Filmul despre arte
 

Intotdeauna m-au pasionat pictura si istoria artelor.Propun un topic in care sa discutam despre arta in film,despre biografii(mai mult sau mai putin romantate) ,despre influenta si inspiratia pe care o dau celelalte sase arte in desavarsirea celei de-a saptea: filmul.
Incep cu un link,despre celebrul alfabet al lui Edward Gorey,inspirator pentru regizorul cu gust pentru povesti gotice,Tim Burton:
Gashlycrumb Tinies:

http://www.geocities.com/sunsetstrip...535/gorey.html

" Corabia nebunilor"(Hieronymus Bosch) este un proverb flamand ( de la flamanzi nu de la flaminzi!) care aseamana lumea cu o corabie in care se aduna toate caracterele. Lumea e o nebunie si ca dansa sintem noi. Primul care a ilustrat aceste proverbe flamande a fost Pieter Bruegel. In viziunea lui aceasta nebunie colectiva atingea punctul limita al dezlantuirii de patimi si instincte pregatind distrugerea corabiei si prevestind, intr-o viziune protestanta, Apocalipsa.
Incetul cu incetul, sensul acestei viziuni (sau metafore) s-a umanizat si a devenit mai blind. Prin anii '50, s-a facut un film care stringea toti marii actorii ai "Pe aripile vintului," la ultimul ei rol, cu citeva luni inainte sa moara de cancer, si Simone Signoret in rolul unei femei mult prealucide care se pierde in droguri pentru a fugi de realitate. Parabola corabiei in acest film vorbea despre autodistrugere, dezabuzare, disperare si incercarea tuturor de a se salva printr-o relatie curata. Evident esuata. In film se adauga sensul modern al corabiei nebunilor:un grup de oameni izolati de restul lumii, traind in conditii de stress fiecare pe cont propriu o drama personala, motiv pentru care tisnirile unor strafunduri de constiinta conturau personaje contradictorii: durul se dovedea generos si sensibil, slabul puternic, aparentul frivol un profund, filosoful un derbedeu superficial, ageniul un ratat, etc.


http://www.imdb.com/title/tt0059712/

http://www.imdb.com/title/tt0059712/...y-vi3699507481

...Michelangelo Merisi da Caravaggio(1571-1610)unul din ultimii pictori ai Renasterii italiene.De f tanar isi vindea picturile pe strazile Romei.Ca si a adult a avut un iubit permanent,un baiat pe care l-a gasit pe cand era mic,surdo -mut,Pascualino.Modelele sale erau in general prostituate si oameni de pe cea mai de jos treapta a societatii.A fugit de la Roma la Napoli dupa ce a UCIS un om.A murit sarac.Scriitorul si regizorul Derek Jarman i-a creat o biografie(Un film cu buget restrans, filmat intr-o cladire parasita undeva in Londra).Filmarea a durat 6 saptamani,la inceputul lui septembrie 1985.Filmul este povestea vietii lui Caravaggio in flash backuri.Filmul e si fictiune si fantezie si adevar.Povestea se invarte in jurul faptului urmator:Caravaggio il angajeaza pe Ranuccio (un luptator pe strada,cum sunt intrecerile intre cainii de lupta)sa-i fie model.Cand iubita lui Ranuccio,Lena, ,o prostituata anunta ca e insarcinata,se pune intrebarea cine e tatal copilului.Pentru ca si Caravaggio facuse o pasiune pt Lena ,depasind-o pe cea pt Ranuccio.Lena este gasita moarta,innecata in rau.Ranuccio este arestat si acuzat de crima.Caravaggio crede cu tarie in nevinovatia lui Ranuccio:face orice ca acesta sa fie eliberat;dupa ce este eliberat ,Ranuccio isi marturiseste crima.(din dragoste pt Caravaggio).Caravaggio ii taie gatul lui Ranuccio.Filmul este presarat cu excencitricitati inutile,moderne suprarealiste,alegorii anacronice:calculatoare de buzunar,biciclete,masini de epoca,zgomot de avioane in fundal,jazz...toate-subliminal,discret,anacronisme inutile.Tot ce am inteles e ca acest mare artist,inventatorul clarobscurului teatral,al unei tehnici speciale,a pus pe panza tot ceea ce a trait:mizeria si betiile din adolescenta,crima,sangele,violenta,iubirea proscrisa,degradarea umana.Mediul in care a trait este omniprezent in arta sa.poate ca Michelangelo(Buonarotti)a avut mai multe sanse.Pt mine Michelangelo ramane geniul sculpturii.Caravaggio al luminii si umbrelor perfecte;mai ales cele din sufletul fiecaruia dintre noi.
Caravaggio a fost uitat pe nedrept secole de-a randul.Abia in sec.XX a fost "reabilitat";sa ne gandim..a trait in mizerie,modelele lui -toate personajele din tablouri-sunt persoane pe care le-a cunoscut,de pe strada de oriunde;el nu a avut sansa lui Michelangelo.Michelangelo a crescut de mic cu marmura la nas,a trait sub protectia familiei de Medici.Ganditi-va.cum ar fi aratat Capela Sixtina cu clarobscurul(tehica greu de implementat pe fresca) lui Caravaggio in loc de mormanele de muschi si carne ale flacailor lui Michelangelo...
In"Judith decapitandu-l pe Holofernes 'Caravaggio e e de un naturalism crunt.Si totul inspirat din realitatea lui...tablourile cu tema biblica sunt uluitoare"Cina la Emaus",Necredinta Sf.Toma",Rastignirea Sf.Petru"...etc.



http://art-zone.ro/picturi/crv/h/caravaggio.html


http://www.imdb.com/title/tt0090798/

Artemisia Gentileschi...a fost influentata de Caravaggio,dar se pare ca si-a intrecut uneori maestrul..
In " Susana si varstnicii" ea portretizeaza o femeie care se teme si se simte lezata de voyeuristii in varsta care o privesc..Toate tablourile care au ca subiect pe Judith si Holofernes sunt influentata de viata sa cumplita :extrema violenta din lucrari se datoreaza traumei care a marcat-o a fost violata la 19 ani de catre profesorul ei de pictura,Agostino Tassi.tatal ei l-a dat in judecata pe Tassi,dar in final,Artemisia a fost torturata ,iar Tassi achitat.Pentru Artemisia,violenta tablourilor sale este un fel de terapie..
"Susana si varstnicii"tema biblica..
si
"Autoportret ca alegorie a picturii"...sublim.
Artemisia Gentileschi a trait prin 1600 doar,reputata artista in Roma si Europa.A intrecut cu mult conformismul celorlator pictori,temele biblice(la moda)fiinf imbogatite si interpretata intr-o maniewra unica,talentul si tehnica desavarsite. A fost reabilitata recent de istoricele in arta ..feministe.
http://www.youtube.com/watch?v=TQe4VHbhzuc
Filmul este o impietate la adresa celei care a fost una dintre cei mai mari artisti ai Renasterii si perioadei baroce..

'AMADEUS" si "Ghoya's ghost" ,Milos Forman ,daca aveti informatii,pareri despre ele,eu ma mai gandesc..


Francisco de Goya nu poate fi trecut cu vederea superficial.Certat cu Inchizitia(oare nu oricare geniu a avut probleme cu ea?),suspect de schizofrenie,sifilis sau intoxicatie cu plumbul din culorile sale,surd in ultima parte a vietii,bantuit de demoni,ne-a lasat celebrele "pinturas negras"..

darling, Caravaggio e la fel de naturalist cum esti tu Pauline Kael...

Pauline, enough is enough

ok, filmul despre arta este o idee misto si de-abia asteptam sa vedem ce biografii celebre mai gasesti.

dar las-o mai moale cu fotografiile, care, pe langa ca sunt imense si se incarca extrem de greu, nici macar nu sunt cadre din film! Daca tii neaparat sa vedem reproduceri dupa picturi celebre, poti pune link-uri catre wikipedia sau albume online. E cel mai simplu, crede-ma.

in ceea ce priveste semnatura ta animata, te rugam sa renunti la ea. Semnaturile (ca si avatarurile) animate sunt interzise.

Apai .. ,daca tu te pricepi mai bine la arta decat la fotbal ...ce sa zic.
Caravaggio a fost un reprezentant al barocului si clar-obscurului prin excelenta,naturalist era tabloul cu Judith.
Daca ALS a plecat nu mai ai cu cine te certa.

sa stii ca se pricepe la arta foarte bine
:)

wow, ce verva de ovul nefecundat ai in creere!
nici macar nu stii ca naturalismul nu accepta gesturi teatrale sau butaforie drapata.

