Amintiri personale din epoca de aur
 

Mai e vreun topic cu de-astea?
Nu conteaza, niciodata nu-s de-ajuns.

Ce va mai amintiti, cei care ati prins perioada?
Eu azi am folosit un elastic de-ala circular si mi-am amintit ca daca vroiai asa ceva pe-atunci trebuia sa-l scoti pe ala de la chiloti, sa tragi cu maiestrie un fir doua de cauciuc din tesatura si sa le innozi impreuna. :|
Cred ca treaba era strans legata de politica de crestere a natalitatii: pai daca se slabea elasticul si-ti cadeau mereu chilotii in vine dupa legai celofanul la muraturi, ce era sa faci... :D
Ce decrete? alea erau vax.

Da de Gumela isi mai aminteste cineva?

Nu prea. Eu is din perioada cu Cico si fulgii de porumb. Si fagaras la cutie de plastic cu capac de folie de alumuniu. Si suprizele cu Tipi-Tip (parca asa ii era numele?) si masini straine (majoritatea sport; ce le mai placea sa rada de noi! Ce masini sport! Cineva avea o dacie era barosan. Ai mai mici aveau trabant)

Man, I like this thread! O fi fost Ceashka vinovat de multe, da' copilaria mea a fost minunata. Desi cred k a avut mai mult de-a face cu minunea varstei, decat cu conditiile de trai.

Cum se numeau bombonelele alea mici-mici si multe, foarte parfumate, Cipi-cip? :D

Aaa... bomboanele Cip, in cutiile rotunde de plastic. Stateam cate o ora sa le asez pe culori. Si apoi le mancam (pe culori). Aparusera iar, intr.o vreme. dar nu mai aveau acelasi gust, sau eu nu le mai vedeam cu aceiasi ochi.
Ce zici de bomboanele Olimp?

da...uai ce bune erau

si mai era ceva baton de lapte...imi luau bunicii in fiecare zi cand eram in vacante la Ilva-Mica

da berea cum era... :-&
as fi foarte curios sa am acum o halba de atunci si sa o compar cu o stela, o silva.
Neavand termen de comparatie, atunci parea ok. Ca si BT-urile :D

până găsesc restul materialului, http://www.youtube.com/watch?v=vMRyO...eature=related

gata, l-am găsit:

1. Când eram copii mergeam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă şi nici airbag...

2. Să călătoreşti în partea din spate a unei maşini era o plimbare specială. Chiar şi acum ne amintim.

3. Pătuţurile noastre erau pictate cu culori tari, cu vopseluri ce aveau la bază plumb!

4. Nu aveam închizători speciale pentru copii la flacoanele de medicamente, în băi, la uşi ...

5. Când mergeam cu bicicleta nu purtam căşti de protecţie.

6. Am băut fiecare dintre noi apă de la furtunul de udat florile din grădina bunicii, în loc de apă minerală din sticlă...

7. Stăteam ore în şir să ne facem rotile. Cei norocoşi, care aveau şi o stradă în pantă, îşi dădeau drumul de la capătul străzii, iar la jumătatea drumului îşi aduceau aminte că nu au frâne. După căteva "întâlniri" cu tufişurile verzi, am învăţat să rezolvăm şi această problemă. Păi da, că noi stricam tufişurile, nu ajungeam sub roţile maşinilor!!!

8. Ieşeam să ne jucăm, iar singura conditie era să venim în casă la apusul soarelui.

9. Şcoala ţinea până la 12, ajungeam acasă să mâncăm de prânz. Nu aveam telefoane mobile... aşa că nimeni nu putea să ne găseasă. Ce bine, nu?

10. Ne zgâriam, ne făceam tot felul de zgaibe, ne fracturam o mână, un picior, pierdeam un dinte, dar nu era nici o reclamaţie pentru aceste incidente la poliţie. Vina era în totalitate a noastră.

11. Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, am băut atâtea băuturi cu zahăr şi nu cu zaharină sau alţi îndulcitori şi nu am avut niciodată probleme cu greutatea, pentru că ne jucam mereu...

12. Am împărţit o coca-cola la patru, bând din aceeaşi sticlă şi nimeni n-a murit din asta.

13. Nu am avut Playstation, Nintendo 64, X-box, jocuri video, televizor cu 99 canale, aparate video, dolby surround, telefoane celulare personale, calculatoare, chatroom pe Internet ... În schimb, AVEAM PRIETENI.

14. Ieşeam afară cu biciclete sau mergeam până la casa unui prieten, sunam la usă sau pur şi simplu intram fără să batem la usă. El era acolo, nimeni nu se supăra şi ieşeam să ne jucăm.

15. Ne jucam cu beţe şi mingi, alcătuiam echipe pentru a juca o "partidă"; nu toţi eram aleşi şi nimeni nu se supăra; nu se ajungea ca un prieten să aibă traume psihologice.

16. Unii dintre noi nu eram foarte buni la şcoală. În studenţie, dacă pierdeam un an, îl repetam. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu suferea de dislexie, nici de probleme de lipsă de atenţie. Pur şi simplu repeta anul.

17. Aveam libertate, stări proaste, succese, responsabilităţi ... şi am reuşit să învăţăm să le gestionăm. Marea întrebare e: CUM AM FĂCUT să supravieţuim şi, mai ales, să fim persoanele care suntem acum ?

În mod sigur vor spune că eram plictisitori. Dar am fost foarte fericiţi!

cel mai bine citiţi voi singuri , că sunt multe materiale

http://www.unica.ro/campanie/category/a-fost-o-data/

Cand vine vorba de amintiri de genu` asta ... nu exista decat un loc :

http://www.igu.ro/latrecut/

Asta ma intreb si eu, cum de am ajuns oamenii care suntem azi, fara sa fi avut acces la internet, DVD, mess, mobil si alte "evolutii".

Imi amintesc cum stateam sa citesc pana apunea soarele, cu coatele sprijinite de pervazul ferestrei (asa mi.am stricat si ochii, k era scumpa electricitatea; dar astea sunt efecte secundare minore). Nu era bucurie mai mare decat sa citesc!
Sau sa ascult teatru radiofonic in fiecare duminica dupa-amiaza. Invatasem vocile actorilor, si.i recunosteam inainte de a se citi distributia. Sau ascultam sambata transmiterea simultana a meciurilor din divizia A. Nu, nu sunt microbista. Dar bunicul era, Dumnezeul sa.l odihneasca in pace! Si imi placea sa stau alaturi de el si sa comentam (k de atat ascultat, invatasem numele jucatorilor si echipa de care apartin).
Si cel mai interesant (de.a dreptul din filme cu James Bond) mi se parea sa ascultam seara tarziu Romania Libera (oare asa se numea postul?). Nu intelegeam mare lucru din ce ziceau, dar ai mei ascultau si aprobau. Si totul avea un aer asa conspirativ. ma bucur k nu am fost prinsi, sau parati. Nu faceam nimic ofensiv, dar am fi putut s.o patim destul de rau si doar ptr simpla ascultare a unui post de radio indezirabil.
Si scriind aceste lucruri realizez k pnetru noi, copii la vremea aceea, lucrurile erau minunate, ptr k asa trebuie sa fie copilaria. Dar parintii nostri or avea aceeasi parere? K eu nu ma bucur de vremurile actuale, dar fiul meu o face.

la cat era de apuita unii o mai dregeau cu coniac drobeta sau secarica.:-&

Stiu ca exista site-uri cu e-astea, ca mare e Internetul. De aia am zis amintiri personale.

@jactati
da. si se mai spunea ca unii "crasmari" o dregeau cu dero ca sa faca spuma. Oare erau povesti?
(ma gandesc ca nici dero ala nu prea facea spume :D )

păi ce să-i faci dacă majoritatea amintirlor personale coincid cu alea?

Daca erau sau nu povesti? Asta ramane secretul lui Bachus;)

nu subscriu la asa ceva.

da, Eugenia era aceeasi pentru toti, dar amintirile legate de ea sunt diferite. ;)

Mie imi placea doar crema, si obisnuiam sa musc o data din eugenie, sa ma vada mama, apoi o desfaceam si razuiam cu dintii crema. Si biscuitii ii aruncam , k mai mereu erau tari si cam sarati. Asta imi amintesc eu.

ehe, nu ai mâncat biscuiţi făcuţi la noi, la sibiu. ce mai "torturi" se făceau din ei.

Nu, nu am mancat. K nu am fost in Sibiu. Am fost la Rasnov, in schimb. Da' nu s.a ivit ocazia sa mananc biscuiti. Am mancat in schimb branza de bivolita.

roşu 8, albastru 10 şi 13, bicolorul.