un film este bun...De ce?
 

Jocul actorilor, scenariul, imaginea, montajul, sunetul, efectele speciale, originalitatea...le urmariti cu atentie si daca v-au placut trageti concluzia ca e un film bun?Daca ati simtit drama personajelor, daca v-ati identificat cu ele, este un film bun?Daca filmul este cat mai realist inseamna ca acesta este bun?Ce te face sa spui despre filmul "x" ca e bun?

Raspunsul la intrebarile tale...dar in special "de ce e un film, bun?" nu ti-o poate spune nimeni...dar daca rasfoiesti si tu forumul asta ai sa vezi farame de raspunsuri peste tot...de ex. vezi la un topic ceva de genu...filmul asta e bun pentru ca...la alt topic la fel...si astfel vezi de ce un film este bun...

ma refeream la altceva...daca exista cineva care are un sistem dupa care judeca un film, niste criterii, se uita dupa ceva anume la ele...sunt curios daca exista asa ceva si cred ca trebuie sa existe.

Las profesionistii sa raspunda la asta... :P

obiectiv sau subiectiv?

Undeva prin Cafenea e un topic al lui Martaloglu, intitulat parcä tocmai asa: "Cronicile lui Martaloglu". I-am dat acolo un räspuns în care expuneam propria mea viziune despre felul cum trebuie sä fie conceputä si construitä o cronicä de film. Dincolo de elementele proprii cronicii, se distinge sistemul de criterii care definesc un film ca "bun" sau "prost".
Paul Cälinescu spunea: "orice gen e bun, cu exceptia genului plicticos". Un adevär sugubät si esential, pe care-l putem extrapola sub forma: "orice film e bun, dacä nu plictiseste".
Totusi, nu e numai atât. As zice cä "bunätatea" unui film se defineste pe douä paliere:
- sä fie cel putin corect (dacä nu chiar creator) realizat profesional - chestie pe care, evident, o judecä profesionistii (criticii, si ceilalti cineasti);
- sä placä unei majoritäti socialmente reprezentative a publicului ("socialmente reprezentative" = nu doar vulgul, nu doar elita, nu doar fizicienii atomisti sau chirurgii; "sä placä = poate însemna: sä distreze, sä incite, sä emotioneze, sä implice, sä-i facä sä se regäseascä, etc.)
Cred cä o altä incidentä între axa paradigmaticii si axa sintagmaticii (de la Carabät citire ;) ) ar putea fi urmätoarea:
"Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien."

Si-acum, sä anulez totul: :P
Desi în vorbirea (si postarea) curentä cad si eu în päcatul de a folosi atributele "film bun", "film prost", în discutiile serioase tind sä le evit. Sunt prea schematice - si, în fond, amatoricesti.

- Sa fie original. Asta nu inseamna ca trebuie neaparat s-o ia razna si sa fie plin de chestii ciudate doar de dragul ciudateniei. Daca ar fi asa, "Mulholland Drive" ar fi cel mai bun film din istorie. Sau poate 8 1/2? :)

- Sa nu iti bage un mesaj pe gat cu forta si sa nu porneasca de la ideea ca spectatorul e un idiot care trebuie dus de mana. Oliver Stone ar fi putut sa fie cel mai mare regizor american daca nu si-ar fi transformat filmele in discursuri politice si daca si nu s-ar fi apucat sa dea lectii de morala publicului.

- Sa nu incerce cu orice pret sa stoarca lacrimi, ci sa se adreseze inteligentei spectatorului. Mai tineti minte scena in care Schindler se smiorcaie ca ceasul si butonii lui ar fi putut salva inca 2-3 evrei? Cred ca e una dintre cele mai proaste din istoria cinematografului (daca aveti putina rabdare, probabil ca o sa puteti numara zeci de asemenea scene in filmele lui Spielberg).

- Sa fie consecvent, adica sa nu isi contrazica propriile premise. Exemplu: in "La vita e bella", baietii rai sunt niste bufoni cu totul batutzi in cap si inofensivi, pana in ultimele minute, cand e musai sa redevina nazistii insetati de sange pe care-i stim din cartile de istorie, doar ca sa-i iasa lui Benigni finalul tragic. "Suspension of disbelief", da' nici chiar asa!

- Sa fie cat de cat plauzibil, adica sa aiba macar o bruma de logica. Exemplu: extraterestrii din "Signs" au calatorit 'jde mii de ani lumina in navele lor supersofisticate, sunt pe cale de a cuceri Pamantul cu tehnologiile lor futuriste, dar umbla dezbracati pe strada, desi un pahar cu apa ii poate ucide.

- Sa nu se bazeze pe o singura smecherie. Ex: filmele lui Shyamalan sunt lente, plicticoase si mediocre, dar regizorul/scenarist incearca sa rupa gura targului cu rasturnarea aia de la sfarsit (bineinteles, publicul a inghitit galusca).

sunt si eu curios de o chestie, pun o intrebare, si sariti toti cu o gramada de raspunsuri bine gandite as putea spune si aplicabile :D (10x ca imi satisfaceti curiozitatea, baieti buni...)
M-am gandit 5 secunde la raspuns...ambele :)
aici as face o remarca ce tine de nuanta dar o consider destul de importanta...filmul se adreseaza pe un plan secund inteligentei, pe primul plan se adreseaza sensibilitatii, ca orice opera de arta.ca exemplu in vine in minte scena din modigliani(care era evreu) cand protagonistul s-a dus sa ii dea bataie tatalui fetei...l-a lipit de un perete pe care era o o cruce mare cu Isus...acum fiecare a receptat chestia asta pe diferit.Insa scena intai a frapat, si apoi a inceput sa fie decodificat mesajul transmis de regizor.

nu stiu cine te-a invatat ca opera de arta de adreseaza pe primul plan sensibilitatii si pe al doilea plan.. etc
dar ar putea sa nu o iei ce pe o teorema chiar atat de valabila

poti sa-ti dezvolti putin ideea?

Hotul de orhidee cu Meryl Streep si Nicholas Cage iti poate oferi inca un raspuns la intrebare.
L-am vazut acum vreo 2 ani asa k nu pot spune k redau cu fidelitate ideea.Charlie Kaufman, interpretat de Cage, intreaba care e reteta unui scenariu de succes iar raspunsul primit este: finalul; caci un film indiferent cat e de slab si plictisitor daca are un final neasteptat poate produce furori per ansamblu.

hai sa fiu sincer...daca e prea plictisitor, nu ma mai uit la acel film.deci poate finalul e bun dar daca in prima jumatate de ora acel film nu mi-a atras atentia in mod special, atunci pacat de final, ca nu mai ajung la el.(evident, asta este o parere personala).Apreciez mult filmele care au un inceput ca "American Beauty" de exemplu, care prin intermediul montajului, reusesc sa atraga atentia, inceputul filmului constand in imagini care apartin actiunii propriu-zise.astfel regizorul actioneaza asupra curiozitatii spectatorului si il tine pe scaun.

Dom'le, ce vä tot învârtiti ca pardon în cäldare?
Uite, drept pildä pilduitoare:
Agatha Christie (si toate ecranizärile dupä romanele ei): se adreseazä inteligentei.
Alain Resnais: se adreseazä sensibilitätii (nu cä n-ar avea inteligentä cât cuprinde, da' dacä-ncerci sä decriptezi cu rezonul, ca snobimea, «L'Année Dernière �* Marienbad» sau «Hiroshima, mon amour», te-ai fript BIG time! Iar exemplele de genul ästa sunt gräitoare, pentru cä nici un film, oricât de sensibilos, nu poate ignora inteligenta - altfel, se cheamä cä-i tâNNpit. Cum nici Hercule Poirot - vezi mai sus - nu-si poate folosi the little grey cells färä sä fie si hazliu, si înduiosätor.)
"Contact" si alte hard-SF-uri: inteligentei.
Kubrick: câtä inteligentä în "Paths of Glory" si "2001", atâta sensibilitate în "A Clockwork Orange" sau "Lolita".
Bergman, Tarkovski, Wajda: inteligentä cu caru', sensibilitate cu ghiotura (sau viceversa).
Fellini: sensibilitate (si inteligentä)
Antonioni: inteligentä (si sensibilitate).
Joris Ivens si alti documentaristi poetici: SENSIBILITATE
Carl Sagan si alti documentaristi pragmatici: INTELIGENTA
(Sigur, Sagan era scriitor, dar documentarele lui de stiintä popularizatä sunt edificatoare).
Shî. a. mî. dî.

Mäi Ticusorule, sau Ursu, sau care Ciresar oi mai fi si tu.
Pentru cä esti doar de fix trei zile pe acest forum, te iert, ba chiar îti mai dau si niscaiva explicatii.
1) Mesajul meu de mai sus se adresa celor câtiva useri care discutä sustinut în acest topic. De unde ti-o fi cäsunat cä la TINE mä refeream cu învârtitul în cäldare - taie-mä, omoarä-mä, cä nu pricep. Ai participat doar cu un mesaj, care nici mäcar nu era imediat anterior räspunsului meu.
2) In asemenea cazuri, când ne adresäm cuiva care a postat la o oarecare distantä, folosim un citat din mesajul lui, sau formula mai simplä: @[nickul] - în cazul täu, ar fi fost: @Ciresar.
3) Aibi putinticä räbdare, deprinde-te cu modul nostru de a dialoga, cu näravurile, idiosincraziile, poantele si marotele fiecäruia, si n-o sä-ti mai sarä tandära la orice replicä ironicä.
4) Nu folosi mesajele private ca sä te certi; lumea de-aici nu vede cu ochi buni treaba asta. Obisnuim sä dialogäm între patru ochi numai atunci când mentionäm subiecte efectiv "private" (numere de telefon, adrese de email, etc.)
5) Sezi blând. ;)

I say we kill him like we did with the others :lol:

nu lua kestia asa, ca pe o reteta. ;) eu cred era o "gluma" care sa-i justifice lui Kauffman nebunia finala din "adaptation": sfârsitul scris de geamanul "imaginar" dupa toate legile comertului.
aparitia profului de scenaristica nr. 1 de pe mapamond, Robert McKee, e toata o gluma (ca si toate retetele pe care le urla in acest film). caci pana la urma, orice reteta poate fi reinterpretata in asa fel incat sa justifici orice. dar "nebunia" lui Kauffman, e dincolo de orice retete, desi sunt sigur ca deja are discipoli care-i pun "legile" pe hârtie.
asta e cea mai serioasa bascalie ce s-a facut vreodata in istoria filmului. (umila mea parere :alien: ). dumnezeule, dar aici joaca pâna shi Curtis Hanson, iar geamanul imaginar Donald e trecut pe afis drept co-scenarist!
si da, e un film bun. foarte bun. (desi nu folosesc niciodata expresia asta. ce mi-o fi venit?!) :P

the point cu finalul bun-- are dreptate, sunt dispus sa-i iert mai usor unui film flaw-urile de pe parcusrs daca are un final bun, decat sa scuz un film bun cu un final de rahat.. :? ;
ca sa nu mai vorbesc de finalurile bine lucrate, care lasa loc la interpretari si meditatii, gen Oldboy sau filmele lui Kubrick... 8)

sa ma explic mai clar de ce n-are: ;) o sa intzelegi ca a fost sigur o gluma ( macabra poate, pentru ca vad ca e luata in serios), daca citeshti cartea lui mckay.

finalul nu poate da valoare unui intreg ce n-are (valoare!).
si: daca faci o tarta de kk, degeaba o imbraci in frisca. tot pute.

si dupa atata folclor, adaug ca nici nu ma gandesc sa incep sa pun etikete de valoare unui film ce nu e gandit ca un intreg. nu-mi pasa daca un film are felii bune: atunci vorbim de patchwork , nu de arta. :P

apropo: tu de cand mananci mirosuri? :lol:

chiar daca o tarta e facuta jumate din cacat si jumatate din kestii bune de mancat, apai poti linistit sa mananci din partea necacata fara sa te atingi de shit, desigur (te tii de nas, by the way)

dar nu vei putea niciodata sa spui "ce buna e tarta!" pentru ca vei sti ca jumatate e fost nasoala.hai sa iesim din chestia asta cu tarta pls...mai sunt si savarine pe lumea asta...acum serios vorbind.un final bun poate iti aduce un zambet si te face sa nu spui cu tarie ca ti-au pierdut 2 ore din viata absolut inutil.dar e greu de spus ca au fost pierdute util.e o chestie atat de relativa si subiectiva incat nu stiu cum am ajuns sa dezbatem o asemenea tema... :oops:

s'am incalecat pe'o...

adevarul e ca toate filmele sunt bune...la ceva, pentru ceva, pentru cineva s.a.m.d....it depends

dupa parerea-mi (si voi expune aici doar UN aspect al problemei, fara sa ma refer la momente esentiale in viata oricarui film, cum ar fi montajul care poate schimba, altera, imbunatati substantial - "la capatul liniei", sau colaborarea d.o.p-ului cu production designers, care pot duce la unitate si rtim uneori mai bine decat scenariul -din punctul asta de vedere greenaway, ca demiurg tiranic sta foarte bine. exista enorm de multa matematica, paradoxal, in vizualul lui. am citit un interviu genial despre conceperea pillow book. ecuatie totala, mi s-a explicat teoria prin care bajbaiam eu dupa ce am vazut filmul, fara sa pot concretiza). (ca de obicei am niste paranteze interminabile).

DECI.dupa parerea-mi foarte mult sta, (fara sa am ipocrizia de a spune ca Totul sta in) jocul actorilor.evident coroborat cu intreg mesajul regizoral.
cred foarte mult in actorii care nu cred scenariul pe cuvant. respectiv nu joaca ideea generalizata de "curva, politist, bussinesman etc" . impostatia este tehnica de potentare a vocii pentru a emite "pana departe". cred ca un fel de 'impostatie' exista si in construirea unui rol. sa il poti trimite pana departe, mai departe de etica spectatorului, pana la instinctualul lui. la subconstient. pana toate tarele sociale si implicit ideile fixe pe care le ridica acestea cad, nu violent, ci incet incet.
Cred in actorul care isi iubeste personajul intr-atat incat nu isi permite sa-l idealizeze. De aceea nu cred in personaje pozitive sau negative, ci in mici lumi, cu fragmentele lor, surprinse.
Cred in optiunea clara pentru un personaj, in deparazitarea de mici eventuale drumuri pentru a ajunge la ceva.
Actorul care a incorporat teatrul si stie sa-l indeparteze din jocul lui, fara sa-i uite punctele forte, filosofia si mecanismele.
Conditia sine qua non. Actor-spectator.Cred in actorul lucid, constient ca dincolo de peretele construit de el ca sa se izoleze - punerea in abis-exista omul viu si inimaginabil de senzitiv la ce se transmite.Actorul care controleaza fiecare secunda, fara sa cenzureze, fara sa inventeze si fara sa-si nege nimic. Ceva ceva se pierde din pacate. Fara afirmatii retrograde gen "pai pe vremea monstrilor sacri". dar totusi.

et ca.

adevarul e ca vremea actorilor vazuti ca "tipuri" (Pudovkin,la inceputurile teoriei sale, apoi revizuindu-si parerea) sau "ca decor" e foarte departe.nici modul in care neorealismul isi "recruta" actorii nu a rezistat decat in cadrul aceste miscari, rusii mai filmau cu actori ocazionali(aceste filme cu actori neprofesionisti sunt ocazionale si destul de rare, dar cele care au fost au avut rezultate foarte interesante), ma rog, vreau sa ajung in alta parte.importanta actorului a crescut direct proportional cu cinematografului, s-a dezvoltat odata cu el, s-a creat "vedeta de cinema".era inevitabil, datorita si dezvoltarii tehnice si estetice(ma refer aici la uitilizarea gros-planului ca mijloc expresiv).Problema e urmatoare...jocul actorilor in cinema este in stransa legatura(in opozitie cu jocul actorului de teatru)cu incadratura,unghiulatia,montaj s.a.m.d.(nu degeaba pudovkin zicea ca actorul nu devine "element viu" decat daca are cunostine aprofundate de montaj, operatorie....) Deci, dupa parerea mea, jocul actorilor nu poate fi apreciat(in sensul de notat)daca nu se iau in seama toate procedeele cinematografice care duc la crearea unui film.acest lucru se face la teatru, unde cea mai mare parte a creatiei dramatice se bazeaza pe jocul actorului.

Ok, Obvious, dar ce luciditate crezi ca au actorii neprofesionisti, din "Decameronul" lui Pasolini sau din filmele lui Kusturica, de exemplu?..sau crezi ca sunt ei interesati de relatia actor-spectator? ...de fapt, nici macar actori nu pot fi numiti, nu interpreteaza nimic, transpusi pe ecran asa cum sunt.

pt ca te face sa vezi altfel ceea ce toata lumea vede otova.
filmele bune incearca aceasta diferenta in vizual.
filmele mari chiar reusesc.
asta e tot.

Arata-mi si mie cu degetul actorii astia romani si eu ii bag la mine in filmulete.

nu neaparat "altfel", ci pur si simplu acel CEVA care nu se vede cu ochiul liber

oricum nu cred ca asta e tot ce fac filmele mari

mai Ambra, inceteaza sa te mai joci cu filmulete, treci la constructii cinematografice de amploare. gata, noi am aflat.
stii, poti si vrei - al Romaniei (cel putin) Wong Kar Wai...
nu cred ca banii sunt un obstacol.

Lol. Am limuzine-n clip, merg cu metrou-n schimb. Nu ma grabesc, ca nu vreau sa ajung un al doilea Cristian Nemescu al Romaniei. Totusi, pentru toti fanii mei de pe mapamond tin sa anunt intrarea in pre-productie a celui de-al treilea proiect, The Darker Days of Me & Him. Cine vrea sa vada primele doua chestii, pm.

da, da, si eu astept de la ambra sa faca - in ceara ma-sii - un 'k's express' ;) sau un 'in the mood for k's' :P

A dracu' pielea aia de pe tine

quote 'jiji' becali: 'omu asta (= moa) e SATANA!'

trendul lui ambra mi se pare mai degraba spre rabbits a lui lynch :P
fiind unul din initiatorii scurtului "the darker days of me&him", pot sa va asigur ca va fi mai degraba un fel de "in the mood for sadness" 8) .

Lolozaur. Despre trenduri, brand awareness si un studiu al generatiei Y, avem aici:
http://www.imagoo.ro/2005/iulie/la_zid/generatia_y.html
S-ar futea ca locul linkului sa fie la cafenea, la topicu de znobism, insa ii las pe initiatori sa ia decizia.
Semnat, un pusti-limita (lolozaur) autoasumat.

problema e ca in romania exista tone de actori senzationali care stau undeva pe la trei pasi de spotlight, in penumbra aia in care te mai ghiceste din cand in cand cine are ochisori mai buni.mi s-a intamplat sa cunosc si sa lucrez cu oameni care m-au fascinat prin luciditate si printr-o apropiere imediata de rol, care nu stateau sapte ore sa "intre in stare", care reuseau sa se adune si sa fascineze fara apendice inerente de "un pic de liniste va rog" desi nimeni nu scoate nici un sunet mai puternic decat niste pasi, fara altele gen "e, mai prind si eu un rol de trei replici, ca trebuie sa joace iures totul" si tot asa.
exemplu. emilia dobrin. si mai sunt Multi.

@ALS. corect. pentru ca e "alta" optica. pacat ca toate atributele gen "altfel" au devenit neste clisee.. limiteaza exprimarea. :)

scuze pentru intarziere.
mirosul e fundamental la gurmanzi... ca vizualu' la cinefili. :)

amestecurile ma enerveaza de 5 ori mai tare. on film cu van damme e un film cu vandamme. eu il consider kk, dar ii multumesc ca e onest: nu-mi vinde alta marfaca decat ceea ce este. stiu ce e in spatele afisului si nu iau teapa.
dar ati incercat (de exemplu)sa vedeti Masked and Anonymous? scris de dylan cu dylan?
si cu Jeff Bridges,Penélope Cruz, John Goodman , Jessica Lange, Angela Bassett, Ed Harris,Val Kilmer, Giovanni Ribisi, Mickey Rourke Richard,Christian Slater...
exageram eu pentru ca asteptam ceva bun de la asa distributie?

da... imi amintesc franturi de bijuterie: scena sinuciderii lui ribissi, monologul lui kilmer despre conditia umana... da' si ce daca! finalul e atat de jalnic umilitor ca mi s-a strans sufletul pentru bridges si lange... n-are nimeni dreptu (incepator sa fie! nu-mi pasa de conjunctura) sa profite de niste oameni si actori ca astia, pentru ca apoi sa le devina o pata pe curriculum. n-o sa mi se starga in veci de pe retina penibilitatea situatiei lui bridges, care nu se mai termina si nu se mai termina... asta pentru ca se vorbea pe-aici despre actori. saracii! oricand mizeaza pe un regizor nou isi asuma riscuri.

