"Inland Empire"
 

"Inland Empire" - Moºu' s-a senilizat
David Lynch, între Sergiu Nicolaescu ºi I.M.M.

Snobul care se respectã exultã când vede câte-un film (sau spectacol de teatru, sau volum publicat, sau tablou, sau sau sau...) din care nu pricepe nimic - fiindcã atunci are prilejul sã se declare singurul care-a penetrat adevãrurile absconse încriptate imuabil în stratul ezoteric al respectivei mari opere. Daþi un Google cu "Inland Empire" ºi veþi vedea cãcãlãu-Mãria-Ta de marþafoi cu ºtaif declarându-l "filmul anului" ºi cã "ce puternic e" ºi ce mult "dã de gândit" ºi mamã ce-o sã mai vorbeascã toatã lumea despre el.
"Toatã lumea", adicã ei, ai lor ºi ale lor, fiindcã lumea largã ºi toatã nu prea tinde sã vorbeascã despre ceva din care n-a priceput nimic - da' chiar nimic; ºi nu din vina ei, ci pur ºi simplu pentru cã pe autor îl doare-n pix de cei care-i vãd filmul. E un adevãr ºtiut cã orice artist creeazã numai pentru sine; când e cu adevãrat mare (ca Dali, Mahler, Joyce, Urmuz, Altman ºi alþi iconoclaºti), autosatisfacerea lui se va rãsfrânge de la sine ºi asupra publicului; când se dã mare (ca Magritte, Pintilie, Jodorowski, ºi diverºi iconoplastici), va pãcãli o perioadã, mai lungã sau mai scurtã - dar, inevitabil, va muri curând, cãci nu-ºi va mai fi-n fire, cum spunea poetul. Iar Lynch, din pãcate, moare încã de viu (sau, "în viu", conform invenþiei lingvistice din "Ticãloºii" lui ªerban Marinescu).
Sã fim clar înþeleºi - David Lynch a fost dintotdeauna atins de pala geniului. "Eraserhead" rãmâne unul dintre cele mai bune filme horror atipice (un horror implicit, sugerat, ºi cu atât mai angoasant) fãcute vreodatã. La antipozi, "Elephant Man" impune o viziune precisã ºi tãioasã asupra unei realitãþi horror (viaþa diformului John Merrick), în care doar cu ajutorul unei romanþãri ponderate ºi strict necesare non-ficþiunea se convertea în meditaþie ºi artã. "Wild at Heart" era un demers dement greu suportabil ºi excelent lucrat, de un incredibil rafinament al isteriei indigeste, capabil sã impunã în acelaºi spaþiu filmic drojdiile societãþii americane, inadaptabilitatea tinerilor rebeli, decapitãrile, scatologia ºi vrãjitoarele pe cozi de mãturã. "Blue Velvet" orchestra abil armoniile suprarealismului, câtã vreme "Twin Peaks" (serialul de televiziune, evident, ºi mai ales prima parte, cea spontanã, echilibratã ºi sincerã cu sine) cristalizeazã, dupã pãrerea mea, toatã cvintesenþa acestui talent uriaº ºi unic, pentru care, de cele mai multe ori, misterul e mai important decât soluþia. În contextul acestor culmi, înconjurate de numeroase titluri mai puþin importante, putem sã acceptãm ºi câte-un eºec deplorabil ca "Dune" (o dumã în care Lynch n-avea ce cãuta, fiind adus doar ca sã dreagã busuiocul stricat de alþii), sau sã înþelegem apetenþa spre neinteligibil din "Mulholland Drive". Numai cã ceea ce în filmul din 2001 pãrea o cochetãrie tolerabilã, se repetã acum, în 2006, la un nivel care combinã revoltãtorul cu starea de alarmã - la modul: pe ce cãrãri ai apucat-o, Lynchule?
Una dintre lecþiile elementare ale oricãrei ºcoli de regie, de teatru sau de film, asimilate încã din primul semestru, este cea situatã sub imperativul inteligibilului: "sã se înþeleagã". Nu neapãrat pânã la capãt, ºi în nici un caz totul (altfel, la ce ne-am mai gândi, dupã ieºirea din sala de cinema?), dar neapãrat atâta cât sã putem urmãri... dacã nu povestea (cãci nu orice film e narativ), în orice caz imaginile, sentimentele, stãrile, ideile... «L'Année dernière �* Marienbad» rãmâne un exemplu tipic de structurã epicã a stãrilor care te þine þinuit în scaun aproape douã ore. Asemenea "Procesul" lui Kafka (în varianta Orson Welles, evident!), sau "Blowup", "E la nave va", ori filmele lui Jancso sau Skolimovski - de multe ori discutabile, controversate, adulate sau hulite de unii ºi de alþii, însã întotdeauna descifrabile mãcar pânã la un punct.
Punct care, din nefericire, în "Inland Empire" rãmâne situat înainte de începutul filmului. Tot ce reuºim sã deducem din prima orã a desfãºurãrii (cã acþiune nu se poate numi), este cã o actriþã de la Hollywood (Nikki Grace, conºtiincios interpretatã de Laura Dern) primeºte "rolul vieþii ei" într-un filmuleþ cam �* la "Lacrimi de iubire", care reiese cã e remake-ul unei vechi melodrame poloneze neterminate, ai cãrei protagoniºti au fost asasinaþi brutal ca rezultat al unui blestem... Observãm din capul locului cã epica filmului e non-liniarã, alternând bizar timpii, spaþiile ºi liniile intrigii - se impune cu precãdere universul limitat al unui decor de teatru TV în care trei iepuri umanoizi (sau oameni iepuroizi - confuzia fiind voitã) sugereazã rigid participarea la un spectacol insuportabil de anost, cu râsete pe bandã care survin în cele mai aberante momente (la replici gen "Cât e ceasul?", etc.). Se impune sã precizez cã acest compartiment al filmului este, realmente, unul dintre cele mai reuºite. Absurdul are substanþã, grotescul e angoasant, trimiterile spre derizoriu funcþioneazã eficient, iar relaþiile cu straturile mai accesibile ale scenariului sunt incitante - de exemplu, momentul când Nikki (sau poate Susan, cea jucatã de ea în filmul... ãã... celãlalt) dã telefon în "casa iepurilor", sau cel în care se apropie de uºã. Cel mai mult mi-a amintit aceastã lume paralelã de enigmatic-demiurgicul personaj ars pe faþã care trage heblul în "Eraserhead".
Dar... cui foloseºte? În afara unor frustrãri multilaterale, la nivel atât estetic cât ºi exterior, din pãcate, casa cu iepuri nu ne îmbogãþeºte cu nimic, ca spectatori, rãmânând doar o bizarerie gratuitã, ca expresie a cine ºtie cãror pulsiuni din interstiþiile labirintului mintal al lui Lynch.
La fel de reuºitã sub toate aspectele punctuale (ºi la fel de eºuatã finalmente în contextul întregului film) este secvenþa propriu-zisã de declanºare a acþiunii (a... ceea ce s-ar fi voit a fi acþiunea): vizita premonitorie a vecinei (Grace Zabriskie, în extraordinara compoziþie a unei femei dezarmonice, drãgãlaº-agresive, suav-violente, caricatural-detestabile). Prin felul în care e cadratã, luminatã ºi mai ales filmatã (acele grosplanuri cu atât mai deformante, cu cât sunt realizate prin tehnicã video - în premierã pentru Lynch), secvenþa umple începutul povestirii cu un nod tensional aproape exploziv, ale cãrui efecte remanente vor energiza cam o orã din cele aproape trei ale întregului film - pânã se epuizeazã ºi astea, cãci nici o minune nu þine mai mult de trei ore.
Iar de-aici încolo se instaureazã, lent ºi inexorabil, haosul.
În mod deliberat, Lynch ne împinge sã ne rãtãcim prin labirintul pe care l-a creat. Spaþiile, personajele ºi acþiunile îºi pierd identitatea, Nikki ºi Susan se topesc una în cealaltã, viaþa actriþei se dizolvã în cea a personajului, printre ele se scurg mementourile poloneze de la jumãtatea secolului trecut, motivaþiile se amestecã pânã la confuzie. Tema geloziei se transferã între agresivul soþ (Peter J. Lucas) al lui Nikki ºi evanescenta soþie (Julia Ormond) a lui Billy (iubitul lui Susan) - personaj prezent numai la nivelul filmului în film, nu ºi ca "actriþã din film", dar care la rândul sãu deschide alte culoare ale labirintului, atât înapoi spre iepurii de la televizor, cât ºi înainte, spre moarte. Treptat se contureazã ºi neclarul grup al prostituatelor (ceea ce-mi aminteºte cât insista Valeriu Moisescu, la cursurile de regie din anul întâi, sã nu confundãm "ambiguitatea" cu "neclaritatea" - iar în "Inland Empire" balanþa înclinã dramatic spre cea de-a doua!), prezent atât în ficþiunea contemporanã (ca un anturaj al lui Susan), cât ºi în polonia din trecut (ca un cliºeu al lui Sergiu Nicolaescu). Reverberaþiile ºi ecourile dintre planuri nici nu înceteazã, nici nu se finalizeazã. Personajele vorbesc fie strident ca-n telenovele (dacã Susan nu þipã "Billy, Billy!" de ºaptezeci de ori în tot filmul, atunci n-o face niciodatã), fie adânc ca-n piesele lui Everac ("Faptele oricui au consecinþe. De neevitat.) Probabil ca sã ne vâre metafora-n ochi (în opoziþie cu ceaþa-n care ne-a þinut cu deliberare ºi nesimþire tot timpul), Lynch o pune pe Susan sã moarã pe trotuarul cu stele al Sunset Boulevard, înjunghiatã gratuit cu ºurubelniþa (conform premoniþiei) de cãtre Doris, vomând sânge între o negresã buzatã care-i aprinde o brichetã pe post de lumânare ºi o asiaticã aerianã care din braþele altui negru povesteºte despre o gaurã în peretele vaginului. Secvenþa e excelent construitã, filmatã cu un dramatism extrem de puternic - ºi, evident, nu foloseºte la nimic. Se terminã în cel mai previzibil mod - "Stop! Stinge, strânge, mersi!" - adicã era "film în film", ºi am eu aºa un presâmþ cã aici Lynch voise de fapt sã fie imprevizibil...
În orice caz, e evident cã acestea sunt coordonatele pe care s-a pãcãlit singur moºu', de-a lungul întregului sãu "Imperiu interior": a dorit cu orice preþ sã fie imprevizibil, ºi tocmai asta îl face sã devinã, de pe la jumãtate încolo, complet previzibil; a þinut morþiº sã fie ºocant, ºi de-atâtea ºocuri, de la un moment dat te ia cu somn; a vrut musai sã imprime o tensiune cât mai intensã, de pân-la urmã a ridicat încã din start filmul sub plafon, ºi de-acolo nu l-a mai coborât (plafonare se cheamã - altfel cum); neapãrat sã fie misterios, ºi þi se rupe de misterele lui; cu tot dinadinsul, sã rosteascã adevãruri mari - ºi ce mai adevãruri! Cã lumea e o scenã ºi fiecare om un actor? O ºtim încã de la Shakespeare, mersi, via "Elizabeth I" de Paul Foster ºi încã douã-trei milioane de autori. Cã toþi ne prostituãm, într-un fel sau altul, ceea ce nu e frumos? Cã suntem fãtãtori ca iepurii? Cã ce, pãcatele mele?
Drept e cã, dacã Roza (a lu' Scle) îi mai acorda un respiro, sau dacã-l scutura cineva bine ºi-l punea sã-ºi organizeze materialul, sau îi scria scenariul pânã la capãt (cã ce ºi-a zis el: "Merge ºi aºa!" ºi s-a apucat de filmãri când scriitura nici nu era gata, ºi nici n-a mai fost vreodatã) sau mãcar bãga ghilotina-n peliculã (vorba vine; în video footage) ºi-i epura materialul de vreo orã ºi ceva minutaj (in)util, ar fi putut chiar sã iasã un film interesant. Lynch, sãrmanul, a pierdut controlul, însã viziune continuã sã aibã, ideile-i merg, forþa de a ºoca încã nu i s-a stins de tot - nu-i lipseºte decât cineva sã-l þinã de mânuþã ºi sã-l tragã discret îndãrãt când o ia pe arãturã. Aºa, din pãcate, a ieºit o zamã-lungã ºi puternic condimentatã de trei ore, dintre care una de nedumerire, una de frustrare, ºi una de plictis criminal - finalmente la fel de miezoase ca panseurile lui I.M.M. - cum, nu ºtiþi cine-i I.M.M.? Irene Marlyne (sic!) Monroe (sîc!), eroina romanului autobiografic-forumard-interactiv "Vreau sã fiu actriþã", Editura ANTET 2006 - nu l-aþi citit? Sã vã fie ruºine! Pânã vã duceþi dupã el la librãrii, luaþi de-aici topicul CineMagic care l-a inspirat, ºi vedeþi cât de mult seamãnã mesajele ei gânditoare cu "Inland Empire": surprinzãtoare, confuze, incoerente ºi bazate exclusiv pe truisme. Existã totuºi o diferenþã: "Vreau sã fiu actriþã" nu te plictiseºte niciodatã. 1-0 pentru I.M.M.!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 iulie, 2007, h. 20:30-22:04
Bucureºti, România

ai ºters degeaba meciul cu Nightwane cã am salvat pagina :p

damn! I missed that??? :o

si eu vreau sa vad!!! :?
Please? :huh:

Nu era Nightwane, era o clonä a lui Ambrablurica. Nighty e incomod, dar cool, nu-i un jeg; cu el e incitant sä te certi, nu e scârbos; el te înjurä inteligent si cu umor, nu oligofren-plicticos, ca Moc(of)anu.
Nu l-am sters eu, nu-s moderator aici.
Am salvat la rându-mi scandalul. Am si eu perversitätile mele. ;) Oricum, i l-am trimis lui Supi, sä vadä si el mo(n)stra de specimen.
Totusi, ar fi mai bine sä rämânem on-topic, iar despre mizeriile astea intestinale sä discutäm pe privat, cä de-aia am curätit forumul de gunoaie.

îþi dau pe mess sau mail dacã vrei.

@Pitbu**. nu cred cã poate fi Ambra Blu care nu e fan al lui Lynch ºi în niciun caz nu i-ar lua apãrarea (vezi topicul http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=3216) În schimb nu ºtiu alt fan mai înfocat decît Nightwane cãruia pe bunã dreptate i-a sãrit muºtarul la ce ai putut sã debitezi despre IE.

p.s. Inland Empire e capodoperã! este mai logic decît alte filme de Lynch: Rabbits din care citeazã aici e cu mult mai bizar, dar ºi Mulholland Drive sau Eraserhead te lasã cu impresia cã n-ai înþeles chiar tot din prima. În schimb în IE totul pare sã se lege. pînã la jumãtate aveam dubii cã e genial, dupã care, treptat, m-a convins cã e. dar fie cã-l percepi cu emisfera dreaptã a creierului, fie cu stînga, fie cu ambele, tot stã în picioare.
remarc unul dintre cele mai miºto soundtrackuri neoriginale (în frunte cu Penderecki. probabil l-a considerat prea moale pe Badalamenti pentru nebunia asta de film).
singura bubã e digitalul. pe ecran de cinema se cam pierd detaliile la planuri largi.

vai leonard - si asta e 'capodopera'?? pai nu era 'the painted veil'?
eu zic k e la fel d 'capodopera' si unu si altu! :lol:

subscriu aproape in totalitate la c a scris pitbull (une fois n'est pas coutume!), cu rezerva k mie abia alde dali mi s pare o mare bashina umflata (k pictor! k k artist era kiar genial...), in skimb magritte e super :love:
si pintilie! (huo k nu-ti place! ai o obsesie anti cu el - cre k te-a flegmuit sau cva ;) )
si mahler e o iudeobalega - bruckner e d o mie d ori mai bun! (k sa nu mai vbesc d wagner!)
iar 'inland empire' e un megabullshit :sick:

PV e de 8,2, IE de 8,5 (o singurã vizionare pentru fiecare), deci pe aproape. totuºi cam de la 8,5 încep capodoperele la mine. ºi IE e un film pe care simt nevoia sã-l revãd.
te iei în mod gratuit, fãrã argumente, de Dali ºi Mahler, ºi oricum nu e forumul potrivit spre a polemiza despre ei.

sunt profund dezamagit! :x

cand am auzit de "meci cu nightwane" ma asteptam la ceva delicios si atroce. si dau de tampenia asta! replici cam blegi din ambele parti. fara suflu. lipsite de inventivitate. sigur nu era nightwane si tind sa cred k nici ambra blu nu ar fi atat de putin inspirat in jigniri.

mai bine k le-ati sters!
:sleep:

Re: "Inland Empire"
 

well.... mie imi plac amandoi (k pictori)... desi parca pe magritte il simt mai bine...
which reminds me: lucrurile se mai misca si prin tm, avem expo Dali - colaje si litografi! :happy:

dali is soooo kitsch!
take the writer (and/or thinker) & forget about the painter ;)
facea ceea c s keama 'pictura linsa'

pt leonard
CINE decide cine merge discutat p ac forum si cine nu?!

nu ºtiam cã eºti un purist. aºa se explicã de ce nu înghiþi arta lui Dali, Mahler (ºi probabil nici Ives), Lynch, din moment ce nu faci diferenþa între meta-stil/suprarealism ºi kitsch. pur ºi simplu n-ai organ pentru ei. dar se întîmplã ºi la case mai mari.
cît despre Mahler, ce vrei mai cool ca un evreu sã includã în aceeaºi simfonie muzicã pe versuri de Nietzsche (Also sprach Zarathustra) ºi versuri despre Lord Jesus (din Noul Testament), aºa cum face în a 3-a?

am ris (cum zicea cinva p-aici)

sint & nu sint un purist: dali mi s-a parut intotdeauna un artist d geniu, dar un pictor d rahat. el face 'suprarealism' d mall - genu d tablouri sa cada burghezu-n fund. cre k era pasionat d ideile p kre le avea (dspr arta/ dspr lume) si incerk sa l exprime cit mai clar pt un public nu f educat... dar il prefer in 'actiunile' sale (vezi aia cu 'dantelareasa') sau - cum spuneam - in scrierile lui!
probabil k era si multa ironie la el i dunno (sa bage atita kitsch i mean), dar eu prefer kitschu kre s asuma d la bun inceput - vezi jeff koons sa zicem (sau, in cinema, almodovar)!
d c generalizezi in the first place?! am zis/scris eu unva k nu-mi place lynch - asha, in bloc?? nope. mi-a placut enorm 'elephant man' (alaturi d 'the straight story', cel mai emotionant film al sau!), am apreciat cum s cuvine 'blue velvet' & 'wild at heart' (desi nu m-am omorit dupa asta...), iar ult film al sau kre m-a fascinat cu adevarat a fost 'lost highway'... dupa kre mi s-a parut k a intrat intr-o infundatura - pazita cu strasnicie d snobi vigurosi...

cit dspr mahler - faptu k incl kestii d nietzsche unde trebuie bagat?! in fond, a bagat si citeva masuri din 'frere jacques' so :lol:[/i]

elephant man ºi the straight story (ca ºi wild at heart) sunt niºte ecranizãri reuºite (o altã laturã a sa foarte bunã), deci sunt excepþii pentru lynch-ul pur, lynch-autor absolut. La Lost Highway existã un co-scenarist (autorul cãrþii Wild at Heart), deci existã ºi un scenariu. numai în IE, MD, Eraserhead, Blue Velvet, Rabbits reuºeºte sã fie el însuºi 100% în dulcele-i stil, cu propriile-i obsesii.

normal cã a bãgat, din frere jacques ºi multe alte zeci de melodii din diferite genuri, diferite epoci. totul e sã sesizezi ghilimelele. asta ºi presupune metastilismul: folosirea citatului. dar a nu se confunda cu kitsch-ul. la meta eºti deasupra celor pe care-i citezi, la kitsch eºti printre ei.

1 deci lynch k scenarist s.ucks, ok? decit 'autor 100% pur' kre s-o dea in bara big time prefer meseriashi onesti!
2 msi k imi spui cum sta treaba cu 'ghilimelele' & 'kitschul' - imi aduci aminte c l predam studentilor d la uatc acu 100 d ani; cursu s kema 'filmu in cultura contemporana' si bagam postmodernism la greu. dk ai fi fost atunci, acu vbeai cu 'ghilimele' :lol:

1. unde am zis eu cã lynch ca scenarist sucks? ca scenarist, e între cei mai buni scenariºti, dar atunci cînd se desprinde de scris ºi improvizeazã se autodepãºeºte. eu tot nu vãd de ce ar fi dat-o în barã Lynch. chiar mã bucur sã observ un regizor dintre preferaþii mei care încã n-au ajuns sã facã concesii (ca Linklater sau Nolan ºi din cîte aud fãrã sã le fi vãzut încã ultimele filme, ºi Fincher ºi WKW) ºi chiar cu riscul sacrificãrii peliculei în favoarea digitalului, nu se dezminte. cred cã ar fi floare la ureche pentru el sã regizeze ca angajat la vreo casã mare de producþie cîte un blockbuster anual. dar încearcã sã nu se trãdeze pe sine.
2. mã bucur cã-mi dai dreptate. Mahler prefigureazã postmodernismul cu aproape un secol înainte de apariþia lui pe toate planurile culturale.

p.s. a vãzut cineva versiunea de 197 de minute la IE?

Leonard - n-am reusit sa vad filmul la TIFF, si pe net nu gasesc decat versiunea in limba germana si, evident, nu gasesc subtitrare in romana/engleza. nu il ai tu cumva?

ontopic -IE a fost scris la fata locului, FARA SCENARIU prestabilit :) iti trebuie o doza de nebunie ca sa faci asta.. sunt curios ce-a iesit.

"Reporter: Without going into details, because I know you don’t want to talk about the film, how is this film different? You’re following your passion; how is this different than other films like Mulholland Drive or The Elephant Man?

David Lynch: This film is very different because I don’t have a script. I write the thing scene by scene and much of it is shot and I don’t have much of a clue where it will end. It’s a risk, but I have this feeling that because all things are unified, this idea over here in that room will somehow relate to that idea over there in the pink room."

[citation needed :) - http://www.healthywealthynwise.com/a...?Article=3062]

Alex Leo Serban - de unde atata ura pentru lynch?

same here. la noþiunea de post-modernism au ajuns sã adere toate ingredientele ciorbei culturale actuale. normal cã-mi plac doar anumiþi artiºti: cei talentaþi, cei vizionari, cei care deschid o nouã paradigmã, cei care fac primii în timp ce alþii care urmeazã sã-i copieze ºi sã trãiascã de pe urma acestora sunt abia în faºã. tu rãmîi cu Philip Glass al tãu care nu face decît sã gîdile auzul. Mahler e pentru iniþiaþi.

nici nu ma duc bine la Garana Jazz ca si iese Pitbull cu povestea despre Lynch :P.

numa bine! uite, is si eu bucuros: in sfirsit un articol scris de Pitbull care nu imi place... :D

dar nu e atit de grav, ca nu mi-a placut nici filmul.

motivele pentru care pe mine nu m-a incintat IE precum Lost Highway, Blue Velvet sau The Straight Story ar fi, insa, altele. Pitbull parca prea a cautat sa isi vada haios articolul, pierzind (sau scapind), insa, filmul (!??) din vedere. ceea ce in cazul Fintina a functionat...

felul in care am participat eu in proiectul lui Lynch, poate fi vazut p-aci.

Excelent articol, Gionloace dragä - mult mai bun decât al meu, mai riguros, mai analitic, mai complet... Ce-i al täu, e-al täu. Partial ai dreptate, în sensul cä, initial, îmi pregätisem un ditamai planul de analizä, dar pe urmä m-a furat bäscälia si stilul articolului în sine, fäcându-mä sä pierd din vedere tocmai analiza filmului, cum bine zici. In mod normal, ar fi trebuit sä fac tabula rasa si s-o iau de la început, da' orele alea cine mi le plätea? Recunosc c-am postat articolul cam cu îndoiala în suflet, da' pân-la urmä au intervenit trei factori care m-au linistit: istericalele ambrabluricii, asentimentul alsului si comentariile tale.

pt seven7seven

ura?! e un sentiment mult prea excesiv pt c simt eu mai nou pt lynch - i.e. un amestec d plictiseala exasperata & resemnata indiferenta...
ps poate dk n-ar avea atitia fani ushor d dus cu preshu as fi mai putin radical!

pt leonard

hmm; mahler 'pt initiati'?! atunci inceark wagner, shoenberg, cage, stockhausen & boulez - k mine 8)

logic cã i-am încercat iar trei dintre ei (Wagner, Cage, KS) sunt printre favoriþii mei, alãturi de Mahler. Boulez e un excelent dirijor al simfoniilor lui Mahler (a 6-a în special), dar ca ºi compozitor e cam sec ºi lipsit de geniu. Schoenberg a fost elevul lui Mahler ºi îi apreciez rolul foarte important în istoria muzicii ºi chiar îmi plac unele chestii de el (Pierrot Lunaire). altceva?

OMG, i missed the 'c' in sChoenberg!?
how will i ever live with that??? :lol:
ps boulez este mai mult decit 'doar' un dirijor!\
anyway, ideea e - k sa revenim la lynch - k statutul d 'hardcore fan' nu e bun conducator d obiectiviate - & that's that! ai nevoie d o minima distanta pt a aprecia cum s cuvine (orice) opera d arta...

daca esti resemnat si plictisit, de ce incerci sa ne convingi ca lynch nu face filme bune? :hmm:

daca te plistiseste un film de la inceput, il inchizi sau adormi. ma rog.

cam ce ai vazut tu din filmele lui lynch?
in afara de inland empire, care s-ar putea sa nu-mi placa (inca nu l-am vazut.. leonard, nu ai o subtitrare in engleza? :B).

'Fanii adevarati' vad filmele pe calc.?? :hmm:

r u talkin to ME?! :w00t: :o :shock:

da frate, hardcore fan nu înseamnã cã nu-l desfiinþez dacã mã dezamãgeºte. n-a fost cazul lui lynch deocamdatã. sunt mai fan Linklater decît Lynch ºi totuºi nu i-am iertat bãºina aia de Bad News Bears. nici pe Nolan cu Batman ºi Prestige sau pe Oliver Stone cu Alexander. aºa cum recunosc cã ºi Mahler a mai avut mici rateuri (5,4,7) sau Penderecki mare rateu cu Seven Gates of Jerusalem dupã ce chestii geniale fãcea prin anii 60-70.

Faber - din pacate gura asta de iad nu-mi perimite sa-l vad altundeva :)
de la TIFF am lipsit, eram ocupat cu scoala.

si oricum, a intrat relativ recent in cinema-uri la noi, saptamana trecuta.
si sunt 100% sigur ca nu va rula in dej.

deci, da :D

leo - de ce, e de rau? :oops: tu nu esti indiferent fata de lynch, spuneam eu. il combati. hence the hate assumption. deci, ce-ai cu el? i-ai vazut 3-4 filme si ti s-au parut fara rost, fara sens? sau pur si simlu nu-ti place ca e extravagant?

this is really too much!
nu am vazut '3-54 filme d lynch', le-am vazut p toate ok?! :x
adik toate lungmetrajele, plus 'rabbits' & 'the grandmother'!
plus picturile lui!
plus 'twin pix'!
si nu, motivu pt kre nu-mi place nu e 'pt k e extravagant', ci pt k aceasta 'extravaganta' nu mai are - k la fellini & alti mari vizionari - nicio leg/ referinta/relevanta in afara 'sistemului lynch', got it?!
it's stuffy & stifling :((
t sufoci in filmu asta - iar dk vrei asta nu e nevoie sa stai 3 ore la un film: iti poti pune o punga d plastic p cap & termini mai rpd ;)

si pt k m-ai enervat, iata topu meu:

1 the elephant man
2 lost highway
3 blue velvet
4 the straight story
5 eraserhead
6 wild at heart
7 mulholland drive
8 inland empire
9 twin peaks: fire walk with me
10 dune

ps cronik mea la 'ie' la locu stiut, c/o gloria

:huh: http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=13925

imi cer scuze ca te-am enervat, departe de intentia mea.

interesant punct de vedere.
chiar daca nu imi plac 'siretlicurile' pe care lynch le foloseste pentru a atrage atentia asupra filmelor sale (din care cel mai mult nu-mi place ca e atat de retinut la comentarii si lamuriri - asta nu intotdeauna evident, dar se abtine vehement sa comenteze asupra celor 10 hint-uri din MD, si - la premiera IE, somat de catre laura sa-i spuna ce se petrece, a zis ca nu stie niei el ce se intampla in film :huh: ).

evident, asta da bine la presa.

observ inca un lucru. dune (facut de lynch strict din motive financiare; un compromis, singurul lui film care nu mi-a placut) e jos in topul tau.

deci nu-ti place afacerea din spatele lui lynch. da, de acord. nici mie.
dar, totusi.. te-ai uitat la toate filmele, picturile lui - si asta inseamna ca apreciezi viziunea sa.

Bump, c-a venit si Windom cu comentariul.

A ajuns, in sfirsit, si pe ecranele noastre, probabil cel mai interesant, cool si twisted film al secolului XXI (spun, probabil, pentru ca inca nu a aparut Ronnie Rocket). Categoric, filmul anului. Trebuie spus de la inceput, insa, ca nu e un film pentru toata lumea. Cei care nu sint familiarizaþi cu universul lui Lynch, probabil ca nu o sa inteleaga mare lucru, chiar ºi admiratorii maestrului se gãsesc puºi în dificultate. Chestia e cã nu trebuie sã-i gãseºti neapãrat o explicaþie raþionalã, „just sit back and enjoy the ride”. And what a ride it is!!! Aproape 3 ore de desfãtare a simþurilor, o cãlãtorie fabuloasã prin universul unui regizor fenomenal aflat, poate, la apogeul creaþiei sale. Chiar dacã nu este un film atît de personal precum Eraserhead, Inland Empire însumeazã toate temele majore prezente în opera lui David Lynch, evidenþiindu-se, între acestea, la fel ca în Mulholland Drive, dar într-o analizã mult mai profundã, mirajul Hollywood-ului, dorinþa de afirmare cu orice preþ într-o industrie care, odatã ce te-a prins în mecanismele ei, te transformã profund, pînã la dezumanizare.
Ceea ce este intr-adevar de apreciat e faptul ca, apare in sfirsit un mare regizor care ne demonstreaza ca nu e neaparat nevoie de o echipa de filmare de sute de oameni pentru a creea o capodopera. Ai nevoie doar de viziune si de niste actori magnifici, apoi totul vine de la sine.
Trebuie spus ca Laura Dern face rolul vietii sale, un tur de forta emotional, fie ca e vorba de interpretarea unui star hollywoodian aflat in plina ascensiune, fie ca portretizeaza o prostituata careia i s-au inecat toate corabiile.
Rezumind, Inland Empire reprezinta viziunea unui regizor adusa la viata pe ecran, o viziune neingradita de politicile studiourilor sau de frica de esuare la box office.
Am stat 3 ore in sala si m-am bucurat de fiecare secunda, de fiecare cadru, apoi, dupa ce luminile s-au aprins, am stat si m-am intrebat cum ar arata cinematograful daca si alti regizori ar ignora toate restrictiile si si-ar urma propria viziune, daca ar ramine fideli propriilor idei, dupa cum afirma Lynch.

Azi l-am vazut. Pe scurt un film a carui haos este precum mintea lui Lynch cand a facut filmul....... zicea Pitbull ceva de labirintul mintii sale... daca acest labirint ar avea si o "duluma", sau un raspuns la ghicitoare, ar fi ok. Celelalte filme ale sale nu imi displac deloc, dar asta...
Fara suparare, mie filmul asta nu mi se pare deloc a fi o capodopera.
Si nici nu mi s-a parut a fi un film care a fost facut pentru oameni care au inteligenta putin peste medie.
Vreau sa spun ca eram in cinematograf si ne uitam toti la secventele filmului. Ma gandeam ca asist la ceva de genul 21 grams unde secvente intretaiate si puse ca intr-un puzzle, fac la finalul filmului sa iti faci o parere mai concreta asupra faptelor filmului.
Unul cate unul dintre spectatori ieseau pe usa cinematografului.... cred ca intrasera doar pt ca erau in drum spre... undeva , au vazut afisul, au zis maine e sambata, sunt liber nu trebuie sa ma duc la munca, hai sa intru.
Am ramas pana la final, dar in afara catorva scene (precum cu negresa cersetoare care aprinde o lumina... in timp ce ea isi da sufletul - in rolul ei, si alte cateva), am ramas profund deceptionat.
Multi vor spune.... Oxlock asta ...... nu a inteles nimic din film....la mintea pe care o are.
Oricum nimic nu se compara cu Impreiul mintii lui Lynch.
Asa ca fratilor, care se ofera sa joace rolul Ariadnei si sa-mi lumineze mintea mai bine, ca ma simt ca si Tezeu in fata lui Lynch - Minotaurul...

Pai, fara suparare, acest film nici nu a fost facut pentru ce-i care-si spun - miine nu trebuie sa merg la munca asa ca hai sa intru - respectivilor le recomand Greu de ucis 4, ca tot ruleaza acum in cinematografe.
Dupã douã vizionãri nu pot afirma nici eu cã l-am priceput în proporþie de 100%, dar mi-am fãcut cît de cît o idee despre ce-i vorba. Pe de altã parte, care-i farmecul unui film care iþi oferã murã-n gurã totul pe tavã?
Lynch nici nu avea în minte un lung-metraj la început. Dorea, pur ºi simplu, sã experimenteze în digital, aºa cã a filmat monologul Laurei Dern în faþa psihologului, ca o scenã de sine stãtãtoare. Apoi i-au mai venit niºte idei...
Nu ºtiu dacã eºti familiar cu concepþiile lui Lynch referitoare la idei. În cartea sa : CATCHING THE BIG FISH: MEDITATION, CONSCIOUSNESS AND CREATIVITY, Lynch face o comparaþie foarte sugestivã între idei ºi peºti.
Ideile sînt ca peºtii, spune el. Cele mai accesibile se aflã la suprafaþã, aºteptînd doar pe cel cu momeala potrivitã sã le prindã, însã ADEVÃRATELE IDEI, cele care conteazã, înoatã în apele adînci, pentru ele trebuie sã sondezi în profunzime subconºtientul.
În cazul filmelor precedente, Lynch a elaborat o idee centralã pe care a folosit-o apoi ca momealã pentru alte idei, care sã o completeze ºi sã o scoatã, în acelaºi timp, în evidenþã.
În cazul Inland Empire a procedat diferit. A prins o idee, a filmat-o, a prins alta, a filmat-o and so on, creînd în acest fel un puzzle de idei fãrã sã aibã prea mare legãturã una cu cealaltã. Apoi a prins IDEEA, aceea care le leagã pe toate celelalte, dînd astfel un înþeles filmului, chiar dacã acesta ne scapã la o primã vizionare (poate chiar ºi la o a doua :P ).


[/quote]

Daca ignori o parte din detalii, atat IE, cat si Mullholand Dr., si chiar "incomprehensibilul" Lost Highway, ajung sa para logice, liniare, simple.

Nu-i greu sa iti faci o imagine despre ce-a vrut Lynch sa-ti transmita.. Ce crezi tu ca a vrut sa-ti transmita. Ca Lynch nu cred ca stie foarte clar.. :happy:
Actiunea din IE e foarte usor de urmarit, daca lasi la o parte destule detalii, distrugand astfel esenta filmului.

Ideea e, cum zicea Windom, ca - daca vrei cu adevarat o experienta (si nu o cautare de indicii, cum sunt multi tentati sa procedeze), atunci savureaza filmul a doua oara cand il vezi.

Nu cauta raspunsuri, cauta idei.
Nu cauta iesirea din labirint, admira-i constructia.

[/quote]

Da....poate ca ideile lui Lynch dupa cum ai spus tu se situeaza undeva prin "apele adanci", iar subconstientul meu nu ajunsese inca la el...
Iar Ideea asta care le leaga pe toate celelalte si care da inteles filmului, o fi semanand Ideeii descrise de Platon.
Intr-unul din dialogurile lui, prin Idee se intelege cauza pentru care ceva este exact cum este ea, iar prin Idee se intelege la el ca fiind o "chestie" ceea ce face ca un ceva sa fie astfel si nu altfel, adica un fel de deosebire a ceva de altceva.
El mai spune ca simturile ne dau doar cunostinte relative, iar adevarul poate fi cunoscut doar cu ratiunea. Dupa Platon, existenta se imparte în doua lumi diferite: lumea Ideilor, care e accesibila doar inteligentei (si care e numita de aceea lume inteligibila) drept urmare, lumea sensibila. Ideile sunt, potrivit acestei teorii existente reale, desi nesensibile.
Cam asa si cu Lynch al nostru... dar aici in I.E. cred ca lumea ideilor sale e accesibila mai mult lui decat......"mesei" care poate alege sa se duca la Die Hard dupa cum spuneai....
Aici in acest caz, eu recunosc ca fac parte din masa.....I can't help it this time
:P

iar eu nu ma pot abtine sa cred k dl lynch - aici - e un mic-mare sarlatan...
adik, c atitea 'idei', frate!? just give us the MOVIE!
un film nu s face cu 'idei', s face cu lucruri & oameni, si am devenit din c in c mai suspicios cu artistii kre baga in fata 'idei' si - mai ales - cu interpretarile strict 'filozofice' ale unor filme (vezi c s intimpla cu tarkovski...)

Inland Empire ESTE un film despre oameni - it is about A WOMAN IN TROUBLE. Ca si in cazul Lost Highway, cred ca tema centrala in cazul Inland Empire este infidelitatea, cel putin asa am inteles eu. Intregul film graviteaza in jurul personajului feminin care, se pare, a urmarit intreg firul narativ al filmului din film pe ecranul unui televizor dintr-o camera de hotel, in asteptarea unui barbat cu care urmeaza sa-si insele sotul. Nikki (Laura Dern) reuseste cumva sa ajunga in realitatea acestei femei si sa o determine sa-si schimbe planurile, sa se intoarca la familie.
Dezbracat de toate artificiile marca David Lynch, filmul nu e chiar atit de inaccesibil. :)

n-am spus k e inaccesibil, doar k e indigerabil...

probl cu lynch (in filmu asta) e k ia oamenii & lucrurile si l face terci...
probabil k asta e si 'ideea' ;)

Probabil ca ceea ce pare terci la o prima vizionare, se transforma in ceva mai digerabil la o a doua. :) La fel de indigerabile pareau si Lost Highway sau Mulholland Drive la inceput, dar nu cred ca mai sint considerate asa in prezent.
Totul depinde de cit de deschis esti unor asemenea experiente.
Once again, Lynch has gone fishin’. Either you go with him or you won’t. ;)

probl cu filmele astea asa-zis 'impenetrabile' e k putini mai sint in stare sa spuna kre e bun si kre mai putin bun sau prost...

mie 'lost highway' mi s pare d departe cel mai bun din trio, urmat - la o oarece distanta - d 'md' si - la o si mai mare distanta - d 'ie'

nu e chiar asa! Lost Highway si M Dr. nu erau deloc indigerabile. orice aparenta sau reala necoeziune la nivel semnatic se pierd(ea) in imagini care curg(eau) precum parul Ilenei Cosinzeana: iremediabil fermecatoare! in fata debordantului fir imagistic al acelor filme aproape ca nu mai conteaza daca Lynch spune ceva sau nu, daca are un mesaj de transmis.... si oricum, ce pierzi din vedere e faptul ca filmele respective capata sens tocmai fiindca imaginile acelea te cheama la re-vizionari. evident, e si misterul, curiozitatea, obsesia (uneori) de a descifra ceva din mister... insa eu as retine in primul rind imaginea, constructia vizuala.

in INLAND EMPIRE.... hmm.. mai nimic din tot ceea ce consideram ''aura Lynch''. doar locuri comune creatiei sale, un corp cusut - ca un Frankenstein Lynch - din filmulete (ca un fel de pagini de jurnal) care pot spune mai multe de unele singure - eventual intr-o galerie de arta contemporana. altfel, destul de fortat introduse de multe ori. ultraautoreferential, experimental... precum in povestile din arta contemporana, doar ca intr-un spatiu neconventional pentru asta arta (ha ha - daca va asteptati la altceva, uite ca cinematograful poate fi spatiul neconventional al unui film!).

pentru mine, ideea e ca atunci cind devine explicit personal - punind in scena povestea creatiei sale - David Lynch e destul de plictisitor... comic, nu? cea mai personala cinematografie si cinematografiere americana contemporana devine plictisitoare cind se intoarce spre sine.

proiectul acesta are parti bune, i se poate gasi o vînã teoretica... insa in cazul de fata, asta nu cred ca e cel mai indicat demers!

Poate daca renuntam pentru o clipa sa privim evenimentele din IL dintr-o perspectiva narativa si incercam sa il vedem dintr-o perspectiva onirica (atit de familiara universului lui David Lynch), lucrurile capata un alt inteles. Daca luam in considerare faptul ca, la fel ca si in cazul unui vis, notiunea timpului nu pare sa mai aiba prea mare importanta, asemanarea e si mai evidenta.
Cit priveste asa numita aura Lynch, sint de parere ca e mai prezenta aici decit niciodata. Aspectul fragmentat al imaginilor, care par, in anumite momente, ca se dezintegreaza chiar in timp ce le privim, constituie o metafora perfecta pentru dezintegrarea psihica a personajului principal.
Multe din secventele captate aici in digital sint la fel de graitoare si de caracteristice stilului Lynch precum atitea altele imortalizate pe celuloid in trecut. Exista citeva secvente de-a dreptul fabuloase in film, cireasa de pe tort, dupa parerea mea, constituind-o cea mai ciudata punere in scena a piesei The Locomotion vazuta vreodata pe pelicula.
Referitor la aparentul aspect haotic al secventelor, care nu par sa aiba vreo legatura intre ele, cred ca unul dintre elementele care le tine unite si le da un sens este insasi interpretarea Laurei Dern, prezenta pe ecran in aproape toate secventele. Mi se pare strigator la cer pur si simplu faptul ca nu a primit macar o nominalizare la Oscar, fapt ce dovedeste, daca mai era nevoie, cit de lipsita de sens a devenit aceasta ceremonie.
Inland Empire constituie o intoarcere la epoca Eraserhead, avind in comun cu acesta inovatia, indrazneala si inventivitatea.[/quote]

'ie' nu e nici primul, nici (hopefully) ultimu film cu o structura narativa 'haotik' sau 'fara structura narativa' (ceea c nu s poate, kiar si visul avind o structura narativa - structura LUI!), adik 'oniric'; probl e k dk e doar oniric atunci it's a lost case, pt k fiekre viseaza altfel! (mie, d ex, momentu 'locomotion' mi s-a parut embarassing... :sick: )
cre k ceea c nu i-a iesit aici lui lynch este ACEL vis kre sa fie relevant pt mai multi... ar putea fi insasi definitia cinematografului (cum s stie, cocteau il descria k 'un vis visat d mai multi oameni in ac timp'), cu o conditie - esentiala: acel vis sa reverbereze!
sadly, nu mi s pare k s intimpla cu 'ie'...

Momentul Locomotion ti s-a parut embarassing deoarece consideri ca Lynch a dorit pur si simplu sa epateze acolo? Am citit si cronica ta din Republik si as dori sa te intreb de ce ti s-au parut atit de nereusite secventele poloneze?
Sincer, ma bucur foarte mult ca am ocazia sa discut despre filmul asta cu persoane care au un orizont cinematografic mult mai larg decit al meu. :)
Locuind intr-un oras mic (unde nici cinematograf nu mai exista :sick: ) nu prea am cu cine sa vorbesc despre asemenea lucruri.

autograf...
 

Pentru cine e interesat, am cartea lui Lynch (Catching the big fish), in engleza desigur, prima editie cu autograf original de mana al autorului, de vanzare...
imi puteti da mesaj privat sau suna 0730 419 128...
:D

Te referi la perioada tarzie a lui Dali, nu?

Ahahah, sunteti deliciosi. Leonard, despre Arvo Part ce zici? Sau despre minimalism in muzica, in general? Iar aia cu "pentru initiati" e un bufeu superb. Ma mir ca n-ai levitat de la el. Sau ai levitat?