Fani CineMagia, alegeti-va favoritii!
 

Una dintre premierele editiei cu numarul 3 a Festivalului International de Film Transilvania, care se va desfasura la Cluj in perioada 28 mai-6 iunie, este formarea Juriului CineMagia. Astfel, anul acesta, cu exceptia Juriului Festivalului, va exista si un alt juriu alcatuit din trei membri, alesi dintre vizitatorii constanti ai site-ului www.cinemagia.ro – unul dintre partenerii TIFF. Acesti trei fani CineMagia, alesi dintre participantii pe forumul de discutii, vor acorda propriile premii.

Pentru a deveni unul dintre membrii Juriului CineMagia este necesar sa te comporti, sa gandesti, dar, mai presus de orice, sa scrii ca un profesionist in materie de cinema pe forumul CineMagia.

Cei interesati trebuie sa-si imagineze ca fac parte dintr-un juriu a carui sarcina este sa aleaga cele mai bune filme care au fost prezentate in Romania de la inceputul anului 2004. Opiniile lor, care trebuie sa fie foarte bine argumentate, vor fi citite si «virusate» pe parcurs de un juriu format din trei critici de film�*- Alex. Leo Serban, Andrei Gorzo si Mihai Chirilov - care la final va alege cei trei membri ai Juriului Cinemagia.
Asadar, mergi la cinema, alege-ti favoritul si convinge-i ca este cel mai bun film al anului 2004 de pana acum.

Membrii Juriului CineMagia vor beneficia de cazare gratuita si mic dejun, intrare asigurata la toate filmele si la evenimente; si evident transport asigurat.


Bafta multa!

Filmele trebuie sa fie romanesti? Sau orice vedem al cinematograf?

Orice de la cinema de anul acesta.
Lista premierelor o gasiti la Box-office - Premiere Romania 2004: http://www.cinemagia.ro/boxoffice_premiere.php

Sorry,nu m-am putut abtine: :D Aaaaa,pai stiaaam de chestia asta demult.... :lol: :lol: :lol: .... (*) ...ok...

Deeeci, trebuie sa scriem un articol/cronica la un film pe care l-am vazut in acest an si sa facem...(ceva)...cu el/ea? Pana cand?

Deci... repet si eu intrebarea... trebuie sa scriem despre cateva filme de la inceputul lui 2004 pe forum sau... cum?

Exact cronici la filmele din acest an, le puneti aici pe forum.

Nu ar fi de recomandat sa nu apara initial pe site, decat intr-un oarecare sfarsit, dupa ce s-a decis cine, ce, cum? Ca sa evitam sursele de inspiratie.
Si cat de lung poate/trebuie sa fie?

in loc sa postati (dintre cei constanti), va tot invartiti in jurul cozii...
mai bine mergeti la cinema, vizionati filmele, ganditi si apoi, dati-va cu parerea!!! cel care ii vor alege pe cei trei isi vor da seama care este original, care un punct de vedere pertinent...tralalaaa

va astept la cluj... :wink:

Desperado 2: Once Upon a Time in Mexico

FADE IN:
Doi prieteni - Robert Rodriguez si Quentin Tarantino - stau la o masa si se impusca cu bere, whiskey si tequila. Vorbesc despre ultimul film al lui Rodriguez cind, lovit de inspiratie, Tarantino zice: "Filmul asta este pentru tine ceea ce a fost 'Once Upon a Time in America' pentru Sergio Leone." Lui Rodriguez ii place ideea, iar filmul devine 'Once Upon a Time in Mexico'.

Nu stiu daca Tarantino avea dreptate. 'Once Upon...' al lui Leone a insemnat un alt fel de mincare in bucataria inventatorului spaghetti-western-urilor. La Rodriguez, insa, 'Once Upon...' pare o refinisare a temei el mariachi-ului ratacitor si justitiar. Guy Ritchie, Tarantino, dar mai ales Rodriguez sint genul de regizori ale caror filme de debut contin in nuce toate ingrediintele productiilor de mai tirziu. Din punctul asta de vedere, 'Once Upon...' ar fi trebuit numit 'Desperado: Reloaded'.

Zic 'Reloaded' nu ca sa fac aluzie la 'The Matrix', ci pentru ca 'Desperado 2' trebuie sa incarce mai des pistolul decit o facea Banderas in 'Desperado'. In plus, arsenalul se diversifica: apar personaje noi care complica plotul (si complotul, ca in cazul presedintelui mexican sau al sefului cartelului Barillo), iar eroinele dau acum si cu cutitul, nu numai cu trancanul. Barbat sint, si testosteron am in mine, asa ca nu pot sa nu ma excit cind Banderas sau agentul CIA Sands (Johny Depp) trag foc dupa foc in adversari. Luptele sint spectaculoase (. acrobatiile din biserica), iar coregrafia e impecabila. Baletul nu cade in parodie (v. Kill Bill), insa nici nu se ia prea in serios.

Sa vezi 'Desperado 2' e ca si cum ai lua un curs concentrat (nu, nu de autoaparare) de Istoria Violentei in Film: vezi cu bucurie cit au evoluat oamenii din perioada cind Bogart ii impusca cu pistolul pe adversari de parca ii injunghia (The Maltese Falcon). Rodriguez nu e John Woo, si bine ca nu e. Astfel, intre doua impuscaturi, la filmul asta mai ai parte si de altceva, fie ca e vorba de umor (gluma cu 'Mexi-ca/ Mexi-can't sau de agentul CIA sub acoperire care poarta un tricou cu CIA), de filozofii privind balanta binelui si a raului, sau de duiosii pentru barbati (Johnny Depp, cu ochii scosi, alaturi de un copil care ii calauzeste glontul).

Doua lucruri mai notez, si inchei: Rodriguez a facut filmul pe digitala, si, doi, bine a facut ca a scos-o pe Hayek-cea-urita din carti.
FADE OUT.

Right! Eu pot sa argumentez cat vreau cas "Lord of the Rings" a fost cel mai tare, ca Alex Leo Serban tot NU o sa spuna! Asha ca...ramanem la faza...n-am timp!

Uhmm..[b]Bafta participantzilor![b]

Era vorba de cronica la film. Poti incerca sa scrii o cronica pertinenta la el. Aici se decide calitatea cronicii si pertinenta ei. Nu cui i-a placut ce. Conteaza cum scrii si cum iti argumentezi parerile. Atata tot.

Chiar as vrea sa stiu pana cand trebuie scrise. Fiindca tare as vrea sa revad eventualii mei candidati la cronica si sa stiu in ce masura mai am timp sa astept.

Shtiu despre ce ar trebui sa scriu...Dar...n-am timp...

e vorba de un singur foc? pai in cazul asta cel mai mult mi-a placut '21 grams', da' mi-am dat deja cu parerea despre el. credeam ca cine scrie mai multe.

Totusi ar fi frumos daca ati pune un anunt complet si clar,pana cand se pot scrie cronicile,cate cronici,lungime.
Oricum,nu prea iti faci o impresie dupa o singura cronica si vad ca lumea nu se inghesuie asa ca volumul de munca pt examinatori n-o sa fie prea mare.

Demona,scrie totusi.ALS are o critica destul de pertinenta la LOTR,iar Gorzo e chiar entuziasmat de LOTR asa ca...

Ambra,daca ai cronica in format electronic da un copy/paste si posteaz-o la Iconoclast.
Eu am sa-mi scot snobismul de sub perna si am sa scriu o cronica la Kill Bill,ca tot e Gorzo examinator.

Cu siguranta voi scrie si eu o cronica, dar astept anumite raspunsuri.

Poate incerc si eu sa scriu ceva... n-am nimic de pierdut... :oops:

Intre timp, ce-a scris Ambra Blu mi-a placut 8)

Aia de la 21 grams' tre' sa apara in alta parte, mai vedem. Chiar te astept la 'Kill Bill', pentru ca si me mi-a palcut. Bine, eu nu scriu nimic despre el pina cind nu apare partea a doua.

Pt. daniel & staff: ar fi bine sa mutati/ stergeti discutiile astea ale noastre si aici sa ramien cronciile propriu-zise.

Apropos, pt. ca tot plec imediat la film, Peter Pan poate fi un subiect de discutie?

demona, te asigur ca daca scrii o cronica buna-buna la lotr, eu cu mina mea te selectez :P n-am chestii de tipul: ah, daca asteia i-a placut, o rad! unde mai pui ca exista riscul sa-mi placa mai mult decit filmul! (ca mai scurta e musai sa fie :wink: ) ce te faci atunci? :o

ESTI NEBUNA?!?!?!?!?!?!?!?!?! :o I-ai citit mesajul?SI ACUM NU-MI ZICE CA NU STII SA SCRII SAU ALTELE,PENTRU CA EU CU ZACK SI EDDIE AM CITIT TOT CE AI SCRIS PANA ACUM(si suntem printre putinii privilegiati ca am pus mana pe ce a ars maicata)SI,DAMN IT,YOU'RE GOOD!!!!!!!!!!!!ASA CA PUNE-TE SI SCRIE SI LASA OMUL SA TE ALEAGA!

Exact acelasi lucru il spun si eu. Scrii bine. Ar fi pacat sa nu incerci. Suntem cu tine!
Deci, fa-ne mandri!

Punetzi prea multa incredere, in ceva ce nu exista...Sa fim serioshi...Anne Claire exagerezi. Oricum a facut bine ca le-a ars...

Alex...thx thou...

E absolut adorabil cum nu primesc raspunsuri la intrebari. Probabil trebuie sa se termina chestia asta, ca sa aflu ce pot si trebuie sa fac. Si ma simt penibil sa tot insist asa si sa devin iritant.

Da. E ok?

Mersi pentru raspuns.

Peter Pan
 

Fantasticul si fabulosul povestilor despre copii mi se pare extrem de dificil de transpus pe "marile ecrane". Problemele pot fi felurite, de la cea a efectelor speciale, care pot fi o arma cu doua taisuri, la actori, care sunt in mod evident inca la o varsta frageda si fara un bagaj de cunostinte in spate. Depinde de fiecare regizor cum evalueaza capacitatile tinerilor si ce conotatie confera sarcinilor acestora de-a lungul unui film. Principiul spune ca filmele "fantastice" pentru copii se bazeaza pe diferite carti de succes in randul acestora, iar Peter Pan nu este o exceptie.
Si nici nu este o premiera. Povestea "copilului etern" a constituit sursa de inspiratie pentru mai multe filme si desene animate, fiecare cu un grad diferit de succes la public si critici. Probabil, cea mai cunoscuta ecranizare (modernizata) a filmului este creatia lui Spielberg, "Hook", despre care se poate discuta multisor, dar care se dovedeste a fi inferioara din mai multe puncte de vedere acestui nou "Peter Pan".
Intamplarile atat de familiare sunt redate prin ochii adolescentei infloritoare, care se concretizeaza in personajele principale. Ca sa fie insa clar, sa vorbesti despre conotatii erotice in film mi se pare aberant: totul este fermecator de inocent. Wendy, Peter, Hook si trupa dimprejurul lor se confrunta din nou intre ei, dar de aceasta data totul pare mai dulce
si magic din punct de vedere vizual. In mod inevitabil, gandurile noastre vor zabovi asupra efectelor speciale, care, desi am avut oarecare retineri la inceput, au insufeltit de-a dreptul tot filmul. Initial m-am gandit ca totul ar fi "prea" rupt de realitate, numai ca, la un moment dat, am avut o mica revelatie, anume ca...intr-adevar asa este si trebuie sa fie. In rest,
insa, magia imaginilor te va transpune de la un moment la altul, dintr-o stare letargica in una euforica. Este ca si o orchestratie perfecta.
Subiectul filmului in sine prezinta o tema complexa, anume cea a maturizarii. Este impresionant cat de bine si convingator ilustreaza aceasta intreaga povestioara Jeremy Sumpter (Peter Pan) si Rachel Hurd-Wood (Wendy), care dovedesc a fi un cuplu invingator. Amandoi sunt absolut adorabili si cu greu se poate rezista sarmului pe care il implica fiecare cadru in care se zaresc acestia. Jason Isaacs are ocazia sa fie pe de-o parte un bancar timid, iar pe de alta parte un pirat necrutator si viclean, anume inegalabilul capitan Hook. Nu se poate sa nu ii simpatizezi pe Peter si Wendy, precum nu se poate sa nu iti fie mila de "firosoul" capitan si asta in primul rand datorita actorilor. In cazul lui Hook, tindem sa fim influentati si de faptul ca Isaacs are un dublu rol, iar cele doua personaje pot sa se suprapuna din diverse puncte de vedere in mintile "sucite" ale spectatorilor. Interesanta tactica adoptata astfel de regizorul P.J. Hogan, si de succes: a creat un film captivant, inteligent si amuzant. Singurul defect care se poate resimti, este lipsa unei muzici care sa ajuta la acomodarea cu atmosfera filmului. Oricum, dupa ce va lasati prinsi in mrejele acestuia, scaparea nu o constituie decat sfarsitul filmului.
Concluzia la care putem ajunge dupa ce ne dezhidratam creierele, este ca vrand, nevrand pana la urma tot trebuie sa ne maturizam, fie in mod "natural", fie constransi de cele din jurul nostru, dar important va fi intotdeuna sa nu uitam copilaria, sa nu-l uitam pe Peter Pan.

