un film este bun...De ce?
 

Jocul actorilor, scenariul, imaginea, montajul, sunetul, efectele speciale, originalitatea...le urmariti cu atentie si daca v-au placut trageti concluzia ca e un film bun?Daca ati simtit drama personajelor, daca v-ati identificat cu ele, este un film bun?Daca filmul este cat mai realist inseamna ca acesta este bun?Ce te face sa spui despre filmul "x" ca e bun?

Raspunsul la intrebarile tale...dar in special "de ce e un film, bun?" nu ti-o poate spune nimeni...dar daca rasfoiesti si tu forumul asta ai sa vezi farame de raspunsuri peste tot...de ex. vezi la un topic ceva de genu...filmul asta e bun pentru ca...la alt topic la fel...si astfel vezi de ce un film este bun...

ma refeream la altceva...daca exista cineva care are un sistem dupa care judeca un film, niste criterii, se uita dupa ceva anume la ele...sunt curios daca exista asa ceva si cred ca trebuie sa existe.

Las profesionistii sa raspunda la asta... :P

obiectiv sau subiectiv?

Undeva prin Cafenea e un topic al lui Martaloglu, intitulat parcä tocmai asa: "Cronicile lui Martaloglu". I-am dat acolo un räspuns în care expuneam propria mea viziune despre felul cum trebuie sä fie conceputä si construitä o cronicä de film. Dincolo de elementele proprii cronicii, se distinge sistemul de criterii care definesc un film ca "bun" sau "prost".
Paul Cälinescu spunea: "orice gen e bun, cu exceptia genului plicticos". Un adevär sugubät si esential, pe care-l putem extrapola sub forma: "orice film e bun, dacä nu plictiseste".
Totusi, nu e numai atât. As zice cä "bunätatea" unui film se defineste pe douä paliere:
- sä fie cel putin corect (dacä nu chiar creator) realizat profesional - chestie pe care, evident, o judecä profesionistii (criticii, si ceilalti cineasti);
- sä placä unei majoritäti socialmente reprezentative a publicului ("socialmente reprezentative" = nu doar vulgul, nu doar elita, nu doar fizicienii atomisti sau chirurgii; "sä placä = poate însemna: sä distreze, sä incite, sä emotioneze, sä implice, sä-i facä sä se regäseascä, etc.)
Cred cä o altä incidentä între axa paradigmaticii si axa sintagmaticii (de la Carabät citire ;) ) ar putea fi urmätoarea:
"Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien."

Si-acum, sä anulez totul: :P
Desi în vorbirea (si postarea) curentä cad si eu în päcatul de a folosi atributele "film bun", "film prost", în discutiile serioase tind sä le evit. Sunt prea schematice - si, în fond, amatoricesti.

- Sa fie original. Asta nu inseamna ca trebuie neaparat s-o ia razna si sa fie plin de chestii ciudate doar de dragul ciudateniei. Daca ar fi asa, "Mulholland Drive" ar fi cel mai bun film din istorie. Sau poate 8 1/2? :)

- Sa nu iti bage un mesaj pe gat cu forta si sa nu porneasca de la ideea ca spectatorul e un idiot care trebuie dus de mana. Oliver Stone ar fi putut sa fie cel mai mare regizor american daca nu si-ar fi transformat filmele in discursuri politice si daca si nu s-ar fi apucat sa dea lectii de morala publicului.

- Sa nu incerce cu orice pret sa stoarca lacrimi, ci sa se adreseze inteligentei spectatorului. Mai tineti minte scena in care Schindler se smiorcaie ca ceasul si butonii lui ar fi putut salva inca 2-3 evrei? Cred ca e una dintre cele mai proaste din istoria cinematografului (daca aveti putina rabdare, probabil ca o sa puteti numara zeci de asemenea scene in filmele lui Spielberg).

- Sa fie consecvent, adica sa nu isi contrazica propriile premise. Exemplu: in "La vita e bella", baietii rai sunt niste bufoni cu totul batutzi in cap si inofensivi, pana in ultimele minute, cand e musai sa redevina nazistii insetati de sange pe care-i stim din cartile de istorie, doar ca sa-i iasa lui Benigni finalul tragic. "Suspension of disbelief", da' nici chiar asa!

- Sa fie cat de cat plauzibil, adica sa aiba macar o bruma de logica. Exemplu: extraterestrii din "Signs" au calatorit 'jde mii de ani lumina in navele lor supersofisticate, sunt pe cale de a cuceri Pamantul cu tehnologiile lor futuriste, dar umbla dezbracati pe strada, desi un pahar cu apa ii poate ucide.

- Sa nu se bazeze pe o singura smecherie. Ex: filmele lui Shyamalan sunt lente, plicticoase si mediocre, dar regizorul/scenarist incearca sa rupa gura targului cu rasturnarea aia de la sfarsit (bineinteles, publicul a inghitit galusca).

sunt si eu curios de o chestie, pun o intrebare, si sariti toti cu o gramada de raspunsuri bine gandite as putea spune si aplicabile :D (10x ca imi satisfaceti curiozitatea, baieti buni...)
M-am gandit 5 secunde la raspuns...ambele :)
aici as face o remarca ce tine de nuanta dar o consider destul de importanta...filmul se adreseaza pe un plan secund inteligentei, pe primul plan se adreseaza sensibilitatii, ca orice opera de arta.ca exemplu in vine in minte scena din modigliani(care era evreu) cand protagonistul s-a dus sa ii dea bataie tatalui fetei...l-a lipit de un perete pe care era o o cruce mare cu Isus...acum fiecare a receptat chestia asta pe diferit.Insa scena intai a frapat, si apoi a inceput sa fie decodificat mesajul transmis de regizor.

nu stiu cine te-a invatat ca opera de arta de adreseaza pe primul plan sensibilitatii si pe al doilea plan.. etc
dar ar putea sa nu o iei ce pe o teorema chiar atat de valabila

poti sa-ti dezvolti putin ideea?

Hotul de orhidee cu Meryl Streep si Nicholas Cage iti poate oferi inca un raspuns la intrebare.
L-am vazut acum vreo 2 ani asa k nu pot spune k redau cu fidelitate ideea.Charlie Kaufman, interpretat de Cage, intreaba care e reteta unui scenariu de succes iar raspunsul primit este: finalul; caci un film indiferent cat e de slab si plictisitor daca are un final neasteptat poate produce furori per ansamblu.

hai sa fiu sincer...daca e prea plictisitor, nu ma mai uit la acel film.deci poate finalul e bun dar daca in prima jumatate de ora acel film nu mi-a atras atentia in mod special, atunci pacat de final, ca nu mai ajung la el.(evident, asta este o parere personala).Apreciez mult filmele care au un inceput ca "American Beauty" de exemplu, care prin intermediul montajului, reusesc sa atraga atentia, inceputul filmului constand in imagini care apartin actiunii propriu-zise.astfel regizorul actioneaza asupra curiozitatii spectatorului si il tine pe scaun.

Dom'le, ce vä tot învârtiti ca pardon în cäldare?
Uite, drept pildä pilduitoare:
Agatha Christie (si toate ecranizärile dupä romanele ei): se adreseazä inteligentei.
Alain Resnais: se adreseazä sensibilitätii (nu cä n-ar avea inteligentä cât cuprinde, da' dacä-ncerci sä decriptezi cu rezonul, ca snobimea, «L'Année Dernière �* Marienbad» sau «Hiroshima, mon amour», te-ai fript BIG time! Iar exemplele de genul ästa sunt gräitoare, pentru cä nici un film, oricât de sensibilos, nu poate ignora inteligenta - altfel, se cheamä cä-i tâNNpit. Cum nici Hercule Poirot - vezi mai sus - nu-si poate folosi the little grey cells färä sä fie si hazliu, si înduiosätor.)
"Contact" si alte hard-SF-uri: inteligentei.
Kubrick: câtä inteligentä în "Paths of Glory" si "2001", atâta sensibilitate în "A Clockwork Orange" sau "Lolita".
Bergman, Tarkovski, Wajda: inteligentä cu caru', sensibilitate cu ghiotura (sau viceversa).
Fellini: sensibilitate (si inteligentä)
Antonioni: inteligentä (si sensibilitate).
Joris Ivens si alti documentaristi poetici: SENSIBILITATE
Carl Sagan si alti documentaristi pragmatici: INTELIGENTA
(Sigur, Sagan era scriitor, dar documentarele lui de stiintä popularizatä sunt edificatoare).
Shî. a. mî. dî.

Mäi Ticusorule, sau Ursu, sau care Ciresar oi mai fi si tu.
Pentru cä esti doar de fix trei zile pe acest forum, te iert, ba chiar îti mai dau si niscaiva explicatii.
1) Mesajul meu de mai sus se adresa celor câtiva useri care discutä sustinut în acest topic. De unde ti-o fi cäsunat cä la TINE mä refeream cu învârtitul în cäldare - taie-mä, omoarä-mä, cä nu pricep. Ai participat doar cu un mesaj, care nici mäcar nu era imediat anterior räspunsului meu.
2) In asemenea cazuri, când ne adresäm cuiva care a postat la o oarecare distantä, folosim un citat din mesajul lui, sau formula mai simplä: @[nickul] - în cazul täu, ar fi fost: @Ciresar.
3) Aibi putinticä räbdare, deprinde-te cu modul nostru de a dialoga, cu näravurile, idiosincraziile, poantele si marotele fiecäruia, si n-o sä-ti mai sarä tandära la orice replicä ironicä.
4) Nu folosi mesajele private ca sä te certi; lumea de-aici nu vede cu ochi buni treaba asta. Obisnuim sä dialogäm între patru ochi numai atunci când mentionäm subiecte efectiv "private" (numere de telefon, adrese de email, etc.)
5) Sezi blând. ;)

I say we kill him like we did with the others :lol:

nu lua kestia asa, ca pe o reteta. ;) eu cred era o "gluma" care sa-i justifice lui Kauffman nebunia finala din "adaptation": sfârsitul scris de geamanul "imaginar" dupa toate legile comertului.
aparitia profului de scenaristica nr. 1 de pe mapamond, Robert McKee, e toata o gluma (ca si toate retetele pe care le urla in acest film). caci pana la urma, orice reteta poate fi reinterpretata in asa fel incat sa justifici orice. dar "nebunia" lui Kauffman, e dincolo de orice retete, desi sunt sigur ca deja are discipoli care-i pun "legile" pe hârtie.
asta e cea mai serioasa bascalie ce s-a facut vreodata in istoria filmului. (umila mea parere :alien: ). dumnezeule, dar aici joaca pâna shi Curtis Hanson, iar geamanul imaginar Donald e trecut pe afis drept co-scenarist!
si da, e un film bun. foarte bun. (desi nu folosesc niciodata expresia asta. ce mi-o fi venit?!) :P

the point cu finalul bun-- are dreptate, sunt dispus sa-i iert mai usor unui film flaw-urile de pe parcusrs daca are un final bun, decat sa scuz un film bun cu un final de rahat.. :? ;
ca sa nu mai vorbesc de finalurile bine lucrate, care lasa loc la interpretari si meditatii, gen Oldboy sau filmele lui Kubrick... 8)

sa ma explic mai clar de ce n-are: ;) o sa intzelegi ca a fost sigur o gluma ( macabra poate, pentru ca vad ca e luata in serios), daca citeshti cartea lui mckay.

finalul nu poate da valoare unui intreg ce n-are (valoare!).
si: daca faci o tarta de kk, degeaba o imbraci in frisca. tot pute.

si dupa atata folclor, adaug ca nici nu ma gandesc sa incep sa pun etikete de valoare unui film ce nu e gandit ca un intreg. nu-mi pasa daca un film are felii bune: atunci vorbim de patchwork , nu de arta. :P

apropo: tu de cand mananci mirosuri? :lol:

chiar daca o tarta e facuta jumate din cacat si jumatate din kestii bune de mancat, apai poti linistit sa mananci din partea necacata fara sa te atingi de shit, desigur (te tii de nas, by the way)

dar nu vei putea niciodata sa spui "ce buna e tarta!" pentru ca vei sti ca jumatate e fost nasoala.hai sa iesim din chestia asta cu tarta pls...mai sunt si savarine pe lumea asta...acum serios vorbind.un final bun poate iti aduce un zambet si te face sa nu spui cu tarie ca ti-au pierdut 2 ore din viata absolut inutil.dar e greu de spus ca au fost pierdute util.e o chestie atat de relativa si subiectiva incat nu stiu cum am ajuns sa dezbatem o asemenea tema... :oops: