FILME TIFF2006
 

in Cluj ploua de ieri seara, daca te deplasezi pe jos 500 de metri nu ai cum sa nu te uzi pana la genunchi - fara sa te stropeasca masinile - asa ca e numai buna atmosferea ( :x ) pentru a redeschide un nou sezon de filme TIFF, sezonul 2006.

Re: FILME TIFF2006
 

1. Viva Zapatero!
Sabina Guzzanti
in competitie,
desi cinematograful Victoria nu era deloc competitiv, inauntru mirosind puternic a pipi si a tevi prin care Mr Muscolo nu a mai trecut demult... sa fie si atmosfera de afara de vina? :lol:

oare de ce in tarile din interiorul ue exista o vizibila diferenta in modul in care accepta (legiferind) anumite practici sau obiceiuri care tin pana la urma de posibilitatea de a(-ti) afirma liber credintele, nevoile, preferintele...
sa fie oare catolicismul de vina? faptul ca omul este obisnuit (barbar vorbind) sa se intemeieze de la Dumnezeu si lumea sa o priveasca ierarhic precum treptele credintei si calea de ajungere in dumnezeire (sau rai :?)... si atunci anumite practici dictatoriale sint mai usor de asorbit/tolerat in sinea fiecarui indivit participant la viata sociala.

sa fie oare Olanda (si foarte aproape de ea, Anglia) exemplul libertatilor legiferate tocmai fiindca este o tara unde protestantismul este raspindit, iar protestantii alcatuiesc lumea pornind dela subiect si dorintele, nevoile sale.

Viva Zapatero! e un Fahrenheit 911 italian, ca stil, ca vîna, ca modalitate de abordare, numai ca nu discuta situatii legate de razboiul contra terorismului si posibilul profit al conducerii statale de pe urma unui astfel de conflict, ci aduce in prim plan problema libertatii(ilor) de expresie intr-un stat considerat democratic, in mileniul trei, in Uniunea Europeana.

in Italia, in 2001 Berlusconi revine la putere si dezlantuie teroarea media. oarecum putem vedea cam ceea ce ar fi putut fi pela noi daca Nastase era presedinte. despre conflicte de interese, legi si drepturi incalcate...
in opinia mea,
un MUST SEE!
pentru ca e o istorie a zilelor noastre, daca nu ceva mai mult.

Re: FILME TIFF2006
 

2. A fost sau n-a fost?
Corneliu Porumboiu

sa nu-mi spuna nimeni ca omu' asta n-are har!!

o acolada:
{deseara (sambata 03.06.2006) C Porumboiu se insoara :w00t: .... asta am aflat-o dela actorul care-l interpreteaza pe proful de istorie Manescu. dar vineri seara, cand va rula din nou filmul, va fi si el prezent!}
sfarsitul acoladei.

am intrat la deschidere incarcat de energie pozitiva (:love: asta expresie :lol:) adica radeam inca de pe drum gandindu-ma cat de tembel (aici nu e nimic negativ, peiorativ, sau vreun alt fel de tiv) tre sa fie filmul asta. o emisiune TV in care urma sa se discute daca in urbea lor (modoveneasca) a fost sau nu a fost revolutie in '89... MA LASHI!!! si, plin de asteptari, am purces de-a lungul filmului. primele patruzeci de minute ma gandeam ca voi scrie despre frumusetea filmarilor.. sau despre posibilitatea de a ghici spatiul in care povestea curge din felul in care femeia relationeaza cu barbatul ei la micul dejun :lol: ....

dar de cand incepe emisiunea tv... wow... :w00t: :w00t: TOTUL o ia razna... aaaaa... in sala de cinema. fiecare detaliu, fiecare vorba scoasa de personaje (Dl Piscoci, fost Mos Craciun, Virgil Jderescu, fost inginer in industria textila, acum sef de post TV, jurnalist, moderator si Manescu, prof de istorie, revolutionar declarat live, la orele 15, la ore de maxima audianta in comunitatea ...luiana), fiecare gest al personajelor, telefoanele luate in direct, toate astea surprind cliseele verbale si comportamentale ale prezntei intr-o emisiune tv... numai ca aci capata accente absurde prin aceea ca nu is dublate de puterea de cenzura ce o da practica, ci is si mai subliniate de conditia provinciala a participantilor la dezbatere. nimic nu e intamplator, nimic nu apare neglijent asezat in fata aparatului de filmat...

e un film demential, care la a doua parcurgere, dupa ce calmezi evidentele/normalele superasteptari dela pelicula (avand in vedere premiile obtinute la Cannes), isi va afirma si mai puternic valoarea.
un sfarsit excelent pentru poveste (nu cunosc cealalta varianta, insa schimbarea de ton nu o gasesc deloc nepotrivita pentru finalul emisiunii!).
imi imaginez ca pentru spectatorii straini, insa, filmul e cu atat mai criminal (in sensul ca poti pica de pe scaun de ras si te poti lovi) cu cat ei intra in contact cu o noua lume, o noua privire asupra unor realitati depe meleagurile astea exotice (inca)...

must see-uri
1. lunacy 5/5
ian svenkmeier (sau cam asa ceva)
sublimul marchiz meets satanistul de salon e.a.poe
rezultatul gen dracula fara conte dar cu marchiz si balamuc
metafora fantasmatika
2. viva zapatero 5/5
it's all fu#kin' political
pe italieneste
3. a fost sau n-a fost? 5/5
caragiale reloaded 2006
subtilitate, umor fin...exact cum trebuie
4. rize 4/5
lachapelle a pozat-o pe pamela la bustul gol killerind tip o bata de baseball
si pentru detali vedeti penultimu numa din photo
filmu e un documentar al dracu de bine facut despre o lume al dracu de colorata al dracu de violenta

Re: FILME TIFF2006
 

si de la genunchi in sus :((( s-a pisat clujul pe noi toata ziua. ma pis si eu pe el daca mai ploua

0,5. jumate din Riget I (cat au dat azi) (mai avusesem o tentativa cu ceva timp in urma si vazusem 1/3 pe calculator). cel mai slab von Trier (dar nu un film slab). m-a luat somnu. are cateva momente bune, dar in rest umplutura.
6/10

1. A fost sau n-a fost? minimalism cum imi place mie. absolut ilar. n-am mai ras demult la un film romanesc in halul asta. sa reusesti sa tii atentia si tensiunea 2/3 din film cu un cadru si 3 personaje este rarisim si numai un maestru poate reusi atat de subtil. replica favorita "te-am sunat sa-ti spun ca ma cac pe robotul tau"
8/10

2. Next Door. demential. trece de la un gen la altul, imprevizibil in fiecare moment. o combinatie de horror, comedy, thriller, mystery. elemente care aduc a mulholland drive, memento, dar mai violent. superba scena de sex & pumni de-o parte si de alta.
8/10

3. Eli, Eli, Lama Sabahtani. capodopera. halucinant travaliu vizual & sonor. pentru amatorii (putini) de avangarda, muzica contamporana/experimentala/fusion/electro-acustic e un definately must-see. foarte putin dialog. totul sta in sunet si imagine. un film elitist ce nu poate fi gustat de oricine.
8,5/10

Chitaristul mongoloid - 7/10: amuzant, dar fara nici o premisa. O inlantuire de scene care pun cap la cap cateva povesti. Seamana cu un film de Roy Anderson, numai ca fara Apocalipsa.

800 balas - 4/10: distractiv, dar groaznic de superficial. Ceea ce nu ar fi chiar atat de rau, numai ca incercarea de a combina dimensiunea mitica a western-urilor de demult cu realitatea inceputului de mileniu III esuaza in simple reproduceri ale unor unghiuri/scene (din filmele pe care de la Iglesia le iubeste cu siguranta), devenind apoi plictisitor, iar pe final chiar ridicol.

Megacities - 6/10: cred ca 'asa si asa' e sintagma care se potriveste cel mai bine pentru acest documentar. Merita amintite cateva scene:
--- omul care lucreaza cu vopselele;
--- gainile decapitate zvarcolindu-se intr-un butoi;
--- mexicanul deghizat in The Flash care transmite mesajul ca absurdul existentei este o mostenire a omenirii;
--- secventa din Moscova, in care auzim ce citesc oamenii in metroul: de la stirile despre Eltin vizitand China, la romance-uri si la "Crima si pedeapsa".
Insa aceasta geniala ultima scena a fost urmata de episodul cu prostituatele mexicane, care - desi indraznet si un pic socant - m-a daramat cu totul. :sick:

La Comunidad - 8/10: in ultima treime am ras non-stop. (in sfarsit s-a umplut complet sala de la Arta). De la Iglesia a stiut aici de unde sa fure (un pic de "Delicatessen", ceva - mai mult - Hitchcock) si se pare ca s-a distrat pe parcurs, incercand sa imite/omagieze cat mai multe filme celebre (pana si "Matrix" are parte de o parodie). Pana si muzica e periculos de asemanatoare cu cea din "Vertigo" (la fel si genericul de deschidere). Confuntarea finala, pe acoperisurile unei cladiri imporante din Madrid (Primaria? cred ca da...) e un climax excelent.

Eli, Eli, Lema Sabachtani? - 6/10: o experienta necesara, dar nu poat sa zic ca m-a dat pe spate. Sincer, cred ca subiectul se putea exploata mult mai bine. Puncte in plus pentru muzica (partitura pentru saxofon din deschidere) si pentru zgomote (adica restul).

3. Container
Lukas Moodysson

oare care va fi urmatorul proiect al regizorului suedez? ... se va sinucide oare in fata camerei de filmat?
traiectoria lui este interesanta prin aceea ca este inversul drumului pe care un regizor il are in cariera lui. de obicei incepi cu un film experimental si ajungi la o drama tulburatoare (lilja 4-ever, in cazul lui, sa zicem)... dar aci e altceva, parca ar dori sa se decapiteze... si-a pierdut orice interes fata de spectator, parca... astfel ca revine cuun film si mai obscur (exclusivist) decat A hole in my heart. o meditatie intensa, un dialog intre doua fiinte aflate intr-un singur trup, discutie intre eu si supraeu, intre inconstient (imagine) si constient (cuvinte), un monolog interior, o lupta intre barbat si femeie prinse intr-o singura fiinta, o scitare a schizoidismului, o incercare a absolutului, o privire inspre divinitatea interioara, iisus, maria, iosif, tu, noi, katie holmes, brad pitt, christina aguilera, concept, albnegru, diesel, groapa de gunoi, cocteilul tiff 4, tom cruise, 8 grame de grasime, patru grame de cafea, 12 grame de zahar, o neincetata cautare... cu o voce suava, un flux continuu. ce are rost? pentru ce?

un film pe care nu-l pot recomanda nimanui... dar cu siguranta cei care(-l) stiu vor intra in sala!
un film poate putin prea lung... isi epuizeaza forma/conditia la un moment dat, astfel ca s-ar putea opri. de ce nu o face? poate pentru ca si viata isi depaseste granitele normale uneori!

4. O scurta calatorie in paradis
Baltasar Kormakur

101 Reykjavik este cel mai bun film al islandezului.
aici avem o combinatie de implicatie socio-sociala :lol: a la hollywood cu filmari meseriase si muzica a la Careful with that axe, Eugene! sau Dominoes (piesa lui Syd Barrett).

fratele ei are o asigurare de viata in valoare de 1 milion USD. de cateva ori au planuit diverse accidente care le aduceau sume bunicele dinspre asigurari. numai ca acum fratele ei o coace rau de tot: falsifica acte, (se) ucide (omorand pe altcineva) in asa fel incat sa para un tragic accident de masina... din care se arata ca firmele de asigurari is mai degraba firme de expropieri... astfel incat la final fiecare primeste ceea ce merita.

asa (filmari si muzica si inocenta aflarii in preajma copilului) si asa (restul).

azi am nimerit la filme mai naspa:

4. A Little Trip to Heaven. productie islandeza, regizor islandez dar filmul e tipic american.
6/10

5. Wrong Side Up. cam scremut si lipsit de haz, desi cica e comedie. totusi bine facut dar subiectul m-a lasat rece. poantele rare si moi. cel mai slab de pana acum.
5/10

6. All the Invisible Children. din cele 7 episoade, am ramas doar cu cel de John Woo (8/10) si cel de Spike Lee (7/10). kusturica s-a ramolit rau de tot. celelalte si ele slabe. se pare ca in afara de Majidi, nu prea multi regizori reusesc sa faca filme misto cu copii. per ansamblu:
5,5/10

Astazi am trecut pe "EXAM MODE", asa ca am bagat numai 'Umbre 2'. Cred ca au fost vreo 8-9 filmulete, dintre care doar doua mi s-au parut ca ar fi de retinut (unul spaniol al carui nume nu l-am retinut si unul rusesc, "Torture Cinema" sau "Cinema Torture"). In rest, primul ("La noche boca arriba") era dupa o nuvela de Cortazar, iar celelalte de-abia intrau la categoria "Whatever..."

am sosit si eu aseara, mult prea obosit (dupa aproape 8 (!) ore cu trenul - next year, it'll be tarom for sure! - pt a mai vedea altceva decit mutre cunoscute & ne la party-ul de dupa... /btw: clujeni, scrieti domne undeva k / unde e clubu flash!/)

ieri se pare k a plouat intens; astazi e soare... small wonder: i have a special knack for bringing good weather wherever i go; un fel de 'als apare / soarele rasare' ;) (ar trebui sa fiu angajat de agentii de turism pt seaside resorts...)
whatever.

azi voi bifa un lachapelle, o miranda july, un svankmajer - si, seara tirziu, 'abba: the movie' in aer liber! :P i can hardly wait)

pt leonard

nu pot sa cred k ti-a placut scurtul lui woo cu copkiii!! kiar vorbeam aseara cu gionloc k mi s-a parut unul dintre cele mai proaste - our highlights fiind katia lund (pe care tu nu-l amintesti) & spike lee...

katia lund si segmentul italian, atat.

otoh, 10 plus pentru castingul si joaca din hard candy, true highlights a ceea ce altfel ar fi ramas un film de studio cu executie foarte caligrafica. cine e fata aia si in ce a mai jucat, are cineva idee ?

7. Scurtmetraje romanesti 1

#.doc

dupa anuntul titlului incolo e fain. discutie cu JL Sterian sicu un producator de filme pentru adulti, cu infiltrari peisagistice ale unor actori si actrite din domeniu.

introul este insa cam fara noime, zuminuri si zumauturi pe diverse reclame luminoase (casinouri sexshopuri), atrag atentia asupra mediului, nu-mi par specifice produsului filmic de tip documentar si au un aer taranesc! (peiorativ vorbind). da' pana la final s-ar putea sa uitati de intro!

#PASSAGEN

Santiago de Chile, Bucuresti, Stockholm. via Berlin, RDG. azilanti chilieni (desi situatia lor politica nu era chiar asta fiindca romania nu semnase in anii 70 carta de la geneva si de nu mai stiu unde), oferta romaniei, drumul spre occident. cum privesc ei societatea noastra, cum vad viata, perspective, idei, simtaminte.
vieti surprinse/expuse in aproximativ o ora! :happy:
sensibil si emotionant.

Stefan Constantinescu e prezent (cu o fotografie) pe coperta numarului actual al revistei Idea va fi in cluj la sfarsitul saptamanii viitoare.

#Penelope

un spital (oncologic!) sustinut de biserica ortodoxa (cu litere mari pentru cine doreste), oameni, gandurile lor in pragul mortii.
nu prea e nimic de comentat.

#Sapanta lui Stan Ioan
:lol: acest nene ne recita versuri de pe crucile celor ce zac in Cimitirul Vesel. :lol:
un bun mod de a incheia seria de scurtmetraje de specie documentar.

graba m-a facut sa las o fraza, prima, cam fara sens. iaca o rectificai.

5. all the invisible children

tre sa spun dela inceput ca e un film facut... la cererea Unicef si a unei alte organizatii (Food for... I don't know what for sure!), sau, oricum, pentru ei! astfel ca e destul de important mesajul si faptul ca trebuie sa sensibilizeze lumea.. astfel ca e cliseistic, e si schematic sau didactic (mai ales John Woo) in incercarea de a surprinde specificul prea putin roz al existentei copiilor in mai multe zone pamantene...

vad ca ALS a dezvaluit deja ceea ce m-a fermecat la filmul asta...

1. Katia Lund
prietena cu Meirelles (la City of God), se vede in felul in care filmeaza. doi copilasi, baiat si fata, trebuie sa supravietuiasca in (capitala) Braziliei. carucior, reciclari, zone de influenta, inteligenta. inocenta si speranta.

2. Spike Lee
copil unui fost luprator in Irak. el sotia lui dependenti de droguri. toti au SIDA. o societate cruda. vorbim despre lumea copiilor! pozele colegilor de scoala in vremea bataii !!!

3. Emir Kusturica
omul asta e tare priceput la a monta o lume aflata intr-o existenta paralela: tigani, muzica, smecherii, furtisaguri, bascalie.

4. Jordan si Ridley Scott
cat de repede trebuie sa alergi in josul raului pentru a-ti recupera (retrai...?) constant copilaria?

irlanda de nord. conflict. fotograf de razboi. vis. misiune. regretul de a nu fi salvat niciodata pe nimeni!

John Woo
didactic si, pana la urma, tipic asiatic!! avand in vedere misiunea filmului, nu sint atat de catogoric precum ALS in a-l pune la o parte. viata a doua fetite pusa in paralel - precum in montajul sovietic, dar in distante temporale mai mari. una din familie bogata dar pe cale de a se destrama. accentele autodistructive alea mamei. cealalta copila gasita si crescuta de un batran fara locuinta... umana si calda. intalnirea lor.

Veneruso si Charef nu prea mi-au placut. nu mai scriu despre ei.


6. Va, vis et deviens! l-am vazut aseara a treia oara. cred ca Mihaileanu ii are la degetul mic pe 95% din regizorii romani! nu mai am vreme acum, dar am sa revin la acest film dupa-masa... sau maine

Va, vis et deviens!

de obicei, in mintea mea, cand povestirea unui film nu poate sa acopere nici macar un procent din valoarea vizionarii ei pe marele ecran, si asta indiferent de calitatile oral-narative ale celui care istoriseste... atunci, despre lucrurile despre care nu putem vorbi e mai bine sa tacem, precum spune fratele Wittgenstein.

si tot in ideea de mai sus se origineaza (oarecum) si opinia mea ca acel film este intr-adevar unul bun.
pentru Mihaileanu cel mai bine vorbesc faptele d epe ecran. linia ferata care nu e bombardata fiindca e o o granita intre doua spatii, adica e nimicul care determina teritoriile... si discursurile marxiste si dragostea de viata din Train de vie... si tot filmul pomenit aci.
odiseea unui copil obligat de mama sa sa plece intru speranta unui mai bine. un film despre viata. petreceri, amagiri, tristete, nervi, dezamagiri, iubire, bucurie, rani, sensibilitate, implicare, dragoste... viata. precum in viata.

la finalul proiectiei, RM a scos dintr-o punga de 1 leu (daca va mai amintiti vremurile d edinainte) premiul Cesar obtinut anul acesta pentru scenariu original. e un tip fain!
si un regizor formidabil. cand am vazut intaia oara filmul nu mi-a venit sa cred ca un regizor roman e capabil sa gestioneze o asemenea echipa, un asemenea proiect!

9. Dusuri reci
un francez

prima duda servita in ast festival alaturi de o sala arhiplina (si dupa fetele vazute la iesire nici lor nu prea le-a placut :lol:)

bai nene.. singurul lucru bun la filmul asta e ca la un moment dat a reusit sa se sfarseasca. am ramas la el findca nu doream sa deranjez jumatate de rand pentru a iesi... ca sperante ca va fi vreo faza cu care se va scoate nu aveam dupa 20 de minute.

ce diete nene? (domnule regizor, uita-te macar la requiem for a dream pentru diete!!) de unde sex adolescentin si probleme inerente varstei (da-i un telefon lui larry clark pentru a te lamuri el la ast capitol)...

un tip facea judo. o fatza mai inexpresiva nici prin smurile rom (cele care nu erau canton) din editia 4 a tiffului n-am vazut (acum is rau... cu smurile de atunci!!) si la un moment dat tre sa coboare o categorie. vai vai vai... si are o iubita dar nu refuza a o iubi alaturi de inca un coleg de echipa judoca pe parchetul salii de antenament. (deja vi se pare interesant, nu? ei bine, nu e deloc!! - e o aburealaaaaaaaaa de mama focului... fiecare secunda o simti tecand, nimic nu merge in filmul asta). platitudine (desi e cam prea inalta calificarea asta data filmului) fara limite... (sper) concurabile in concursul de anu asta!

8. lunatec
svankmajer

poate nebunia sa motiveze tragi-parodia?
cum sa nu poata!
spectacol total, cu pene, smoala, carne, ochi, limba si creier pe ecran mare (republica) si cu doua intreruperi!

cum Machizul (desad - ca sa-i zic asa 8)) traieste intr-o atmosfera a la Poe... sau cum atmosfera Poe imbibata cu Sade-isme o traim prin ochiii (ce de ochi, cata miscare!) unui tanar pletos aducand a Cartarescu in infatisare.
Monty Python reunit (matematic) cu partea a doua din Viridiana si cu SALO, trecand prin Delacroix, prin Biserica si avand un intro genial in care eram anuntati ca vom vedea un film de groaza, cu toate elementele caracteristice genului, fara insa a constitui toate l aun loc o opera de arta :w00t:

un film la care sala a fost aproape plina... si a ramas asa pana la final!

Si tie asta ti se pare ceva de apreciat? Ca un regizor pe care faima va fi trebuit sa il preceada vine cu premiul dupa el la un alt festival? Pe care il arata publicului? Ca pe centura de box? Trist.

nu, nu, draga gionloc: actoru din svankmajer NU semana cu cartarescu (decit la par...), in skimb semana frapant cu... oana pellea :lol:

intr-adevar, sala cvasi-plina, tacuta & cuminte; cred k doar la cj se poate intimpla asa ceva la un film precum acesta! la faza cu blasfemiile 'aratate' (batut cuie ruginite intr-un iisus deja crucificat, etc) basca discursul - f 'rezonabil' altminteri! - al marchizului (pardon: 'marquis'-ului, cum zicea subtitrarea :w00t: , credeam k lumea o sa vocifereze si o sa iasa din sala in semn de protest... dar nu; probabil k tiff-osii s-au obisnuit cu orice, de cind cu festivalul asta.

descrierea lui gionloc, f exacta; nu e un film 'mare' (nu e nici unu 'mic'!), citeva imagini frumoase sau surprinzatoiare (darea cu sania pe scarile azilului, sub fulgii... de perne!), all in all: o poveste f explicita, cursiva, didactic-subversiva, dspr relativitatea 'sanitatii' mintale, cu genericu de deskiudere pe muzica 'marseiezei' si cel de inkidere - pe un marsh funebru ;)

ce am mai vazut ieri: 'rize' (david lachapelle): orgasmic, fizic, energetic & thought-provoking (not to mention arms&legs provoking!)... cum ii spuneam si ancai gradinariu: cum dzeu sa scrii dspr un film k asta? ar trebui sa-ti dansezi cronik!
+ funny caption la-nceput: 'the footage has not been sped up' :lol:

apropo de dans: aseara tirziu, la 'abba-the movie' in open air (open rain, rather, cum spunea kiri!), cu doar 1/4 de 'sala' din motive de intemperii... DAR: au fost prezenti andrei ujica, t. giurgiu & soatza, kiri, anca g & moa, care am dansat pe 'dancing queen' si am aprins briketele, leganindu-ne wave-like, pe 'thank u for the music'... pt mine, a fost - deja - highlight-ul tiff-ului!

ce am mai bifat: 'me & you & everyone we know', miranda july - very nice & sweet, un fel de todd solondz feminin, 'happiness in smallwonderland'; darimatoare faza cu pustiul de 5-6 ani intrind pe un forum porno si scriind 'as vrea sa ma cac in curu tau, iar tu in al meu, back & forth, forever'!!! s-a ris & s-a aplaudat copios :P

Nah, unde Solondz e natural, asta e de o afectare suprema. Indie-ul ei pare definitia artsy-fartsy/ului, si ma gindesc aici la Fuck You ala scris cu ruj pe parbrizul masinii, pe care il adreseaza ea lumei, din mers. Hai, fã, sictir.

bine ca nu sunt singur. exact asa zic si io. mi se pare filmul perfect de pus la topicul cu 'facute de pizde, pentru pizde'. i've yet to see a broad careia sa nu-i fi placut filmul lui july. ce-i drept, poate o ard eu prin cercurile gresite. heh.

era bine incadrat autoironic... curiozitatea era in sinul publicului (inconstient, macar)... filmul nu e in concurs.. era un Eveniment Special asa ca a fost cumva, special...
Kiri a tinut premiul.. tre' sa fie destul de greu fiindca ii cam tremura mana :lol:

:lol:
iar piticul care facea pe Napoleon seamana cu Mircea Dinescu!!

Mi a placut mult 13-TZAMETI.Filmul incepe banal,stupid,cu muzica dramatica cand el repara un acoperis.Mai nimic nu anunta intamplarile ce urmeaza.Au fost super prim planurle din final,cu cei doi care se privesc cu ura(mai ales planul in care fratele mortului se uita la erou,si din acesta se vede doar umbra).Povestea e si ea interesnta:un tanar lucreaza la o casa,a carui proprietar moare.Gasesta o scrisoare adresata mortului,si urmareste instructiunile.Ele il indruma inspre un "joc" periculos.

Svankmajer ofera o demonstratie de dementa in LUNATEC,si i iese,pana si filmul e demential.O frumoasa satira la adresa lui D-zeu,combinata cu o "feerie" plina de grotesc,amandoua intr o minte bolnava.Mi a placut inceputul demn de Hitchcock,si scenele in care veneau tipii aia cu camasa de forta,cu o tensiune(amuzanta) a la Lynch.

Iar filmul EU,TU,SI TOTI PE CARE II STIM,desi cade prea des in ridicol,e totusi plin de sensibilitate,si mult umor.Din pacate,vrea sa arate prea mult din starile oamenilor legate de dragoste,si "incarca" filmul pana peste poate.

.cacat.cacat.cacat.eu nu am timp de tiff... :(( pina vineri that is :((

.filmele ca filmele, ia mai bine zi cum a fost parada, als. :P ;)

De acum avem si BLOG pe CineMagia. Deocamdata scriu eu si Alexandra despre ce evenimente sunt la TIFF 2006.
Asteptam comentarii:-)

9. Murk
(nu mai caut acum regizorul ca rte sa ajung la victoria.. dar rectific la noapte)

m-a prins greu filmul asta. la inceput il suspectam ca e idiot. apoi, treptat, mi-au atras atentia interioarele decupate parca din pozele vazute din jocul Half-Life2... multa umezeala in pereti, aproape de mucegai totul, precum sufletul grasului din film, precum atmosfera pe urma, precum vremea din Cluj... hmmmm....

in obsesia fratelui Juliei cum ca Anker este criminal (el se dovedeste a fi doar un Charon, ajutand sufletele doritoare de moarte [asadar e vorba de o complicitate in moartea fetelor in film!] sa-si gaseasca trecerea, dar asta nu-l face mai simpatic... cu atat mai mult ca e foarte gras.. seamana cu un Felapton - una dintre formulele mnezice venind din logica, te ajuta sa retii formele regulate ale silogismelor din grupa a treia) filmul aduce cu Cache... si in tensiune.. dar asta o spun doar asa, ca sa avem o idee, ca altfel danezul e departea de austriac.

o scena socanta, pelicula impregnata de apa... in mare, in baie, toate nenorocirile din filmul asta se pertec in apa... la un moment dat nici nu ma mai miram ca mai toti cei prezenti in Arta au intrat la baie. nonstop se intra la baie!! oare asteptau sa vada pe cineva acolo... pornind dela film? hmmm...
intorsaturi de situatie aproape ca la nenea Hitchcock, criminalul adevarat scapandu-l pe criminalul presupus de politie la un moment dat.
filmat fain, apropiat cea mai mare parte, insa la final... o scalda rau de tot si, precum vedem in film ca fac 2 personaje (felapton asta intre ele :lol:), cam aia face si filmul cu valoarea sa.. o scufunda. asa ca tot ce s-o chinuit sa atate vreo 105 minute ineaca in ultimele 5.

Cum sa vocifereze cand pe ecran erau niste ass-uri f. plastic intrebuintate asezonate cu o inspirata carne-animata? 8/10 pt Lunacy


‘Me, You and Everyone We Know’ is a walkin’ cliché . E filmul ala din suburbiile americane cu pusti care-si descopera sexualitatea, cu pedofilul de serviciu, cu adulti spalati pe creieri cu solutie de baloane de sapun , toate astea dezvoltate in miniploturi care se intersecteaza , eventually. Dar totul e vazut intr-un stil atat de lipsit de incrancenare si de amuzant incat nu te poti supara ca Miranda joaca sah cu stereotipurile 7/10


‘The Dying Gaul” incepe in vana , se blegeste ulterior si deraiaza intr-un final de drama tv. Insa e unul dintre cele mai citabile filme de pana acum (7/10)

'Screaming Masterpice' nu descopera documentarul, nu e spectaculos tehnic vorbind dar subiectul trage regizorii dupa el. (8/10) Can't help thinking - daca ne uitam la un concert Bjork cap-coada nu ieseam mai tulburati&extaziati.

11. Hard Candy
David Slade

he he, dragii mosului, nu va puneti cu cuconitele (la cat de dobitoc se dovedeste a fi filmul nu trebe avuta grija exprimarii!) pe chat ca ramaneti fara....

dupa prima jumatate de ora aveam impresia ca va fi cel mai tare film din festival. minimalism, un mic chat, albastru si rosu, pe internet, apoi o intalnirea, el fotograf celebru, ea, nimfeta, lolita obraznica si desteptutza. discuta in oras prima jumatate de ora, el incercand sa o combine, ea incurajandu-l... mmmm.. ce putea iesi de-aci!!
dar nu, domnul regizor vrea altceva de la filmul sau... ce anume? vrea sa fie si el macar unghia de la degetul mic drept al lui Michael Haneke, asa ca intoarce povestea inspre o intalnire a la Funny Games (normal ca doar incercarea ramane ca nu ii reuseste nimic astuia) intre domnisoara nimfeta devenita calau si domnul fotograf devnit victima presupus vinovata (de catre calau). si minut cu minut filmul se degradeaza... el prin s in sfori de un scaun, ea explicandu-i ca motivul comportamentului ei ar fi presupunerea ca el le-o trage manechinelor de varsta ei (14 ani) si ca ar fi si omorit-o pe una nustiucand. si sa vezi -
replici de genul:
Ea: esti un pedofil!
El: nu, nu sint pedofil!
Ea: ba esti, stiu eu!
El: Ba nu ba nu banu, nu sint!
Ea: Atunci esti un voyeurist!
EL: cum sa fiu.. nu ai nici o dovada, nu sint!! :w00t: (nu glumesc deloc!!)
El - mai departe: nici macar nu am pozat numai fete, am pozat si natura si masini (wow!!)
Ea: si crezi ca asta te face mai interesant!? crezi ca pari mai sensibil?

apoi el, ca sa scape, incepe sa-i spuna ca e inca tanara, ca nu-si da seama, ca ar fi bine sa se opreasca si sa se trateze, ca ii plateste el internarea la psihiatrie!! (:huh: - scenaristul/regizorul chiar is dobitoci, asta daca nu e aceeasi persoana).
si ea vrea sa-l castreze... sa vedeti scene prost interpretate!! puah!
si tipu miorlaie tot restu filmului, penibil... prefera sa i se faca orice numai sa nu fie instiintata o tipa care-i cazuse cu tronc inca de tinar ca el e un posibil pedofil... fix pix!

10. In memoriam Bose O. Pastina

Pitbull, de ce Bose nu a facut niciun lungmetraj? daca in topicul dedicat lui la film romanesc ai raspuns, trimite-ma te rog acolo!
e incredibil de talentat.. ma rog, a fost!!

documentarul Timisoara - decembrie 1989

realizat in anul 1991, documentarul spune lucruri maimult decat indraznete... eu nu la-m mai vazut pana acum. nu vreau sa comentez ceea ce spune fiindca eu unul nu prea pot fi obiectiv cand vine vorba de evenimentul asta. aveam opt ani, o vedeam pe mama plangand, vedeam trasoarele la televizor, stiam ca au murit tineri, acum vad nu ca au murit aiurea, ca altfel nu scriam acum randurile astea si saitul asta nu prea exista.. insa a nu sti cine i-a omorit, a realiza ca de faptgandindu-ne la ei nu trebuia sa fim acum doar aici (politic, mental si economic, nu in ordinea asta neaparat)... hmmm... e dureros!

felul in care expune povestea Bose e incantator. o imagine precum intalnim la Elias Mehrige (begotten) sau precum in containerul lui moodysson (doar ca idee, nu car ar fi inspirat din astea), adica filmata parca pe nightshot, un albnegru pixelat, voit neclar, superbe deplasari verticale line ale camerei (filmarea statuii reprezentand un vultur, par exemple), voea lui ceausescu pe ecran negru, imaginile din tramvai dela sfarsit, revolutia evocata prin poze, marturiile doctorilor... e tulburator de bine facut! si muzica.. oooo... banda sonora adaugata! :love:

documentarul depsre patzaichin

cu un intro stalkerian sau zerkalo-ian, cu picurul ala tarkovskian... apoi toat aatmosfera maronie, desi evoca un mare sportiv aveam impresia ca e filmuletz horror (acu si canoistu' seamana cu max shrek putin :lol:)... cu un also sprach zarathustra pela mijloc de saltau maimutzoii lu' Kubrick de se odiseea 2001 pestii din dunare 8)

arta apararii individuale

cu florin calinescu tanar si foarte tanar :lol:
un filmuletz inspirat parca din moartea unui slujbas, scurta povestire a lui cehov, numai ca personajele nu sint un sef de intreprindere si angajatul sau care-i stranuta pe chelie, ci un tinar cules de pe strada pentru a fi actor ... el tre sa-i dea o palma lui Florin Piersic in pelicula... pan la urma i-o da apoi isi tot cere iertare... cehov curat frumos! :P

:o Nu ma asteptam la reactia asta pt. Hard Candy
Mie "Lolita" soon 2 be The Bride mi s-a parut foarte bine gandita si jucata
iar trecerea de la ocheadele ei timide de la inceput la rasul nervos si fetele acre nu e deloc fortata.
Recunosc, finalul scartaie. Eu l-as fi preferat castrat nu spanzurat:)
E un thriller inteligent &sofisticat da' a ratat de putin sa devina filmul razbunarii / tiff '06 . Cred ca ramane doar incalzirea pt Sympathy for Lady V. ( 8 )

:P poate ca ai adormit dupa prima juma' de ora si, fiind tu inteligenta si sofisticata 8), ai visat un alt film pana catre final.. cand, spanzurandu-se, arunca si filmul pe horn direct in semineu, combustibil pentru la iarna.

nu, nu e preludiul pentru Ladu Vengeance, e mai mult!! e ultima iesire cu un/o natarau/auca, iti va arata, prin raportare, cat de meseriasa e noua intalnire!! daca ramaneai cu el nu vedeai noul produs, ingropandu-l realizezi ca ai fi pierdut totul de nu vei ajunge la republica vineri la orele 23! :P

Uite linkul solicitat, Gionloace.
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=8011
Acum, fä bunätate si dä un copy-paste al mesajului täu de mai sus si acolo, cäci va completa adecvat memorialul.

* * *

Da' apropo, pe fi-miu nu-l väzuräti careva p-acolo? Chestia aia de vreo doi metri 'nältime, cu-o claie creatzä legatä-ntr-o coadä si vesminte de rocker, de-si zice "Collins".

i say: fuck the parade! de cite ori sa spun k mi se rupe de 'comunitate'??
eu nu sint 'definit' prin ea; poate ea ar vrea - prin mine...
end of story.

da, miranda july are ceva afectat-cautat whatever - dar mie mi-a placut SI kestia asta! ;) what's wrong with being artsy-fartsy? i mean, tocmai de la ambra - care-l are citat pe greenaway pe banketa din spate... let's face it, ALL art is 'unnatural' ; it's an artefact for chrissake! i don't see the point in bullying that; cei care cred k exista ceva 'natural' in arta - altceva decit make-believe - are deluding themselves. :P

ce am mai vazut:

- 1/2 ora din 'sheitan' - in-gro-zi-tor!!!
- apoi m-am dus la 'dirty love' (care s-ar mai fi putut kema 'the humiliation of jenny' (mccarthy))... jeez, nu k n-ar fi meritat, dar, saraca, ce patimeste aici is beyond words (just a sample: un kelios cu okelari borashte pe tzitzele ei, la un fashion show, dupa care tanti j iese screaming in fata cladirii, cu voma pe ea, si-si exhiba tzitzele... (which were not a sight anyway, no need to be gay to disagree on that) yukk! :sick:
din pacate, filmul parea suficient de cretin incit sa ma tina pina la sf., dar a trebuit sa bag iar viteza si sa ajung la
- '20 cm', spaniolesc, very aptly descris in program k 'dancer in the dark meets almodovar'... gagik (carmen nustiucum, un fel de varianta soft a lui rossy de palma - care apare si ea) e in rol de transsexual wannabe, si e genial(a); numere muzical-coregrafice (!) galore - dintre care unul (pe 'true blue') is a hoot! :love: dar park se prinde prea mult (filmu i mean) in mecanik asta & gets stuck in it... oricum, de vazut, pt k bine filmat, stylish & stuff - si cu o scena de antologie: caratoru de lazi din piata, un tip sexy de care se indragosteste transu, luind-o in cur de la femeia trans (all 20 cm of IT!) & asking for more; cut; el si 'el', side to side pe perna, satiati intr-un mod f neortodox :w00t:

- in fine, seara, (iar) sala plina la 'oda bucuriei', film polonez, in competitie, facut din 3 skeciuri. (ma repet: doar la cj poti vedea o sala plina - din care nu pleak nimeni! - la un film de debut, polonez, de un realism social crud...)
al 2-lea skeci (cu rapperu) mi s-a parut cel mai reusit, apoi primul (cu greva), in fine - ult. (care nu prea mi-a placut). bine filmat, toti 3 regizorii au mina si - intr-adevar - filmeaza altfel decit ai nostri (cu exc. lui mitulescu). la sf., 4 dintre personajele principale ale celor 3 skeciuri se intilnesc - fara sa se cunoasca (ink) - in autobuzul spre londra...
un fel de 'occident' mai putin 'pontos cu orice pret', prone to sitcom laughs; iar citeva scene ring terribly true. intr-un cuvint, not bad.

7. Hard Candy. cea mai mare þeapã a festivalui. ºi nu pentru cã sunt bãrbat ºi m-ar deranja ideea din film, ci pentru cã e pur ºi simplu prost (prost jucat, prost montat, plictisitor). mãcar dacã arãta toatã operaþiunea pe viu sau sã simuleze cumva cît de cît. dar aºa, impact zero. 2/10

8. 13-Tzameti. Merge. Exploatatã la maxim ideea din The Deer Hunter. pãcat cã e alb-negru ceea ce face ca ºocul sã nu fie atît de mare, dacã nu vezi sîngele. 6,5/10

9. Obaba. pierdere de vreme. lung de nu se mai termina 3/10

10. Douches froides. pur ºi simplu bun. actorul principal nu mi s-a pãrut prea simpatic dar se potriveºte rolului. 7/10

11. Sheitan. foarte haios ºi relaxant. superbã comedie. 7,2/10

12. 20 centimetros. foarte reuºite momentele muzicale ºi mai ales cele coregrafice. dar prea puþinã forþã are regizorul. mi s-a pãrut aºa cam lipsit de avînt. dar un film sensibil. dacã era mai scurt cu vreo 30 de minute era perfect. 7/10

13. Container. wow! Moodysson nu dezamãgeºte nici acum, deºi mã aºteptam sã o dea în barã la un moment dat, ca mulþi alþi regizori dupã ce fac 3-4 filme extraordinare. Dar continuã sã ne surprindã. Dupã A Hole in My Heart mã aºteptam sã facã ceva ºi mai extrem: un tabu, cu violenþã, cu scîrbã. nu cã mi-ar fi displãcut. dar reuºeºte un film 100% poetic. un text permanent în voice-over parcã desprins din paginile unui jurnal recuperat dintr-un foc din care s-a pãstrat numai fragmente din pagini, completat parcã cu alte fragmente pagini de jurnale anonime. absolut sublim. trebuie sã-l revãd pentru a fi atent ºi la imagini. impresionant cã lipseºte muzica cu desãvîrºire. doar la sfîrºit apare într-un crescendo un sunet de fundal. un soi de neo-dadaism.
8/10

14. Recviem. un film nemþesc, rece ºi serios. dar care nu m-a convins deloc cu exorcizarea aia. boring sfuff 4,5/10

12.
The Piano Tuner of EarthQuakes
fratii Quay

Marturisire:
De multa vreme un film nu m-a fermecat, revigorat si... cumva... implinit in asemenea grad.

Tema:
precum si in filmul prezentat la tiff anul trecut (benjamenta), fratii Quay vin cu acelasi ansamblu de probleme: cum putem trata malformatiile psihice, abaterile de la normalitatea general acceptata, cum emotivitatea transforma mental-sanatatea. dar daca benjamenta sta mai aproape de o prezentare cumva medicala, altfel spus, mai tehnica, circumscrisa, limitata, inchisa (in moarte), Acordorul vine intr-un plin poetic (herbert, trebuie sa vezi acest film!) unde valoarea nu este data de inchiderea, de solutionarea cazului, ci de deschiderile pe care (inspre) finalul le schiteaza.

Reconstituire.
un paysage tulburator, amestec de baroc si gotic. castelul/sanatoriul doctorului Emmanuel (cel iubit/ales de Dumnezeu) Droz inaltat pe o stanca in gura marii. noaptea transforma locul intr-o fascinanta marturisire filmica, un blue&gray-scale imagistic de un rafinament rar, o chemare in vis, o departare de realitate, o implicare in nedefinit.
Malvina e cantareata de opera. moare/e omorata in timpul unei reprezentatii pentru a fi rapita de catre doctor. poate ca durerea ei de a fi parasita in ajunul nuntii de catre Alfredo a declansat cutremurul care a doborat-o pe scena.
doctorul, vraci, saman, om de stiinta in acelasi timp, o readuce in lume... insa in lumea sa. unde visul trait este visul altcuiva iar realitatea iti este supta de de blocuri mecanice, depozite create intru a eterniza frumusetea miscarii, frumusetea atingerii, frumusetea lunecarii unui cerc de cauziuc in jurul genunchiului...

Malvina revine la viata intr-o scena fulgerand undeva in minte o repetare pe o suprafata acvatica a trezirii din Frumoasa din padurea adormita.
ea trebuie sa fie vindecata, iar tratamentul nu poate fi decat montarea unei opere in care in fictiune trauma ei sa fie recuperata, urmand ca povestea sa fie inghitita de marele mecanism pentru a-si trai fericirea apoi.

dar blocurile mecanice sint dereglate, mainile oamenilor mecanici prinsi inauntru se despart de corpuri si alearga neincetat, vaslesc, declansand haotic visurile. fiindca visurile fiecaruia vin dinspre acele blocuri unde realitatea a fost captata pentru a nu afla vreodata sfarsit.
Fernandes, acordor de pianuri, e adus pentru a regla mecanismele. El il va juca in piesa conceputa de doctor pe Alfredo.
se indragosteste de Malvina si planuieste cutremure in vremea piesei montate incat cu ea poata scapa in realitate. insa progrmarea pe care o face nu depaseste, nu insala, al saselea nivel de codaj impus de doctor (al saselea om mecanic, dupa numele din film) iar cei doi raman captivi intr-un bloc de virtualitate inchis. blocati in nemiscare, in privirea directa, raman nemorti dar si nevii intr-o continua afirmare a iubirii lor.

si toate aceste nu vin decat sa implineasca pictura de la intrarea in castel. calcand in film, ei vin sa aduca-in-fapt ralitatea-din-care-pleaca in virtualul-in-care-sfarsesc... totul anuntat in pictura preexistenta.

realizat in nota expresionista, la granita dintre teatru si film. lectie de filosofie in expresie lirica si expozitie arhitecturala in tuse poetice.

cate analogii nu lasa in urma pelicula fratilor Quay...

la finalul filmului mi-am simtit toracele atat de mare incat tot aerul din lume nu l-ar fi putut umple... iar respiratia mi-era mult mai usoara!

must see uri
1. the pianotuner of earthquakes 5/5
superb (dar nu a fel de sublim ca institute benjamenta), mistic si mitic, mecanism fasciant, erotic, scufundat intr-un crepuscul etern
un final zdrobitor de poetico-patetic (in senul BUN)
2. container 5/5
cuvant versus imagine
urat, teroristic, cel mai film vorbit de pana acum produs cinematografic
3. 20 de centimetri 5/5
muzical transgresiv, transexual, travestit...
savuros

scris la orele 3 ale diminetii, multe virgule lipsesc din acest text. asa ca ma pun acu sa le asez pana nu incepe Metropole.

14. Takeshies

shit shit shit (asta trebuia sa fie subtitlul filmului, sa anunte omul ca mai bine doarme decat sa piarda intervalul 23-1 intr-un cinema)...
macar de ma culcam in cinema... sau de ce dracu nu am plecat dela film...
poate din respect (:P) pentru Sonatine, Dolls si Hana-bi filme meritorii ale japonezului.

dar aci se vede ca-i in pana de idei si in faptul ca isi lasa sosia sa joace in film :lol: (lol de film, nu de sosie!)
nenea takeshi - numai vipla si metal in gura, de acolo cred ca atata indarjire! - joaca intr-un film... dar e cam plictisit asa ca se gandeste sa aduca o sosie (prima si utima scena in care personajul principal e Beat apoi e Beat blond, ne arata ca de fapt identificarea inte cele 2 personaje e posibila, adica e mai degraba autoironie, nu parodiere a propriului stil.. pana la urma, in ceea ce spun acum, nu e nici o diferenta...) in locul lui pe ecran si.. asta, sosia, cand apare in poveste nu intra in personajul din film, ci transforma filmul lui Takeshi in realitatea sa. asa ca incepe sa impuste in viata de zi cu zi ceea ce takeshi brunetu impusca in filme. redundanta, o ramanere in acelasi, o repetare a fazelor pana la exasperare... cu intromisiuni stelare :lol:. bine'nteles ca spectatorii - probabil cu totii fani Jim Carey, au gustat glumele nefierte ale japonezului in pana de idei, astfel ca s-o cam aplaudat - cred ca asta e cauza faptului ca nu puteam adormi la film!!

de dus la tomberonul cu materiale de unica folosinta... si numai din obligatie (o-data-folosinta, adica!)!!

13. Crossing the bridge
Fatih Akin

documentar despre muzica istanbului avand ca motto:
daca vrei sa cunosti o comunitatea tre sa-i asculti muzica. daca te incanta o vei placea.

problema ridicata de asta introducere in film e ca daca nu iti place muzica nu ai cum sa indragesti poporul.. sau ca daca nu iti place ideea de poporul ala nu-i mai asculti muzica.
care muzica:
dupa anii 90 - vedem in istanbul copiile dupa: in ordinea aparitiei -
un fel de nirvana cu radiohead in forta, genul seattle cu infiltrati brittpop si psihedelic.
un fel de punk-rock a la 24 hour party people (sex pistols, pixies, ...)
Roy Orbisonul lor
Eminemul lor
varinata feminina a Eminemului lor
Gallows Pole-ul lor (piesa Led Zeppelin) - un tip cu o chitara rosie
un nene care seamana cu Charles Bronson si canta la un fel de mandolina cu griful foarte lung.
artisti din zona folk(lorului) lor.
poate si unii altii pe care io nu mi amintesc acum.

un neamt vrea sa ii inregistreze pe toti. asta se petrece 90 de mnute. concluzia neamtului care vrea sa ii inregisrteze: nu a apucat sa vada si sa se poata pronunta asupra calitatii urbei istanbuliene, dar muzica o indrageste.

Bravo! vai, vai, cata emotie! :x :sleep:
pe curand!

Examen azi, examen mîni,
Astfel, si TIFF-u'-i gata.
Iar din sesiune, sãptãmâni,
Mai sunt vreo patru ºi rima e compromisã.




Tideland - 6/10: nu mi s-a parut ca functioneaza asa cum ar fi trebuit. Totusi, Gilliam dovedeste inca o data ca imaginatia (macar a sa) nu are limite, imaginea este extraordinara (nu ma satur de unghiurile largi) si trebuie apreciat efortul depus de Jodelle Ferland, care practic duce in spate de una singura doua ore ale unui film deloc lejer, si asta la doar 11 ani.

deci:


ieri, stat pina la capat (cine dracu m-a pus?!) la 'the dying gaul' (craig lucas, cu peter sarsgard, campbell scott si mereu-extraordinara patricia clarckson): incepe bine, continua so-so, se termina catastrofal... tot filmul porneste de la un scenariu pretins bun, pe care scenaristul gay (sarsgard, cute as always) tre sa-l modifice pt a 'trece'; oare pe asta de ce nu l-a modificat nimeni?! sau ce am vazut este rezultatul script-doctoriei?! :?

apoi, 'the pianotuner of earthquakes' (pe care l-a descris f bine gionloc), mai bun decit 'institutul b'

apoi, 'istoriile dezincintate', debutul unui mexican (la care respectivul a lucrat, cica, 7 ani!), pasionant & exasperant in egala masura, fundamental inegal, dar cu citeva set pieces ('inima vorbitoare' este una!) care se retin. oricum, un regizor de urmarit (focusul pe cinematograful latino-american este un mare plus al tiff-ului!), care a avut excelenta idee de a pune, de 3 ori in film, jubilatorul 'porque te vas' - cintecul emblematic din 'cria cuervos' al lui saura! :love: (cum stam in ac. hotel, o sa-l intreb de ce...)

seara am terminat-o apoteotic cu minunatul 'takeshis', un harakiri artistic de mare gratie, poate filmul cel mai 'inutil' al lui kitano - si, tocmai de aceea, emotionant! sustanined, in micile sale momente de poezie absurda, de la inceput pina la sf., cu one set-piece after another... sala (care a stat pina la sf., aproape de ora 1 noaptea) a jubilat; intelectualistii ireductibili (vezi gionloc) au strimbat din nas.
e loc pt toata lumea. ;)

ieri a fost ziua 4 de tiff pt mine si cea mai lunga de pana acum;

direct de pe drum la cinema , dimineata la 'all the invisible children'. sala plina, in ciuda orei matinale.

cel mai mult mi-a placut scurtmetrajul lui katie lund, cu cei doi copii dintr-un bidonville care umblau jumatate de oras pt a vinde diverse materiale refolosibile[imaginea tiganului cu caruciorul plin de cartoane e f familiara si la noi].mi-a placut mult relatia dintre ei si vitalitatea personajelor, dar si universul colorat al mahalalei.mi-a amintit putin de tot de cidade de deus.

apoi 'blue gipsy' al lui kusturica a fost...tot in stilul cu care ne-a obisnuit, dar de data asta punctat de niste exagerari care nu mai functioneaza atat de bine.destul de neverosimil,dar interesant de vazut.

cel mai mult m-a enervat ultimul, al lui john woo. pacat de imagine si de actori!povestea era chiar penibila.


dupa-masa: TIDELAND, ultima creatie a lui gilliam

am fost surprinsa sa-l recunosc pe tipul care l-a jucat pe the dude in big lebowski. filmul are o atmosfera goth absurda si putin infantila, plina de personaje care de care mai bizare si intamplari pe masura. de remarcat prestatie actritei care-o juca de jeliza-rose. mie mi-a placut aceasta intalnire[putin cam lunga la 2 ore] cu personaje tipice regizorului , dar tipa cu care am fost se plictisea de moarte. e mai mult un film pt cei familiarizati deja cu operele regizorului si cu umorul lui[destul de sec] decat pt spectatorii 'neinitiati'

si seara...CROSSING THE BRIDGE

surpriza mare sa-l vad pe basistul de la einstuerzende neubaten colindand istambulul in cautarea muzicii. a fost f funny sa vezi genuri vestice ca rock si hip hop orientalizate, sa mai observi cateva trimiteri la gegen die wand[grand hotel de londres :P] si sa te minunezi de asa -zisa diversitate culturala. screaming masterpiece a fost mai aproape de preferintele mele, dar asta mi s-a parut mai entertaining.

am vrut sa raman si la takeshis, dar astept cu nerabdare ziua de duminica :D

.gilliam, gilliam-sper ca nu l-am pierdut de to.
.si azi drawing restraint 9- barney isz back! :love: cu tot cu biorc :sick:

15. (uitat de alaltaieri) Sympathy for Lady Vengeance. cel mai prost film sudcoreean pe care l-am vazut. cu toate ca are un Oldboy genial (poate ar trebui sa-l revad ca sa vad daca a doua impresie e la fel), Chon Wook Park nu e printre regizorii mei sudcoreeni preferati. nu se poate sa faci asa mizerie si sa mai o si incluzi intr-o trilogie care mai cuprinde Oldboy. am plecat dupa 70 de minute. absolut fara sens ce-am vazut pana atunci. ce putin Kill Bill era distractiv, dar asta e inutil. si am mai si inghetat in prostia aia de Echinox. si se auzeau permanent alarmele de masini de afara. groaznica experienta! cinema in aer liber sucks (prefer La Motoare-ul bucurestean care e cocotat sus departe de murmurul strazii, dar doar pentru a REvedea filme). si ce termeni de kkt se folosesc in programul festivalului "finalul apoteotic al trilogiei". bullshit!
4/10

16. Pianotuner of the Earthquakes. ok. Arta cu A mare, but not my type. nu corespunde cu ritmul meu interior. poate altadata sa-l revad. frumoasa imaginea. frumos cadea lumina. imi place de obicei tipul ala de lumina difuza dar nu si daca e permanenta ca in filmul asta. imi place doar cand e folosita pentru a sugera visuri, stari onirice sau flash-backuri. folosit pe tot parcursul unui film nu mai e asa spectaculos efectul. (Benjamenta n-am vazut ca n-am avut titrare, asa ca nu pot compara)
6,5/10

17. Mistrz. film polonez cu tipul din The Return. deprimant si greoi. mi-au ramas in minte femeile extraordinar de frumoase folosite in film. 6/10

18. Tideland. in general nu-mi plac filmele pentru copii, dar totusi, Burton si Gilliam fac exceptie. fascinanta lumea imaginata de Gilliam in stilul sau caracteristic. la inceput aveam impresia ca o sa fie un fel de Fear and Loathing in LA cand l-am vazut pe Jeff Bridges drogandu-se. dar se transforma intr-un basm foarte postmodern. nu m-a plictisit niciun moment.
7,5/10

19. (revazut) Sound of Istanbul (de data asta cu titrare). orice film de Fatih Akin merita revazut de oricate ori, mai ales pentru muzica minunata. 7,5/10

20. Taheshis. am multe critici la adresa lui dar m-am distrat pe cinste. Kitano, pentru un regizor asiatic, nu este unul foarte profund. are inclinatie mai mult spre occidental, serie B (action) de tip american e genul acestui film. prea multa violenta gratuita si prea multa bascalie. dar important e ca reuseste ce-si propune. nu cred ca a vrut decat sa faca un film de entertainement. pentru ceea ce e ii dau 7,1/10

p.s. o completare la postul precedent: Hard Candy mi se pare cel mai prost film minimalist pe care l-am vazut (dupa ce cu cateva zile in urma vazusem filmul lui Porumboiu, tot minimalist, dar intre cele mai reusite).[/i]

l-am vazut acum vreo 2-3 luni acasa.. o neincetata delectare...

acum astept sa-l revad vineri noaptea la republica. apoi o sa povestesc pe larg. acum nu mai am in memorie proespete elementele care sa ma ajute sa contrabalansez spusele tale!
oricum, cam dur imi pare mesajul tau... numai genericul filmului si tot merita o nota mult mai mare! :P

18. Drawing Restraint 9
Matthew Barney

urmaream filmul si-mi spuneam ca tebui sa gasesc un set de valori (psiho-somatice, ami repede decat estetice) in care sa incadrez filmul fiindca in categorsiri de genul placut/neplacut nu poate fi discutat.
ceeea ce am gasit rapid in ideea de mai sus e clasificarea dupa simtaminte. astfel ca DR9 este un film la care m-am simtit bine. iar simtirea asta o consider buna tocmai fiindca e imposibil de cuantificat. de fapt, cea ce vreau sa spun e ca filmul atat de mult m-a scos din autosimtire incat - ducandu-ma asadar in ne-simtire, in negarea fiintarii (momantane), mi-a lasat in minte si produs in corp o continua stare de exaltare, ca si cum acumulari laptoase imi traversau corupul constant, inabusindu-ma usor (si sa nu-mi spuneti ca o fo de vina lipsa de aer din Victoria!! :P).

Barney de fapt nu ne prezinta un film. privind ecranul visam tot felul de lucruri si m-am oprit la acesta: univesrul este o continua fulguratie sonora. oceane de note muzicale se revarsa continuu si prin ciocnire se alipesc formand dimensiunea spatiala. in filmul acesta de fapt ceea ce barney cauta sa surprinda e tocmai aceasta lipire si nastere a lumii lucrurilor. de aceea se si produce o mutaie: in film muzica devine imagine iar ceea ce vedem sint acorduri muzicale.
unde albastru e si cerul, albastra e si marea... alba e spuma marii, albi sint si norii... dragoste e totul si prin ea omul echilibreaza natura: la vanatoare de bale pentru industri a parfumurilor... e inchisa de iubirea umana care transforma corpul si existenta umana in corp de balena si viata acvatica. unind in fapt albastrul care domina cerul - si intra prin ochii peronajelor in noi - si cel al marii in care patrundem prin balenele terptat-metamorfozate-din-om.

un superb generic, o lama taind spatele cuiva, din pieleadespartita de cutit se desprind picuri de sange care se-aduna descriind smne japoneze in backgound, in prim plan traversand ecranul in sens contrar cele doua cuvinte care alcatuiesc titlul in engleza al peliculei., cifra noua fiind chiar cutitul-lama care traseaza linia pe spatele uman.

17. Taxidermia
Palfi Gyorgy

cu mici spoilere

Filmul debuteaza cu o apriga teorie a p.i..d.e.i. traducere libera, toate cuintele apareau in forma lor fonetica (si in grafia) inradacinata in constiinta populara.
trei povesti, trei etape, trei epoci. bunic tata si fiu.
precum in poezia program a (ars poetica) lui arghezi - ma refer la indemnul de a transforma sapa-n condei si coasa-n calaimara - si aci se pertece o ruptura graduala, insa la nivel corporal. filmul tematizeaza puternic corporalitatea (o tema cu larga trecere in filosofia secolului 19, de la Schopenhauer incoace) fiind suficient de sexplicit incat sa derajeze multa lume. de fapt se afirma mereu prin a fi la limita suportabilului fizic (de catre dpectatori), plonjeaza neincetat in grotescu grotescului - tocmai asta aducandu-ne si in plin comic, intr-o recunoastere a criticii consumismului (pana la urma nu asta cauta si Pasolini in Salo, episodul cu excremente?), spre exemplu. fara insa a atinge macar prin asta dimensiunea hermeneutica implicata social pe care pelicula o deschide.

bunicul e captivul pornirilor primare. superfrustrat din cauza vietii alaturi d eun tata fominant, fost locotenent in razboi, probabil, care pasteaza in familie o disciplina cazona, X (bunicul) is mai afirma latura umana numai prin aceea ca viseaza... (daca nu cumva si animalele viseaza!). si viseaza cum trage cu ochiul la tinere si frumoase domnisoare aciuate prin curtea lui... incercand sa se masturbeze intre 2 scanduri... (...) si aduce la viata fetita cu chibrituri pentru a explica de ce stele stralucesc pe cer... si sfarseste cu creierii zburati in noaptea de dupa ignat fiindca in somn a regulat o femeie-scroafa.

intra tatal in prim plan. la nastere are codita de porc deasupra fundului. ii e taiata cu clestele... devine campion l asportul mancatului, cantarind, parca, sute de kilograme... in plin comunism el este un erou al halitului si vomitatului.

fiul sau... o mica furnica fata de traditia de pana atunci a familiei. si fiul va creste si se va ocupa impaieri animaliere... (taxidermie). dupa retragere din competitie sportiva tatal sau ia proportii pantagruelice fiind in casa captivul unui scaun multifunctional - pat, veceu, noprtiera, masa pentru mancare. pisicile lui...

iesirea din film: fiul se rupe fizic de traditia familiei. se eviscereaza, isi coase trupul si declanseaza firezurile care ii vor taia mana aproape d eumar (dreapta) si i vor taia si capul, ramanad peronajul nostru afisat in muzeu... intr-o pozitie amintind de David-ul lui Michelangelo. (un fel de Cina cea de taina din Viridiana, insa mult mia putin controversanta la o adica :lol:)

un film foarte bun. cel mai bun , imediat dupa Acordorul de cutremure.

@als: cum l-ai gasit? ai tulit-o rapid din sala... :huh:

15. Districtul

animatie maghiara a la southpark, dar in 3d.. muzica, glume, situatii. adolescenti fara bani fara gagici.. fara pasarici adica inventeaza o masina a timpului, s eintorc cu mii si mii de ani in urma si pregatesc terenul pentru ca in prezentul de atunci sa fie aducator de bani.

lacuri intregi cu petrol... cat cuprinde. destabilizeaza intreaga piata a pertroluli, asa ca intr ain atentia SRIurile din intreaga nunta si... se intalnesc sefii de state ai G8 :lol:
hotarasc sa rada capitala ungariei de pe fata pamantului.. cu bomba atomica. asa ca trimite pe tanti freedom (asa ii zice bombei)... peste bucuresti :lol:
si e subliniat, capitala ungariei - bucuresti :))))
sfarsesc la fel cum au pornit.. saraci, dar cu bucurestiul inexistent!

14. Metropole
Michael Glawogger

Bombay. Mexico City, New York.. Moscova. megaorase. lux (dar nu in film), speranta si praguri ale mortii.
despre destine traite: ce sint in prezent visurile copilariei, ce speranta mai sint in viitor. oameni ai strazii, lucratori in pragul sclaviei, muritori de foame... zone dezastru.
pui zbatandu-se, inca vii, dar cu gatul sectionat, in butoaiele de metal

pentru cei cu sange puternic... (colorat) ,
un documentar excelent.

La Drawing Restraint 9 ori intri in transa ori ramai circumspect & eventually ajungi agasat de nunta lu' Bjork cu Barney care traiesc balene pana la adanci batraneti
Though, in transa fiind, tot imi scapa o remarca: darn Barney, tine-ti nevasta imbracata, nimeni nu vrea sa vada trolli despuiati. 9/10 :love: