rasunãtor. De idilismul poporanist,
ingimfa patriotarda, semi-doctismul ideologic si de
sentimentalismul paseist care coloreaza ruralitatea
romaneascã in interpretarea ei artisticã, pe ecranele
ultimilor decenii.Avem aici o proba de inteligentã bufa, de
moralizare auto-ironica abil controlatã ,de post-modernism
bine temperat , de rãsturnare copioasã a cliºeelor
realismului si neorealismului socialist , cu epoca istoricã ,
storrytelling-ul , actorii, mediul si instrumentele din care s-
au aglutinat ele, dar cu o viziune regizoralã cutezãtoare ,
debordind de o tonicã prospeþime.

Emil Hurezeanu


"Film tres personnel, tres Malaeleen.
On rit, on reflechit, on ne pleure pas mais l'envie de pleurer
vous vient parfois"

Costa Gavras


Nunta Mutã, iatã un titlu de film si un film care pe mine m-au
amuþit si asta pentru cã rar am vãzut in cinematogtrafia
noastra o opera care sa fie in acelasi timp extrem de tristã ºi
extrem de tonicã.Este un echilibru de aur intre cinism ºi umor
,intre brutãlitate ºi tandreþe.Un film de referinþã.

Sorin Roºca Stãnescu


Cum zic francezii: " pour un coup d'essai c'est un coup de
maitre"! O revelaþie. Un film care iþi taie respiraþia. Marele
regizor de teatru este si un mare regizor de cinema.

Radu Beligan



P.S. Toatã grafia - spaþii, diacritice, virgule, alineate etc - sunt reproduse identic, pentru a nu deforma realitatea.

dar si ce specialisti in cinematografie pe acolo...emil hurezeanu, sorin rosca stanescu... :?

"Film tres personnel, tres Malaeleen" :lol:

Da, si eu am abordat subiectul, în analizä - ezit între "mäläelian" si "mäläelez"... As opta totusi pentru al doilea - sunä ca o combinatie între "mäläiet" si "malaez", si se potriveste si cu umorul verbal absurd pe care-l practicä adesea Horatiu (ca-n aia cu "Deja"...).

Apropo, stie cineva de vreun caiet-program de ceva unde sä se scrie "si bune, si rele"? Asta-i ca si cum te-ai duce la o nuntä (sonorä) si ai închina la masä cam asa: "Sä träiascä mireasa, e frumoasä, desteaptä, descurcäreatä, i-adevärat c-a fost ea cam curvä la viata ei, si-n liceu tot rämânea corijentä (de lene, nu cä n-ar fi dus-o capu'!), da' face niste sarmale de mori, si s-o mai vedeti si la karaoke!"

Sa luam un exemplu, ca tot mi-am amintit zilele astea de filmul asta: La vita e bella.

Ca si Nunta Muta, are un episod cheie in jurul caruia se construieste: asa zisul joc pe care il inventeaza personajul lui Benigni pentru fiul sau, prin care ii explica tot ce se intampla acolo in lagar.
Dar in lagar ajung dupa jumatatea filmului, pana acolo ce se intampla? Minuni. Delicii cinematografice. Toata povestea de cucerire a viitoarei lui sotii, cea care ii pica in brate din cer, careia ii face avansuri deghizat in inspector scolar sau pe care o rapeste de la opera cu o masina identica cu cea care trebuia sa o ia. Minunile pe care le face (cheia, palaria, inghetata). Toata povestea de la logodna, intalnirea lor sub masa cand ea ii cere sa o ia de acolo, rapirea ei pe pe un cal vopsit in verde, apoi aparitia copilului si secventa cu refuzarea dusului - care va cantari asa de mult mai tarziu in lagar. Chelnerul obsedat de ghicitori...
Toate astea vor avea efect in episodul lagarului. Si in plus, toata aceasta poveste de dragoste/cucerire are loc pe un fond istoric care se defineste tot mai mult (atacurile asupra unchiului, calul vopsit, pravalia stigmatizata) si care rabufneste in lagar.
Daca filmul se termina inainte ca ei sa fie dusi in lagar si tot era un film teribil de savuros.

In plus, Benigni nu minimalizeaza deloc duritatea nazistilor, dimpotriva, o foloseste pentru efecte dramatice. In nunta muta activistii (corespondentii nazistilor in celalalt film) sunt niste pielea pvlii luati in tarbaca de orice taran. De aia tensiunea e aproape 0.

P.S. Stiu ca am comparat filmul cu o capodopera, dar nu din rautate, ci pt a-mi sustine ideea.

Corect. Asta relevä si mai clar diferenta dintre cele douä filme - în raport cu care, întrebat într-un interviu ce notä i-as da "Nuntii mute", am räspuns (din politete - pentru cä nu agreez notärile de filme, le gäsesc prea schematice):
"Un scenariu de nota 6-6,50, din care Horatiu a fäcut un film de 7,50-8,00."
(Net inferior lui "La vita e bella", care stä cam pe la 9,50-9,75.)

eu ii dau 10 cu ochii inchisi.
Chiar si numai pt coloana sonora :)

Afectiv, e de înteles - totusi, nimeni (sau aproape nimeni) nu-l include pe lista marilor capodopere: Tarkovski, Mihalkov, Bergman, Antonioni, Fellini, Wajda, Welles, Chaplin... Cam pe-ACOLO stau putinele note de 10.