Si noi trebuie sa votam cronica care ne-a placut cel mai mult?

Dragi membri ai juriului, nu care cumva sa-l alegeti pe Ambra Blu, ca el, daca e contrazis, se enerveaza si scoate - ma scuzati - p*** afara si va strica evenimentu'. Nu e topic pe forumul acesta unde Ambra sa nu-si fi bagat - ma scuzati din nou - p***.
Acum sa vorbim si despre lucruri mai serioase. Un criteriu important pentru selectie ar fi si evolutia de pana acum a userilor de pe acest forum:comentarii, replici, observatii... ALS are probabil o parere, iar pe ceilalti doi nu i-am vazut in jungla aceasta. Tot cronica, s-ar parea, e solutia. Mie insa imi repugna ideea de examen.

Asta e o sabie cu doua taisuri...si multi s-ar taia,unii pe nedrept.In fond,asta e.
Dar chiar,nu ar fi foarte bine-venit un oareshce termen-limita...?Si un topic alaturat-momentan inchis-kare,dupa ce acest termen-limita va veni,sa fie un loc in care treimea cricilor sa-si dea cu parerea,in general si particular?

Mai are sens sa se evidentieze iara si din nou ca exista anumite lipsuri?

Noi cugetari din ciclu' Anbra Blu vrea la Cj pe banii lui Cinemagia
Anbra Blu proudly presents the best of two thousand and four
There you go:
Daca dupa vizionarea lui 'Memento' te doare capul, dupa ce vezi '21 Grams' e imposibil sa nu te doara sufletul. Cine pierde '21 de Grame' se poate lauda ca este light-hearted, dar nu se poate lauda ca a fost martor, ca noi, cei care l-am vazut, ai unor crucificari si resurectii sufletesti, asezonate cu transplanturi de inima, scene de sex ca intre animale ranite si o violenta nu la fel de glamor, dar mai intensa ca desenele animate cu sabii din 'Kill Bill'. (Apropo de 'Kill Bill', am citit intr-o cronica
a unui autor roman ca Tarantino ar fi folosit manga in film. O corectie trebuie aplicata, iar cronicarul trebuie batut cu sabia la fund: ce apare in 'Kill Bill' sint anime-uri si nu manga. )Un film excelent, ca un scrabble ale carui litere, odata adunate, nu scriu decit despre oameni amputati sufleteste.

Alejandro González Iñárritu este un cartograf de un tip aparte - el nu face o topografie a spatiului, ci a timpului. Regizorul mexican nu este la prima incercare de a spune o poveste intr-o cronologie altfel decit cea fireasca, el explorind deja (alaturi de acelasi scenarist Guillermo Ariaga), cu 'Amores Perros', locuri in timp. Cind spun ca Inarritu este un
cartograf, ma refer tocmai la faptul ca, amestecind intimplarile din trecut cu cele din viitor, el nu vrea sa creeze haos ca Lynch-sarlatanul,( care da cu pietre in cursul timpului tulburindu-l dupa bunul plac) ci, dimpotriva, sa adune laolalta elementele risipite. Tehnica sectionarii time-frame-ului, a
imprastierii bucatilor si,ulterior, a recuperarii lor nu e moft, ci ilustrarea fireasca a unei stari de fapt: nu poti sa stringi cioburile pina ce farfuriile
n-au fost sparte si tragediile consumate.

Efortul lui Inarritu (si al privitorului deopotriva) recuperator de timp aminteste de cautarile protagonistilor din 'Memento' sau din 'Moartea si busola' a lui Borges. Numai ca, daca ultimii cauta indicii, litere si nume secrete, aici cauti imagini si lucruri dragi care s-au pierdut. De altfel, profilul filmului se reconstituie tocmai din aceasta cautare inceata si uneori chinuitoare. Filmul evolueaza lent, prin acumulare de detalii, lentoare contrabalansata de dinamismul hand held-urilor si, cel
putin la inceput, de cut-urile rapide. Cu toate astea, filmul e mai lucrat si parca are mai multe trackinguri subtile si planuri fixe, ca sa poata fi comparat cu guerrila-style-ul din 'Amores Perros'. Ca o paranteza:
daca, citind pina aici, aveti impresia ca filmul e ceva marca Tarkovski, trebuie sa va spun ca, din fericire, '21 Gams' are mult prea multi nervi si
adrenalina pentru a putea suporta comparatia.

Odata ce regizorul a reusit sa duca la bun sfirsit aceasta vinatoare de fantome, de spatii goale si timpuri moarte, ni le restituie in intregime.
Teritoriul trasat de el, situat sub cronologia nefirescului, are, totusi, geografia normalului si a familiarului. Inarritu ne-a desenat, cum ar zice
titlul unui film, o harta a sufletului omenesc. De fapt, '21 Grams' poate fi foarte usor un film despre cum ar arata viata unui om daca l-ai lipsi de suflet. Fara un traseu marcat sufleteste, individul ar fi la
fel de dezorientat ca un zombi.

Sotia lui Paul vrea sa fie inseminata artificial de sotul ei muribund. Paul (Sean Penn) poarta in piept inima sotului Christinei (Naomi Watts), iar Jack
(Benicio Del Toro), iesind din inchisoare, fuge de familia lui adevarata pentru a-si regla socotelile cu cealalta familie - a Tatalui si a Fiului. Sean Penn nu stiu cit de bine joaca, nu ma pricep, mi s-a parut prea decolorat si fara textura in comparatie cu sfircurile galvanizate ale lui Naomi si postura de batut-de-Dumnezeu a lui Benicio del Toro. Desi nu se trag decit citeva focuri de arma tot filmul, mi se pare totusi ca Inarritu a facut un film violent. Nu-ti prepara doze de sentimentalism familist si razboaie
domestice, dar iti sparge venele cu o supradoza de sentiment, la vreo 21 de g.

Mda, e clar, my vote goes to: Ambra Blu

You can kiss this trip goodbye. :lol: :lol: :lol:


P.S.Poate ar fi fost mai bine daca thread-ul asta era lasat pt intrebari si discutii si fiecare din userii care participa la "intrecere" sa-si faca un thread separat unde sa-si puna cronicile.

le-am propus si eu baietilor de la cinemagia sa mute in alta parte comentariile de pe margine si sa lase aici doar comentariile propriu -zise (mine& Polifanatic's). ziceai ca bagi ceva la 'kill bill'. unde e?

iar ei au mutat in alta parte comentariile propriu-zise si le-au lasat aici pe cele de 'margine'. (*) Deocamdata vad k lumea nu se foarte inghesuie.o sa mearga PoliFanatic si Ambra Blu(pe 2 locuri :lol: ) pana la urma...

Sper sincer sa mai scrie cineva. Ce mama pestelui, ca se poate si mai bine! :wink:

Pai chiar ma gandeam...deocamdata caut un film demn de opinia mea... :D :D :D

:lol: Good luck raptor! 8) Go rapty go!

Haideti sa lamurim unele lucruri:

1. Acesta nu este un examen!!!!
2. Nu trebuie cronici ca la carte! NU EXISTA CRONICI CA LA CARTE!!!!
3. Lasati-va imaginatia sa-si spuna cuvantul, aratati ca iubiti filmul si aveti ceva de spus despre filmele preferate.
4. Puteti scrie cate chestii vreti despre cate filme vreti! Inca o data: nu trebuie neaparat cronici, ci pur si simplu ganduri, opinii bine argumentate! Nu va cere NIMENI sa scrieti cronici!
5. Daca chiar iubiti filmul, probabil ca ar trebui sa fiti constienti de importanta chestii asteia: veti vedea TOATE filmele de la TIFF GRATIS, plus toate celelate care vi se ofera pe langa!
6. TERMENUL LIMITA este SFARSITUL LUNII APRILIE!

Haide-ti sa-i dam drumul cum trebuie! Puneti-va pe scris! Toti forumistii! Sa vedem ce iese!

He-he-he ce fain ar fi?Sa ma cazez la cluj pe gratis? :D :D :D

Sunt fruoase filmele...dar mie mi-ar place mai mult o intalnire cu Julianne Moore... 8) ca am auzit ishte zvonuri cum ca ar veni-emanuel,nu stii,e ceva oficial?

Caut si eu pe cineva care sa-mi cumpere bilet in seara in care se proiecteaza Kill Bill.
PM please.


ps : am gresit topicul?

:D Cind se pun in vinzare il cumpar si-ti dau de veste.

n1
 

mi'a fost greu sa decid un number 1 printre filmele care si'au avut premiera anul acesta, genurile fiind atat de diverse: cum sa compari un film de animatie, "Inima de urs", cu un ghiveci romanesc, "Raport despre starea natiunii", sau o comedie de tipul "Scooby-Doo 2" cu ultimul Lars von Trier, "Dogville"? Topul meu, avand in vedere ca filmele dintre care trebuie sa alegem nu au multe caracteristici comune pentru a putea fi comparate, este un top subiectiv. Pe primul loc mi'a fost greu sa decid intre "Kill Bill" Vol.1 si Dogville, dar in cele din urma l'am ales pe ultimul, si iata argumentele mele:
S-a spus despre Dogville ca ar fi furat teatrului modalitatile sale de expresie, ca avand un decor schematic, desenat, ar fi mai putin "cinematografic", mai mult "teatral". Mi se pare o premisa cu totul falsa. Din contra, filmand intr'un studio fara decoruri, Lars von Trier da o lectie de cinematografie: un regizor se scoate mult folosind locatii impresionante, peisajul ia ochii si atentia acordata personajelor se diminueaza (vezi Cold Mountain). Un film de 177 de minute, intr'un spatiu inchis - un studio fara decoruri, care castiga spectatorii si-i tine intr'o stare de tensiune pana in ultimul moment este, din punctul meu de vedere, opera unui geniu. Nu are nimic teatral pentru ca principalul atuu, decupajul, este o procedura prin excelenta cinematografica, iar un decupaj facut in aceste conditii, intr'un spatiu limitat, necesita o atentie si o inventivitate dubla din partea regizorului. Desi filmarea cu staddycam, cadre miscate, din mana, transuri rapide de apropiere de personaj, sarituri in cadru, dau o senzatie de improvizatie, privind atent filmul e evident ca a existat in prealabil un decupaj foarte riguros, foarte bine gandit, pentru a obtine efectul dorit. (Spectatorul ajunge sa simta pe propria lui piele trairile personajului principal). O alta problema int'un film fara decoruri este aceea ca o mai mare parte din povara sustinerii filmului o are jocul actorilor. Nimic nu mai distrage spectatorul. Desi in "Dogville confession" actorii erau ingroziti de regizor, in timp ce acesta la randul lui avea texte de genul "Asculta sunetul asta care mi'e atat de drag, sunetul actorilor care pleaca!", impreuna au functionat remarcabil. Si nu'i vorba numai de numele mari din distributie, ci de munca regizorului cu actorul, de faptul ca von Trier a stiut sa scoata de la fiecare exact ce'si dorea, si in fine de faptul - sau mai bine zis, drept dovada faptul - ca Nicole Kidman in Dogville nu e Nicole Kidman, ci e Grace, creatia lui Lars von Trier.

Un alt argument, care justifica admiratia mea pentru Lars von Trier, este faptul ca dupa ce a lansat un nou curent cinematografic, Dogma 95, pe care cineastii din intreaga lume s'au grabit sa'l urmeze intr'un fel sau altul, si dupa cateva filme care respecta Juramantul de castitate, Lars von Trier s'a grabit el insusi sa'si incalce propriile reguli, dandu'si probabil seama ca avangarda, printr'un sistem de reguli prea stricte, risca sa devina la randul ei dogmatica. "Dancer in the dark", si cu atat mai mult "Dogville", se indeparteaza de acest Juramant de castitate. (de ex. "Filmarea trebuie sa se faca in decorul natural" sau "Crime, arme nu trebuie sa apara" - ambele regului sunt incarcalcate in ultimele doua film). Deasemenea, nu cred nici in afirmatia lui von Trier a "Nu mai sunt artist", prin atitudinea sa in general dovedind exact reversul. In fine, argumentele fiind subiective, pot spune ca il apreciez foarte mult pe von trier si pentru ca, ajungand un artist recunoscut, pur si simplu face numai ce vrea, face filme numai cum vrea, fara sa tina cont de producatori, de cerintele pietii sau de alte criterii carora regizorii mai putin curajosi (mai putini norocosi?) li se subordoneaza.

Despre Kill Bill, urmand in clasamentul subiectiv al preferintelor mele imediat dupa Dogville, nu pot scrie atat de multe, din simplu motiv ca il consider genul de film pe care fie il iubesti, fie nu'l poti suporta. Pe langa prestatia Umei Thurman, alte argumente pentru acest film sunt referintele culturale/vizuale, violenta si sangele ca spectacol, inserturile de animatie (care m'au dat gata, fiind de o cu totul alta natura decat inserturile animate din Natural Born killers sau din recentul Spun - in aceste 2 cazuri ele sunt percepute ca o proiectie a personajelor, pe cand in Kill Bill sunt doar o varianta narativa pe langa cea filmata), in fine montajul si imaginea impecabila, umorul sec tipic Tarantino (si adoptat de atatia dupa pulp fiction).

In fine, simt nevoia in clasament si de a prezenta un film prost, sau mai bine zis o mare dezamagire. Plecand de la premisa de a arata adevarul biblic fara edulcorari, suferinta fizica, carnala a unei persoane sfinte, filmul ar fi putut fi un succes, daca aceata violenta ar fi avut un puternic contrapunct in existenta spirituala. Dar "Patimile lui Christos" de Mel Gibson nu e decat o continua serie de torturi suferite de un om pe care e greu sa'l consideri sfant. adevarul biblic nu e respectat decat in ceea ce priveste flagelarile si suferinta fizica, desi dupa ce vezi 2 ore de violenta continua e greu de crezut ca un om, fie el si fiul lui Dumnezeu, ar fi rezistat pana la capat, si personal ma indoiesc ca un om care oricum urma sa fie rastignit a fost si torturat in asa hal inainte de asta.
Actorul din rolul principal o fi el expresiv cand e biciuit, dar in flashbackuri, cand are cate'o replica, pare mai de graba latino lover decat Mantuitorul. Maia Morgenster presteaza o figuratie de exceptie, pentru ca rol nu prea are, si de altfel de toate pesonajele doar se face nota ca exista, dar relatii intre ele nu se construiesc. finalul : unghiul subiectiv cu piatra care se da la o parte, giulgiul, m'au surprins pozitiv. dar si aici Mel Gibson a dat'o in bara, cand apare, complet refacut, exact ca inainte de a fi torturat si ucis, Iisus (?), zambitor si cu mana sfredelita de o gaura, care iese din mormant de zici ca'i terminatorul, plecat sa se razbune pe cei care i'au facut asta...
Ma mira ca, dupa ce trebuie ca Mel Gibson sa fi vazut filmul compatriotului sau, "Ultima tentatie a lui Christ", de Scorsese, sa fi facut un film despre Christos atat de schematic si superficial.


In fine, in clasamentul meu o sa trec si la premierele romanesti, si pe primul loc (nu pentru ca mi'ar placea din toate punctele de vedere, si in mare masura pentru ca alte variante sunt Raport despre starea natiunii, un film fara cap si coada, sau Maria, telenovela cu prostituata care scrie versuri, sau Examen, un ALT film despre regimul comunist, de parca nu s'ar fi facut destule...) revenind, filmul romanesc din topul meu pentru anul acesta este Niki Ardelean, colonel in rezerva. Un prim argument ar fi ca, desi probabil nu e genul de film care sa placa publicului larg (ceea ce pana la urma, e o calitate necesara filmelor contemporane, si un film ca Filantropica sau Marfa si Banii pot avea, prin subiectul ales, un public mult mai larg), Niki Ardelean este in schimb un film foarte bine facut, foarte bine construit din punct de vedere regizoral. Grija pentru detalii, amanuntele vietii cotidiene, aparent banale, fac rabufnirea de violenta din final nu numai necesara dar si fireasca, in sensul in care Pintilie nu sparge filmul printr'un final neasteptat dar nejustificat, ci din contra tot filmul este ascendent, acumuland informatii pentru rabufnirea finala.

mi'ar placea f mult sa fac parte din juriul cinemagia, adica oricum probabil ca o sa vin la Tiff pe toata durata festivalului, ar sa faci si parte din juriu e mult mai fun.

cand se comunica rezultatele concursului?

Sacul si peticul, turcul si pistolul, tusea si junghiul,......razna si graba.

curiozitate!
 

inca mai putem adauga aprecieri in cadrul competitiei? adica termenul "sfarsitul lunii aprilie" a fost modificat?

vreau sa imi votez favoritii!!!

se poate? cand incepe the ballot action?

mersi