Cum ati prins "microbul" ?
 

m-am gandit destul de mult inainte sa incep topicul acesta. se aseamana un pic cu unul deschis mai demult de nemuritorul marx, 'primul film'...

in principiu, as dori sa stiu ce anume i-a facut pe cinefilii de pe cinemagia sa se indragosteasca de film... cam de cand a inceput, cam cum au evoluat gusturile / preferintele ?... destainuirea unor constiinte cinefile, poate, intr-un cuvant... ;)

Re: Cum ati prins "microbul" ?
 

Kurosawa.

De la el am inceput sa urmaresc filmele din zona asiatica, si de aici... all hell broke loose

Kusturica -> Tarkovski -> Pasolini -> Greenaway -> von Trier -> :love:

vad ca keyzer s-a aruncat cu nume grele...
dar eu cred ca, inainte de-a avea "constiinta de cinefil" (cam pompos spus) a unor nume de autori mari, au existat filmele - unele "umile", de nedezvaluit - ale unor regizori obscuri: acele "guilty pleasures" de inceput, cind nu stiai de Cinema, dar stiai ca exista cinematografe unde se vedeau filme... filme cu marilyne & stari de bine, "angelici" & "pardaillan"-i, hoti & vardisti, flori & doi gradinari.
in al doilea rind - si, iar, inainte de a fi constienti de "autori" - au existat tot filmele: acele filme care te pot face sa te-ndragostesti de un autor & sa mergi pe urmele filmografiei sale... filmele-revelatie. filmele-Cinema.
in cazul meu, acestea au fost:
"8 1/2", "a bout de souffle", "persona", "conversatia" (mai incitanta, in cinemateca din capul meu, decit toti "nasii" la un loc!),
"jules et jim", "pierrot le fou",
"vertigo", "solaris", "oglinda", "aventura", "eclipsa",
"umbrele stramosilor uitati", "sayat nova",
"ma nuit chez maud", "le genou de claire",
"farmecul discret al burgheziei", "anul trecut la marienbad",
"vacanta dlui hulot", "mon oncle",
"piesa neterminata pentru pianina mecanica", "cinci seri",
"alice nu mai locuieste aici", "intilniri de gradul trei",
"patimile ioanei d'arc", "ordet",
"povestirile lunii palide dupa ploaie", "ran",
"aguirre", "muntele sacru", "muntii albastri",
"marea crapelnita", "evanghelia dupa matei", "salo",
"starea lucrurilor", "cerul deasupra berlinului", "contractul desenatorului",
"caravaggio", "brazil", "zelig",
apoi descoperirea "europei", a "femeilor in pragul crizei de nervi", a "bucatarului, hotului, sotiei lui & amantului ei", a "palombellei rossa" (moretti), a "vinatorii de fluturi" (iosseliani), a "vietii de boema" (kaurismaki)...
socul "chungking express", socul "seul contre tous", socul "crash", socul "sonatina", socul "idiotii", socul "magnolia"...

fiecare soc - intilnirea cu un autor, un coup de foudre, o filmografie...

cred ca a vedea filme este cea mai frumoasa "meserie" din lume: singura in care ceea ce vezi ti se intoarce inzecit :love:

primul film pe care l-am vazut (ever!) a fost The Fog al stim noi cui :P

si dup-aia.. the almighty and the all-wondrous extravaganza: Twin Peaks

and then...after a slow start...it went natural and it's all history.

Misto subiect!

Fiindca intrebarea e cum am prins microbul, raspunsul pompos si gratifiant ar fi de la Bergman si Tarkovski, dar raspunsul sincer e altul.
in ceea ce ma priveste totul a inceput de la revistele si almanahurile "Cinema" ale mamei. Nu citindu-le ci decupand figurile lui Delon, Lollobrigida, Roger Moor, Marilyn Monroe, pe care de altfel am decretat-o in secret "cea mai frumoasa femeie din lume si din univers si din infinit, bla bla" (aveam totusi 8 ani). Oricum era in perioada in care filmele lor nici nu apareau la tv, ca regimul comunist era un pic cam pudic si nu accepta o sexualitate afisata. Mai era si vina celor care le produceau: imperialistii viciosi.Odata cu revolutia am facut cunostinta si cu versiunea animata a fotografiilor mele preferate. Am fost dezamagita de Lollobrigida, dar m-am indragostit de Bogart
In concluzie primiul contact a fost cu Starul si fermecatoarele sale chipuri. Urmaream Telecinemateca la tv cu scopul de a revedea imaginile din reviste. Am vazut odata un film din care nu am priceput o iota, al carui titlul l-am uitat instanteneu, dar care m-a obsedat din pricina unei scene: un barbat o obliga pe iubita lui sa poarte o rochie rosie la un bal in care toata lumea avea rochii albe. Pe vremea aia aveam un tv alb negru, dar cata puterea avea rosul acela!! Aveam vreo 11 ani si au trebuit sa mai treca inca pe atat ca sa aflu ce film a fost si s-o revad pe Bette Davis in filmul lui Wyler. La inceput, cinema-ul era mai degraba magie. Ceva mai tarziu am inceput sa ma interesez si de filme, nu numai de vedete.
I-am descoperit pe Truffaut si pe Chaplin, pe Forman si pe Zanussi, pe MIhalkov si pe Rossellini. Dar nici cu ei nu a fost coup de foudre. A trebuit sa ne facem curte o vreme, sa ducem munca de seductie.
IN cele din urma ii dau dreptate lui alex. Chiar ca e cea mai frumoasa meserie din lume sa vezi filme.

@alex:
da bre, in oracolele de clasa a 4a scriam ca 'Rambo' e filmul meu preferat (primul film vazut pe video, soptit de margareta nistor), iar actorul preferat era probabil Bruce Lee...
apoi am trecut la Scorsese si de Niro, apoi Cimino si din nou de Niro, apoi Stone si Al Pacino, si tot asa, pula mea...
dar, cum nu intereseaza pe nimeni copilaria si pubertatea mea cinefila, am sarit direct la momentul marii revelatii cinematografice - 'Dom za vezanje' de Kustu
si de-atunci... monologhez :)

ps: data viitoare sa bagi si niste nume proprii pe langa filmele alea

Re: Cum ati prins "microbul" ?
 

Nu-mi amintesc cand s-a nascut inclinatia mea inspre cinema... Nu-mi amintesc nici care au fost zecile de filme pe care le-am vazut cand eram mic si care, pe masura ce am "imbatranit", m-au inclinat inspre aceasta arta. Tin minte doar "Jurassic Park", care a avut ditamai efectul asupra mea la 7 ani si "2001", care, nu in urma cu mult timp, mi-a schimbat total perceptiile asupra filmului.

Chiar daca mi se pare usor inutil, mai pun si o lista de (;))nume+filme, in ordine biografica: Chaplin ("City Lights" - inca din copilarie, "Modern Times", "Dictatorul"), Kubrick ("Portocala mecanica", "Lolita", "The Shining"), Antonioni ("Zabriskie Point", "Blowup", "Aventura"), Fellini ("La Strada", "8 1/2", "I Vitelloni" - chiar daca acum nu-mi mai place asa de mult), Hitchcock ("North By Northwest", "Vertigo", "Psycho", "Pasarile", "Spellbound"), "Rebel fara cauza", Scorsese ("The Age of Innocence", "Taxi Driver"), "Cabinetul dr. Caligari"... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...


Si desenele animate Disney... evident...

Cu filmele romanesti :oops: . Cu timpul am evoluat ....
Moara cu noroc r. Victor Iliu, a fost printre primele filme care m-au marcat.

hai ca dau si eu.
p*** mea (ca sa incepem cu stil), de cand ma stiu am ars-o prin cinema-uri stand ca blegul cu gura cascata. de la 2-3 ani de la parisul vesel(gay pur-ee) pana pe la 8-9 la basic instinct (da, am intrat in sala :P) via fire walk with me, hook, bugsy si toate restul, chit ca nu pricepeam nimic, tot eram siderat.
casete video nu mai vorbesc (nu ii urez nimanui sa vada nashul dublat de stim noi cine).
la un moment dat am dat de imdb, cam acum 7 ani, si am inceput treaba organizat.kubrick a fost primul care l-am dus pana la capat, dupa care au inceput sa vina restul. in prezent, inca dau la sac.

"Margarina" ?
Trebuie sa incepem asa de timpuriu ? 2-3 ani ? :P

:lol: nici vorba, dar daca ai microbul, il ai si la 2-3 ani.

p.s. : evident ca ea, cati nervi mi-a papat saraca...

De acord. Tipa asta era singura pe timpul lui Ceausescu care sarea de 500 de filme vizionate pe an. Ii "dotorez" Alien, Gemenii si multe altele, care la vremea lor si la gradul nostru de inapoiere erau filme.

ba pardon, si de ce seria de alieni nu mai e azi film ?

eu am ramas cu traume de la "Yeti, omul zapezilor", pe care l-am vazut cind aveam citiva ani ... :lol: si acum, cind intru pe forum si vad anumite persoane mi se activeaza sindromul Yeti .. :)

La mine si febra filmelor si febra filmelor pe cd a inceput cu Shrek (1)...de atunci asta ar fi cam in anul 2003 am vreo 60 de cduri cu filme...stiu nu's multe...dar sunt cu filme alese...si fiecare dintre ele a fost vizionat de cel putin 2 ori... :P

la mine...hmm...
cam primele chestii kusturica (tata in calatorie de afaceri), tim burton,bob fosse,eisenstein ...
and most of all, amadeus al lui milos forman.ala mi-a marcat copilaria irevocabil, parintii mei spunandu-mi ca mozart a murit de extenuare, si ca daca nu dorm (copil cinefilitico-insomniac) am sa ma "extenuez ca mozart".
erau insa multe filme in perioada respectiva, nu le intelegeam total, dar au dat o anumita linie de gandire, un anumit gust si au generat preferintele.mai e o intrebare apendice aici:
cam care e primul film pe care il tineti minte din copilarie?

:)

they live.

topicele astea de guilty pleasure ma termina... :lol:

bag si eu, sa fiu in line, dupa care o sa ma duc sa-mi tai venele :sleep:

"Wizard of Oz" primul film de care imi amintesc

filmele western care se mai dadeau pe vremea lui Ceasca la TV;
Pistruiatul, filmele cu nemti!!

televiziunea iugoslava JRT- baaaad thing, very baaad! ;) dude, vezi ca-i zice Dom za vesanje (i.e 'Casa de Spinzuratoare', care-ai scris...) flmski maratoanele, filmele cu Brusli, Ultimul Tango la Paris, Nasu-rile, Pulp Fictionul in premiera mondiala la TV!!, toate filmele care au luat Oscarul intr-un sezon, cronicile de la toate festivalele..

Sobolanii rosii vazut la Studio Martin;

primul film integral in format mpg cam 400/300, tras pe doua verbatimuri care costau cam 2$buc., I believe it was Eyes ide shut, il mai am si-acuma pe undeva..

primul film pe DVD la un amic, mai exciting ca primul film porno la video-ul de demult!!

za web cu ai sai zei buni: TLF, WRD, iMBT, VH-PROD, ALLIANCE, GaMO, MOF, TDL, and so many others... :love:

Pe mine microbul m-a prins rau mai tarziu... Cred ca filmele fratilor Coen m-au lovit undeva rau de tot in moalele capului. Raising Arizona, Johnny Goodman cred ca au fost elemente importante... Si Bergman, acum vreo cativa ani, Fanny and Alexander vazut pe ecran mare, am plecat de la film in stare de soc. Si Kurosawa si la mine. Cu Ran si Yojimbo. A, si Padurea de mesteceni a lui Wajda a fost mult timp film preferat. Ok, si Kusturica a fost un soc cu Arizona Dream.

Din copilarie stiu ca m-au impresionat mult si pe mine filmele de pe vremea lu' Ceasca, mai ales alea la care le schimbau numele... Tin minte unul cu Bette Davis, 'Jezebel', in care nu intelegeam pe atunci care era problema cu rochia rosie la bal... Si filmele cu Norman erau deliciul absolut...

EDIT: klein, acum am vazut ce ai scris:

Faina coincidenta!!! :) Numai ca era invers, fata vrea rosu, intr-un acces de rebeliune, si din cauza asta el o lasa... Bette e magnifica!!!

Excelent topic...
Microbul l-am luat de mic copil ... mama lucra la cinematograf si stiam deja cum vedeam pe bulevard ca troleibus-ul nr. 43 duce "la mama la film" ...
Microbul la mine nu a pornit de la filme ale unor regizori mari ci pur si simplu de la magia filmului. Daca mergeam cu "baietii din cartier" sau singur stiu ca mergeam de cel putin 3-4 ori pe saptamana la filme. Si filme am vazut cu miile. Chinese, indiene, rusesti, si americane grupa mare. Veneam acasa si noroc aveam cu bunicu care aducea din Bridgeport casete VHS cu filme. Deci de mic viata se concentra in jurul filmului. De aia vad tot ce se poate vedea si nu sunt aspru cu unele filme pe care altii le trateaza cu violenta.

Multi mi-au zis ca este o faza trecatoare asta cu "microbul" filmului dar dupa 18 ani de "infestare" nimic nu s-a schimbat. Nu o sa arunc nume de mari regizori sau titluri de filme care au lasat amprenta asupra cinematografiei mondiale ci o sa mentionez ca iubesc filmul ...

pace voua cinefililor

:lol:

Chiar ? :shock: Nu stiam ca filmul lui "Ion Tamplaru" poate da un asemenea efect (de febra).
"Ce farmec mai au tigarile daca stii ca nu o sa mai mori fumandu-le ?" :)

Ehee, ce vremuri!
Päi (aka "deci"), a fost cam asa:

La 3 ani, eram cu guvernanta la ea acasä (bäää, färä bancuri naspa, da? ;) ) si a venit fiicä-sa cu bilete la "A dispärut o navä", cu Jerry Lewis. N-au avut încotro, m-au luat cu ele. Tata a aflat c-am fost spectator disciplinat si m-a dus la "Cälätoriile lui Gulliver" si la "Cippolino". Si pe urmä, sä te tii!

Au urmat, evident, sutele de Pardaillani, Winnetzi, Cäpitani Blood, etc.

Inevitabila "pläcere vinovatä" a fost mai degrabä un "rite of passage vinovat", la 11 ani, când am väzut "Mihai Viteazul", al lu' stim noi cine. ;) Nu peste mult, am citit un reportaj despre cum s-a filmat, si ce mi-am zis: "gata, regizor mä fac!"

Asa cä între 11 si 15 ani, am început sä mä uit SERIOS la filme, sä citesc si cronici, sä ascult ce mai elucubrau Latrinel Coproiu si Cälin Cäliman miercurea seara la telecinematecä, etc. Cred cä primii "mari" regisori pe care i-am descoperit au fost Orson Welles, Hitchcock, Truffaut. Iar primul actor favorit al meu care nu dädea cu toroipanu' (cel mult, trägea din buzunarul trenciului, în câte-un final de Henri Verneuil), a fost Jean Gabin.

La 15 ani, pus serios pe pregätire (din timp!) pentru facultate, m-am înfipt într-un cineclub, am început sä väd si filme de circuit restrâns (eternele copii-pirat alb-negru traduse la microfon, etc.), sä conversez cu oameni de meserie si, abia atunci, sä înteleg cu adevärat ce înseamnä cinematograful.