Pai da, afectiv.
De aia si topicul paralel "cea mai emotionanta secventa"...

Mi se pare ca emotia ar trebui sa fie primul ingredient al unui film. Altfel la ce sa te uiti la el? Sa-ti demonstreze unul cat e de destept? Mersi, iau Teoria relativitatii si ma minunez.

Citizen Kane in ce sta? Sau capodoperele lui Chaplin, Tarkovski, Bergman, Antonioni? Emotie, inainte de orice.

Ai nostri incearca sa se arate destepti, amuzanti... si cam fara suflet.

Tot un sentiment, o emotie, viza si scena muta din nunta muta.
Acolo era premiza cea buna.
Din pacate horatiu a uitat-o pe drum, preocupat sa ne spuna bancuri si sa-si incordeze circumvolutiunile ca un culturist in fata tuturor.

Nu, corespondenþii sunt sovieticii. Tensiunea, pericolul, trebuia sã vinã din exterior. Din interior, nu era, deocamdatã, niciun pericol. Astfel de activiºti, chiar erau batjocura oricui. Pânã când fraþii noºtri mai mari, dar vitregi, de la rãsãrit, au reuºit sã pãtrundã pânã în cel mai îndepãrtat cãtun, de nu mai puteai da o bãºinã din cauza lor. Fãrã ezitare, i-au înlocuit pe acei activiºti ineficienþi, începând cu conducãtorii lor. Demonstraþia în film este fãcutã când colonelul îl trânteºte la pãmânt pe Gogonea cu un dos de palmã. În scenariu scrie: “Se instaureaza notiunea de teama”.
Inadvertenþele filmului sunt altele, unele au fost arãtate pe acest topic, dar mai sunt. Într-un sat care nici nu auzise de cinematograf, bãieþii nu stãteau cu mâna sub fusta fetelor, iar acestea cu mâna la prohapul lor, ca în zilele noastre. Dar cea mai mare este intervenþia… paranormalului. Toate filmele sunt ca o ruladã, dar nu pui muºtar în exterior, când în interior ai stafide.
Dacã ar fi sã pãstrãm toate momentele excelente ale filmului, ar rãmâne un mediu-metraj foarte bun, dar Mãlãele a vrut sã debuteze cu un lungmetraj. Eu aº pãstra sãrutul lui Iancu prin cearºaf, secvenþa cu Grigore care încearcã sã-ºi ºteargã cu dosul palmei gaura din piept fãcutã de glonþ, pe care n-am regãsit-o în scenariu, momentul cu femeile care rãmân împietrite pe o bancã, alãturi de Grigore, care stã rezemat de perete ºi pare cã doarme, doar cã are o patã mare, roºie, pe piept, momentul când Gogonea primeºte un pumn de la colonelul sovietic ºi alte momente, care nu sunt puþine, dar nu prea se discutã pe topic despre ele.

Da ai dreptate si mie mi s-a parut ca din punctul de vedere al atitudinii celor doi si in general a satului intreg e cam fortat. Pit, Mafalda si Floyd insista asupra parerii ca totul este facut incat sa para o poveste abstracta scoasa din context. Insa chiar si daca este asa, este oare bine scoasa din contextul istoric in care este plasata? Oare romanii pot gusta gradul acela oarecum ridicat de abstractism, evident inspirat din cariera de teatru a lui Malaele? Velocipedul (bicicleta cu o roata mai mare) era in mod voit introdus acolo ca element abstract artistic, la fel si aparatul ciudat de zbor pe care acelasi individ il purta in timpul nuntii. Toate acestea sunt clar elemente artistice abstracte. Insa de ce apar alte elemente ce clar doresc sa insurubeze filmul in istorie: grupul de activisti, secventa urmaririi filmului de catre sateni? Si nu numai ca acele grupuri apar dar sunt si slab reprezentate istoric de vreme ce exact la tara activistii comunisti aveau cel mai mare succes si nu la oras. Daca filmul ar fi tratat problema complet abstract ar fi facut cum a facut 300 cu batalia de la Termopile. Iar daca in cazul ala scenariul era extrem de fals si patriotard comercialist, aici secventa nuntii putea sa dea un croseu excelent amatorismului si lipsei de umor abstract de imbiba cinematografia romaneasca de dupa '89.

Nu a zis nimeni cã Mãlãele trebuia sã localizeze satul întâmplãrii reale, ci doar cã satul acela trebuia sã-l recunoaºtem ca un sat real al acelor timpuri, tocmai de dragul semnificaþiilor general umane. ªi tocmai acele amãnunte dau veridicitate.
Pãi dacã asta l-a interesat, asta trebuia sã arate. Din pãcate, nu mai poate face “Nunta mutã” a doua oarã !

Horatiu Malaele - un mare regizor? sau NUNTA MUTA
 

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Felini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008

Uite aici topicul filmului "Nuntä mutä", în care deja se discutä din plin:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=17243
Muta-ti cronicuta, te rog, la locul potrivit - dupä care Gloria sau StefanDo va sterge acest topic paralel.

Si daca e vorba de mutare, muta-ti si liniuta din "F-ati o casa mica, simpla, cu pridvor."
Nunta asta multe muta. :)

Totu-i sä nu le mute la marfacie. :oops: :sleep: