Cele mai bune inceputuri de filme
 

Hello, hello.

Ce ati zice de un top al celor mai buna inceputuri de filme. Acele prime 5-10 minute deosebite care v-au facut sa doriti sa vedeti filmul pana la capat...

In ceea ce ma priveste, intr-o ordine cu totul intamplatoare as trece, fara prea multe comentarii:

- Matrix + Matrix: Reloaded;
- Ghost Ship;
- Charlie's Angels 1 & 2;
- Femme Fatale;
- Amelie;
- Die another day;
- The One;
- Big Fish;
- Memento;
- Ice Age;
- Lord of the rings 1;
- The Emperor's New Groove;
- xXx

Cam atat deocamdata, daca o sa-mi aduc aminte si de altele, voi reveni cu un post...

Pana atunci astept parerile voastre si va urez "Paste Fericit"!!!

Toate cele bune...

Re: BEST OPENINGS / CELE MAI BUNE INCEPUTURI DE FILME
 

Pa. Neinspirat topic.

Re: BEST OPENINGS / CELE MAI BUNE INCEPUTURI DE FILME
 

Eu zic ca topicul asta ar trebui blocat.

Teoretic nu e off-topic. Probabil n-o sa mai scrie nimeni aici, dar n-am nici un motiv sa-l inchid.

Nu prea inteleg ce e in capul luiu Neo...

Adica, deschideri in sensul de o scena specifica cu care se deschide filmul sau primele minute a unui film sau prolog? Ideea nu e rea dar pacat ca a gasit-o unul nu-prea destept.

Si ca sa fiu ON-topic:

Deschiderea de la The Player, scena celebra de nu stiu cate minute, foarte misto si bine facuta.

sunset blvd. 'nough said.

"The Good, The Bad and The Ugly"

The Godfather

dap. godfather. si dap si la the player.
si mai luati si 8 1/2.

Ce-aveti, mä, nu vi-i bine?
Subiectul e bun - interesant si relevant. Nu e putin lucru sä dai bine drumul unui film. Ba chiar, uneori, se lasä cu päcäleli: început bun, film împrägesit.
Uite, câteva exemple de openinguri pä felie:
"Iacob", de Daneliuc
In principiu, pregenericele James Bond-urilor (pe care le-am rememorat cu drag nostalgic, miercuri la bere, cu Gorzo). Favoritele mele:
"Goldfinger"
"Octopussy"
"Goldeneye"
Inevitabil, Kubrick:
"A Clockwork Orange" (l-a adus fi-miu pe CD, am zis sä bag un ochi sä verific calitatea - si nu m-am mai dezlipit de el pânä la Wilhelm Tell - chit cä-l vedeam pentru a nu stiu câta oarä).
"2001" - evident, pânä la valsul navelor spatiale (inclusiv sau exclusiv, în functie de baremul de timp acordat).
"A saptea pecete", Bergman.
"Fragii sälbatici" - tot marele Ingmar.
(Evident, în ton cu Fellini, "Otto e mezzo" - vezi mai sus.)
"City Lights", Chaplin.
Si sigur au sä-mi mai vinä-n minte, si mai adaug.

Taxi 2 - Este superamuzant inceputul cand o masina de raliu este intrecuta de un taxi in care se afla o femeie gata sa nasca, impreuna cu sotul ei (mai ales cand soferul taxiului le explica pasagerilor ca masina de raliu nu e decat o masina cu niste turisti care vor sa faca impresie).

Bad Boys - Discutia dintre Marcus Burnett si Mike Lowrey in timp ce se duceau spre servici si sunt opritii de niste indivizi care vor sa le fure masina. Mi-a placut faptul ca personajele sunt foarte rapid prezentate. Prin replicile lor rezulta temperamentul fiecaruia.

i agree.

un anume 'citizen kane', anyone??

da. 'Birth'. Si 'la dolce vita', cu jesus-ul spanzurat de elicopter.

In general, cam toate filmele bune au o deschidere antologica. Preferata mea este "Portocala mecanica", dar mai sunt sute de alte inceputuri care "m-au dat peste cap". Si daca ALS amintea de "Citizen Kane", eu nu pot sa nu amintesc prologul din "Procesul"... :)

[Modificat titlul] - Era foarte enervant.

Full Metal Jacket
Kill Bill Vol. I
Return Of The Jedi
Goodfellas
Minority Report
Fallen Angels

'snake eyes' - dazeling, desi filmul, per total, e o basina.
'l'anne derniere a marienbad'
'europa' - e ca si cum ai intra in starea de hipnoza
'memento' (scena desfasurata cu rew)
'terminator 1 & 2'
'scream' - why not ? au fost cele mai alerte 15 minute pe care le-am vazut in vreun horror !
'2001 - a space oddysey' - the full 20 mns

Ati zis “Citizen Kane” si “La Dolce Vita” – m-ati complexat, stimabililor! Cum dracu’ nu mi le-am amintit din prima?
Cât despre “Procesul” lui Orson Welles, ästa meritä douä vorbulite aparte.
Povestirea “In fata legii” e o minusculä mare capodoperä. Mai alaltäieri mi-o recitam singur si-mi stergeam lacrimile. Splendide ideile lui Orson Welles: de a o plasa în prologul filmului, si de a o compune sub forma acelui slide-show de gravuri.

Hai sä,mai vedem:
“Reconstituirea” lui Pintilie – cum am mai spus cândva, începutul si finalul SUNT filmul.
“Pädurea spânzuratilor” – fie si numai genericul, cu soldatul care priveste în urmä. Dar, de ce nu, si toatä executia lui Svoboda.
(Sä nu râdeti, nici sä ziceti cä-s nebun: “Serenadä pentru etajul XII”, de Corfanta. Filmul e o zamä lungä si diletantä, ceva de nu se poate – dar începe cu un minut de comedie, la fix!)

Scena väjitoarelor, din “Macbeth”. (Pe ecran, mai degrabä la Kurosawa, decât la Orson Welles!)
Si dacä tot veni vorba de Kurosawa: “Dodes’ka Den”.

“Save Private Ryan”. Tot filmul nu face cât secventa debarcärii.
“Close Encounters of the Third Kind”. (Vä mai amintiti? Generic pe negru… crescendo muzical subtil… tensiune, tensiune, tensiune tot mai mare… astepti… tremuri… abia mai respiri… Si deodatä… ZDRANG! Se face ecranul galben. ;) )

Hearts in Atlantis.