Turneul Forumistilor: varu ne propune El espiritu de la colmena
 

Film: El espiritu de la colmena

Propus de: varu

Perioada de votare: 1 iulie 2012 - 8 iulie 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

Mersi, m-ai nimerit! :D Si chiar il aveam pe lista de foarte mult timp. Probabil o sa-l vad chiar in urmatoarele ore si o sa revin.

Avem in filmul asta o imagine foarte frumoasa cu un drum serpuit. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu albine. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu un tren care vine in gara. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu o fetita. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu o casa parasita. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu niste usi plasate concentric. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu albine. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu un drum serpuit. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu o fetita. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu un tren care trece in viteza. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu o fetita. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu niste usi concentrice. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu albine.Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu niste usi plasate concentric. Apoi avem niste imagini foarte frumoase cu o fetita. Apoi avem niste imagini foarte frumoase. Apoi avem niste imagini foarte frumoase. Apoi avem niste imagini foarte frumoase. Apoi avem niste imagini foarte frumoase. Apoi avem niste imagini foarte frumoase.


N-am apucat sa vad finalul, dar sunt sigur ca avea niste imagini foarte frumoase.

Am ramas intr-un mic impas la terminarea filmului in sensul ca nu stiu exact ce am vazut sau ce n-am vazut sau poate ce trebuia sa vad. Probabil exista ceva ce am ratat, un inteles sau o experienta.

Daca e sa abordez filmul asta rational simt ca as face o greseala, nu cred ca are vreo anumita idee, pare a fi despre inocenta, dar mai ales despre sensibilitatea unui copil la ceea ce-l inconjoara, despre cat de usor poate amesteca realul cu fictiunea. Daca asta vrea sa transmita la un nivel cognitiv ma declar deloc impresionat. La nivel emotional m-a prins cu atat mai putin, n-am simtit mai nimic pentru niciun personaj, nici macar pentru Ana.

Mai exista vizualul, si cred ca mai toata lumea de pe aici stie cat de mult apreciez vizualul unui film, dar culmea e ca nici aici n-am fost cu adevarat impresionat. Da, fara doar si poate exista imagini frumoase in filmul asta, dar mi se pare ca ele nu functioneaza sincron cu restul filmului. Imaginile frumoase par doar imagini frumoase si atat, nu mi-au comunicat nimic, nu adauga nimic povestii, nici emotiilor. Un artist adevarat se foloseste de frumusetea unei imagini pentru a adauga sens, pentru a-si sustine ideea, pentru a-si sustine personajele si emotiile lor. Asa face Tarkovski de exemplu sau Angelopoulos, Wong Kar Wai, Malick etc. Oricum n-am ramas profund impresionat nici de imagini ca tablouri de sine statoare, desi sunt cateva cadre foarte valoroase.

As mai adauga ca unele scene mi s-au parut in plus, am simtit ca nu adaugau absolut nimic filmului. Unele dintre ele poate vroiau sa arate o anumita disfunctionalitate in familie si ma refer aici la scene cu mama sau tatal infatisati singuri facand lucruri aparent lipsite de vreo relevanta. Filmul pare sa vrea a prezenta o raceala intre membrii familiei, in special intre soti, de unde sa zicem ca ar deriva si unele probleme ale copiilor. Exista o oarecare ambiguitate intentionata a filmului. Asta poate functiona in dublu sens, in functie de spectator.

Presupun ca ar mai fi o metoda de a vedea filmul asta, anume ca un poem, dar un poem cinematografic presupune, pe langa vizualul superb incarcat de semnificatie (lucru care mi se pare absent aici), o incarcatura emotionanta puternica, iar eu n-am simtit asta de nicio natura.

Cu mare parere de rau, mai ales pentru ca eram pregatit sa-mi placa filmul asta, ii dau thumbs down, desi as vrea sa mai vad macar o propunere din partea lui varu.