Tinere,nu in gestica si decor sta naturalismul asta banalizant,ci in shfichiul lamei in beregata,in sangele care tasneste ca dintr-o arteziana....dar cauta imaginea pe google,ca am sters-o.

hehehe, daca avem un element organic, recte sange, automat avem un tablou naturalist?

recte san...

Nu ba,dumneavoastra nu intelegi ca e vorba de violenta mesajului,nu de solutia aia ,amestec de checiap cu gem de capsune.
Recte retro satana.

pai violenta avem si-n filmele SF. tot naturalism estem?

Nu m-ai prins.
Daca filmul ala SF e de arta sau are mesaje filosofice si niste cadre rupte din suprarealism,uite inspira-te de aici:

http://beinart.org/artists/
Poti face un film foarte bun SF,despre atractia morbidului...si naturalismul,cu femei goale "pictate pe dinauntru cu cuiul" incheiat citatul din marii clasici,si cate motive ,secvente.......

nu, tu nu intelegi o logica a faptelor. nu poate fi considerat un tablou naturalist (desi e improprie si terminologia asta) doar ca avem un puseu sangvinic in prim-plan sau, extrapoland, avem un gest violent, cand intreaga compozitie este construita pe alta schela.

de unde si pana cand curentele artistice au fost delimitate ca uleiul de apa in cadrul aceleiasi opere?
de ce n-ar fi Capela Sixtina renascentista cu accente decadent-romantice?
Lista e nesfarsita,iar in domeniul cinematografic cu atat mai mult.(aici cunoasteti mai bine problema).
In general nu pot sa cred ca agreati o referire sau critica ermetica si conformista doar de dragul corectitudinii (care?).

atata timp cat exista criterii/repere avem si delimitari stilistice. si da, despre H Bosch se spune ca e un proto-suprarealist.....

Daca ii luam in considerare si pe Pieter Bruegel cel Batran ,Memling,Roger van der Weyden,Mathias Grunewald,( si alti reprezentanti ai scolii flamande..)...suprarealismul "avant la lettre" e mult inainte de Bosch.
S-ar face un film de nota 10.Pacat ca nu vrea nimeni.

"Amadeus"
http://www.imdb.com/title/tt0086879/
http://www.imdb.com/title/tt0086879/...ay-vi498467097

Filmul lui Milos Forman pe care imi place sa-l revad in fiecare vara.Nu pentru ca a castigat 8 Oscaruri,ci pentru ca Amadeus e atat de viu...Curentul clasicist muzical metamorfozat in simbolism despre genialitatea unui om.Cine ar mai putea face un film despre Mozart?
Scena cu Requiemul neterminat,intre el si Saglieri obligandu-l sa -l compuna pe patul de moarte...

Pentru mine Salvador Dali e un comercial megaloman,un supraevaluat(cu niste exceptii).
Despre colaborarea sa cu Louis Bunuel nu stiu prea multe,stiu ca Bunuel l-a abandonat pe Dali si proiectele sale.Ce stiti despre acestia?

http://www.imdb.com/title/tt0020530/

Nu ma inebunesc dupa suprarealism iar filmul lui Bunuel "Cainele andaluz" nu m-a facut sa cad in fund. Am urmarit cu interes serialul TV "Impresionistii". As vrea sa vad filmul "Modigliani", cel filmat la noi cu Andy Garcia, dar nu stiu cum sa fac rost de el.

Hm,suprarealismul.Ai fi uimita sa descoperi o multime de coduri si secrete,subintelesuri...Daca il luam numai pe Magritte de ex.N-am vazut serialul,regret,poate se redifuzeaza.
Despre Bunuel e mult de discutat.,si timpul e limitat.
"Modigliani" filmat la Buftea cu Lori :shock: si cu A Garcia am auzit ca e un fiasco.Dar,poate ca merita vazut ,ca si idee.
Lista cu filme mai tarziu,despre arte...

ricuta a scris:

Ricuta,astept sa-mi scrii ceva despre Rondul..lui Greenway.O sa caut si eu despre,multumesc :love:

in 2006, cu ocazia sarbatoririi a 400 de ani de la nasterea lui Rembrandt, Rijkmuseum il invita pe Greenaway sa faca un proiect prin care s ai se aduca un omagiu pictorului. Cum il stim pe Greenaway, mereu dornic sa exploreze diverse medii, se hotaraste sa faca un film, o piesa de teatru si o proiectie video in cadrul muzeului, despre Rembrandt si misterul care Greenaway considera ca se ascunde in spatele tabloului Rondul de Noapte.
Desi fiecare forma de manifestare a putut fi vazuta si separat, preznetarea din muzeu contine destul de multe trimiteri la film si piesa care genereaza noi nivele se semnificatii.
De exemplu, faptul ca Greenaway se hotaraste sa faca si un lungmetraj si o piesa de teatru pe aceeasi tema, nu pare ceva deosebit. Poti sa te gandesti ca sunt pur si simplu doua moduri diferite de manifestari. Totusi in momentul in care aflii ca Greenaway considera ca Rembrandt si in general reprezentantii scolii din Delft, fac film inaintea fratilor Lumiere, lucrurile incep sa se lege. Asa cum explica el, in momentul in care te uiti la un tablou din perioada respectiva, iti dai seama ca daca pictorul ar mai fi asteptat o secunda inainte sa se apuce sa picteze, tabloul ar fi aratat cu totul altfel. Greenaway considera din aceasta cauza, ca tablourile sunt extrem de cinematice. De atlfel se si crede despre Vermeer de pilda ca ar fi folosit camera obscura in compozitiile sale.
Legat de teatru, Greenaway spune ca in perioada in care Rembrandt a pictat Rondul de Noapte, in Olanda era tendinta ca o multime de nobili sa isi cumpere costume de armata pentru a se lauda cu ele. Din cauza asta, uitandu-se la modul in care sunt pozitionate personajele in tablou, si cum arata ele, Greenaway presupune ca protagonistii nu erau militari adevarati, ci omanei care fusesera pur si simplu pusi sa poarte costumele respective. Din cauza asta, Greenaway cosnidera ca Rondul de Noapte infatiseaza practic o scena pe care sunt pusi niste actori.
Iata ca ceea ce pare doar un alt film sau doar o alta piesa de teatru, pe tema Rembrandt, se imbina in prezentarea din muzeu in care Greenaway demonstreaza ca intr-un tablou, teatrul si filmul conveituiesc impreuna.

Scopul declarat al lui Greenaway si a oficialilor d ela muzeu este sa faca publicul sa aprecieze Rondul de noapte pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce se spune despre el ca ar fi. Pentru asta Greenaway gandeste un proiect imaprtit in doua sali in care vizitatirii intra dupa ce viziteaza expozitia muzeului. Prima este o incapere circulara in care sunt puse de sus pana jos si imprejur, 31 de ecrane de diverse forme si dimensiuni. Pe ecrnae sunt proiectate o serie de imagini in diverse incadraturi. In timpul proiectiei, pe rand, in spatele a 4-5 ecrane se aprind mici spoturi de lumina prin care se orienteaza privirile spectatorilor.
In cea de-a doua incapere e expus tabloul ca si cum ar fi pus pe o scena de teatru. Sunt facute niste cortine de-o parte si de alta, in fata sunt puse vreo 20 de scaune. Prin diverse mijloace multimedia, tabloul icnepe sa fie luminat pe portiuni, din el cosntruindu-se practic live, o poveste.

Acum ar fi multe de spus depsre ce se intampla exact cu ecranele si de ce, si cum stau lucrurile cu multimedia, insa categoric, nu e aici spatiul potrivit pt a prezenta astfel de idei.

Daca te intereseaza mai mult subiectul, putem discuta pe privat si vedem noi cum facem. :P

Ricuta,iti multumesc pt informatii,foarte interesante si utile,multi ar avea de invatat de la tine..
Ideea ca niste figuranti sa stea nemiscati pentru a poza nu e originala,in perioada baroca ,Caravaggio facea astfel de scene"false" iar "actorii " erau de regula prostituate si vagabonzi(ii vedem in tablorile sale ca sfinti sau altii)(am vazut si filmul Caravaggio).Tehnica seamana cu cea fotografica,avea un panou urias care reflecta lumina si astfel obtinea efectul de chiaroscuro.
Interesant proiectul si experimentul lui Greenaway,mi-ai incitat curiozitatea..Astept sa ne spui ce s-a intamplat cu acele ecrane :)

Greenaway a fost pictor ,asadar se explica:

http://www.imdb.com/title/tt0446750/
O sa caut filmul,multumesc.A,si am "Prospero's books" dar mi se pare o viziune angoasanta asupra lui Shakespeare.L-ai vazut? :)

Am vazut acum "The Merchant of Venice" cu Al Pacino in rolul principal.Aiurea,o comedie transformata in tragedie,plata si fara pic de substanta,muzica si costumele destul de frumoase.
In 2009 ,va apare"Dali & I: The Surreal Story",cu Al Pacino in rolul lui Dali:

http://www.imdb.com/title/tt0893399/
si "
"Vivaldi"
http://www.imdb.com/title/tt0469879/

filmul "Nightwatching" in sine nu e cine stie ce. De altfel trebuie sa recunosc ca nu ma numar printre fanii Greenaway. Am vazut "Pillowbook" si "Tulse Luper's Suitcase". Cu toate acestea in proiectul de la Rijksmuseum a fost genial. El este dovada clara ca folosirea excesiva a multimediei fara un scop precis, nu are prea multa valoare artistica.

pauline, am ajuns si pe aici...ca ma plictisesc pe acasa si pe roportal nu prea mai misca nimic din ce ma intereseaza pe mine.
si oricum, decat sa dau cu aspiratorul, mai bine ma delectez cu ceva discutii despre arta.

din filmele despe artisti am vazut modigliani, nu e cine stie ce. ca de obicei, accent pe viata personala, nu pe pictura. dar a avut si faze memorabile.
frida a fost mai bun, salma a facut un rol super, atmosfera m-a prins...
am vazut si ala cu picasso, cu anthony hopkins, accent tot pe viata personala, dar lui i se potrivea rolul.
imi pare f rau ca am pierdut impresionistii, am inteles ca merita...:(
mi-ar placea sa vad un film depsre viata lui van gogh, inca citesc din scrisori - si zbuciumul lui interior ar fi un scenariu bun. ma gandesc ce actor ar fi potrivit...hmmm....


rectificare: am cautat pe net si vad ca exista ceva filme despre van gogh...dar mi-e tare frica sa nu ma dezamageasca...a vazut careva ceva: vincent & theo (1990 - robert altman), lust for life cu kirk douglas si anthony quinn.

Bre,bine ai venit,si ma bucur ca am cu cine impartasi idei despre filme despre arte(nu neaparat biografice).Revin cu raspunsuri la postarea ta de mais sus,pt ca acum plictiseala de pe forum e molipsitoare,dar sunt cativa tineri aici cu care merita sa comunici un pic. :)

l-am revazut si eu ca n-aveam la ce sa ma uit...la cinema mi se paruse ok dar la televizor a fost sinistru de plicticos... iar chestia cu pastrarea formatului replicilor luate exact din Shakespeare mi se pare asa o idee proasta....nici un personaj nu era credibil! singurul care s-a apropiat cu o interpretare cat de cat decenta a fost Al Pacino insa si replicile lui erau mai potrivite pentru teatru decat pentru film...
oricum dezamagitor la o a doua vizionare... nu mai tin minte ce-am scris dupa prima, dar cred ca eram mai entuziasmata.

