Dupa... dupa... dupa...
 

fara sa vreau a fi intru totul lirica, scriu asta cu o curiozitate/naivitate/stupizenie specifica anilor si entuziasmului inerent mie...

cum poti sa mai fii original dupa ce ai vazut oglinda? un film de identitate, individual spre national, din perspectiva absolut suprarealista... dumnezeule! cum vrei sa mai fii regizor dupa cadrul cu pasarea, dupa reconstruction? cum te mai pot imagina drept un fotograf celebru dupa ce ai vazut femeia cu parul ud sau nocturne al lui trier? cum naiba poti vorbi despre trafic sau povesti la bloc dupa persona, dupa bande a parte, si ce fel de frumusete iti mai doresti dupa bretonul annei karina? dupa oameni gen michel gondry, dupa care visezi spasmodic si schizofrenic ce mai poti aduce tu nou? kubrick, ce alta era obiectivo-cinica can you picture? dupa dolce vita cum se mai pot scrie smsuri imputite referitoare la rasarit pe care sa mai si dai bani?

nu, asta nu e o meditatie gen: s-a intamplat oare totul in lumea asta, ce urmeaza? nici macar un are we living in dumbland?

asta e bocetul unui om care maine dimineata da bacalaureatul, care astazi dimineata plangea uitandu-se la arrival of a train, la pranz invata vomitand un arghezi suferind de litere iar undeva pe seara a numarat 20 de repetari la les dernieres minutes du cinema. asta chiar intr-un ten minutes older slab. godard e un geniu. redundant sa afirm tocmai eu asta, dupa cum probabil nu am vazut nici jumatate de sfert din filmele vazute de altii, dupa un blow-up pe care nu pot sa-l clasific niciunde, dupa un angel exterminador pe care imi doresc sa-l fi facut eu si atat. atat. voi da examen la film in toamna. ceea ce cred cu adevarat nu e in minunea secolului ce se cheama cinema, ci in faptul ca lumea asta chiar nu mai are nevoie de inca un om. la fel ar fi trebuit probabil sa creada mii altii inaintea mea.
ma-nclin. in fata a tot ce-a fost.

pe langa o critica superba a prezentului continuu, in numele sfertului de cultura cinematografica pe care-l detin, cer o preconizare. minimalism, ermetism, nu sper la nimic liric -cel putin dupa aproape 30 de ani numarati prost de mine in realism cu un lynch, jarmusch si bertolucci rasfirati ca suprizele de ziua ta? si socialul etern romanesc. traiasca morometii. pentru totdeauna, pare-se.

Aici intri in problema geniului.

Geniul este o trasatura foarte bine ancorata in timp.

In sensul ca se trece, devine ceva mai fad decat in momentul initial. Isi pierde din impactul senzorial si capata semnificatii secundare.

In momentul in care vei deveni barbat (later edit: maybe not), in momentul in care vei lasa in urma presiunea pe care o exercita creatiile trecute de orice fel asupra ta, in momentul in care vei fi capabil de a exercita presiune proprie asupra mediului uman, vei putea transpune ceva din alcatuirea sexuala a acelui mediu uman, corespunzator acelui moment prezent...

ma opresc aici, fara sa termin fraza. ma amuza faptul ca ai inceput mesajul cerandu-ti scuze pentru varsta. ma indoiesc ca forumul e plin de batrani.

tipic

@16 mm
Ai doar optispe ani,
Esti nebunä, iubesti... filmele!
Când ai väzut atâtea filme mari, copilä?
Cum de te-au atins asa de la fix, copilä?
Mai vino seara pe la noi, copilä dragä!

Pentru generatia teenage din România (si de aiurea) zilelor noastre?
Indoi-m-as si n-am cui!

ba intr-un fel da.

nevoia de nou este des satisfacuta prin "dramatic questioning of the self". drama is exciting, women love it, and so do I.

vad cine ma trezesc maine dimineata si adaug.

In felul ästa, da, dar la nivelul cum se discutä pe acest topic, mai ba!

funny shit mr postman. sa inteleg ca arta transcende procesele psihice?

Hodoronc-tronc-flöshk.
Sä întelegi doar cä tineri de 18 ani care-au väzut ce-a väzut 16 mm., si au receptat ca ea, sunt o minoritate trist de minoritarä. (Ce-i drept, CineMagia nu oferä o sectiune reprezentativä, pentru cä o mare parte din ei s-au adunat pe-aici - cum era si firesc, cä de-aia-i zice "CINE/MAGIA".)

tipic?
 

repostez ce gresisem ca topic separat si renuntasem ulterior. intrebam ce anume este tipic. mesajul meu? scuza-ti-mi laba gastii dar intrebarea nu o intentionam retorica. nu era vorba de vreo afirmatie. repetitiile sunt aiuristice propriii si hiperbolizante-sper-sa-scap-de-ele-in-curand.
mi se pare locul potrivit pentru a intreba. si a mentiona varsta nicidecum ca scuza, ori circumstanta. parametru. am crescut in 2 ani cu ce am enumerat mai sus. am de gand a doua enciclopedie dupa diderot. daca nu injur si nu am albume cu dali nu inseamna ca nu sunt.
si nu vreau a ma invarti in jurul cozii pe problematica geniului, in samba de ciupercuta-ntr-un picior. with all due respect.
nu aduc in discutie nici problema genres/hollywood pt ca mai am de citit si nu asta aveam in cap. alta ciorba.
filmele sunt de la lume adunate si mi-e rusine de cantitatea lor si calitatea interpretarilor mele. motiv pentru care nu ma bag in alde calauza. inca.

ideea e: de ce... asa? pentru ca e totusi o doza considerabila de risc in a face un film sau in a alege sa faci filme, right?

nevermind.


@16: incearca-te la "calauza". cu raportare la romanul-influenta daca se poate. zic.

Stiu eu cum o fi mai bine...? Intâi romanul, pe urmä filmul... Sau viceversa...?
Hm, nu... Cred cä solutia idealä e urmätoarea: cineva sä citeascä romanul... iar dupä un timp, sä vadä filmul, FARA SA STIE dupä ce anume e ecranizat. Când, târziu de tot, va începe sä recunoascä unele lucruri... va fi deja captivat, si orice raportare subiectivä va avea sanse sä fie atenuatä.
S-ar putea sä meargä si în ordine inversä, dar pe acelasi principiu.

Re: tipic?
 

De ce sa fac sau sa mai faci filme? Imi vine greu sa-mi inchipui cum de-ti inchipui ca dupa doar o suta de ani s-au epuizat posibilitatile.

Chiar si cele bune, de genul celor in fata carora te plecai in primul post. Cele..aparent de nedepasit. Nu recitesc acum, insa cred ca te refereai la momente bine definite in cadrul unor filme.

Ele exista in aceasta forma datorita filmului care le inconjoara, si chiar si luate la nivel de frame sunt o compozitie extrem de complexa.

Posibilitatile filmului sunt la fel de vaste ca omul, si la fel de "in continua schimbare".

Asa ca primul tau post redevine in ochii mei o intrebare simpla si fara rost: "ma voi ridica vreodata la nivelul lor de expresivitate?"

sure you could. but who knows.

Re: tipic?
 

este o problema la care tot cinematografia raspunde intr-un mod interesant: in intro-ul lui Persona, in Lisbon Story, in Lumiere et Compagnie sau in Mulholland Drive.


poate ca
diferenta dintre a alege sa faci un film si a alege sa nu pornesti aparatul de filmat este aceea dintre a vorbi si a tacea. ce risti prin a nu face un film? risti sa nu articulezi ceva.
cu ce sa incepi?
Hemingway spunea ca daca vrei sa devii scriitor trebuie sa pornesti a scrie despre lucrul care te doare cel mai mult, pe care-l simti cel mai acut, care ustura, care te inteapa-n inima. il exorcizezi pe hartie. la fel si in cinema, probabil trebuie aruncate pe pelicula obsesiile, cosmarurile cele mai clare...

roman?
 