In sfârsit, la 18 ani, m-am enervat pentru prima datä la un Nicolaescu ("Revansa"), si mi-am dorit ca altul, mai breaz, sä-mi fi insuflat, odinioarä, "microbul".

Anul urmätor - intrarea la facultate, si-am început sä mä tâmpesc.
1984 - absolvirea facultätii, si-am început sä mä trezesc si sä-mi adun mintile la loc.

2005 - pe drumul spre vorba lui Jean Gabin, dintr-un vechi cântec de la radio: "Je sais... qu'on ne sait jamais."

planteaza tu un film ca ala in mintea unui pusti de 12 ani, adauga la context toate bombonelele care rulau pe vremea aia sub numele de filme si-o sa obtii un matrix avant la lettre cu vreo zece megatone mai explozibil decat el.

carpenter da - meserie pe campie; la fel si john dahl, un alt favorit al meu din lista de 'secunzi' pe care lumea nu-i prea stie.

de acolo sunt celebrele replici:

i've come here to chew bubblegum and kick ass, and I'm all out of bubblegum,

it's the golden rule, whoever has the gold, makes the rules si

the world needs a wake up call gentlemen, we're gona phone it in.

se pare k nu-s singurul care a inceput cu Carpenter. Good job good job! :D

Mie imi placea la Studio Martin ca, desi conditiile de vizionare erau deampulea (nu stiu cum se scrie deampulea corect, de-a-m-pulea, cred) puteai sa stai la masa cu cinzeaca in fata, sa maninci snacksuri si sa vorbesti lejer cit timp dura filmul.

da misto coincidenta. ca sa vezi de ce e in stare Bette :D
De fapt, pe atunci cred ca faceam confuzie cu o scena similara din "pe aripile vantului" unde Rhett Butler o obliga pe Scarlett sa imbrace o rochie rosie. Dar nu are acelasi impact. Figura lui Bette Davis cand intra in sala balului e monumentala. Parca ai primi o palma pe viata.

Superb film. Eu nu l-am descoperit in vremea eugeniilor, mentosanelor si a bomboanelor mentolate de-ti spargeai dintii in ele. Oricum m-a marcat, un ilustru "b", film cult pentru unii.

deci, de-asta imi scoteai tu mie ochii cu 'filmele de serie B' acum doua luni. :P

eu am evoluat ciudat. de la un blockbuster care mi-a luat ochii la 11 ani, 'independence day', am inceput sa merg constant la cinema (o data pe saptamana, cel putin). a urmat pasiunea groteasca pt filme de groaza gen 'slasher' de serie B - filmul care 'mi-a atras atentia': 'i know what you did last summer'. a urmat craven, 'friday the 131313131313...th', raimi s.a.m.d.

probabil cu trecerea timpului si educatie am prins gustul pt hitchcock, apoi pt filmul european (dupa ce filmul american pana pe la '70 il stiam binisor), impulsionat, ce-i drept, de gusturile unor apropiati. din snobism, cu alte cuvinte.

filmul european, de altfel, nu-l consum (cu interes, nu cu abnegatie) decat de-un an si-un pic. doar atat ! :(( mai am multe de invatat.

Eh, de filmul asta am mai tot amintit (cel al lui Carpenter).

"Relatia" mea cu cinematograful e mult mai ampla si a inceput cu autohtonele pe care le-am cam vazut de la A la Z. Cu timpul am depasit faza asta si m-am indreptat spre filme cu "F".

Oricum filmul autohton e necesar in formarea culturii cinematografice.

corect. dar, din pacate, sunt ignorate atat de tare de media.

imi permit sa adaug si "I thought you were dead" si "Call me Snake" din din way too cooool-ul "escape from new york" :)


Revenind on-topic, "cinefilia" a inceput sa ma cuprinda urmarind postul Acasa TV, atunci cand obisnuia ca in fiecare seara la ora zece sa ne surprinda cu Fellini, Visconti sau Woody Allen. In primii ani de studentie a urmat Cinemateca si clasica perioada de adoratie pentru "rusi", Bunuel, neo-realismul italian, expresionismul german etc.

Acum am intrat intr-o perioada decadenta, din moment ce a intre a vedea pentru a treia oara "Die Hard III" si Kubrick-ul sau Truffaut-ul ce asteapta de trei luni in "to see list" ii aleg fara ezitare pe willis & mctiernan. Deasemenea, imi dau seama ca "scufundarea" in anime-uri nu aduce nimic bun pentru cinefilia mea, oricat de jazzy-like (cowboy bebop, primele lupin) sau vechi ("panda kopanda" lui Takahata) ar fi.

M-ai surprins aici.

stiu ca nu am atat skill c si voi in privinta filmelor, dar o sa va zic, cum am inceput sa ma uit la filme:
- pe vremea cand eram sigur acasa cand veneam de la scoala in clasa 2-3 ... tata avea un prieten inchiriator :D de VHS-uri shi aducea casete imprumutate shi acasa... shi cine se chiombea toata ziua la ele??? EU!! pot sa spun ca Terminator 2, home alone 2, Cataratorul, Cel mai buni dintre cei mai buni, le stiu pe deasupra :D
-apoi a urmat vremea calculatorului, acum 6 ani, cand, odata cu pc-ul am facut rost shi de 2 cduri cu Mumia :D ...
de atunci mi-au trecut prin mana zeci shi zeci de filme de imprumut la cre ma uitam pe pc shi apoi le stergeam ...

schimbarea a fost atunci cand mi-am luat boxe shi statie (30W) shi le-am montat pe pc...se pare ca atunci m-am indragostit de film, cand am vazut starsheep troopers la 30W intr-o camera de ap.
tot de atunci m-am apucat de colectiont filme pe cd... shi am inceput sa ma uit la cate un film sau 2 in fiecare zi...apoi imdb, apoi cinemagia...
acum am ajuns la ~400 filme pe cd ... dar pacat ca nu prea mai am timp sa ma uit la ele :((

Drägutä, trupetii äia erau ai NAVELOR stelare. De "vitei lunari" am mai auzit, la H.G. Wells, dar de "OI stelare", încä nu! :shock:
Altminteri, frumoasä initiere, si tipicä pentru generatia voasträ. O singurä remarcä s-ar impune: vremurile fac ca tot mai multe asemenea "molipsiri" sä ocoleascä zona filmelor cu adevärat importante. Asa cä, din päcate, chestia cu "vizionati, bäieti, orice, numai vizionati", e cam cu dus-întors... Pas alergätor la cinematecä, via topicul nostru "Cultura cinematograficä - cum se face?"
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...?t=5003&hist=0

:lol:

da, ca sa arat ca sunt binevoitor, scrie 'starship troopers'. ;)

La mine e mai scurt:
Dancer in the Dark, apoi, la scurt timp, Fight Club. De la astea s-a declanºat totul la mine.

În prezent nu pot sã mã declar cinefil convins, pentru cã îmi plac niºte/anumite filme, nu neapãrat filmele ºi cinematografia în general, aºa cum ºi în muzicã îmi plac doar anumite muzici ºi nu muzica în general. Cred cã cel mai bine e a selecta din fiecare artã ce e mai de valoare, cã garbage e peste tot. Nu cred cã e "sãnãtos" sã consumi orice doar cã te-ai îndrãgostit de domeniul respectiv, devenind sclavul sãu.

Eu credeam cã e mai miºto sã faci filme decît sã le vezi. Cred cã ai o satisfacþie mult mai mare ca creator (ex. regizor, scenarist ºi ceilalþi) decît ca consumator (sã priveºti ce au fãcut alþii). scuzaþi cacofoniile. Iar "vãzutul" de filme nu se poate numi meserie decît în cazul criticilor, pentru restul lumii e doar consumaþie.
De fapt, pînã nu le încerci pe toate, nu ºtii ce e mai frumos. Cunoºti cazuri de critici de meserie care s-au apucat de regizat ºi au avut ºi succes? Sau dimpotrivã, de regizori care s-au lãsat de regizat ºi s-au apucat de criticã?

p.s. ce vrei sã spui prin "þi se întoarce înzecit"?

Ma faci sa rad. Cahiers du Cinema. Jean Luc. Francois. Etc.

@Leonard:
Indräznesc sä te contrazic putin - în sensul: fiecare cu meseria lui. Un cineast profesionist e fericit pentru cä face filme. Un critic (sau teoretician, sau istoric) e fericit cä le analizeazä. Si... existä destui "spectatori de meserie" (ce altceva sunt adeväratii "cinefili"?), aflati mult peste statutul de simpli "consumatori" la grämadä: iubitori de cinema pasionati, cultivati, competenti. Nu conteazä cä nu iau salariu pentru asta. Pasiunea lor e aceeasi cu a creatorilor si a criticilor, si bucuriile sufletesti, la fel de mari.
Desigur, starea asta e inclusä în statutul celorlalti doi (criticul si cineastul). Dar nu-i plaseazä pe cinefili mai prejos de ei. Cum spuneam: fiecare la locul lui, fiecare dependent de ceilalti, printr-un fel de simbiozä.

@Keyzer:
Corect. Uneori, se produc si asemenea transferuri. Câteodatä, sunt chiar spre bine. In fond, viata e o continuä cäutare, nu?

Corect. dar fãcea asta în paralel. nu s-a lãsat niciodatã de regizat, dovadã cã are ºi filme recente

@pitbull: sunã optimist ce spui, dar pasiune ºi meserie tot nu sunt acelaºi lucru. una e sã cheltuieºti bani ca sã vezi filme ºi alta e sã primeºti bani cã vezi filme

Evident, era vorba numai de acele cazuri în care pasiunea si meseria (sau... "meseria") se suprapun.
Pasiune färä meserie? Da, se poate - ba chiar, de multe ori.
Meserie färä pasiune? Se poate si asta, dar... nu fäcea obiectul discutiei noastre.

ca de obicei, este extrem de placut stilul clar, mereu la obiect si meticulos argumentat al lui Pitbull, motiv pt care, din acest moment incolo, fara sa ma 'gudur', ma declar fan al sau.

dar tin, totusi, sa nuantez putin: pasiunea fara meserie este cel mai frumos lucru din lume pana la un anumit punct. in cele din urma, aceasta pasiune va trebui, oarecum, exteriorizata, daca ma fac bine inteles... adica, eu cred ca, de la un punct, devine frustrant sa 'tii totul in tine'. dintotdeauna am considerat ca, pt a deveni critic (deci, pt a transforma pasiunea in meserie, sau, mai bine zis, pt a o 'completa' cu meseria), este suficient sa fii pasionat. si cultivat, desigur, educat.

acesta este principalul motiv pt care eu scriu cronici de film: nu am abilitati de 'critic' (desi cred ca, prin educatie si in timp, le voi dobandi, mai ales ca am tot timpul la dispozitie), nu am o cultura 'impenetrabila', sunt amator. motiv pt care si prea multi si bashinosi m-au luat la suturi. o fac pt ca asta imi 'dicteaza' pasiunea, pt ca este o cale de a ma face auzit, de a-mi exterioriaza / exorciza instictele de cinefil (si, daca mai exista indoiala, pe gratis :P). desigur, exista diverse feluri de a-ti exterioriaza pasiunea - cineva poate alege sa scrie pe forum, cineva poate sa scrie la ogazeta dar, din punct de vedere al finalitatii, este cam acelasi lucru. doar responsabilitatea si vulnerabilitatea in fata publicului larg cresc.

altii pot prefera sa nu-si spuna parerea deloc - cunosc destule astfel de persoane, subliniez, sincer pasionate de film. dar asta cred ca deja tine de pudoare.

Ohohoo si-nca cum. Stii care e frumusetea ? Nici nu face eforturi. Tristii care-i sar la gat o vor arde mult timp pe www.unatc.ro :sick:
Mai sus amintitii vor juca un vesnic rol de stropitor stropit. Spectatori fara filmografie, labari morali, sugatori de organe critice mult prea dezvoltate pentru cavitatile lor bucale.

Dragilor, moultzamme pentru vorbele frumoase si gândurile cele bune, da' hai sä nu exageräm. Chestia asta cu "fanii" mä face sä mä simt cam aiurea. Pentru mine, valoarea supremä în relatiile umane e PRIETENIA, cu reciprocitatea de rigoare.
Oricum, aici era vorba despre "Cum am descoperit microbul", iar discutia noasträ despre pasiune, meserie, etc., e putin off-topic. In acelasi timp, însä, spune lucruri importante, prilejuieste controverse fecunde si oricând relevante, si meritä s-o continuäm. M-ar tenta sä deschid un topic nou, ceva de genul "Pasiune si meserie în cinema", sau "Meseria de cineast si meseria de cinefil" (acum vreo 30 de ani, la "Vârstele peliculei", Tudor Caranfil propusese tema de dezbatere: "Cinefil, sau cinefan?"), dar nu stiu dacä nu cumva o mai fi existând vreun astfel de topic, pe undeva prin paginile mai vechi. N-as vrea sä creez redundante. Stie cineva ceva?

EMANUEL!!! Rugäciune la mata: dacä într-adevär un topic special nu existä, si unul nou pe tema asta ar fi ok, ai putea da un split începând de la mesajul lui Leonard cu citatul din ALS, cä de-acolo a pornit discutia. Ca board, ästa de-aici cu "Film în general" se potriveste de minune.

n-am vazut nici un asemenea topic de cand sunt pe cinemagia.

primul film de care imi aduc aminte cu claritate a fost "tunurile din navarone"....si de atunci m-a prins si nu mi-a mai dat drumu'.

Eu (8 ani) + Jim carrey (In Ace Ventura) + Cinema Gloria = MAGIE
:D

ok, s-o luam metodic:

1. da, e mai cool sa faci filme - dar e mai comod sa le vezi din fotoliul de spectator decit din acela de regizor. daca nu ai orgoliul de "Creator' (= Dzeu) si, mai ales - cazul meu -, nu suporti munca in echipa, ideea de 'opera colectiva' si greutatea controlului absolut (consum nervos etc), atunci postura de consumator e chiar mai 'rewarding'...
2. la punctul cu 'critici-deveniti-cineasti' ti s-a raspuns deja, so...; cit priveste situatia inversa - nu stiu de nici un caz, dar cred ca n-ar strica ;) cunosc asa-zisi 'regizori' ratati care sint chiar oameni cultivati, cu care ai ce discuta etc, dar care, ce sa-i faci, vor sa creeze - desi cel mai bun sfat ar fi: forget it!
3. ideea ca ceea ce vezi 'ti se intoarce inzecit' este - recunosc - putin ermetica; am vrut sa spun - prin asta - ca filmul pe care-l vezi iti trimite, atunci cind se deruleaza, referinte la toate filmele pe care le-a vazut regizorul respectiv si pe care tu, ca spectator, le identifici in filmul pe care-l vezi... e ca o 'big happy family' cinefila :love: dupa mai bine de o suta de ani de cinema, nici un film nu este o 'tabula rasa' si, chiar si atunci cind e polemic fata de o estetica sau tendinta anterioara, el include acele referinte ca un 'case in point'. pe de alta parte, evident ca nici spectatorul nu este un 'inocent', iar faptul identificarii unor influente nu exclude bucuria spontana a descoperirii unui suflu nou.
nu stiu daca e 'ideea mea', neaparat - i-as fi recunoscator mereu-vigilentului marx daca mi-ar spune cine a mai afirmat-o; eu, exact in acesti termeni, nu am cunostinta sa mai fi fost spusa! -, dar nu cred ca are mare importanta; mi se pare mai important sa o recunoastem drept valida.