Imi permit sa fiu putin caustic in privinta parerii voastre despre asa zisa mediocritate a lui Merchant of Venice, insa o spun asa...ca o soapta...ca VA INSELAAAAAATI!!!! Ok, poate ati zice, vai cum isi permite dude asta sa sfideze parerea generala in ceea ce priveste mediocritatea lui Merchant of Venice si sa vina cu ideile lui "preconcepute". Insa da, o fac, si o fac sus si tare pentru ca filmul m-a impresionat intr-atat de mult ca am ajuns sa ma uit la el asa des cum ma uitam la VHS-urile mele vechi cu Mica Sirena si 101 Dalmatieni, dublate oribil in romana si copiate prin Germania. Motivul? Simplu, forta incredibila a imaginii si jocul excelent al actorilor. De unde aceasta forta? Din extrema simplitate a subtilitatilor emotionale pe care filmul le emana. Din lumini, din muzica simpla si suava si da, trebuie sa recunosc, dintr-un Pacino si un Irons care completeaza jocul actorilor ca cireasa de pe tort. Ricutza spunea ca jocul actorilor e plicticos si monoton dat fiind ramanerea dialogurilor la forma shakespeareana, eu insa as putea spune ca Michael Radford (scenariu) a facut un pariu care l-a castigat. Cu actori buni orice scenariu oricat de greu si plicticos poate deveni pe loc incandescent. Poate ca intr-adevar ca sa intelegi ce se intampla in film trebuia sa urmaresti cu sfintenie subtitrarea, insa apoi trebuia sa ridici imediat ochii sa vezi ce expresie uluitoare urmeaza sa mai faca Pacino. Filmul comunica prin imagini in primul rand, si printr-o Venetie departe, foarte departe de cea a unuia ca Visconti.... Plotul? Plotul nu merita nici o pledoarie, cred ca zeci, sute de critici literari i-au facut exegeza din toate punctele de vedere. Eu pot spune doar ca fara dramatismul de la sfarsit al lui Pacino, Shylock n-ar mai fi Shylock. Excusez-moi alors...

@ se7en

first of all, in ceea ce ma priveste, n-am obiceiul sa resping parerile unor useri pentru ca n-au suficient de multe mesaje acumulate. iti respect parerea si sentimentele fata de film.

mie cred ca mi-ar fi placut mai mult sa vad Merchant of Venice, cu Pacino si Irons, pe scena unui teatru. in film am vazut efectiv energia, forta si pasiunea pe care ei o dadeau rolului.
ceea ce pentru teatru functioneaza excelent, pentru film nu e neaprat potrivit. eu personal, l-am vazut pe actorul pacino, interpretand un rol. n-am vazut un personaj din film. am simtit ca pur si simplu iese in evidenta. isi spune replicile atat de afectat ca e pur si simplu foarte teatral.
imaginea filmului vorbeste prea putin in detalii si e foarte greu sa simt atmosfera. camera se fixeaza ca la teatru pe 2-3 personaje si le lasa sa-si spuna replica dupa replica dupa replica. cand Bassanio statea sa aleaga cutia si-si spunea toate gandurile, o vedeam pe Portia in planul doi, si o tot vedeam si o tot vedeam si imi era asa de clar ce cutie trebuie sa aleaga, si imi era atat de clar ca ea isi doreste ca el sa o aleaga ca nu aveam rabdare sa ascult replicile inca 5 minute. filmul nu trebuie sa fie teatru filmat.nu trebuie sa avem cadre seceventa de 5-10 minute. nu trebuie sa mizez doar pe expresia faciala a unui personaj ca sa imi dau seama ce simte.

in plus, Shakespeare este probabil cel mai studiat scriitor. foarte multa lume l-a citit, au fost nenumarate ecranizari ca sa nu mai vorbim de cate puneri in scena. lumea stie cuvintele alea. nu poti sa faci un film in 2005 unde replicile sa-ti faca tot filmul.

sa zicem totusi, ca gresesc. sa zicem ca n-am vazut filmul in conditii optime (desi daca filmul e bun pot sa-l vad dup-aia si pe VHS ca tot simt ce-am simtit in sala). poate ca n-aveam nici starea potrivita.

eu totusi stau si ma intreb cum un banal episod din Grey's Anatomy, in care 50% din replici sunt termeni medicali de care n-am habar, si 30% din ce ramane reprezinta diverse forme ale cuvantului "seriously", ma face sa stau cu ochii pironiti in televizor, desi vad episodul a doua oara, si sa-mi doresc sa-i dau cu ceva in cap prietenului meu care din cand in cand mai face cate un comentariu rautacios.
binenteles, tu poti sa crezi ca n-am inteligenta necesara sa-l apreciez pe Shakespeare, si ma multumesc cu "seriously"! :P eu insa inclin sa cred ca Radford n-a abordat cum ar fi trebuit, textul.

@ Ricutza

Hmm eu cred ca metoda lui Radford a fost cea mai "safe" pe care ar fi putut-o abordat-o. Piesa The Merchant of Venice face parte din repertoriul de piese sensibile ale lui Shakespeare care daca nu ar fi fost scrisa de insusi Shakespeare, imediat ar fi fost pusa la index. Problematica evreului chinuit dar care si chinuie in acelasi timp, este una foarte incomoda in media de azi. Iar daca Radford nu ar fi tinut cont de asta si ar fi facut un scenariu independent dar totusi inspirat de piesa originala, acesta ar fi fost pe loc desfiintat. De aceea el a zis, iau piesa originala, destul de cunoscuta si "fumata" de audienta (insa al lui Shakespeare in intregime) si pun niste actori de prima mana care sa incerce sa-i dea o valenta noua si asa fac piesa noua ca painea calda. Daca i-a mers sau nu, ramane la latitudinea audientei. Eu il respect pentru ca a avut curajul sa ia o asftel de piesa sensibila si sa incerce sa ii dea o noua interpretare fara neaparat sa schimbe textul, mizand numai pe jocul actorilor. E o incercare ambitioasa ce, cred eu, a avut succes. Cea mai buna ecranizare dupa parerea mea a unei piese de Shakespeare, simpla, fara tragisme hollywoodiene, apropiata textului si cu actori pe masura. Good money well spent.

@ Se7en

Eu tind sa fiu mai degraba de acord cu Ricutza. Chiar crezi ca pentru a face o opera de arta Radford a meritat sa-si riste cariera cu asa ceva? Sa zicem ca a mizat pe actori sa scoata scenariul din monotonie si previzibil, nu crezi ca familiarizarea prea mare cu textul a spectatorilor ar fi trimis filmul la culcare? Lumea se asteapta la ceva nou din toate punctele de vedere:scenariu, filmare, interpretare. Daca ignori astea si faci numai ce iti place tie poti sa spui la revedere unei parti imense din audienta. Si asta a facut Merchant of Venice a riscat si a pierdut. Legat acum de chestiunea evreiasca, daca un scenariu nou, atractiv care pleca de la piesa lui Shakespeare ar fi fost desfintat pe loc, de ce Radford s-a mai obosit sa faca ceva fumat demult? Putea sa aleaga o alta sursa de inspiratie mai putin sensibila dar care sa aiba aceeasi forta ca Merchant of Venice. Good money bad spent.

Ricuta si Se7en au argumentat frumos.Cred ca Radford putea face mai mult,insa.
Sunt de acord cu Se7en cand spune ca e impresionat de jocul actorilor,desi Pacino e cam manierist,dar sunt de parerea Ricutei care cu ochii specialistului a observat imperfectiunea cadrelor, a mis en-scenei.
Hands are mare dreptate,trebuia adus ceva nou piesei lui Shakespeare.Mie mi-a placut proiectul in sine,Shakespeare nu se demodeaza niciodata,in schimb m-a deranjat f tare cum o comedie buna a fost transformata in drama fara gust.
Ce parere aveti despre abordarea modernista a Juliei Taymor in privinta tragediilor shakespeariene?Eu cred ca exagereaza,asa cum si Andrei Serban sufoca cu stilul acesta alambicat ,fortat empiric si eclectic.

Se7en a scris:
Ricuta a explicat bine de tot ce e cu filmul asta cu o pagina in urma,e un experiment,nu tocmai nereusit.Despre partea scabroasa si scatologica,si la filmu' "Caravaggio" si mai in toate se are in vedere latura shoking pt atragarea publicului neavizat sau pentru plictisitii dornici de senzatii tari...

Ati vazut filmul? Rimbaud si Verlaine,relatia tumultuoasa...
http://www.youtube.com/watch?v=3-PAV...eature=related

Ieri pe TCN am vazut un film emotionant despre viata lui Vincent van Gogh (Kirk Douglas) si prietenia lui cu Paul Gauguin (Anthony Quinn)

cum e filmul? merita, sau e alta romanta hollywoodiana? m-as uita oricum, macar ptr quinn.

Filmul merita vazut nu numai pentru cei doi monstri sacri din distributie. Filmul are niste racorduri de imagine foarte ingenioase care fac legatura intre cadre si tablouri celebre.

ps: cum se numea mai exact serialul cu impresionistii? de unde pot face rost...?sunt f disperata sa-l vad:D

Si eu l-am ratat:

http://port.ro/pls/fi/films.film_pag...i_wher e_tv=1

citesc acum o serie de texte despre rame si formele in care ele apar in cinema.
referitor la subiectul asta Bazin spunea ca rama unui tablou are un efect centripet in ceea ce priveste polarizarea spatiului in timp ce ecranul de cinema are un efect centrifug. Din aceasta cauza, Bazin sustinea ca pictura nu ar putea fi reprezentata niciodata corect prin filme.
ce paprere aveti despre astfel de afirmatii?

@ ricutza

Ce intelegi prin reprezentarea picturii in filme?

@ricutza
e foarte super ce spui. astept sa vii cu detalii.


@pauline

tocmai am vazut si eu "Ghoya's ghosts". nu m-a dat pe spate pt ca:
-natalie portman (care chiar imi placea) intr-adevar joaca naspa aici, sau cel putin mie mi s-a parut incredibil de falsa si smiorcaita
-n-am inteles de ce se cheama "goya's ghosts"
-plotul m-a cam plictisit, dar aici probabil era de vina starea mea
-parca goya era cam sec asa, mi l-as fi imaginat altfel

a fost totusi ok pt ca:
- imaginea mi-a placut, mai alea cadrele alea scaldate intr-un claobscur desprins din tablourile lui rembrandt. un galben-ocru-auriu foarte rafinat
- scena de final (cu copiii cantand si sarind in jurul carutei cu trupul llui lorenzo) a fost singura care m-a miscat
- muzica a fost ok
- javier bardem avea o fata expresiva, mai ales in lumina de care ziceam

Am vazut si eu Goya's ghosts mai demult si nu m-a impresionat mai mult decat n-a impresionat-o pe bre. Acelasi vesnic laitmotiv anti-inchizitorial cu aceleasi vechi clisee a inchizitorului corupt atat de institutie cat si de propria-i natura. Chestia asta e fumata demult. Restul povestii nu este decat un rezultat al premisei de mai sus.
Pe mine m-a dezamagit filmul pentru ca nu ma asteptam ca dupa o cariera asa stralucitoare si lipsita de demoni ideologici, Forman la batranete sa se inece in balta politicii si a religiei. Ce cauta el sa faca un film despre inchizitie si revolutia franceza?!

Absolvindu-l totusi de toate halucinatiile-i recente trebuie sa recunosc ca imaginea este excelenta, si cum a zis si bre, secventa de la sfarsit este intr-adevar impresionanta. Insa fara un efort dramatic sustinut si original in spate toate imaginile de la sfarsit n-au fost decat niste tablouri frumoase, ironice dar complet sterile.

eu cred ca Bazin se referea la simpla imagine a unui tablou reprezentata pe ecranul cinematografic.
Bine, mie tot articolul mi s-a poarut usor exagerat. daca a dramatizat atat ideea de a vedea un tablou pe ecran, nu-mi dau sema ce ar fi avut de zis in cazul reproducerilor din carti.
pe mine ma interesa pornind de la ideea lui, sa vad daca voi credeti ca prin simpla reprezentare in spatiul cinematografic se faca un deserviciu major picturii, si daca da, de ce....

in general pictura e prost reprezentata in filme ptr ca se pune prea mult accent pe detaliu. de fiecare data cand ma uit si eu la un documentar despre un pictor ma calca pe nervi succesiunea aia de cadre in care se vad doar tusele si grenul panzei. e normal sa accentuezi si detaliile, dar lasa omu' sase bucure si de tat tabloul.
in rest nu cred ca functioneaza chestia aia cu centripet si centrifug, desi e inetersanta ca teorie.

oricum, macar sa inteleaga publicul arta atat de bine incat sa mai poate fi atenti si la astfel de fineturi.

Ba da eu cred ca despre exact asta e vorba: centripet vs. centrifug. Cum poti admira o pictura in film daca intreg campul vizual al spectatorului nu este ocupat de pictura in sine iar imaginea per total se misca. Pictura ca sa fie pictura in orice mediu vizual imaginea trebuie sa fie complet statica iar atentia sa se concentreze exclusiv asupa picturii. Altfel opera de arta nu va fi decat un decor oarecare la actiunea ce se petrece in film si deja nu mai avem de a face cu pictura in sine. Da tind sa fiu de acord cu Bazin, intre pictura si film exista un divort fundamental.