hmm, nu era o nuvela fanatstica pare-mi-se? picnic la marginea drumului. am citit-o inainte. big mistake. am un mod foarte vizual de a citi chestii. plus ca era perioada post philip k. dick. mi-a alterat viziunea pe jumatate. i shouldn't have. interpretarea pe care am discutat-o cu un fotograf licentiat in psihologie era pur psihologica, triptic temperamental, metafore pentru cei trei. m-a pierdut insa pe parcurs, chiar cu argumente bine construite.
imi dau seama ca un procent considerabil din peroratia mea a iscat o polemica nedorita. nu intreb CUM? nici DACA? ci CUM ITI PERMITI sa vii cu altceva infinit mai prost odata ce-ai vazuts mth like that?... sa fii mandru de tine, de articolele din ziare si de afisul flori-de-tei?...
experienta post second-hand. sorry.
ma adresez voua celor multi cu o constiinta a ceea ce nu stiu si in nici un caz vreun grin de copil teribil. c'mon.
dar second hand nu va fi niciodata nimic mai mult decat un 600000 de lei slab ingrasati in 6 si regretati 4. experienta post bac also. la oral a picat 33, 3+3=6, acum sala 222, 2+2+2=6, acelasi subiect. fainut.

@Classy_Cojones bla bla bla

Ai esuat de pe forumul "Italience.ro" si ai venit sa te caci pe tine p-aici ? :?

@ 16mm
Dumnezeu se scrie cu D.

si I se scrie cu I, somehow that doesn't seem to apply here.

Si totusi e trist ca minti tinere raman imbarligate in filme atat de vechi. Nu ca as avea ceva cu ele, dar move on. Se fac chestii bune in continuare si mi se pare absurd sa te panichezi gen what if.

Of, nume, si in viata de zi cu zi injuri cu biblia-n mana. As vrea sa gasesc un come-back mai usturator, insa replica ta m-a facut sa ridic o spranceana pan-la dumnezeu, si dansul m-a curatat de orice intentii...rele.

Cu voia ta voi incerca sa raspund mai la obiect. Pacat ca nu esti aici pentru a ma ghida. Pentru a-mi explica ca gresesc amuzandu-ma la adresa unor asemenea intrebari.

Cum sa iesi la rampa cu un produs inferior (mult sau putin) celor cu adevarat bune? Usor..deoarece este nevoie de produse inferioare. Deoarece exista o crestere atat a publicului, cat si a regizorilor, actorilor si a tuturor celor implicati in productia sau vizionarea unui film. Si intotdeauna exista noi regizori, noi actori, noi pusti si pustoaice care trebuie sa creasca.

Cum sa nu rad la asemenea intrebare? De fapt, nici nu este o intrebare, ci o invitatie la consolari reciproce.

Cum te entuziasmezi citind articole in ziar despre filmul tau mediocru? Te entuziasmezi mult, sau putin, depinzand de care iti erau scopurile, de cat esti de idiot, de cat de multi domni sau domnisoare ti-au zambit la premiera....and so on.

Alternativa este un trac ridicol, care de fapt este contrar naturii umane. Prezentat, de pilda, intr-un filmulet care imi este tare drag (Legend of 1900).

"Christ! Did, did you see the streets? Just the streets… There were thousands of them! And how do you do it down there? How do you choose just one? One woman, one house, one piece of land to call your own, one landscape to look at, one way to die...
All that world is weighing down on me, you don't even know where it comes to an end, and aren't you ever just scared of breaking apart at the thought of it? The enormity of living it?"

I love it...I feel it. Am I going to live my life by it? Fuck no.

After all, if you do make a movie, should you only compare it to what has been, or to what will be as well? Maybe compare it to what perfection could be.. Maybe spend your life trying to imagine that, and make a movie about it. Hey...what about experience..the actual technical ability required when shooting a movie, any movie. Hey..why fuck a woman, any woman, if she doesn't look like the love child of Angelina Jolie and Jon Voight?

And does the pressure of worrying about creation ultimately result in creation? Sure does...isn't that why this topic came to be?

Incredibil cat ati putut abera aici. 16cm are 18 ani ...
Are dreptate Benny.