Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

un topic pentru cinemagistii indragostiti de creatia lui Stanley Kubrick.
cateva mesaje la “cel mai recent film vizionat” pe marginea unui film de Kubrick – Eyes Wide Shut (considerat de mine si de MinRep o capodopera - 9.5/10 – precum si cateva afilieri la un asteptat “fan club Stanley Kubrick” m-au facut sa va propun o calatorie, deopotriva exegetica si initiatica – atentie, cu ochii larg deschisi si cu simturile la panda! – prin filmografia lui Kubrick.
merita acest omagiu cinemagistic, dragul de Stanley – ultimul mare artist in Cinematografia mondiala.

lista membrilor fan Clubului Stanley Kubrick inscrisi pana acum:
MinRep, Europe-east (nostalgica :) ), Cherryblosom, Notorious, Obvious(inclusiv avatarul! :) ). Nae…
lista ramane deschisa.

mi-as dori un topic in care sa se discute – multiaspectual - despre filmele lui Kubrick, despre personalitatea acestui urias creator. un topic pe care sa intre toti, dar sa posteze doar cei care pot.
evident, e doar o doleanta, insa orice cinemagist care pretinde respect va trebui s-o respecte.

am cateva idei simandicoase & provocatoare :P legate de acest fan club Stanley Kubrick. poate mai incolo intram in detalii.

arunc spre devorare & contemplare o secventa din EWS, jucata exceptional de Nicole: la serata, cand Nicole se desparte de Cruise (acesta doreste sa discute cu pianistul, fost coleg la medicina).
Nicole plonjeaza pur si simplu in viciu, are o privire hamesita…
cum insfaca pocalul cu sampanie si-l goleste dintr-o inghititura, ca o bucatareasa care a scapat de ochiul vigilent si mustrator al stapanei…
e decisa, respira cu intreg corpul (inclusiv prin gesturile pe care le face) o vulgaritate nepasatoare, insa e in acelasi timp fragila & seducatoare...
e neglijenta, deliranta, disponibila…
nu mai are nimic din femeia care – asezata pe scaunul de la WC – stia unde si-a uitat Cruise (medicul Bill Harford) portmoneul…

migaloasa & subtila constructie de personaj.

dar cate se pot spune despre culoare la Kubrick!

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

Pentru un film de doua ore si jumatate, Nicole Kidman are putine scene. Totusi, ele conturezeaza un personaj foarte complex, iar scena de la petrecere este una dintre cele mai reusite in ceea ce priveste trasarea unor trasaturi generale ale acestuia. Filmul fiind si o usoara satira la adresa middle class-ului New Yorkez, Alice reprezinta prototipul acelei housewife plictisita de rutina cotidiana, flirtand cu ispita sub o aparenta "cuminte". Scena de la petrecere trebuie pusa in relatie cu alte doua scene foarte importante: cea in care isi marturiseste fantezia si cea in care isi povesteste visul. Alice cocheteaza cu ideea unei vieti fara sotul ei, de aceea si flirtul cu acel aristocrat ungur. Singura, fara sotul ei, nu are nici o restrictie la a bea sau a flirta, adica a se comporta ca unul dintre oaspetii de marca ale lui Ziegler. Dansul este iarasi foarte interesant... Miscarile largi ale corpului, tonul jos al vocii, frazele scurte spuse atat de incet (Maybe not just now...), modul in care se uita dupa Bill si cele oua top-modele, toata compozitia acestei scene este exceptionala.

O caracteristica interesanta la "Eyes Wide Shut" - in legatura cu scena de mai sus - este lungimea scenelor. Daca multe lume gaseste asta monoton, mie mi se pare ca reflecta dedicarea totala a regizorului pentru perfectiunea formala a scenelor si pentru povestea pe care o spune. Ador chestia asta la EWS si nu m-am putut abtine de la acest comentariu... :oops:

la un moment dat am vazut un scurt metraj al lui Kubrick, Flying Padre... e un fel de mini-documentar despre un preot care, pe distantele mari, zbura cu aeroplanul personal (avionul? :? ) ca sa-si blagosloveasca enoriasii.. ce mi s-a parut suprinzator la acest scurt metraj este faptul ca nu prefigureaza nimic din stilul lui Kubrick de mai tirziu, parca e facut de cu totul altcineva... de fapt, cred ca nu are nici o valoare, doar sa vezi cum a inceput Kubrick...

stiu filmuletul respectiv, e o mizerie

mesajul optimist, asta am învãtat de la filmele lui Kubrick; treci peste toate mizeriile and carry on, "life is a bitch... and then it has puppies";

"Full Metal Jacket" my all-time favorite war-movie 8);

nu mai tin minte scena respectiva :oops: , dar eu as fi adus in discutie o alta scena, la fel de migalos construita: discutia lui kidman cu cruise, dupa ce ea se dopase cu o tigara de marijuana - e deliranta !

deci (iertate fie-mi greselile, datorate unei vechi vizionari): kidman il intreaba pe cruise daca SIGUR nu i-a tras-o tipei de la petrecere. la care cruise, dupa multe insistente ale lui kidman, replica politicos ca are increde in ea. dna cruise nu este de acord, asa ca ii arunca in fata o bomba de proportii, nu ? urmeaza un hohot isteric demn de toata mila, urmat, pe un ton neverosimil de detasat un 'crezi ca eu nu sunt in stare sa te insel' ? asa ca, cu un sadism sec, insuportabil, incepe sa-i sugereze ca si-a tras-o cu un vechi prieten ofiter... :shock: right - domnul cruise o intreba disperat daca este adevarat, dar kidman reuseste sa disimuleze cu o asemenea abilitate, incat... ce pot sa zic ?? accentul pe detaliu este poate pus cu mai multa frenezie decat la antonioni !

eh, despre ASTA as fi curios ce aveti de spus... :P pt ca mi se pare singura scena demna de tot respectul kubrick-ian din incropeala de trei ore... :hmm:

Nu cred ca e cazul sa intram in "Flying Padre"... Chestia aia e facuta din motive pur comerciale si este stiut faptul ca Stanley si-a renegat primele realizari... Filmuletul acela nu este un subiect pentru topicul asta.


Hai sa fac o mica introducere... Parerea mea este ca aproape toate scenele din "Eyes Wide Shut" sunt remarcabile, mult peste nivelul unei scene obisnuite. Cu toate acestea, sunt cateva scene in jurul carora - dupa parerea mea - filmul este "incropit", adevarati stalpi de sustinere. Si anume: scena de la petrecere (Alice cu ungurul, Bill cu manechinele, Ziegler cu Mandy), cearta asezonata cu marijuana intre cei doi soti, ritualul orgiastic, Alice povestindu-se visul si scena din sala de biliard. Acum, acestea sunt legate prin multe, multe scene in care personajul lui Cruise se plimba, pe jos sau cu taxiul, fiind dominat de aceeasi privire care aminteste de "A Clockwork Orange" sau "The Shining", insa fara zambetul grotesc. Filmul se explica cel mai bine ca fiind calatoria (odiseea, daca vreti) acestui personaj, lucru pe care il are - iarasi - in comun cu alte filmeale lui Kubrick.

Si acum, inapoi la scena din dormitor. Ce se intampla acolo e clar si este explicat de Bill: Alice e high si incearca sa il faca gelos. Asta explica comportarea ei. Dar remercabila este reactia (sau lipsa de reactie) a lui Bill, pentru ca, de fapt, despre el este vorba in acest film. Recapitulativ... Alice gaseste un motiv de cearta si se ridica de pe pat, rezemandu-se in pragul unei usi. In camera din spate, lumina are o tenta albastruie, realizandu-se astfel un curios contrast de culoare, care sugereaza ambiguitatea, trecerea in vis, in fantezie. Apoi Alice da cateva explicatii confuze, dupa care se lasa pe podea si incepe sa povesteasca. Este uimitor cat de mult sta camera, parca uitata pe imaginea ei in timp ce vorbeste. Iarasi, cred ca aici este fascinatia lui Kubrick pentru poveste, daruirea lui si - chiar daca pare ciudat - respectul pentru actori.

Iar Bill nu face nimic, dar devine gelos i astfel se naste privirea aceea care il va domina pentru tot restul filmului. Scena este, intr-adevar, construita cu migala. Se observa o monstroasa atentie pentru detalii. Secventa lasa o stranie senzatie de ambiguitate. Imaginea, jocul actorilor, dialogul, modul in care Kidman rosteste cuvintele, toate indica o iesire din normalitate, scena petrecandu-se... ca in vis.

frumos...
in sfarsit ceva unde merita sa tot scrii.
cele doua scene numite de voi mai sus, sunt de fapt scenele care mi-au ramas si mie in cap. am vazut filmul numai o data, asa ca nu mi-au ramas decat scenele cele mai importante in cap, cu mici detalii. si exact scnele povestite si discutate de voi sunt acelea.

prima scena din dormitor este lenta si aproape adormitoare. frumos este insa locul in care se ascunde flaconul cu marijuana... in dulapul cu medicamente (lucrucare se poate gasii in toate casele din america). deja in scena asta stii f. multe despre personajele principale ale filmului. ideia de a 'droga' protagonistii ca sa spuna adevarul este incredibila (desi uzata), aratand de fapt 'gaura' si 'distanta' dintre cei doi. si asa este si discutia lor. totul se ascunde in spatele pretextului ca 'sunt drogati', si ca tot ce spun nu are de fapt nici o importanta. insa atunci isi pot spune cu adevarat parerea. cum a scris si notorious, nu poti spune daca totul este un vis, sau realitate... imaginea in scenele alea este si ea cu adevarat 'drogata'.
critica la cuplurile si casniciile din america este geniala...

a doua scena este la fel de misto. totul se petrece la o petrecere, acolo unde de fapt fiecare isi prezinta familia in cel mai frumos fel posibil. presiunea sociala care exista la astfel de intalniri pretentioase este cu adevarat apasatoare, si singura eliberare este alcoolul. si Alice asta face. avand deja discutia cu sotul ei mai devreme, ea este constienta de faptul ca el stie ca ea s-ar putea sa-l insele la un moment dat... scena asta, intalnirea cu aristocratul ungur, este prima dovada de putere pe care o face. pana atunci ea a fost sotia credincioasa, dar in momentul ala, acolo, ea devine de fapt persoana care are puterea in cuplu.
critica adusa din nou de kubrick este incredibila, aratand toata scena asta folosind alcoolul ca leit-motiv. numai cu ajutorul 'drogului' este Alice in stare sa faca ceea ce face, si numai atunci stie ca poate sa faca exact cea ce-si doreste. in plus, mai critica si petrecerile americane, unde toat lumea este 'nice and friendely', si unde status-ul social trebuie aratat cat sepoate de frumos. numai protagonistii sunt cei care sparg conventiile astea, si ci care pierd apoi.

totusi, desi filmul este plin de scene frumoase, si vizual dar si tematic, mie m-i se pare cel mai slab Kubrick. meritul lui a fost ca a adus-o pe Nicole Kidman in film, si a reusit s-o scoata dintr-un klishe in care intrase. si aici chiar a dovedit ca stie sa joace cum trebuie.
insa nu asta este filmul care il reprezinta...

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

Nu cred ca e vorba doar de Alice. Si nu mi se pare ca femeia care flirteaza e diferita de cea pe care o vedem la inceput. E exact aceeasi. Cum zicea si MinRep, e in plina rutina: pus copilul la culcare, flirtat si baut la petreceri, etc, nimic nou sub soare (scena aia cu aristocratul ungur mai degraba pregateste terenul pentru marturisirile ei). Si el la randul lui la fel. (Alice nu e chiar prototip de 'housewife' totusi....) Mie mi se pare ca e doar rutina unui cuplu... in care fiecare are propria iluzie. Mai interesant mi se pare cum ajung sa se trezeasca. Intotdeauna m-a marcat scena in care Alice isi povesteste visul. Si mereu m-am intrebat daca nu cumva a fost si ea parte din orgie, chiar in realitate....

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

Alice e prototipul sotiei fara slujba plictisita de o relatie intrata in rutina, ca sa o zic pe romaneste. Iti dau dreptate, Alice este aceeasi femeie, de la inceput la sfarsit, dar caracterul ei se dezvaluie treptat, scena dupa scena. Lucrurile devin cam clare in scena cu cearta si marijuana...


Nu, nu face parte din secta... Teoria este amuzanta (la fel ca si teoria ca Bill este gay), dar, in realitate, nu are nimic cu subiectul filmului. Sunt mai multe motive care infirma aceasta teorie, dar principalul este relatia dintre barbati si femeile din secta: ei sunt oameni de vaza, din upper-class, ele sunt curve de lux (cel mai probabil). Celor din middle-class le este interzis accesul la orgie, de aceea incercarea lui Bill esuaza. Acest aspect, preluata - evident - din "Traumnouvelle", este si partea de critica sociala atat de caracteristica lui Kubrick.







P.S.: Subiect de discutie: ce a vrut Kubrick sa zica cu primul cadru al filmului (Kidman goala in timpul genericului).

goala... de prejudecati ?? just kidding. :lol:

sincer, as vrea sa discutam si despre alte kubrick-uri, mult mai sofisticate (si mai reusite) decat 'EWS'. preferatul meu ramane 'dr. strangelove'. :)

Mda, multiaspectual asa e !

nu stiu daca e cazul sa se discute atit de mult pe marginea celui mai slab film al lui kubrick - nu cred ca e in avantajul sau ;) a fost un film pe care a tinut mult sa-l faca dar, sincer & cu tot respectul pt cel care a facut '2001', 'dr strangelove' & 'barry lyndon' (capodoperele sale), 'ews' nu se tine decit prin interpretarea lui nicole k.
e un film clumsy, inadecvat, depasit de timp - 'important' intr-un fel trist, fiind ult. film al sau...
cred ca ceea ce-l face atit de fals este subst. lui literara (schnitzler): kubrick era defazat cu lumea & moravurile contemporane si i s-a parut ca gaseste in schnitzler smth meaningful dspr lumea de azi... well, he lost to the real world - pe care regizori mult mai putin geniali ca el o inteleg mai bine.

Unde e emoticonul de aplauze. Pentru prima oara de la intoarcerea pe forum gandesti.
p.s. Multumiri pentru induiosatorul mp, am sa-l adaug la colectie.

@Astialalti
Vineri pe pro tv, ora 23 :00 EWS. Urmeaza disectia.

[dd

Aici iti dau dreptate. E clar ca e o diferenta intre relatiile sociale din vremea lui "Traumnouvelle" si cele din ziua de azi, chiar daca Kubrick incearca o paralela. Totusi nu pot sa vad "Eyes Wide Shut" ca pe un film ancorat in realitate. Mai degraba, prin neglijarea temporalitatii (New York-ul contemporan se intalneste cu Venezia inceputului de secol XX), prin personajele sale si atmosfera dominata de ambiguitate, este filmul unui vis decat filmul unei realitati sociale. Nu stiu daca acesta este unghiul potrivit, nu stiu daca asa a vrut Kubrick ca EWS sa fie vazut, dar daca privesc filmul din acesta perspectiva, ma seduce la fel de mult ca interpretarea lui Nicole...


In all fairness, nu pot sa vad nici eu "Eyes Wide Shut" decat pe locul 2 in filmografia lui Kubrick, dupa cele cateva varfuri precum "2001", "A Clockwork Orange" sau "The Shining". Marele neajuns al acestui film este faptul ca a aparut dupa moarte regizorului. Poate lucrurile ar fi fost mai clare daca ar fi prins Kubrick lansarea oficiala...

Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

eu nu am vazut alte creatii kubrick insa ews l-am vazut de vreo 3 ori, toate dupa prima jumatate de ora... o singura data cred am prins petrecerea aceea si implicit scena flirtului. oricum intrebarea mea pentru voi (vad ca oricum fiecare are o idee nuantata despre kubrick) este ce mesaj credeti voi ca a vrut sa transmita kubrick prin acest film? eu sincer ma aflu intr-o mare ambiguitate si ma frapeaza curiozitatea lui cruise (sincer si acum stau si ma gandesc ca daca kidman nu ar fi povestit faza cu ofiterul, dr. bill nu s-ar fi lasat prada ispitelor si curiozitatii) :?

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

Tehnic, filmul este o cercetare a relatiilordintr-un cuplu. Se vorbeste despre fidelitate, despre obsesii, visuri, fantezii... On the other hand, se presupune ca Schnitzler a corespondat cu Freud, fiind interesat de psihanaliza. La fel este si Kubrick, iar asa se explica "tematica" filmului (ca sa nu-i spunem sex sa-i zicem viata de cuplu) si ambiguitatea cu care subiectul este abordat.

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

Sau mai putin tehnic filmul este un cakat.
Revazut aseara 2046. Revazut pe protv si ews. Vroiam sa scriu despre ultimul produs al lui kubrick. Mi-e imposibil, primul il anuleaza pe al 2-lea, il reduce la zero barat.

Stii, poate ca ar trebui sa viram discutia asta inspre alte filme de-ale lui Kubrick... Nu ca am fi epuizat EWS, dar fiindca discutia devine cam monotona... tehnic...

de acord... o luam cronologic inapoi?

Full Metal Jacket...

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

am rugat, in deschiderea acestui topic, ca cei in ciubote nespalate sa nu intre aici... in orice caz, nu mi-am inchipuit ca cineva cu un minim bun-simt si oarecare competenta poate vorbi in termenii acestia despre Kubrick. atacul tau marlanesc este si in adresa mea, pt ca Stanley Kubrick e unul din maestrii mei spirituali.
roaga-te sa nu te intalnesc, ca nu vei mai avea somn...

de "cakat" esti tu si tot neamul tau oligoid, mizerie umana care traiesti din amusinari si provocari jegoase...
marsh in grota!

EWS este un film perfect, jucat impecabil (un joc firesc cum n-am mai vazut) de Cruise si Kidman. incepand cu acest film Nicoleta devine o mare actrita.
repet: Eyes Wide Shut este o capodopera.
nerecomandat ciubotelor.

Iar cei in itzari si cu mamiliga intre dinti sa stea in p. ma-sii acasa.
Ma pish pe kubrick al tau si pe tot ceea ce reprezinta el pentru tine.

Wtf, i'm a mith buster !

ews este un cacat, jucat cu dosul (un cruise la fel de prost si in Collateral). Nicoleta = o tarfa blonda cu nasul in vant si multe aere de vedeta. Si-a dovedit valoarea egala cu zero in Cold Mountain. Fuck-ul ala din final e atat de previzibil.... kubrick se dovedeste un plagiator senil.
INRI
Un film mai plictisitor ca asta n-am mai vazut de mult timp.

Btw, unde iti este bmw-ul ? In vis cumva ? :lol:

ohhh, not again them nasty habits...

herbert, desi tu ceri sa nu se injure, tot tu sari acuma la atac. sigur, poate ca nume nu s-a exprimat cel mai galant, dar nu te-a injurat nici pe tine, si nici pe Kubrick de mama si familie... nu-i iau apararea (n-are nevoie de asta), dar vreau sa-ti spun, draga herberte, ca desi te crezi mai 'cult' decat nume, ai dovedit in nenumerate randuri ca n-ai dreptate.

nici mie nu mi-a placut EWS, e cel mai slab a lu' Kubrick, and this won't change... Nicole este buna, dar Cruise este mizerabil. povestea este misto, desi cu multe umpluturi triste, si pseudo-labagiste.

parca vroiam sa schimbam tema de discutie... alt film (mai bun), alta poveste...

Ca sa putem trece odata peste Eyes Wide Shut incep eu despre Full Metal Jacket

Avem aici inca un film care ne arunca in fata ororile razboiului. Kubrick ne spune aici (printre altele) ca soldatii perfecti trebuie sa treaca printr-un proces de dezumanizare. Este impotriva firii umane sa omoare la ordin o alta persoana si din aceasta cauza soldatii trebuie mai intai "dresati" sa asulte ordinele superiorilor ca si cand ar fi porunci divine.

sergentul plutonului este prezentat excelent in acest sens. Singurul sa rol aici este sa-i convinga pe recruti ca sint doar niste viermi, si ca vor ramane in stadiul asta pana in ziua glorioasa in care vor deveni "marines"

Scenele de lupta din vietnam sint superb realizate. nu stiu exact ceea ce m-a impresionat, unghiurile de filmare, lumina, seturile, dar cert e ca anumite scene sint memorabile.

Una din problemele pe care le reprosez filmului este faptul ca a fost impartit prea brutal in 2 parti. Intr-adevar, jumatatile se completeaza si contrasteaza in acelasi timp, o licenta artistica destul de greu de stapanit, dar eu consider ca partea din tabara de instructie este mult prea puternica avand in vedere ceea ce urmeaza. Acest dezechilibru este deranjant in primul rand pentru ca partea mai intensa a filmului este la inceput, si spre sfarsit, pe masura ce filmul isi pierde ritmul e posibil ca unii spectatori sa fie in mod irevocabil pierduti.

Full Metal Jacket este un film de referinta, atat pentru Kubrick cat si pentru filmele despre razboi in general. Are si partile sale mai putin slefuite, dar per total este un produs excelent.


replica preferata:
"anyone who runs is VC. anyone who stands is a well-disciplined VC"

Re: Despre Kubrick - cu ochii larg deschisi
 

:lol: Idiotule ....

Asta este atat de off-topic... :hmm:


Thank you!


FMJ este, de fapt, impartit in trei parti, doar ca trecerea dintre ultimele doua este mai putin brusca (nu-mi mai amintesc bine filmul, dar ultima parte incepe dupa ce Joker se reintalneste cu Cowboy). In fine, trecand peste asta, in general lumea imparte filmul in doua: tabara de instructie si Vietnam-ul. Fiecare poate fi privita ca o parte de sine statatoare, insa mesajul - pe care l-ai subliniat in mesajul tau - este acelasi. Faptul ca regizorul a ales sa uneasca aceste doua bucati intr-un singur film este o miscare socanta, dar Kubrick a mai facut-o inainte (v. "2001").

Ce imi place mie la FMJ este ca acele doua jumatati se completeaza reciproc. Filmul pierde unitatea, este inegal, dar partea a doua, mai lenta, mai meditativa, are o forta dramatica care intareste mesajul. Indiscutabil, scena de referinta este sinuciderea lui Pyle... Dupa aceasta, contextul se rupe, dar aceleasi "umbre" planeaza peste imaginile filmului. Chiar daca nu este unul dintre Kubrick-urile mele preferate, FMJ este un film unic, depasind celelalte filme despre Vietnam (Plutoon, Apocalypse Now).

Ai dreptate, "2001" e fracturat în trei pärti - unii sustin chiar cä în patru: "The Dawn of Man", "The Sentinel", "HAL" si "Beyond Saturn" (titluri oarecum aproximative). De fapt, acolo el nu a "unit mai multe bucäti într-un singur film", ci din päcat n-a fäcut sä fuzioneze perfect cele trei-patru fragmente disparate ca timp, spatiu si, în linii mari, actiune, ale romanului lui Clarke. In carte, respectivele elipse sunt rezolvate destul de simplu, prin procedee literare - dar în film sunt cam rupte (evident, cu exceptia acelui racord genial dintre osul lui Moonwatcher si nava "Orion" (parcä asa se numea, nu?). Altminteri, în episodul "The Sentinel", existä foarte multe elemente care rimeazä cu "The Dawn of Man" (pe lângä aparitia Monolitului), asa cä, sä fim drepti: cele douä formeazä un tot unitar. Mai stângace sunt trecerile la odiseea navei "Discovery", si de-acolo, la goana psihedelicä de dincolo de lunile lui Saturn (sau... Jupiter, pentru cä în "Odyssey 2" si "3", Clarke s-a räzgândit: lunile lui Jupiter îi erau mult mai comode). Culmea, aceleasi "rime" se regäsesc, la un alt nivel, în relatiile dintre Dave si HAL, ca sä nu mai vorbim de paralelismul dintre "Dawn of Man" si secventa finalä. Sunt atât de substantiale si de bine filmate, încât ne fac sä uitäm mica scârtâialä a balamalelor dintre episoade.
In fine, dincolo de toate astea, as zice cä filmul rämâne de referintä. Una peste alta, poate cä singurul lui päcat real e cä-i prea subtil. In zilele noastre, cu mintile luate de space-opera-uri si alte Räzboaie ale Stelelor (bune, nu zic, da'... o'sh'cât!), putini mai au räbdare sä se-aseze comod în "Odiseea spatialä" si s-o înteleagä. Se plictisesc si mutä pe alt canal.

Am citit undeva ca Kubrick a construit "2001" dupa modelul unei simfonii, fiecare capitol al filmului corespunzand unei parti a simfoniei. Mai precis, "2001" s-ar asemana cu simfonia a noua a lui Beethoven. Nu sunt chiar sigur ca este verificata aceasta teorie, dar pare sa tina. "Dawn of Man" aproape corespunde si ca durata primei parti din simfonie, iar finalul este inaltator... Pe deasupra, este cunoscuta fascinatia lui Kubrick pentru muzica, Beethoven si a noua (v. si "Portocala mecanica", care - fiind chiar al noualea Kubrick numarand de la "Fear and Desire - foloseste simfonia mentionata mai sus la fel de eficient pe cat joaca McDowell).

Pe mine nu m-a deranjat niciodata impartirea filmul in aceste patru bucati. E drept, ele nu se potrivesc foarte bine cap la cap, dar chestia asta ii da intregii realizari o atmosfera aparte, un aer de mister si - la vremea lui - de noutate. Chiar si in ziua de azi, se vad putine filme cu o constructie asa de originala. Apoi, trecerile sunt marcate de acele subtitluri ("Jupiter and Beyond the Infinite" etc.) sau, in cazul trecerii de la prima bucata la a doua, de scena osului care se transforma in nava spatiala, cu siguranta unul dintre cele mai celebre momente din istoria cinematografului si unul dintre cele mai citate.


Foarte multe paralelisme in "2001"... maimuta atinge monolitul, dr. Floyd atinge monolitul, Dave se intinde inspre monolit (ca Adam-ul lui Michelangelo)... Apoi, la inceput, maimuta priveste inspre luna, la sfarsit Star Child-ul priveste inspre Pamant... Mai este si evolutia lui HAL, desfasurarea conflictelor etc. Sunt multe de spus despre acest "2001"...


Intr-adevar, "2001" e prea subtil... Imi amintesc ca intr-un numar al ProCinema-ului, se punea despre film ca 'a aparut prea devreme, iar acum este prea tarziu pentru a fi judecat la adevarata-i valoare'...

@MinRep:

Am citit undeva ca Kubrick a construit "2001" dupa modelul unei simfonii, fiecare capitol al filmului corespunzand unei parti a simfoniei. Mai precis, "2001" s-ar asemana cu simfonia a noua a lui Beethoven. Nu sunt chiar sigur ca este verificata aceasta teorie, dar pare sa tina.

Nu stiam despre "teoria asta", dar e atât de interesantä, atât de tipicä pentru Kubrick si atât de potrivitä cu structura "Odiseei spatiale", încât si eu sunt aproape sigur cä e valabilä.

Pe deasupra, este cunoscuta fascinatia lui Kubrick pentru muzica,

Mai încape vorbä? Vezi în special efectele extraordinare pe care le obtine din contrastul între partiturä si imagine. Sigur, "baletul navelor spatiale" e antologic, dar sä ne amintim si de "Dr. Strangelove": genericul cu cele douä bombardiere Strategic Air Command care se alimenteazä în zbor pe "Try A Little Tenderness" (epocal gag! :D:D:D), sau finalul, cu lumea spulberatä de explozii nucleare pe "We'll Meet Again In a Sunny Day".
Ori, cum spuneai, "Portocala mecanicä" - atât sinteza dintre "Simfonia a IX-a" si imagine (si întreaga personalitate a lui Alex, pe deasupra), cât si contrastul creat cu "Singin' In the Rain". Fi-miu a väzut prima oarä "Portocala..." la 4 ani, a doua oarä la 14, prilej cu care mi-a märturisit: "N-am sä mai pot asculta niciodatä Simofnia a IX-a cu inima usoarä..."

(...) aceste patru bucati, e drept, (...) nu se potrivesc foarte bine cap la cap, dar chestia asta ii da intregii realizari o atmosfera aparte, un aer de mister si - la vremea lui - de noutate. Chiar si in ziua de azi, se vad putine filme cu o constructie asa de originala. Apoi, trecerile sunt marcate de acele subtitluri ("Jupiter and Beyond the Infinite" etc.)

Drept e ce spui, dar dacä se potriveau mai bine cap la cap, i-ar fi gäsit mai putine de reprosat snobimea. Altfel, originalitatea constructiei e într-adevär incontestabilä. Iar titlurile episoadelor rezolvä problema doar pe jumätate (sunt "lämuritoare", dar prea putin cinematografice).
Elipsa dintre os si "Orion" e, dupä pärerea mea, la fel de magistralä ca numeroasele salturi în timp din "Citizen Kane" (fotografia colectivului de redactie, micul dejun, etc.)
Apropo, e clar cä sistemul ästa de construire a povestirii pe planuri multiple e alt procedeu favorit al lui Kubrick. Din nou, "Dr. Strangelove": cele trei zone paralele (cancelaria lui Jack D. Ripper, War Room-ul si bombardierul). As zice cä aici i-a reusit cel mai bine: nu numai cä ele alterneazä dramatic, dar sunt si filmate în stiluri diferite. De pildä, atacurile trupelor din jurul bazei lui Jack D. Ripper aratä exact ca reportajele despre räzboaie civile si puciuri militare.
Extraordinar, ca liant, Peter Sellers în cele trei roluri. Personal, favoritul meu e Presedintele - mai ales în secventa discutiei la telefon cu bossul U.R.S.S. Ce mai caracterizare a unui personaj, numai prin reactii!

Foarte multe paralelisme in "2001"... maimuta atinge monolitul, dr. Floyd atinge monolitul, Dave se intinde inspre monolit (ca Adam-ul lui Michelangelo)... Apoi, la inceput, maimuta priveste inspre luna, la sfarsit Star Child-ul priveste inspre Pamant... Mai este si evolutia lui HAL, desfasurarea conflictelor etc.

Asa e, asa e, asa e! Mai amintesc:
Mormäielile nearticulate ale antropoizilor, si replicile inepte de pe statia orbitalä (Heywood Floyd începe cu "Hi everybody" si-ncontinuare dialogurile sunt din ce în ce mai goale (nu întâmplätor, evident!)
Stereotipia fizionomicä (Dave si Frank sunt aproape identici, doar cä unul are cärarea pe stânga, celälalt pe dreapta.)
Conflictul pentru sursa de apä, care a rämas nerezolvat chiar si în anul 2001 - americanii si rusii.
Evolutia UNELTEI - de la os la navä si, în ultimä instantä, la HAL (unealta supremä, super-inteligentä, schizofrenicä si complexatä, care se revoltä împotriva omului); si rolul hotärâtor al confruntärii dintre Dave si HAL: cine va învinge, omul sau computerul? Cine va face pasul urmätor pe scara evolutiei?
Sugestia din final cä Dave e un exponat într-un habitat artificial, ca un fel de grädinä zoologicä (parcä se si aud chicoteli de dincolo de pereti); pe lângä "ei", el e similar cu antropoizii de la început.
Si, în sfârsit, poate cel mai important leit-motiv al filmului: ZILELE DE NASTERE. Nasterea Omului. Aniversarea lui Dave. Aniversarea fetitei. Nasterea lui HAL (mentionatä în timp ce i-o ia mintea razna si-si deapänä memoriile). Si, într-un final cu adevärat apoteotic, nasterea Starchild-ului - specia urmätoare pe scara începutä cu antropoizii si oamenii.

(...) 'a aparut prea devreme, iar acum este prea tarziu pentru a fi judecat la adevarata-i valoare'...

Pe bune cä da! Dar dacä nu exista "Odiseea spatialä", atât filmul SF, cât si filmul în general, ar fi arätat cu totul altfel - mult mai modest decât s-a întâmplat! ;)
(Apropo, în '99, pentru ultimul numär al Almanahului "Anticipatia", mi-au comandat un eseu, si le-am fäcut o scurtä istorie a filmului SF. Dacä te intereseazä, o gäsesti în website-ul meu. Am spicuit si pe-acolo o sumedenie de chestii drägute, inclusiv despre "Odisee" si Kubrick.)

Haideti, mä, läsati sä moartä un asemenea topic?
Herbert, MinRep, ALS, Nume, Notorious - somebody...!
Mai ziceti de "Odyssey", de "Dr. Strangelove"!
Hai cu "Paths of Glory", hai cu "Lolita", hai cu "Barry Lyndon"!
Hai cu "A Clockwork Orange", hai cu "The Shining"!
Hai, hai, hai!

http://www.cinemagia.ro/forum/viewto... &wnd=_default

Discutia despre "Barry Lyndon" s-a incheiat si ea prematur...



In alta ordine de idei, daca lumea si-a pierdut interesul, ce putem face?... Hai sa bagam cu "Clockwork Orange": THE AESTHETICIZATION OF VIOLENCE... Un eseu excelent despre un film mult mai profund decat pare. Iar bonus, scena cu bustul lui Beethoven si PuIa... Cat de fascinanta, cat de diferita si cat de frumoasa este aceasta scena, numita de autorul eseului "the turning point of the film as it were..."

cand o sa inceteze conversatia despre 'barry lindon', o sa revin si eu. :) urmatoarele filme ale lui kubrick NU le-am vazut:

-'barry lindon'
-'full metal jacket' (tin minte cate ceva de cand aveam 7 ani si l-am vazut la italia uno, in schimb am sa fac rost de el within 2 weeks)
-'lolita'
-scurtmetraje

"While the destruction of tradition means the destruction of authenticity, of the originary, in that it also collapses the distance between art and the masses it makes possible the liberation which capitalism both obscures and opposes." zice domnul cu estetizarea. ceea ce daca nu iashte falsh iashte shel putsin tras de par, shi o neintselegere a lui Benjamin. De fapt chiar citatul imediat urmator dovedeste ca nu "traditia" conditioneaza "autenticitatea" unui obiect de arta ci tocmai "prezenta" lui unica si oarecum intimplatoare in timp si spatiu, care-l ofera unei Erfahrung. Deh, acade-micii astia ii dau nainte pe lingo-ul lor chiar daca nu pricep.
Altfel mi-o placut eseul.

Kubrick cu K super-mare! In unicitatea ei, secventa e tipicä pentru modul lui Kubrick de a combina toate elementele (structurale, dramaturgice, stilistice, etc.)
Sigur cä este "the turning point" of the film! Cä doar e la mijloc, iar personajele se INVARTESC unul în jurul altuia, în dansul härtuirii lor cu cele douä "arme" atât de sugestive! Si pe urmä, pornind de-acolo, totul se rästoarnä: infamul Alex devine UCIGAS (si prin asta, în mod paradoxal, va deveni VICTIMA - dar nu se va opri nici acolo...) Societatea începe sä-si lepede mästile ipocriziei. Se declanseazä acea sarabandä în spiralä a rästurnärilor succesive de valori morale, care va duce, printre altele, la grotescul "demo show" menit sä dovedeascä succesul programului de "reeducare", sau la reaparitia scriitorului (o victimä care acum devine un manipulator malefic; ce mai cadru, acel raccourci de la usa bäii, pe care-l vom regäsi peste ani de zile cu Jack Nicholson la usa cämärii din "Shining"), sau la socul final, cu propulsarea lui Alex în demonica lume a politicii... Alt final halucinant al lui Kubrick, în ton cu apocalipsa din "Dr. Strangelove", sau apoteoza din "2001".

"A Clockwork Orange" mi se pare - dupa "2001" - cel mai tare, cel mai bun si cel mai original Kubrick. Duce "Dr. Strangelove" mai departe, intr-o lume care pare postapocaliptica si anunta urmatoarele filme... Largile zoom-uri si cadrele simetrice se repeta in "The Shining" (sub forma de tracking) si in "Full Metal Jacket" (ca sa nu mai vorbim de "Barry Lyndon", unde zoom-urile fac filmului). Apoi, ranjetul lui Alex, cu capul aplecacat in fata si ochii privind pe sub sprancene (postura in care 'evoluaza' si Keir Dullea in "2001") se repeta in "The Shining" si "Full Metal Jacket"... Alte exemple ar fi nenumarate...

"Portocala mecanica" este un apogeu al dezlantuirii cinematografice a acestui cineast. Alaturi de "Stangelove" si "2001" este filmul cel mai aclamat si poate cel mai controversat, chiar si in ziua de azi. Insa, ca sa nu bat campii, atac urmatoarea problema: "A Clockwork Orange" - filmul care foloseste muzica cel mai 'corect'. Trecand peste faptul ca este construit - la fel ca si "2001" - pe modelul Simfoniei a noua a lui Beethoven, toate sunetele care le auzi sunt magnifice, inaltatoare... Muzica electronica, impresionand de la primul cadru in rosu, apoi "Cotofana hoata" a lui Rossini (grozav echivalent gasit de Kubrick pentru partea I a simfoniei a noua) si nu ma pot abtine sa nu enumar urmatoarea succesiune: violul pe "Singin' in the rain", cearta cu Dim pe "Oda bucuriei", Scherzo-ul din simfonia a noua si intalnirea cu Deltoid, plimbarea in magazinul de muzica pe fundalul partii a patra din aceeasi mare simfonie, apoi threesome-ul pe "Wilhelm Tell" 4X si - din nou - infruntarea cu Pete si Dim pe "Cotofana hoata"... Muzica fara oprire...

Mai departe, "maltratarea" lui Beethoven pe 'marele ecran' al inchisorii, intrarea lui Alex in casa parintilor, cand se - ironic - melodia "I Want To Marry a Lighthouse Keeper", reluarea Scherzo-ului si - in final - sfarsitul Simfoniei a noua, un gradios final, urmat de genericul 'colorat', pe "Singin' in the Rain" cantat de Gene Kelly.




@toti restul de pe forum, care este... Kubrick nu va (mai) place?

Place pana la un punct. La faza EWS il gasesc mai mult decat "jetabil". Plictiseste si e fals - pretios.

@Nume
S-a-ntâmplat ca încä sä nu fi väzut "E.W.S.", asa c-am sä aberez putin în orb (adicä... tot cu "eyes wide shut", într-un fel...)
Omul era obosit, trägea sä moarä (biologic, pentru cä spiritual, asta nu se va întâmpla niciodatä). Dacä filmul e într-adevär atât de slab cum înteleg din unele comentarii de-aici, se cuvine totusi sä-l criticäm pe un ton mai respectuos - tot ce-a fäcut Kubrick la viata lui ar justifica asta. Si întrucât a fost ultimul lui film, nu poate fi considerat una dintre acele "scäpäri" care nu fac decât sä paveze drumul între vârfuri (cum se întâmpla de regulä la Hitchcock, adesea la Orson Welles, si la altii), asa cä n-am gresi, cred, limitându-ne critica la adresa lui, färä a reveni mereu, dupä ce s-a spus tot ce era de spus.

Apropo, se zice cä zoom-ul ar fi cel mai "fals" mijloc de expresie al cinematografului, întrucât nu are nici un echivalent "în viatä" (poti oricând sä "panoramezi" din gât, sä te uiti în sus sau în jos, sä faci "travelling" pe trotuar sau din autobuz, da' zoom, nu prea ai cum...). Argumentul mi se pare nejustificat si limitat. Din päcate, adevärul e cä majoritatea regisorilor slabi si lipsiti de imaginatie abuzeazä de zoom, folosindu-l ca pe un mod agresiv de a-ti bäga deshtele-n ochi ("Bä! Uitä-te-AICI!!!"). (Cred cä cel mai infect mod de a folosi asa zoom-ul l-am väzut într-un horror de o cretinätate absconsä, "Black Frankenstein", dat de-ai nostri în iarna '91-92 pe "marile" ecrane - cum îi smulgea câte unuia bratu', zdrang, zoom pe ciot!). Oricum, în genere, e bine ca zoom-ul sä fie folosit mai mult "stilistic" decât "gramatical", în limbajul camerei de filmat.
Iar din acest motiv, apare cu atât mai semnificativ modul lui Kubrick de a folosi zoom-urile.


Excelent punctat! Da, una dintre "marotele" lui Kubrick - atât de expresivä, încât niciodatä n-a devenit obositoare.


Mäi MinRep, mäi!
Tu de ce arzi gazu' pe-aici? Te-asteaptä äia sä-ti dai doctoratu-n Kubrickologie, si tie-ti arde de forumuri? Mars la Academie, hotomane!

Place, place... eu insa trebuie sa revad Portocala... Mai ales dupa analiza ta facuta muzicii... Eu am vazut filmul asta acum mult timp, a fost primul meu Kubrick si tin minte ca am ramas oripilata de poveste... eram prea mica probabil. A urmat Lolita, care, iar, m-a cam socat. Tot prea mica. ;) Cred ca Odiseea a fost the turning point, apoi Dr. Strangelowe, Full Metal Jacket, si singurul pe care l-am vazut de mai multe ori, Eyes wide shut. Asa ca eu cred ca ar trebui sa mai revad filmele inainte sa vorbesc despre ele. Ca impresie generala: filmele astea au forta, te manipuleaza in sensul bun al cuvantului. N-ai nici o sansa. Sa NU iti placa. Oricum, MinRep, keep up the good work... :)

Asta am inteles... Dar pana acolo? :?


Si mie la fel. Dar e adevarat ca multi folosesc zoom-ul ca sa impresioneze si de multe ori este prea rapid sau prea smucit... Pana si Kubrick exagereaza un pic cu zoom-urile rapide in "Dr. Strangelove", insa le retuseaza pe parcurs in "2001", "A Clockwork Orange", "Barry Lyndon", "Full Metal Jacket" si chiar in EWS.

P.S.: Zoom-ul preferat dintr-un film de Kubrick: in "2001", cand Dave iese din nava si pleaca in cautarea lui Frank. Trupul mort al acestuia se mareste, de la un punct aproape invizibil la un cadavrul "identificabil".


Cu exceptia lui "2001" si "Barry Lyndon", toate Kubrick-urile importante (de la "Lolita" incoace) mi-au cerut o a doua vizionare ca sa ajunga sa-mi placa (la nebunie) si sa le inteleg... :)

1.A fost probabil mai mult un exercitiu de orgoliu pt. Kubrick,cinematograful nu are mijloacele necesere pt. a pune in valoare o carte ca Lolita.Fellini spunea intr-un interviu acordat lui Grazzini-in legatura cu propunerea unor producatori americani de a ecraniza Divina Comedie-ca sunt unele lucrari aristice care sunt perfecte in forma de expresie in care au fost concepute.
2.Un alt semn de intrebare e decizia de a filma AN.


1.Prima problema e de ordin general:cat de moral e sa faci filme despre razboi?A sta intr-un cinemtograf si a gandi "Dumnezeule,ce oroare" miroase a ipocrizie.
2.Un film despre razboi(daca e nevoie de asa ceva) ar trebui sa-si concentreze atentia asupra starii psihologice de razboi,si aici ultima parte din Apocalypse Now,unele parti din Thin Red Line,prima parte din FMJ si mai ales Copilaria lui Ivan(a se vedea secventa cu Durer) exceleaza.

Nu sunt de acord. "Lolita" e un film de exceptie. E drept, ca sa poata fi apreciat la adevarata lui valoare, este nevoie de un pic de detasare fata de romanul lui Nabokov, dar tocmai asta este ideea... Kubrick a realizat o alta varianta a povestii, iar filmul este perfect la toate nivelurile: jocul actorilor, echilibrul constructiei (prologul, elipsele), muzica...

Nu inteleg care este problema cu alb-negrul... Color, filmul ar putea cadea in vulgar. Asa, este seducator intr-un mod cu totul aparte.


True... Dar marii cineasti - cand fac filme de razboi - stiu ce probleme sa puna in discutie astfel incat sa nu para doar un carnagiu.


Fiindca suntem pe topicul pe care pe suntem, imi permit sa adaug "Paths of Glory", un filme despre si anti-razboi, care intr-adevar se concentreaza pe starile psihologice si emotionale ale personajelor si nu pe luptele in sine (nu ca secventa inaintarii si retragerii nu ar fi breathtaking). In special scenele de dupa judecata si inainte de executie sunt de o intensitate apasatoare si - evident - se remarca finalul cu duios cantec nemtesc care schimba starea de spirit a tuturor soldatilor... Brilliant piece of filmmaking!

Aici ne intelegem,daca iei filmul separat de carte,e film bun.Intrebarea e de ce si-a masacrat Nabokov cartea,iar domnul Kubrick daca nu a avut intentia de a face o adaptare,de ce nu a facut alt film?Asa ai doua obiecte distincte cu acelasi nume,acelasi subiect.E clar ca filmul nu aduce nimic in plus cartii,si atunci scopul lui este???
Fa o comparatie cu Barry Lindon!


Strict personala.


Marii Cineasti...doar un carnagiu :lol: ,l-ar putea face sa para Lacul Lebedelor si tot aia ar fi.
Aici am sa dau exemplu Guernica lui Picasso si multimea de carti care a fost scrisa pe tema moralitatii ei.Ce mesaj mai transmite o astfel de opera atat timp cat ea e apreciata estetic.Ce valori spirituale mai poti scoate din cadavre?

Numai un moment... Cate ecranizari chiar aduc ceva nou fata de cartile din care sunt inspirate? Iar "Lolita", din punct de vedere cinematografic, e exceptional, si am enumerat actorii, muzica, elipsele, unitatea structurii... Nu poti trece peste chestiile astea asa de usor.

Un film nu trebuie niciodata judecat in comparatie cu cartea din care isi trage seva si voi sustine aceasta afirmatie tot timpul. Mai mult de atat, Kubrick a realizat o varianta a povestii lui Nabokov (fortat un pic de cenzura), nu a maltratat romanul acestuia... Iar in plus fata de carte... pai Quilty este tot timpul prezent in film, apare din cand in cand, in momentele in care povestea isi schimba cursul, in timp ce in carte era mai mult absent, prezenta lui era doar notata sau sugerata. Imi pare rau, aici nu iti dau dreptate.


P.S.: Oricum, decat "experienta Lyne"...

Discutia voasträ atinge aspecte esentiale ale tuturor "ecranizärilor" - si ale altor filme cu surse de inspiratie concrete: biografii, istorice, etc. Oricum, rezumându-ne la ecranizäri, voi reaminti cä aici se impune o anumitä zonä de echilibru: nu trebuie sä fii totalmente fidel unei cärti (evident, asemenea filme sunt sterile) - si nici nu poti, în fond (literatura e una, cinematograful alta) - dar nici nu se cade sä devii atât de "personal", încât s-ajungä lumea sä te-ntrebe: "päi atunci, de ce n-ai fäcut ALT film?" (Hemingway, întrebat cu un prilej la ce mai lucra, a räspuns: "Päi, la un roman pe care mi l-a inspirat un film fäcut dupä o carte a mea.") Cred cä douä bune exemplificäri ale acestor extreme (incluse în "zona de echilibru") ar fi:
- Zeffirelli, "Iisus din Nazareth". O ecranizare fidelä a Evangheliilor, doar cu câteva mici contributii pe ici, pe colo (Zerah, Iuda), ca sä nu fie doar o cärtulie cu poze, ci un FILM (nu mare, dar bun, totusi).
- Tarkovski, "Stalker". S-a îndepärtat de romanul fratilor Strugatki, spre a deveni ACEL Tarkovski mereu unic, pânä la limita extremä admisibilä.
Dar sä revenim la Kubrick. Cu exceptia "Odiseei" (romanul a fost scris în paralel cu realizarea filmului, deci ecuatia se schimbä), cred cä toate ecranizärile lui se înscriu perfect în partea a doua (cea "creatoare") a "zonei de echilibru".
Un caz interesant de discutat, dar pe care simt nevoia sä-l amân putin, este "Paths of Glory". Deocamdatä, pentru cä n-a fost mentionat aici decât în treacät, cred cä a sosit momentul sä ne aplecäm putin asupra uneia dintre cele mai incitante ecranizäri ale lui. Nu mai este Stephen King - e Kubrick. Dar un Kubrick care does justice si siesi, si lui King:
"The Shining".
Gentlemen... purcedeti.

P.S. Asta nu înseamnä, Doamne fereste, cä am pus punct dezbaterii despre "Lolita" si celelalte.

Well, nu am citit "The Shining", dar am vazut odioasa miniserie regizata de King insusi, deci imi pot face o idee... Nu cred ca daca citesc cartea imi voi schimba parerea despre film, acesta este oricum o capodopera. Kubrick se dezlantuie, creeaza ceva mai teribil decat tot ce a facut pana atunci, aducandu-l in prim-plan pe Jack Nicholson intr-un tur de forta si overacting, indiscutabil unul dintre cele mai bune roluri ale sale. Trecerea de la blandete la brutalitate, zambetul devenit ranjet macabru (exploatat apoi la maxim in "Batman"), exagerarile de expresie si limbaj, modul in care cuvintele sunt pronuntate (v. la sfarsit cand urla "Danny!" :shock:)... as putea sa enumar la infinit...

Daca ar fi sa fac un clasament neoficial al celor mai buni actori intr-un film de Kubrick, Jack Nicholson ar fi pe primul loc (ex-aequo cu Malcolm McDowell, evident :D).


P.S.: Tipii astia doi, Stephen King si Stanley Kubrick, au aceleasi initiale... That's f*ckin' weird...

Despre "Shining" as avea atât de multe de spus, încât trebuie s-o iau cu binisorul. Încep cu partea anecdoticä, si pe urmä, desigur, voi mai reveni - ca sä nu fac iar mesaje lungi.

Parcä as zice cä, pentru mine, "2001", "Dr. Strangelove" si "A Clockwork Orange", formeazä triunghiul kubrickian care mä bulverseazä cel mai tare. (Sigur, sunt departe de a fi singurul care simte astfel.) Dar "The Shining", cred, mi-e cel mai drag Kubrick, din motive personale.
În 1987, galopam pe cai mari prin fandomul SF (prilej care m-a apropiat si de Nea Dumi de la "Preoteasa", Dumnezeu sä-l odihneascä), si începeam sä descopär literatura horror, sub obläduirea lui Läzärescu (da, chiar ACEL Cristian Läzärescu de care vä leagä oarece amintiri bizare pe-aici). Era perioada samizdaturilor si a cärtilor trase la xerox, si mi-a vândut, pe 150 lei (o sumä, la vremea aia!), copia xerox dupä "Shining", legatä în scoarte de pânzä (a urmat "The Talisman", în aceleasi conditii, cu 250 lei!).
Nu trece mult, si väd în programul Bibliotecii Americane cä pe data de 3 ale lunii iunie vine "Shining". Mä reped la raft, înhat cartea si m-arunc pe ea. (În aceeasi dupä-amiazä, mä si înfätosez la coadä la belete; evident, primul la rând, Läzärescu, întâmpinându-mä cu un rânjet diabolico-sprintar.) Am cetit cartea pe neräsuflate, în cele douä zile disponibile, terminând-o pe stradä, de-a mersulea, în drum spre film. Asa cä o aveam încä incandescentä-n cap când l-am väzut.

Ca atare, în primul moment, filmul lui Kubrick mi-a produs o dezamägire - strict subiectivä. Treptat, însä, impresiile au început sä se decanteze. Am mai recitit cartea, am reväzut si filmul, si am ajuns sä înteleg cu cât e mai bogatä, mai profundä si mai incisivä viziunea propusä de Kubrick - bref, ca rapel si la ce spuneam în mesajul anterior, în ce fel se înscrie filmul lui în categoria acelor ecranizäri cu adevärat CREATOARE.
Despre toate astea, în viitoarele mesaje, când mä voi înfige mai adânc în substanta filmului. Povestioara mea se încheie cu un epilog: cinci ani mai târziu, NEMIRA mi-a dat sä traduc "Carrie", "IT" si "The Talisman". Sunt printre traducerile cele mai apropiate sufletului meu - dar am rämas cu regretul cä "The Shining" fusese datä la tradus înainte de a deveni eu colaboratorul lor.

dupa mine, peter sellers, de departe. si pt lolita si pt dr S.
for f***'s sake, omu' joaca 3 roluri in al doilea (si in some extent si in primul). am amici, (ametiti ce-i drept) care nici nu si-au dat seama ca e acelasi actor in dr strangelove.