Despre prietenie
 

E clar din titlu, nu?

Si ca sa nu innebuneasca cineva de nervi ca iar se pierde lumea prin cafenele, ne putem referi si la filmele despre prietenie. :)

Pentru inceput, un aforism discutabil:
Prietenia e o nava destul de mare pentru a duce doi insi pe vreme frumoasa, dar numai unul cand e vreme rea. - Ambrose Bierce

aoleooooo, parca suntem forumul de la ele.ro sau feminis :-&

si unul cinic:

"Cainele ar fi cel mai bun prieten al omului, daca ar avea parale." Miguel de Unamuno
:D

Prietenul anevoie se cunoaste... ;)

illo, fii mai prietenoasa! Ia un Colebil. Nici Unamuno, nici Bierce n-au publicat in ele.ro.

Nici Octavian Paler:
"Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane"



PS. Nu trebuie s-o tinem numai in citate. Puteti vorbi despre prietenii vostri, daca vreti.

uite crezul meu despre prietenie.

prietenia e neconditionata. pot sa ma port urat cu prietenii mei, sa ii uit pt cateva luni, sa nu mai dau nici un semn de viata, sa fiu egoista, daca sunt prieteni adevarati or sa ma accepte asa.
la fel si invers.

ce ziceti de asta?


si detest prietenii care au asteptari de la tine, prietenii care incearca sa-ti faca educatie, sa te aduca pe drumul cel drept. cei care-ti tin predici. si prietenii care te protejeaza si nu-ti spun adevarul. sunt niste idioti.

foarte bine; e dreptul tau, stilul tau, crezul tau.
atat timp cat ramai inconjurata de prieteni inseamna ca functioneaza.

pai da, dar intrebasem ce crezi/credeti despre asta?

da, la mine functioneaza bine.

Teoretic da - dar nu nelimitat.
E un semn de demnitate si întelepciune sä-ti stabilesti aceastä limitä. Prea severä -> vei rämâne singur. Prea laxä -> you're in for the receiving end of a gang-bang. Ambele, în sensuri opuse, te lasä färä prieteni.
Ceea ce depäseste net orice limitä, cât de generoasä, e trädarea. Poate lua diverse chipuri si forme - dar când apare, e inconfundabilä.

Cel mai bun prieten al meu ever a fost Vistrian Roman, Dumnezeu sä-l ierte. Doar moartea (lui - 1994) ne-a despärtit. Urmätorul e Bujor Nedelcovici, sä-l tinä Dumnezeu.
(Amândoi, cu hachitele lor - dar complet neimportante.)
Cineva de-aici de pe forum pare sä se afle pe locul imediat urmätor (singurul factor de dubiu fiind cel temporal: nu ne cunoastem de prea mult timp).

Mai am si altii, dragi, fideli, de încredere. Nu prea multi (cä de-aia-s prieteni!), dar nici atât de putini încât sä mä consider un om singur.

Un tip (nu-l nominalizez) mi se declara Prieten cu Pî mare - chestie în numele cäreia îsi permitea ORICE (cä de, de-aia suntem Prrrieteni!). In schimb, mie NU-mi permitea nici pe sfert din câte-si permitea siesi (cä de, avea si el o vârstä - cu cinci ani peste mine!) Azi-asa, mâine asa, pânä m-am împäcat cu ideea cä totul fusese o farsä (cauza: neam-prost) - si l-am läsat în plata Domnului.

pai am zis ce cred.

daca vrei pe puncte:

prietenia e neconditionata. DA
pot sa ma port urat cu prietenii mei NU
sa ii uit pt cateva luni, sa nu mai dau nici un semn de viata DA
sa fiu egoista NU
daca sunt prieteni adevarati or sa ma accepte asa. la fel si invers. LA FEL SI INVERS, DA

si detest:
- prietenii care au asteptari de la tine DA
- prietenii care incearca sa-ti faca educatie DA
- sa te aduca pe drumul cel drept NU
- cei care-ti tin predici DA
- si prietenii care te protejeaza si nu-ti spun adevarul DA

DA - sunt de acord cu tine; NU - nu.

DA, adica detesti prietenii care te protejeaza ascunzand adevarul sau DA, aduca esti de acord cu ei?

am editat, am facut mai clar, sper.

"prietenie" mare cuvânt invocat adesea de oameni atât de mici
 

Eu cred în ultimii 20 de ani sensul prieteniei s-a cam deteriorat. La ora actuală prietenii fiind cei care ne servesc anumitor interese, societate, job etc. Afirmaţiile “să mă accepte aşa cum sunt” şi “să-mi spună mereu adevărul" se bat cap în cap. Personal prefer prieteniile cu oameni de la care pot şi am ce învăţa, oameni care mă stimulează, care mă pot şi vor şi au răbdarea necesară să mă schimbe în bine. NU-I consider prieteni pe cei ce-mi acceptă nebuniile/ prostiile doar pentru că nu vor să mă jignească, dimpotrivă. Un prieten adevărat este cel care pune persoana celuilalt mai presus de cea proprie. Foarte puţini dintre noi suntem capabili de astfel de sentimente. Prieteniile fiind în principal legături de suflet ar tb să dureze veşnic, însă ele au viaţa hobby-urilor noastre, dacă nu exersăm, ne pierdem îndemânarea. :D

Cu cât socializez mai mult cu atât am mai puţini prieteni, şi cu atât realizez că pe zi ce trece suntem din ce în ce mai individualişti, mai egoişti, că-i tratăm pe ceilalţi asemenea obiectelor de unică folosinţă, mă rog asta când îi vedem, de obicei nu vedem ceea ce nu ne place, ceea ce ne strică micul nostru paradis interior.

Cu vârsta am din ce în ce mai puţini prieteni de calitate, şi asta nu că vechile pasiuni (hobby-uri) ar fi dispărut, nu. Nu ştiu de ce oamenii, şi acum mă refer la cei tineri au început să-mi spună din ce în ce mai puţin, sau poate că nu-mi spun ceea ce mă interesează?! De fapt cred că nu prea mă interesează realitatea socială, politică, emoţională pe care-o trăiesc, atât ei cât şi eu. Nu mă intersează şi unde sunt conştientă că nu pot schimba nimic, dar totuşi stiu că ar trebui, şi mai ales ar merita să încerc.

Când ajungi să înţelegi meschinele fire care reglează şi cele mai pretins sincere acţiuni umane începi să nu-i mai iubeşti pe oameni, cel puţin nu pe cei reali, şi ăsta e şi unul dintre motivele pentru care te refugiezi în cărţi, filme, internet, jocuri PC şi alte nonsensuri, acolo ştii din start că lumea aia e falsă, deci nu ai aşteptări, şi în final nu ai cum să fii dezamăgit.

Poate că eu sunt excepţia, însă niciodată nu m-am putut împiedica să NU am aşteptări de la oamenii pe care abia i-am cunoscut. Nu poţi fi prieten cu cineva fără să pretinzi nimic de la el, până şi simplul fapt de a fi tratat aşa cum tu, la rândul tău îl tratezi reprezintă e o aşteptare.

Pentru mine prietenia adevărată reprezintă un sufleţel în două trupuri. şi ceea ce e cel mai trist e faptul că atunci când unul dintre ele pleacă nu ai ce face cu toată dragostea aceea, şi oricâţi oameni ai cunoaşte şi iubi după el, nu poţi compensa ceea ce prietenul dispărut benevol ţi-a oferit.

Eu cred că adevărata prietenie ţine mult şi de modul în care ştii şi accepţi să te dărui.

Mi-am amintit acum de fraza asta pe care nu mai ştiu unde am citit-o "prietenia este anticamera dragostei".

really? inseamna ca ai muuuuuuulti prieteni pe forum. aaaa...nu, stai...ca ei si-au pierdut rabdarea

Dragomara, vrei sa fii prietena mea?

>:)

@ bre - babe, te înseli amarnic! nu simt că cineva de pe-aci ar fi măcar conştient că io CHIAR exist, nu că mi-aş dori neapărat asta, darmite să-mi fi întrezărit sufleţelul! :-O

no, acolo era vb de oameni reali, de cei pe care-i pot privi în ochişori. :">

nu. noi 2 nu avem nimic în comun. din fericire! :P

hai maaaaiii!

hai ca mi-a placut smecheria aia cu "anticamera dragostei"
drago de la dragomara, cum zice si pe blog.

Dragomara = vechi nume dacic de fătucă

Drago îmi spun cei care mă iubesc (pe Net, şi nu numai). mai am încă 100 de alinturi. vrei să le citeşti pe toate? :-?

da, drago, vreau sa le citesc pe toate!
pot sa fie si o mie, nu conteaza!!!