Hmm... Sunt un pic nedumerit de reactiile negative de pana acum. E drept ca a trecut ceva timp de cand am vazut filmul, dar din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai bune filme spaniole pe care l-am vazut. Este unul dintre acele filme care abordeaza o situatie politica din perspectiva unui copil, care vede totul ca pe un basm, ca pe o fantezie. Din acest punct de vedere, este un premergator pentru "Cria cuervos", filmul lui Carlos Saura de 4 ani mai tarziu (cu Ana Torrent facand aproximativ acelasi rol), care nu imi place la fel de mult, dar si pentru "El laberinto del fauno".
Mi se pare semnficativ faptul ca granita dintre realitate si imaginar se sterge ca urmare a impactului puternic pe care il are asupra Anei imaginea lui Boris Karloff in "Frankenstein". Victor Erice apeleaza in mod repetat la referinte directe la anumite scene din film, trasand paralele interesante intre propria naratiune si povestea romanului gotic scris de Mary Shelley. Ana incepe sa se teama de un monstru si, in acelasi timp, sa curteze din ce in ce mai mult moartea. Filmul castiga o dimensiune prin reinventarea povestii lui Frankenstein din perspectiva unui personaj minor din filmul lui James Whale, dincolo de "simpla" problema politica, punctand cu cateva scene foarte reusite, precum prima intalnire cu dezertorul si fuga finala prin padure.

THUMBS UP

Adevarat, dar prin asta pierde oarecum contactul cu propriul univers. Isi neglijeaza restul personajelor care par oarecum in plus, sunt niste fire narative aproape deloc utilizate. Mama traieste o poveste amara de dragoste la distanta, tatal isi petrece timpul stand mai mult singur, Isabel e o persoana cu unele apucaturi malefice, dar firele lor nu trec mai departe de atat. Frankenstein, ca poveste de sine statatoare, are ceva de spus, dar in filmul asta pare doar un mecanism de perturbare si nimic mai mult.

M-am gandit ca s-ar putea sa fie si un unghi politic al filmului, asta prin prisma monologului tatalui in legatura cu albinele. Nu stiu daca era vorba de contextul politic al Spaniei (despre care nu stiu mai nimic din pacate), dar, daca la asta facea referire, legatura e una foarte ambigua. Poate faceti voi legaturile mai bine aici si ma scoateti din intuneric.

Parerea mea e ca filmul se doreste semnificativ din punct de vedere emotional, nu rational (inclunzand politicul), iar aici din pacate pur si simplu nu m-am potrivit.



Eu sincer nu vad nimic special in scenele astea. Poate, prin comparatie cu alte momente ale filmului, prezinta o oarecare claritate in inteles, dar tot nu le vad in vreun fel impresionante.

Nu sunt de acord. Cred ca e vorba de mai multe decat o simpla perturbare. Imaginea lui Frankenstein declanseaza seria de viziuni ale Anei si este principala sursa a "mitologiei" la care filmul face apel. De asemenea, de data aceasta important este monstrul, creatura, care suscita sentimenta contradictorii in imaginatia Anei.

E destul de simplu, actually. Filmul este facut in ultimii ani ai dictaturii militare a lui Franco. Erice si altii (Carlos Saura, de exemplu) erau ferm impotriva regimului acestuia si au reusit, in aceasta perioada, sa scoata cateva filme care sunt metaforic indreptate impotriva puterii. Titlul filmului se fata se refera la conformismul si obedienta spaniolilor in fata regimului.

Pai asta inseamna perturbarea.


Nu sunt sigur ca inteleg ce vrei sa spui.


Revin, asta inseamna elementul perturbator. Pe de alta parte iau "de data aceasta important este monstrul" in comparatie cu povestea clasica a lui Frankenstein. Acolo prezenta si actiunile lui Frankenstein erau cele care faceau declaratiile, care dadeau sensul. Aici nu e deloc asa, dupa cum ziceam, el pare sa fie doar elementul perturbator, adica cel care stimuleaza fantezia Anei.


Bine, ca-i vorba de Franco mi-am dat si eu seama (macar atat), dar in ce mod il ataca pe Franco? Cum e filmul asta metaforic indreptat impotriva puterii? Nu poate fi doar titlul (alaturat monologului tatalui), trebuie sa existe legatura intre povestea Anei si contextul politic daca e sa luam in serios ideea de protest. Unele legaturi sunt sigur ca se pot gasi, imi trec si mie prin cap, dar mi se par foarte ambigue, foarte departe de ceea ce pare filmul la prima vedere si de asta nu cred ca filmul s-a vrut a fi unul cu tenta politica, iar daca s-a vrut aici esueaza cel mai tare probabil.

Cred ca nu are rost sa polemizam prea mult daca Frankenstein este sau nu un factor perturbator. Din punctul meu de vedere, lucrurile stau asa: filmul are mai multe fire narative si nu isi propune sa le dezvolte in egala masura pe toate. Unele sunt prezentate doar prin franturi, dar asta nu inseamna ca personajelor le lipseste complexitatea. Cred ca Erice se bazeaza foarte mult pe imaginatia spectatorului pentru a umple golurile si de a ofero propriile explicatii pentru actiunile personajelor. In ceea ce priveste povestea Anei (ceea care conteaza), filmul face referinte la Frankenstein constant pe parcursul sau, de la vizionarea filmului la intalnirea cu monstrul in final. In timp ce imaginatia Anei este stimulata de filmul vazut (si manipulata de Isabel), ea retraieste povestea monstrului lui Frankenstein si da acesteia un nou sens. Nu este vorba de povestea prometeica imaginata de Mary Shelley, ci mai degraba de reinterpretarea unui moment din filmului lui Whale in cheia inocentei si naivitatii inca pastrate (pe care Ana si Creatura o au in comun).

Nu stiu cat de corect ar fi sa intru in discutie de-a lungul saptamanii, cred ca cel mai bine ar fi sa las discutia sa curga, sa nu o influentez eu in vreun fel.

Dar cred ca filmuletele astea ajuta discutiei de pana acum. Evident, extrem de important, uitati-va la ele dupa ce ati vazut filmul, nu inainte:
http://www.youtube.com/watch?v=QgXOtOb6NzE (1/2)
http://www.youtube.com/watch?v=dJiG7Q0PdWY (2/2)

Film de 10

Sunt prea obosita sa si scriu ceva despre el acum, dar o sa revin cu o parere ceva mai detaliata (abia astept si sa citesc comentariile, ma abtin pana-mi scriu parerea).
Thumbs up pentru "El espiritu de la colmena" si multumesc, varu, pentru propunerea excelenta.

P.S.: Movies like this one remind me why I fell in love with cinema in the first place.

Ar fi de-a dreptul aberant sa nu intri in discutie daca timpul si dispozitia iti permit.

Am vazut filmuletele. Unele chestii mi s-au parut foarte pretentioase si extrem de distantate de realitatea filmului, dar in mare a fost o vizionare oarecum interesanta. Nu pot spune ca am aflat vreo informatie vitala, dar mi-a confirmat propriile idei, printre care unele de care nu eram sigur ca le-am interpretat bine. Mi-e deja clar ca daca am pierdut ceva la filmul asta n-a fost la nivel rational, ci la cel emotional. Nu s-a creat niciun fel de legatura. Poate alta data, cand voi mai reveni la film. Acum l-as vedea exact la fel daca as incerca.

The spirit of the beehive este un film foarte bun, care reuseste sa comunice prin imagini de o mare frumusete, lumea dezintegrata, fantastica a Anei, inocenta , alienarea si singuratatea. Un adevarat poem vizual . Foarte bun si comentariul lui MinRep.

Thumbs up...

Ca tot se vorbea de simbolism:

Hai pe bune? Ca doar in vremea lui Franco existau tinuturi izolate. Padurea ce semnifica atunci? Dar copacelul de langa ruina aia? Dar putul de acolo?


Asta de unde a mai scos-o? Tatal face referire la o lume dura, intoleranta pe de-o parte si una resemnata pe de alta. Nu vorbeste de o lume fara imaginatie.


Alta prostie. E clar ca toti taranii aia se gandeau instant la fascism si socialism cand se uitau la Frankenstein. In plus nici nu zice ceva chiar in sensul asta. Prezentarea facea referire clara la film, fara nicio trimitere politica.


Deci soldatul respectiv era un exemplu tipic de Frankenstein pentru societatea sub Franco? Scuzata fie-mi ignoranta, dar in ce lume dezertorii (pentru ca asta reiese din film) nu sunt pedepsiti? Da, soldatul e un Frankenstein, dar pentru fetita, nu pentru societate.


Hai ca deja ajung sa-mi dau palme la ce prostii scrie pe wikipedia.


Need I say more?


Si prin ce eveniment mai exact din film se poate sustine asta? Trebuie sa existe un element in film care sa declanseze momentul de "trezire". Simplul fapt ca o sotie isi acopera sotul dormind inseamna renasterea Spaniei?

Nu vreau sa fiu inteles gresit, imi place simbolismul in filme, dar ce se intampla aici e un exemplu clar de simbolism scremut, bagat cu forta intr-un film despre inocenta unui copil. Daca asa functioneaza simbolismul pot scoate simboluri si din American Pie. Una e sa fie ceva clar, precum geamurile casei in forma unui fagure intr-un film care se numeste "The spirit of the beehive" si alta e sa-ti imaginezi simboluri peste tot. Cand regizorul vrea sa-ti arate un simbol face ceva sa-l scoata cat de cat in evidenta, nu te lasa sa interpretezi orice farama de nisip care apare pe ecran. Nu inteleg de ce se forteaza chestia asta cu Franco mai mult decat trebuie, de ce nu poate fi doar un film simplu si frumos? Ca eu nu am simtit ceva ce pentru altii pare a fi un poem e o chestie diferita, dar sa aberezi atat de tare e total alta treaba.

LE: Isi aduce cineva aminte de contextul politic dat aiurea unui film de Tarkovski de catre autoritatile tarii?

Da, un copil nu are o viziune unitara a lumii. Dar are o complexitate cognitiva mult mai mare decat ii atribuim, iar "inocenta" e doar o iluzie. Filmul asta nu reuseste deloc sa faca un portret psihologic a unui copil. Ofera doar o imagine a unei fetite cu ochii mari, care statea foarte bine si intr-un tablou.
Uh, de unde ar trebui sa stim asta din film? Si daca asta e e intentia atunci e una din cele mai stupide simplificari pe care le-am vazut, auzi cica o fetita de 5 ani reprezinta o generatie de tineri! Si ce ne spune ea despre generatia aia de tineri, eh?

Everything you can imagine is real. (Picasso)
 

Am perceput filmul ca fiind prezentat prin prisma unui realism magic subtil. De fapt cred ca asta e cuvantul care caracterizeaza cel mai bine intreaga stare de spirit a filmului: subtilitatea. Si asta am apreciat cel mai mult: nu avem nevoie de personaje supranaturale, efecte speciale, intamplari extraordinare. Atmosfera apasatoare, pe alocuri cu efect claustrofob, e creata doar prin prisma muzicii, a privirilor si mai ales a tacerilor. Forta incredibila a filmului consta tocmai in capacitatea sa de a sugera mai degraba decat a arata in mod expres.
Premisele sunt simple, lipsite de artificialitate: in timpul vizionarii filmului Frankenstein, Ana, o fetita de sase-sapte ani, este profund impresionata de evenimentele prezentate pe ecran. Factorul declansator in procesul ireversibil de maturizare il reprezinta uciderea celor doua personaje si staruinta Anei de a intelege motivul. Scena in care Ana isi intreaba sora (Isabel) care este motivul celor doua crime, este captivanta. Pur si simplu nu puteam sa-mi desprind privirea de pe chipul celor doua fetite (care nu clipesc nici macar o data pe parcursul discutiei). Isabel (fascinata la randul ei de moarte: scena strangularii pisicii, se preface moarta doar pentru a-si impresiona sora) este cea care nascoceste o intreaga poveste cum ca monstrul nu a murit, este inca prezent sub forma de spirit intr-o casa parasita, fapt care ii incita curiozitatea Anei.
Pe langa procesul de maturizare al Anei (tema principala a filmului), se abordeaza si alte cateva teme complementare: razboiul ca factor dezumanizant, lipsa comunicarii in familie si conformismul, de care sunt constienti ambii parinti, fiecare avand modalitatea proprie de a evada din cotidian:
- mama scrie scrisori unui destinatar absent (poate chiar inexistent), exprimandu-si regretul pentru starea actuala a lucrurilor si dorinta revenirii la „normal”: „I often wonder what became of everything we had there. I don't say that out of nostalgia. It's hard to feel nostalgic after what we've been through these past few years. But sometimes, when I look around me and see so much loss, so much destruction and so much sadness, something tells me perhaps our ability to really feel life has vanished along with all the rest.”
- tatal e un mic apicultor filosof, facand analogii intre universul albinelor si universul uman, acceptarea mecanica si formala a regulilor impuse, efortul (inutil) depus zilnic, fara vreo finalitate: „Someone to whom I recently showed my glass beehive, with its movement like the main gear wheel of a clock, someone who saw the constant agitation of the honeycomb, the mysterious, maddened commotion of the nurse bees over the nests, the teeming bridges and stairways of wax, the invading spirals of the queen, the endlessly varied and repetitive labors of the swarm, the relentless yet ineffectual toil, the fevered comings and goings, the call to sleep always ignored, undermining the next day's work, the final repose of death far from a place that tolerates neither sickness nor tombs, someone who observed these things, after the initial astonishment had passed, quickly looked away with an expression of indescribable sadness and horror”. Acest fragment reprezinta de fapt si descifrarea titlului, antiteza dintre cele doua lumi: cea interioara, ludica, imaginata de Ana si cea exterioara, mecanica si formala.
Atintirea camerei spre obiecte de cult (mai ales in momentul discutiei despre evenimentele din filmul vazut de cele doua fetite): icoane, ingeri, cruci, mi-a parut ca o aluzie la faptul ca si crestinismul poate fi interpretat ca o poveste inchipuita de oameni pentru oameni.
Uneori, ceea ce se petrece in propria imaginatie este mai real decat realitatea insasi. Faptul ca fiecare experienta este trecuta prin filtrul subiectivitatii, conferindu-i-se anumite semnificatii, face ca granitele dintre real si ireal sa fie destul de greu de determinat uneori (ex. Rashomon - filtrul experientei denatureaza adevarul).
In concluzie, am privit povestea Anei ca pe una atemporala si specifica fiecaruia dintre noi iar modul in care a fost prezentata m-a cucerit definitiv.

Pana acum mi se pare cea mai pertinenta parere din topic :D Am doar o foarte mica observatie: nu prea as merge pe ideea "pe alocuri cu efect claustrofob". O foarte mare parte a imaginilor prezinta locuri fara limite (paduri, campii, terenuri arabile, strazi), iar cele de interior arata spatii largi, deloc aglomerate, ba chiar mai putin aglomerate decat ar fi de asteptat (cum zice si criticul de film din videourile puse de varu). Nici muzica nu e de asa natura incat sa sugereze o astfel de atmosfera, in schimb uneori poate sugera apasarea asa cum ai spus (presupun ca la asta te si refereai in primul rand). In cele din urma nici starea psihica a fetitei nu sugereaza claustrofobia, ba chiar s-ar putea spune ca face inversul, se pierde oarecum intr-o lume prea mare, pe care abia o descopera. In rest felicitarile mele daca era nevoie de asa ceva :P

Nu stiu ce zice criticul din filmuletele postate de varu, nici nu vreau sa ma uit pana nu se va incheia discutia.
La altceva ma refeream cand am pomenit de efectul claustrofob (lasa sensul strict al cuvantului). Ma refeream la senzatia de neputinta si dorinta de evadare, specifice claustrofobiei, care aici sunt, intr-adevar, in contrast cu spatiile largi prezentate. (si n-o aveam in vedere pe Ana :P)

Te poti uita linistita. Nu cred ca adauga ceva semnificativ la ce ai vazut chiar tu in film. Si oricum deja ai vazut filmul, orice parere conteaza, nu?


Eh, pai daca tu nu ai specificat eu am mers la sensul direct al cuvantului :P In cazul Anei nu cred ca e vorba de neputinta, neputinta sa ce mai exact? Singura ei neputinta e poate cea de a intelege unele lucruri care se intampla in jurul ei, dar tocmai cred ca asta se rasfrange diferit unui efect de tip claustrofob, e mai degraba o senzatie de pierdere, de neintelegere, e vorba de o lume mai mare decat poti intelege. Pe de alta parte ai putea avea dreptate in sensul ca un efect claustrofob in lumea reala o poate impinge spre lumea imaginara, una cu mai putine limite. In schimb nu cred ca teoria asta poate fi sustinuta pentru simplul fapt ca, desi familia e prezentata ca avand o anumita disfunctionalitate, Ana nu e prezentata a priori ca suferind din cauza racelii din familie, ba chiar un eveniment neasteptat e cel care declanseaza imaginarul.

PS: O idee pe care am pus-o in discutie a fost ignorata pana acum. E bine ca am cazut toti de acord asupra frumusetii imaginilor, dar credeti ca aceasta frumuseste sustine tematic filmul asa cum se intampla in cazul marilor regizori? E frumusetea din filmul asta si un element narativ?

Cred ca parerile criticilor sfideaza scopul discutiilor noastre. Putem sa insiram 10 recenzii ale unor critici celebri si atunci ce facem noi aici nu-si mai are rostul.


Sa lamurim: am zis "pe alocuri cu un efect claustrofob", referindu-ma strict la universul interior al parintilor, reprezentanti ai societatii respective. Am zis deja ca n-o am in vizor pe Ana, cred ca te legi in van de termen. :P