Larry Charles. regizorul. a lucrat le seinfeld. poate ca acum a aflat ca un film nu se compune dintr-o suma de gaguri. ma voi feri de tipul asta. toate gagurile bune in combinatii fatale imi devin si mai amare. cui ii pasa ca a vazut juma de ora buna, daca iese mai devreme din sala pentru ca nu mai poate? cu atat mai mult! daca filmu incepe bine si n-are final si nu se sustine, cineva dintre sefii aia (mai ales la astfel de distributii) trebuie sa se impuste. si vorbesc foarte serios!

un film bun tre sa aiba ceva intre mesaj atitudine si sentiment
fascinatia asta in fata imaginii ("wow, ce incadratura!" "ce trav face omu asta!!") e o superficialitate tipika evului media
un film care nu are nimic de spus poate sa fie filmat si de mama lu wkw ca tot o varza bine filmata ramane

Character developement. :) Asta face pentru mine un film bun... sa fie vorba despre persoane, nu personaje. Pentru ca un personaj este sa creat sa fie placut sau urat. O persoana e atat de complexa incat nu se incadreaza in vreo categorie (bad guy, good guy, sexy girlfriend). Eu vreau sa vad filme cu persoane, nu personaje. :) Dar asta se intampla foarte rar, insa cand se intampla... it's a damn good movie.

...si neaparat cu locuri, nu despre locuri...spun ca este foarte important (pentru mine) ce este in jurul caracterelor...lumea interioara se contopeste cu cea exterioara...impresia de "be there" este mai intensa

... si neaparat o coloana sonora buna. Pentru mine conteaza ca imaginile sa fie sustinute si de muzica. Efectele sonore sunt poate la fel de importante ca cele vizuale.

eeeexact... 8)
pot sa te citez la faza cu evul media...?

Un film bun e ala care se vede bine si se aude bine.
Restul trancanelilor e lest.

subliniez acel poate...eu zic ca sunetul trebuie sa fie mereu subordonat imaginii.(prin subordonare nu inteleg subjugat)

un film bun este cel care respecta cu strictete normele limbajului cinematografic.la fel de bun este cel care nu le respecta,reusind sa le revolutioneze, sa le improspateze, sa aduca pur si simplu ceva nou.

Foarte interesanta idee! Se poate porni de aici o discutie foarte frumoasa... Uneori imaginile dau nastere sunetelor, muzica se muleaza pe scheletul filmic, alteori imaginile sunt inspirate de muzica (cazul coloanelor sonore ce folosesc muzica clasica - v. in primul rand filmele mute... Chaplin, Keaton, chestii de genul). In orice caz, intre acestea doua trebuie sa se stabileasca o concordanta perfecta intre acestea doua componente ale universului cinematografic.

nu-nteleg, cum adica ' coloanele sonore ale filmelor mute'???
daca te referi la acompaniamentul de pian al acelor pelicule, atunci da, este - in general - clasic, dar este altceva ;)

si mai e un 'caz': ce te faci cu un film precum 'the cook, the thief...' al lui greenaway, in care - sustine el - cadrele se muleaza pe muzica (lui nyman), si nu invers?.. (cam ca in clipuri)
plus ca mai exista filme ('aria' imi vine acum in minte) 'construite' - vizual - in jurul muzicii (acolo: de opera)...

discutie (probabil) interminabila.

PS 'un film este bun, de ce?' 'cause i say so! :w00t:

Sincer, nu mai tin minte la ce ma refeream... :oops: Cred ca la scene de genul Chaplin dansand cu globul pamantesc pe o uvertura de von Suppe.

Extramorocar !

pardon?
nu cunosc sensul acestui cuvint... e regionalism de buftea?

Extra = ultra; hiper; macro; super; more than; the most; äl mai
Morocar = (rrom.) penis; mätärângä; sculä; rangä; dick; verge
--------------------------------------------------------------------------
Extramorocar = accesoriu priapic supragabaritic

;)