Enchanted

Un film în care personajele unui desen animat de lung metraj Disney găsesc un portal către New York-ul din lumea reală. Prințesa fuge prin portal și se întâlnește cu un tată singur care e avocat de divorțuri, prințul fuge să o caute pe prințesă, iar regina cea rea trece și ea prin portal pentru aîncearca să o omoare pe prințesă. Aventuri, fantezie, romantism și un final încrucișat.

Awake
 

Spring Breakers.

Din trailer mi s-a părut un film interesant, însă replicile care se tot repetă sunt enervante, iar povestea nu este chiar aşa captivantă, şi nici originală. Jocul actorilor nu este prea convingător şi sincer, mă aşteptam la alt final. Pe James Franco nu-l prinde rolul de gangster, părerea mea. În concluzie, nu prea m-a impresionat acest film, are multe clişee şi unele scene sunt penibile, scârboase, nu cred că îşi aveau locul.

N-ai inteles deloc ce-a facut Korine acolo. #-o

Le Sauvage (1975)

Incercand sa scape de doi "fosti", o tipa ( Catherine Deneuve) se agata de un al treilea (Yves Montand) ,care se juca de-a reintoarcerea in natura pe o insula (taia singur copaci,crestea gaini si se uita parca si prin niste albume).Ce vedem noi in film ? Niste urmariri cu masini,niste incaierari ( aici,da,e delicios s-o vezi pe Deneuve cum ii articuleaza pe tipi /la un moment dat ia un par si-i trage una lui Montand,ca nu se mai intelegea cu el,acolo,in salbaticie !),tipete non-stop si niste ferigi uriase de te intrebi daca nu erau cumva recuzita.
Umorul asta mi s-a parut de o naivitate dezarmanta / oare oamenii chiar gaseau prin '75-'80,amuzante fazele astea ?(ca noi,evident, aveam simturile tocite rau de tehnologie) .
Intr-un cuvant ,m-am plictisit de moarte.
Un singur lucru m-a retinut totusi in fata ecranului : Deneuve are atata clasa si inefabil incat pentru ea as inghiti si o telenovela .

Network

Un prezentator de știri e pe ducă de la slujbă din cauza audienței în urma decesului soției și a căderii în patima alcoolului. Dar apoi înnebunește și începe să țină un segment de program cu audiență enormă. Asta în timp ce postul de televiziune este vândut din cauza datoriilor, iar oameni puși de noii proprietari încearcă să-și facă loc în conduceri. Unul din ei este noul administrator căruia nu îi plac vechiul redactor șef al departamentului de știri și pe șeful lui. Și apare intriga corporatistă. Alta este noua șefă peste toate programele postului de televiziune. Ea este atât de interesată de succesul la audiență încât va trece peste multe regule ale eticii și bunului gust pentru a crea cât mai multă acțiune și tensiune în noile programe propuse. Iar mai târziu va trece ca un tren pe șine în ritm constant peste consecințele pe care devotamentul absolut pentru succes îl are asupra unei relații sentimentale.

Decădere totală a eticii și moralei în goana după audiența maximă care să propulseze în top profituri și cariere.

Da , asta e un film clasic si vizionar . Nici nu indrazneau aia sa gandesca la ce mizerii o sa se preteze televiziunile din intreaga lume .

Daca mai taiem din idealismul perspectivei si ne facem ca nu pricepem morala - filmul chiar merge.
Principalul lui atu,dupa parerea mea,a fost prestatia lui Patrick Huard.

Dark Knight

Am revăzut pentru a câta oară Dark Knight pe TCM. Și acuma mi-a venit ideea de a interpreta tot filmul cap coadă ca o satiră a societății moderne. De la șeful de poliție care are iluzia că se poate baza pe polițiștii din subordine chiar dacă are indicii că sunt vulnerabili la corupție, la procurorul care duce o cruciadă oarbă până la nebunie, la procurarea care se folosește de succesul în carieră pentru a genera confuzie în inimile a doi bărbați, la criminalul personaj negativ își imaginează că deschide calea unei noi generații de infractori mult mai ambițioși cu răul pur pe care îl pot face și până la personajul principal care își pierde încrederea în fața asaltului de schimbări suferite de celelalte personaje tipice într-o poveste Batman.

Piesa de rezistență este utilizarea la final a unui sistem de urmărire în timp real orwelian și modul de tratare al situației de prizonierii a două feriboturi care se pot arunca în aer unii pe alții, unii locuitori obișnuiți și ceilalți condamnați transferați de la o pușcărie. În mijlocul situației critice locuitorii obișnuiți se pun unii să voteze dacă să-i arunce în aer pe condamnați, iar aceștia se revoltă contra gardienilor într-un mod mai puțin democratic pentru a avea acces la detonator, similar cu felul în care se iau deciziile în diverse chestiuni prin vot sau nu în SUA. Pură satiră, și mai comică dacă ne gândim la scandalul PRISM din momentul ăsta.

''Marti, dupa Craciun'' -Radu Muntean . Vad ca peste tot filmul asta e trecut la drama . Se pare ca Paul Hanganu ( Mimi Branescu ) este prins intre doua femei pe care le iubeste( nevasta / amanta) si trebuie sa ia o decizie dificila . Aiurea , nu e vorba de mare drama in filmul asta . Paulica a ales deja si ales ''produsul'' mai bun . Nici nu conteza daca o mai iubeste sau nu pe nevasta si filmul nici nu se oboseste cu intrebari din astea lacrimogene . Aici se lucreaza cu branduri , cu procente si amanta e clar mai ''iubibila'' , mai tanara , si castiga detasat . Scena de inceput desi destul de lunga este ilustrativa pentru tot filmul . Amanta fiind goala castiga mereu in fata nevestei infofolite . Ce rost mai are s-o despachetezi si pe nevasta cand stii ca pentru Paul ea e terminata erotic . Viata e prea scurta pentru a mai da o sansa corpurilor care se uzeaza in ochii partenerului . Patul conjugal cerne si cere mereu carnuri apte pentru viitorii fiori sexuali .
Aici nu avem drama lacrimogena de tip '' Kramer vs Kramer '' pentru ca aici familia este construita altfel . Copilul nu este transat intre cei doi parinti , nu-l vedem ciopartit sufleteste , nu ni se arata sange pe pereti . Aici lipseste organicitatea adevarata , aia care are legatura cu '' cei doi se vor uni si vor fi un singur trup '' . In film este doar o familie Lego , in care partenerii modulari se ''mufeaza '' /cupleza si la nevoie se de-mufeaza/decupleaza de alti parteneti . Noua familie a clasei de mijloc , familia USB . Modularitate vs. organicitate.
Sa va (de)cuplati bine !!!!

http://www.youtube.com/watch?v=-MeJywvAxfA

7.5/10

Matchstick Men

Un film despre un escroc cu probleme emoționale. Dacă mai ai și un partener care vrea să îți termine economiile pe care le-ai făcut în ultimii 15 ani ești la rețeta perfectă pentru un scenariu contorsionat. Și nerealist. Escroci adevărați s-ar tăvăli pe jos de râs dacă cineva ar veni cu ideea celei mai tari escrocherii din film. Dar e foarte spectaculoasă totuși pentru spectator când este în sfârșit revelată.

Ceea ce face filmul bine este să aducă personajele la răscruci morale. Astea vin una după alta cu viteză amețitoare și pentru public și pentru cei implicați direct. Mai că-ți vine să-ți schimbi profesia dacă faci ceva ce nu e tocmai moral după părerea unora (cum ar fi chiar să fii șef într-o multinațională la vânzări sau la resurse umane) după ce se termină filmul doar ca să fii în ton cu noua profesie a personajului principal la sfârșitul filmului.

"Jagten"-2012.
Un film surprinzator, menit sa contrazica o teorie binecunoscuta printre parinti si psihologi:copiii nu mint niciodata. repetata de cateva ori pe parcursul derularii lui, aceasta premisa de la care pleaca tot scenariul acuzarii, este motiv de a rascoli viata linistita a unei comunitati nordice respectabile, unde fiecare se cunoaste cu fiecare, oamenii sunt deschisi, prietenosi si plini de viata, intr-un decor natural aproape ireal de frumos.
prietenia dintre un copil si un adult poate deveni o relatie speciala, care, uneori, necesita interpretari subtile, plecand de la ceea ce o genereaza si, mai departe, explorand in miezul ei, ajungem sa intelegem de ce devine o legatura necesara, obsesiva,dureroasa, capabila sa distruga vieti.
aproape ca este insesizabil ceea ce urmeaza sa se intample.Klara, o fetita blonda adorabila, resimte lipsa de atentie a familiei sale.Lucas, educatorul de la gradinita, cel mai bun prieten al tatalui sau, intuieste perfect frustrarile ei si intra in lumea imaginara a Klarei, fara sa-si inchipuie ca, mintea acesteia, percepe distorsionat atentia pe care o primeste si nevoia lui, pana la urma, de a compensa lipsa prezentei propriului copil.
emotional, filmul atinge, chiar daca nu cu imagini care sa vina in sprijinul celor afirmate de Klara, care ar fi avut garantat impactul cuvenit asupra publicului. dramatismul provine din situatia ingrata, aproape fara iesire, in care se afla Lucas.
Despartit de sotia cu care se lupta pentru custodia copilului, acuzat de abuz sexual, chiar de fiica prietenului cu care se cunoaste de-o viata,respins si judecat superficial de comunitate si de noua iubita, gaseste resurse sa-si pastreze demnitatea si locul, ceea ce nu este deloc usor. Interpretare admirabila a lui Mads Mikkelsen. Mi-a placut mult figura lui obosita si trecerile de la o stare la alta ale personajului, asa cum au fost trasate in scenariu,alternanta dintre secventele cand el se juca cu copiii si acelea cand incerca sa-si recupereze fiul, apoi, momentele incredibil de duioase dintre el si fetita, nu acelea de dinainte de acuzare, ci acelea de dupa, cand fetitei i se citea remuscarea pe chip. dealtfel, Klara, mi s-a parut cel mai interesant personaj din cauza posturii in care a fost pusa. Fetita care a interpretat rolul, a fost exceptionala in aceasta incercare de a pendula intre adevar si ceea si-ar fi putut imagina ea.
Asadar, daca nu l-ati vazut inca, inarmati-va cu rabdare. Filmul este lent, dar ingrozitor de bun.
Attachment 2363

Chiar asa? :P

:-?

Exact asta e,o teorie.Copiii mint mai mult decat Pinocchio.:^o

de fapt, nu mint constient. sau daca o fac constient, imaturitatea, ii impiedica sa-si dea seama cat de grav este acest lucru. mai degraba, copiii asociaza in mod bizar, expresii si cuvinte auzite la copiii mai mari sau la adulti, dar in cele mai multe cazuri, sensul acelor cuvinte le este cu totul strain.

kriss si Liviu, v-a placut?

Eu am scris despre el in paginile anterioare din thread.
http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...postcount=4472

"Dancer in The Dark" (2000)

Un film total reflexiv,filozofic as indrazni chiar sa spun si in asta a constat pentru mine intreaga lui miza.Nu in sens abisal si abracadabrant ( ca intr-un Tarkovsky,de pilda),nici in maniera rece ,cerebral-conceptuala a altor creatori.
Scenariul lui Lars von Trier este in aceeasi masura socant si posibil sa se materializeze la un metru distanta de tine.In curgerea ei liniara spre deznodamant,povestea te despoaie de identitate,de roluri si de masti.Iti face tandari securitatea in care te misti ,fortand intoarcerea spre
interior pana la limita extrema.Cum este posibil, te face autorul sa te intrebi,odata ajuns aici , ca in aceeasi creatie - fiinta umana - sa se imbine,atata mizerie si atata maretie ? Si care e in fond, "talcul" acestei alcatuiri ?
Tehnica magistral austera a camerei elibereaza spatiile ( exterioare,interioare) de orice incarcatura care ar distribui emotia spectatorului.Esti asadar captiv si bulversat de trairile personajelor,fara nici o putinta de a reprima ceva /trisa cu von Trier.Si el stie bine ce face,inima fiind calea prin care,cu putina sansa,zarim uneori,in scurte strafulgerari...." ceva" din esenta lumii,si a noastra.

Despicable Me 2 - foarte amuzant pentru adulti si pentru copii! Loved it! 8/10

''Far from Heaven '' -2002 -regizat de Todd Haynes . Nu credeam s-o vad pe asta dar s-a intamplat in povestea petrecuta in anii '50 . Juliane Moore este tratata cu spatele de sotul ei, Dennis Quaid :-O .Bietul om vrea sa-si faca /femeia familia fericita dar descopera ca e homosexual si nu are incotro . Juliane Moore se adapteaza din mers si se consoleaza cu gradinarul ei de culoare . Povestea ar fi putut fi tratata in mod vulgar insa Haynes lucreaza filmul in stilul melodramatic al anilor '50 si nu forteaza nota pastand intacte idiosincraziile vremii .Fara sex pe tavan , negri fugariti cu pustile prin oras , s.a. minuni .Culorile linistitoare filmate in Technicolor , oraselul linistit , viorile siropoase din fundal nu arunca o lumina kitsch ci reusesc sa smulga destula emotie si sa faca totul credibil . Rasism , homosexualitate , sufocarea morala mic burgheza - adevaruri scoase subtil la suprafata de Haynes .

8/10

Stiu ca baietii vor spune ca e blasfemie, dar mie nu-mi placea deloc Julianne Moore. In filmul asta mi-a placut la nebunie si dupa el am inceput s-o vad cu alti ochi iar acum o consider una din actritele mele preferate.

Eu am vazut Cloud Atlas zilele trecute. Cam multe povesti de urmarit si machiaje de dat jos. In rest e un film decent, chiar pot sa-l mai vad inca o data, tinind cont ca prima ora n-am facut decit sa-mi invirt capul ca un titirez, asa de repede se schimbau povestile intre ele.

Nici mie nu-mi placea J.M in tineretea ei . Aparea ea asa in ''Short Cuts '' de parca era Sharon Stone :P . Cu timpul a devenit mai duioasa , mai mamoasa .

''Die Wand ( Zidul )'' -2012 - film austro-german regizat de Julian Pölsler . Va mai amintiti de ''The Simpsons Movie '' ?? In desenul animat ,orasul Simpsonilor era sigilat sub un capac de sticla pentru a nu contamina restul Amercii cu poluarea lui . In ''Die Wand'' , o femeie aflata in excursie ramane inchisa intrun perimetru de cativa kilometri , loc inconjurat de un zid invizibil . De aici filmul ar fi putut lua o turnura s.f. dar regizoare merge in alta directie si devine un amestec de lupta pentru supravietuire ,adapatare la mediu si la izolare . Totul pe sfasietoarea muzica compusa de Bach , intro natura superba dar indiferenta la soarta omului . O meditatie asupra singuratatii si dezolarii intrun cadru idilic .
Ritmul filmului e destul de lent dar nu insuportabil .
7/10

http://www.youtube.com/watch?v=5Qa-Lo4RSpw

''Passion''( 2012)

Ceva gen : femei de succes si dramele lor.
Femeile sunt trei .
Prima : Sefa cea Mare, blonda platinata,tinute office-glam,bijuterii spectaculoase ,amatoare de partide de amor cu recuzita( pentru detensionare psihica)
A doua : Subalterna Talentata a primei.Moaca de liceana muncitoare.Tinute cenusii si corecte.Expresie lipsita de orice semnificatie.
A treia: Asistenta devotata a Subalternei Talentate.Eiiii,asta da,mai merge : figura calda,tunsoare fresh,tinute casual( vine la program in pantaloni scurti care-o prind de minune),o naturalete reconfortanta in raport cu primele doua.;)
Fetele au in pemanenta cu ele laptop-uri argintii,masini frumoase,dispozitive sofisticate de spionaj si inregistrare,si sunt conectate permanent la plasme prin care comunica si se vad.
Actiune : Sefa cea Mare ii fura Subalternei Talentate ideile.Aceasta la randul ei ii fura iubitul(un tip care umbla neras si vesnic baut si lucreaza tot pe-colo cu ele).Podoaba de iubit fura si el ceva - respectiv banii companiei.
Sefa cea Mare are minte in cap si sange rece.Nu amesteca patul cu afacerile si nici cariera cu sentimentele.Prin urmare,ii da iubitului un sah-mat scurt,si-si umileste Subaltena Talentata cu niste inregistrari compromitatoare.Imeidiat dupa faza asta - este ucisa.
Partea thriller-dedectivista a filmului este,slava Domnului ,scurta si capabila chiar sa ofere nitica surpriza(iata ce inseamna respect fata de spectator !).Finalul e o peltea cu amor lesbian si inca o crima ,ambele insa ....cu final fericit.
Am facut rezumat pentru ca filmul nu e de vazut decat intr-o singura situatie : tinerele aspirante la o cariera fulminanta pot studia codurile vestimentare si pot beneficia de o lectie importanta:cum sa puna mana pe barbatul cel mai important din companie.Ca sa nu muriti de curiozitate pun "'reteta'' livrata in film de Sefa cea Mare - Subalternei Talentate:
"Daca il prinzi pe tipul cel gras cu chelie poti gestiona intreg portofoliul companiei.
Nu pot,eu nu sunt ca tine - raspunde cea novice.Nu stiu sa fac asta.
Ba poti.Lasa-l sa vorbeasca despre el insusi.E subiectul preferat al barbatilor !":)

"A perdre la raison'' (2012)

In ziua de 28 februarie 2007 , majoritatea posturilor radio/Tv din multe tari europene isi deschideau editia de seara a jurnalelor cu o stire terifianta : intr-o localitate situata la 30 de km de Bruxelle, Genevieve Lhermitte,isi omorase toti cei 5 cinci copii,intr-una din camerele situate la etajul locuintei,unde ii chemase pretextand ca le-a pregatit o surpriza.
In spatele acestei tragedii incredibile a stat un lung proces de deteriorare a vietii de ansambul a mamei ucigase.
« ''A perdre la raison" est un naufrage familial et nous pensions "Titanic" pour la structure du scénario» - a declarat pentru ’’ Paris Match.com '' Joachim Lafosse,regizorul filmului realizat ca o adaptare libera a acestei intamplari.
Iar bogatia si forta acestei pelicule rezida tocmai din perspectiva de transformare si de proces pe care o propune asupra sirului de evenimente.

Protagonistii povestii sunt doi tineri (Murielle si Mounir,un imigrand marocan ) care se iubesc si se se casatoresc.Tinerii vor trai in casa si impreuna cu protectorul lui Mounir,doctorul Andre Pinget,cel care le va asigura permanent si sustinere financiara.Ceea ce la inceput pare un start bun,se tranforma lent,imperceptibil(exact ca in viata) in tocmai contrariul sau : femeia fericita intr-una depasita de corvoadele vietii domestice/barbatul iubitor in individul absent ,sufocat de atmosfera de acasa/maternitatea insasi devine din sursa de implinire si sens generatoarea unui univers claustrofob de o agresivitate cu efecte nebanuite /batranul sustinator al familiei este deopotriva altruist si abuziv prin omniprezenta si controlul subliminal pe care il exercita .
Pe tot acest fond depresia pe care eroina o dezvolta ruineaza pana la anulare toate mecanismele ei de functionare.Singuratatea fara putinta de strapuns a bolii psihice este si ea surprinsa cu dibacie atat in multiple planuri secunde cat si singular ,in potretul de plin plan al tragediei interioare pe care Murielle o parcurge.

Ca in toate creatiile foarte bune,ni se spune mult cu extrem de putin.Economie ,atat epica cat si de limbaj.Expresivitatea starilor de fapt nu lasa loc si nu mai necesita nici un fel de artificiu artistic.Sau,daca vreti – senzatia coplesitoare de ‘’autentic’’ – este si in acest caz,cea mai eficace tehnica de manipulare.
Cea mai importanta reusita a filmului ramane dupa mine insa, perspectiva profunda ,nuantata si curajoasa pe care o propune spectatorului in intelegerea ( si nicidecum justificarea !!!) acestei tragedii : actul criminal este uneori( deseori ?) incercarea ultima si disperata a unui om de a evada din infernul destramarii interioare, caruia nu ii mai poate face fata.

"Monsieur Lazhar"-2011
nu am habar daca in anii de scoala, ati avut parte de o experienta similara cu aceea din film, dar, marturisesc ca eu, am simtit o usoara duiosie, o intoarcere in timp care mi-a starnit o mica oaza de melancolie, amintindu-mi de unele chipuri dragi, pe care le mai intalnesc in rare ocazii si azi.
filmul este nascut sub semnul delicatetii. si in altele, asemanatoare, am simtit fragilitate si reactii surprinzatoare, normale, atunci cand vin din partea unor copii, insa, “Monsieur Lazhar”, lasa impresia unei demonstratii de terapie a sufletului absolut minunata, o lectie de viata dincolo de orice stereotipie, o lectie pe care,copiii, maturizati brusc din cauza unei intamplari iesite din comun, le-o dau adultilor, care par mult mai dezorientati.un sistem educational modern,cum este cel canadian, se confrunta cu o problema speciala:Martine, o profesoara, se sinucide in sala de curs,fiind gasita de proprii elevi care o divinizau. impactul cu o asemenea imagine este devastatoare. copiii simt abandonul si, ca si in cazul unui divort, cand, de cele mai multe ori, au impresia ca din cauza lor parintii se despart, sunt cuprinsi de un sentiment cumplit de vinovatie, pe care, rigoarea aceluiasi sistem educational, il trateaza gresit, mai degraba preocupat pentru a-si salva reputatia.
impreuna cu Bashir Lazhar, un profesor refugiat din Algeria, copiii pornesc o noua experienta educationala, invata sa-si infrunte temerile, sa-si recunoasca slabiciunile si mai ales, sa-si exprime liber optiunile,chiar sa-i corecteze pe adulti.
In acest sens, filmul mi se pare a fi o critica la adresa unui sistem educational prea rigid, care limiteaza mult posibilitatile profesorilor de a-si manifesta afectivitatea specifica unor astfel de relatii, pentru a evita interpretari gresite, care ar dauna, in final,interesului intregului sistem. “suntem obligati sa tratam copiii ca pe niste deseuri toxice”,asa suna replica ironica, data de un profesor, la un moment dat, in semn de protest fata de aceste reguli stricte, care impiedica profesorul sa-si imbratiseze elevul, ca o manifestare normala a acelei afectivitati de care vorbeam mai sus.
Foarte buna interpretarea lui Mohamed Fellag, iar momentul de final, cand n-a mai putut respecta ceea ce-i fusese impus si nevoit sa accepte, tocmai pe a se salva, si si-a imbratisat eleva favorita, este pur si simplu emotionant. acelasi lucru facuse si Martine, iar gestul ei, avusese efectul contrar.
asadar, daca simtiti nevoia unor incercari emotionale sublime, asezati-va comod in fata ecranului si acordati acestei “lectii deschise” toata atentia de care dispuneti. veti ramane captivati si placut surprinsi de replicile haioase, copilaresti,dar inteligente, schimbate intre cativa copii si profesorul lor, totul, in decorul deosebit de frumos al unei ierni canadiene, care te racoreste instantaneu.
Attachment 2379

''After Life'' (Wandâfuru raifu) -1998 - regizat de Hirokazu Koreeda . Am mai vazut 3 filme de Koreeda, dar erau mai noi . In ''After Life '' cei care mor ajung intro zona de tranzit unde trebuie sa-si aleaga intro saptamana cea mai frumoasa amintire din viata lor . Acea amintire este apoi reconstituita de ''personalul ingeresc '' insarcinat ,filmata si apoi va rula vesnic in mintea(?) celui mort .
Foarte induiosator acest film si indulgent cu cei din lotul de 22 ''clienti '' . Oameni obisnuiti care trebuie sa -si reaminteasca momentele lor de varf . Ce putine sunt totusi acestea si ce banale de multe ori . O fata pasteaza amintirea unei vizite la Disneyland un mosulica-si aminteste de orezul mancat atunci cand a fost facut prizonier de americani , un afemeiat notoriu a retinut duiosia unei femei care a gatit pentru el , o batranica nu poate uita rochia rosie pe care am imbracat-o candva , s.a.m.d.
In paralel cu povestea mortilor avem si povestea consilierilor din personal , oameni morti la randul lor .
Toata actiunea are loc intro statiune montana cam ramolita si de aici si aerul de confort , de tihna .In viata de dincolo lipsesc computerele si totul e facut cu tehnica old school . Fara full HD pe lumea de apoi .

Un film reconfortant ,plin de dragoste fata de oameni si fata de vietile lor ( aparent) banale . Cehov pe pelicula .

http://www.youtube.com/watch?v=DN9sr5wVkik

8/10

@bremen Daca ti-a placut After Life, arunca o privire si pe Into the Faraway Sky

Si ca sa nu fiu off-topic, am vazut in seara asta primele 30 de minute din The Sound Of Music si am ramas foarte surprins si impresionat de imagine/regie. Din pacate schmaltz-ul povestii a devenit rapid insuportabil.

Mersi pentru sugestie . Am aruncat saptamana trecuta un ochi pe http://www.theyshootpictures.com/gf1000.htm si sunt multe filme bune de vazut . Timp si chef sa fie.

tocmai am vizionat a clockwork orange si e foarte fain. il recomand tuturor!
------
pentru cei interesati site gratuit

" The Piano''(1993)


Nu este un film genial,unic sau perfect.Folosind o poveste romantioasa,vorbeste insa despre destinul de a fi altfel intr-un mod care te emotioneaza si te lasa ganditor.Calitate rara,de care as vrea sa ma bucur mai des.
O femeie muta traieste la modul compensatoriu intr-un univers propriu,construit din sunetele pianului sau.Femeia ,care are o fetita,dar nu si un sot,se marita departe,in Noua Zeelanda ,cara peste ocean pianul ,parte organica din ea,dar barbatul ei refuza sa i-I aduca in casa,considerandu-l,desigur inutil in viitoarea lor viata.Un al doilea va intelege,si-l va insusi si-l va folosi apoi ca modalitate de apropiere de ea.Ceea ce incepe ca un troc,ca un santaj umilitor se va transforma in iubire ( posibila metafora a caii spre celalalt ?)
Pe aceasta schema banala ,neverosimila , de un desuet cuceritor se dezvolta insa o bogatie de nuante si semnificatii.Relatia femeii cu sotul ei ( sensibilitate , vulnerabilitate vs.putere , opacitate) ,relatia dintre ea si celalalt barbat ( brutalitatea instinctului sublimata de intuitia adevaratei naturi a feminitatii,),relatia dintre ea si copil(iubire,intelegere si razvratire) ,toate acestea compun un tablou de o frumusete rara,in fata caruia este imposibil sa nu fii acaparat.

Filmul e lucrat in filigran( da,regie feminina,cum bine a precizat cineva ),are patina,aer,atmosfera, o nota de rafinament absolut in care excesul emotional nu deranjeaza,iar turnura de happy-end nici atat,pentru ca aceste ‘’neajunsuri’’ sunt doar un cadru,o rama ,o dantelarie sub care recunosti propria ta aspiratie spre mai multa intelegere si umanitate.

''Copilarie in curu 'gol '' ( L'enfance nue ) -1968 - regizat de Maurice Pialat .Primul film regizat de Pialat si al doilea pe care-l vad . Film produs de Francois Truffaut si destul de asemanator ca tematica cu celebrul '' 400 Coups'' : un baiat de 10 ani este plimbat intre mai multe familii adoptive.
La lipsa de iubire cu care este tratat ,pustiu raspunde cu agresiune ,apatie si incalcarea celor mai elementare reguli de conduita . Aici ar fi putut Pialat sa devina induiosator sa ne prezinte o telenovela lacrimogena . N-o face si ne arata problema in toata complexitatea eI : ''un soi rau '' greu de integrat si de iubit este prins intrun sistem de adoptii care se straduieste sa -i gaseasca o casa . In final ajunge in casa unor mosuleti si surprinzator , pare ca se adapteaza . Pare , pentru ca la Pialat nimic nu e jucat definitiv , oricand balanta putand fi dezechilbrata spre bine sau spre rau .
Totul e in joc , mereu .

Un film de 78 minute , dens , dur , plin de dragoste fata de oameni . O reusita .

http://www.youtube.com/watch?v=uq6SFO9YLHc

8.5/10

Eu tind sa intind coarda si sa spun ca mi-a placut mai mult decat Les Quatre Cents Coups. X_X

Battle Royale-2000

Un film foarte apreciat, dar care pe mine m-a lasat rece.Plotul e simplut: copii au luat-o rara asa ca trebuie invatati o lectie.Lectia inseamna jocul clasic de-a ucide sau a fi ucis.In cazul de fata, avem de-a face cu vreo 40 de pubertari care sunt constransi sa se macelareasca intre e, sub stransa supraveghere a unui dascal, care mi-a adus aminte intr-un mod straniu de fostul meu prof de sport.La sfarsitul a 3 zile, doar 1 va supravietui.

Ideea este interesanta in toata simplitatea ei, dar filmul este o incalcitura prea putin apetisanta de violenta, flashback-uri irelevante, trairi adolescentine si dialoguri care se vor a fi inteligente,dar nu prea sunt.Personajele sunt multe, prea putin dezvoltate, ramanad doar niste numere usor de uitat.Violenta.Eu o preferam graduala, miscandu-se in acelasi timp cu tensiunea ce se acumuleaza cu trecerea orelor.Violenta de orice fel paleste groaznic dupa minutul 30 cand iti apare in fata ochilor un tanar cu un topor infipt in cap,miscandu-se convulsiv.

5/10

The Five-Year Engagement [2012]
 

Desi titlul si sinopsis-ul de pe IMDb te-ar putea face sa crezi ca ai de-a face cu o comedie romantica, mie filmul mi s-a parut destul de drama, daca pot sa ma exprim asa, chiar daca finalul e unul fericit. E vorba de un el si o ea care se logodesc, dar care decid sa tot amane nunta din cauza diverselor evenimente neprevazute (decese in familie, oferte de job si asa mai departe).

Plot-ul e, insa, mai complex de atat, in sensul ca exploreaza o alta latura a relatiei dintre un barbat si o femeie, cea care se axeaza pe partea profesionala si financiara. Practic, e vorba de sacrificii, de senzatia de inferioritate sau chiar de nulitate, de frustrari si furie care duc, inevitabil, la despartire. Ce-i drept, sunt si scene amuzante destule (desi recunosc ca eu am plans la final), iar chimia dintre Emily Blunt si Jason Segel e destul de vizibila.

6/10

''Love and Other Impossibile Pursuits'' (2009)

Sinopsis-ul spune cam asa : O tanara avocata ,Emilia (Natalie Portman) se indragosteste de colegul ceva mai matur si mai realizat,dragostea lor spulbera familia barbatului ,cei doi incep o viata noua impreuna ,in care insa mici si mari dificultati incep sa le brueze existenta. Drama centrala :Emilia traieste marcata de moartea bebelusului lor pe care crede ca l-a ucis ea insasi adormind cu el la san.Ea percepe tragedia ca pe o pedeapsa divina si asta ii distorsioneaza perceptiile si relatiile cu ceilalti.

Subiectul - bun, si exceptand moartea bebelusului,de un realism demn de orice efort - este insa tratat intr-o maniera comerciala si tributar pana la compromis schemelor facile de ''agatat'' spectatorul.
Scenariul e trasat in tuse grosiere ,neverosimil,iar perspectiva asupra personajelor ,lipsita de consecventa.
Tipele curajoase care sar (din dragoste ,cu sau fara scrupule) pe barbatii insurati nu-si dedica viata copiilor adoptati,disensiunile familiale nu se dizola cu o inghetata si o vizita la patinoar(ca in film),si nici mamele naturale nu sunt mai rele decat cele care le-au luat locul langa copiii ramasi ,dupa divort,cu tatii .Ca sa nu mai spun de gogorite mai mari precum solidaritatea femeii alungate cu cea care a exclus-o si pe care - ce credeti ? – intr-un final o elibereaza cu cateva fraze de cosmarul constiintei incarcate de vinovatie.
Natalie Portam(Emilia) nu avea ce cauta in acest rol: in loc sa ma atinga cu drama ei,sa ma faca sa traiesc o data cu ea framantarile unei femei care descopera ca ‘’dupa’’ e putin diferit decat ‘’inainte’’ n-a facut altceva decat sa ma cucereasca cu frumusetea ,feminitatea ,sex-appelul acela care-i iradiaza din nuanta irisului si din porii fetei( nu asta ii era treaba in film!)

Mesajul este inaltator( dragostea ,familia,intelegerea…) dar nota fortata/falsa in care mi s-a servit totul anuleaza orice buna intentie.
Un singur lucru a lipsit povestii pentru ca telenovelistica sa fie absoluta: in mult asteptatul si previzibilul happy-end,un nou bebelus,asemeni unei jucarii noi cu care sa inlocuiesti un exemplar stricat si care sa ne convinga pe toti de gratia universala. Mai sunt si rateuri!

Am dat recent pe forum de o lista cu 100 filme cult si am hotarat ca in timpul ramas pana la inceperea facultatii sa vad tot ce nu am vazut, ce pot vedea si pare interesant din lista aia.Asa ca iata ce am vazut week-end-ul asta cu aproximatie.

1.Beyond the Valley of the Dolls-1974

Din start am vazut ca e regizat de Russ Mayer, iar pretentiile mele s-au diminuat, insa cand am dat de Roger Ebert in dreptul scenariului, am ridicat o spranceana de curiozitate.Ce se vrea filmul?Un sexploatation cu mesaj moralizator care arunca o privire ironica asupra drumului parcurs de o trupa rock alcatuita din dudui spre glorie si a cadrului/anturajului in care se invart.Ce este de fapt filmul?O combinatie nefericita de soft-porn, parodie, slasher horror si telenovela mexicana.Un film dezastruos, dar care este cumva salvat de un soundtrack foarte fain.Nota 4.

2.Hellraiser-1987

Un horror care nu are cum sa nu prinda.Are tot ce ii trebuie.Antagonisti care emana epicozitate prin fiece andrea infipta in cap, gore dozat foarte bine, machiaje si efecte speciale bune de tot,atmosfera,plus ceva acting convingator si un scenariu ok.Are si cateva personaje iritante care m-au facut sa imi doresc un final mai putin fericit, dar per total mi-a placut la culme si deja m-am apucat de piratat scrierile lui Clive Barker.Nota 9.

3.The Texas Chainsaw Massacre-1974

A fi mai batranel, nu inseamna ca e si cel mai bun.Un horror rezonabil cu ceva plusuri la capitolul realism, dar care mie mi-a adus prea tare aminte de urmaririle din filme lui Chaplin.E destul de intereant filmat, aduce o atmosfera creppy, are si niste baieti rai de care ar fugi si dracu', dar per total mi s-a parut mult mai putin intrigant decat controversa ce s-a facut in jurul lui.Nota 7.

4.Edward Scissorhand-1990

Magie pura, cadoare si frumusete.Un fel de Luceafar combinat cu Frumoasa si Bestia, intr-o nota gotica.Film pe care as putea sa il revad de n ori fara sa ma plictisesc.Loved it!Nota 9.

5.The Toxic Avanger-1984

Se incadreaza cu brio la categoria:"atat de rau ca e bun".Un fel de comedie horror, cu niste replici semi-retardate, de un awesome cum rar am intalni, cu actori varza, scenariu tamp si actiune non-sensica, dar cu portii serioase de gore si umor.Tipul ala de film de categorie Z, dar care dupa mii de ani se trezeste cu o armata de fani indragostiti de un personaj principal care este exact ceea ce nu trebuie sa fie.Nota 7.

de ce oare, cel care a lansat aceasta multfolosita expresie, pentru a "complimenta", n-a gasit alta leguma pe post de etalon? ce are varza in plus fata de alte legume? sau ce n-are?:-/

Era la indemana.Literalmente.In timp ce scriam mancam niste varza calita :D.Varza are ceva proprietati depurative, elimina din organism impresiile negative lasate de anumiti actori si actrite,scenarii, filme etc. etc.In plus, nu sunt tocmai renumit pentru originalitate si nici nu prea incerc sa fiu :)

Am vazut 3 filme foarte bune saptamana asta :

''My Dinner with Andre '' -1981 - regizat de Louis Malle . Filmul asta seamana cu o soba care incet , incet incepe sa incalzeasca o camera inghetata . Actiunea e foarte simpla : un dramaturg de 36 ani cam stramtorat se intalneste cu prietenul sau Andre, un fost director de teatru .Aflat in culmea succesului Andre are o criza existentiala si se retrage brusc din lumea lui stralucitoare disparand in acelasi timp din cercul sau de prieteni . Tot filmul avem parte de cei doi prieteni cre discuta cu pasiune despre : arta , viata , moarte , dragoste , locul omului in univers , sensul vietii . Cei doi apara pozitii diferite desi in unele puncte se intalnesc .In primele minute toate discutii celor doi mi se pareau plictisitoare dar pe masura ce trece timpul am reusit sa ma las prins in dialogul lor insufletit si sa regret ca filmul s-a terminat .
Un film pentru cei rabdatori 8/10

http://www.youtube.com/watch?v=SxLIlLzIh2Q

Tot despre rabdare si despre timpul care curge ba prea repede , ba prea incet si in filmul taiwanez ''What time is it there ?? ''- 2001 -regizat de Ming-liang Tsai . Un tanar vanzator de ceasuri trebuie sa suporte toanele mistice ale mamei sale care tocmai a ramas vaduva . In cadre prelungite , taraganate avem drama unei femei care spera ca sotul ei sa revina la ea chiar si sub forma unei insecte sau a unui peste .Disperare pentru vaduva si plictiseala pentru tanar . Plictiseala din care incearca sa scape incercand sa dea de urma unei tinere careia ii vanduse un ceasa si care a plecat in excursie la Paris. Pentru vanzatorul indragostit toate ceasurile trebuie sa afiseze ora Parisului si intrun efort duios si comic in acelasi timp se apuca sa fixeze ora Parisului la toate ceasurile pe care le vinde , ba chiar la ceasurile de pe strazi sau de la metrou .Ora iubirii se da de la Paris.
In paralel avem si peregrinarile tinerei in Paris , oras unde se simte izolata si incapabila sa gaseasca un suflet cald care sa-i fie alaturi . Disperare datorata lipsei de comunicare semnificativa .
8/10
http://www.youtube.com/watch?v=ass11dxuyzU


The Swimmer - 1968 -regizat de Frank Perry dupa o povestire de John Cheever . Un film excelent despre care nu auzisem nimic pana zilele trecuta . Un rol foarte mare pentru Burt Lancaster care merita toata atentia cinefililor .
La inceput il vedem pe atleticul Ned Merrill ( Burt Lancaster) cum inoata in piscina unei vile somptuoase , vila situata deasupra unei vai superbe plina de proprietati pentru bogatani . Dupa un dialog vesel cu gazdele Ned se hotarasate sa ajunga la casa lui (aflata in celalat capat al vaii ) inotand in toate piscinele intalnite in cale . Se anunta un maraton vesel cu balaceli si cocktailuri servite de Ned cu vecini si prietenii lui . Nu e cazul pentru ca pe masura ce coboara in vale are loc si o schimbare a perceptiei celorlalti despre Ned . Fiecare piscina prin care se scalda pare sa-i scada din aura si din puteri .Ostilitatea proprietarilor de vile ( cu piscine) creste pe masura ce ce apropie de casa lui . O parabola superba despre un om aparent amnezic care descopera propria decadere in ochii celorlalti si apoi in ai sai .O critica a vietii superficiale .

9/10
http://www.youtube.com/watch?v=yIegoQAayFs

''After Earth '' -2013 - citisem niste cronici dezastruoase despre acest film ,dar dupa ce l-am vazut mi-am zis ca nu-i cel mai prost film pe care l-am vazut, ci doar unul slabut , mediocru. E pacat de scenariu care promitea . Jocul juniorului trage rau in jos filmul iar replicile cu iz pedagogic te plictisesc .Tot filmul te duce cu gandul la productiile alea low budget pe care le dau televiziunile ca National TV , AXN sau ProTV ( sambata sau duminica dimineata) .
5/10

K-19 The Widowmaker

Un film cu un submarin sovietic într-un accident nuclear. Devierea de la situația istorică pentru a mări tensiunea poveștii care este arătată publicului este prezentă dar minimă. Iar jocul actoricesc al actorilor de acțiune Harrison Ford și Liam Neeson crează o atmosferă autentic militară.

Temele în conflict abordate de film sunt devotamentul echipajului față de misiunea pe care o au de îndeplinit pe mare în condiții cât mai bune pe de o parte, față de timpul scurt și echipamentele deficitare pe care le au la dispoziție.

Problemele submarinului aflat în prima misiune sunt generate de graba punerii submarinului în funcțiune. Astfel s-au efectuat de multiple ori abateri de la instalarea de echipamente de siguranță suplimentare și de la testarea temeinică a echipamentelor care chiar au fost instalate.

Odată ajuns în situația unui accident, echipajul submarinului se se comportă într-un mod care se ridică la gravitatea situației. Se depun eforturile necesare pentru prevenirea unui accident nuclear și pentru salvarea echipajului și a submarinului.

Un film cu tensiune între membrii echipajului, misiunea de îndeplinit și calitatea echipamentului pe care îl au la dispoziție și între datoria față de țară și iraționalitatea conducătorilor politici în căutarea unei rezolvări cât mai rapide a discrepanței față de SUA și NATO. Un film foarte bun.

"Predator" mi se pare că a fost ultimu' film.

''Seconds '' -1966 -regizat de John Frankenheimer . Excelente primele 20 de minute in care camera il urmareste febril pe un domn bine pe la 50 si ceva de ani . Nu stii incotro se indrepta filmul , dar afli ca e vorba de o companie care se ocupa de ''omorarea '' unor indivizi si renasterea la o noua viata si o noua identitate.Chirurgia estetica incepe sa-si arate ranjetul .Dupa ce afli tesatura povestii ,filmul pare sa-si mai piarda din suflu .Nu devine insa neinteresant pentru ca fericirea este greu de obtinut chiar daca ai un corp/chip mai frumos si gagici in preajma iar eroul nostru afla asta pe pielea lui .
Un film care tine cont de turbulentii ani '60, ani in care se amesteca nevoia unor schimbari politice si sociale ,nevoia individului de renastere si violenta ominprezenta ce rezulta din aceste transformari . Tot amestecul asta este bine imbibat intrun sos plin de conspiratii si stropit cu vinul contraculturii californiene .
O critica destul de consistenta a societatii care-l impinge pe individ spre bunuri si pozitii sociale , dar nu-i ofera beneficii sufletesti . Totodata o critica a noii culturi hedoniste ( si conformiste) in care corpul devine noul idol al cetatii .

O mica coincidenta : numarul 2046 exact acelasi ca-n filmul lui Wong Kar Wai .Coincidenta sau conspiratie . Sa-ti pui broboada la gura .

8/10
http://www.youtube.com/watch?v=wHHhJ96646M

''A moment of Innocence '' -1996 - Mohsen Makhmalbaf . ''Reconstituirea '' in varianta iraniana . Un regizor incearca sa reconstituie pe pelicula un episod dramatic din propria tinerete .
In urma cu 20 de ani el era un tanar idealist si a injunghiat un politist . Pentru gestul sau a plaitit cu inchisoare , dar cu ajutorul filmului doreste sa se impace cu trecutul sau . Pentru veridicitate il gaseste si pe politistul pe care l-a injunghiat si impreuna cu aceasta incerca sa reconstituie trecutul . Lucrurile scapa de sub control si filmarile se dovedesc mai dificile pentru ca tinerii care-i interpreteaza pe ei la tinerete au alte personalitati si traiesc in alta lume .
Un film in film , cu dese trimiteri la filmele tineretii si la vremurile cand John Wayne sau Kirk Douglas puteau face orice tanar sa viseze la fapte de eroism .

http://www.youtube.com/watch?v=x8fdpVf_3B4

8/10

Iti recomand si "Salaam Cinema" al aceluiasi regizor, l-am vazut eu de curand si m-a impresionat tare. Este un film despre film, un fel de casting filmat cu amatori luati despre strada si care devoaleaza tot mecanismul asta perfid regizor-actor si energiile si tortura care ies inerent la iveala in prestinsul si onorabilul scop al artei.
Evident ca este si multa punere in scena, si tehnici de manipulare asumate, dar rezultatul final e convingator.




Apropo de asta, am dat acum ceva timp despre povestea lui nenea asta:


A guy with a dream. :)
http://www.businessinsider.com/filmm...#ixzz2gnabeRsQ

''Adore'' (2013)

Doua prietene de-o viata ,ajunse la maturitate – Roz (Robin Wright) şi Lil (Naomi Watts)-
intra intr-o combinatie excentrica si solicitanta emotional , ajungand fiecare iubita fiului adolescent al celeilalte.
In mod obisnuit as fi considerat un asemenea subiect ieftin si exhibitionist,dar faptul ca scenariul are la baza o scriere semnata Doris Lessing m-a facat curioasa sa vad daca situatia imaginata e doar un pretext pentru ceva mai de substanta.
Povestea gliseaza pe planurile relationale formate in noul context : relatia dintre cele doua femei-amante si iubiti (tinerii lor copii)/relatia celor doua femei intre ele /a celor doi tineri intre ei si in fine,relatia fiecarei mame cu fiul ei .
Femeile solidarizeaza si se accepta/sustin,vadit constiente de pretul acestor legaturi cu iz aproape incestuos.Isi asuma responsabilitatea implicarii in chestiuni de o asemenea factura,o responsabilitate sugerata in mod evident a fi o datorie exclusiv a lor.
Baietii,aflati in prima lor ipostaza de amanti, traiesc la modul devorator aventura ,dar – si aici situatia devine interesanta/iritanta – ceea ce pare acceptabil sa faci tu ca barbat cu o femeie care iti poate fi mama,este aproape de netolerat la alt barbat aflat intr-un rol/raport similar cu propria mama . De aici conflicte interioare, concretizarea lor in agresivitate si raceala ce se insinueaza in prietenia celor doi .Un fel de a spune ca maturizarea se face prin intelegerea unor adevaruri inconfortabile.Cuplurile amoroase evolueaza diferit si fiecare din cele doua trasee aduce propria perspectiva cu semnificatiile ei .
In ciuda realizarii relativ modeste,care lasa destul de dorit(anumite secvente si situatii ,precum si personajele masculine au un aer prea artificial-glamuros,de pilda),filmul reuseste sa-si lanseze spectatorul in cateva introspectii : primele , ultimile si in general cam toate experientele amoroase, vulnerabilizeaza fiinta umana in aceeasi masura.Sentimentele nu sunt niciodata aseptice,iar legaturile sunt intotdeauna conditionate de schimburi emotionale conexe. Anticiparea rationala a deznodamantului nu elimina nici una din complicatii .Iar asumarea riscurilor nu functioneaza ca plasa de siguranta.
Dintre cele doua femei/personaje,am preferat-o clar pe Roz (Robin Wright) pentru ca reusit sa se sustraga la timp si hotarat din relatie, reusind prin aceasta sa salveze iluzia iubirii in sufletul inocentului ei partener.A pleca la timp ramane singura sansa de supravietuire in celalalt. :)
http://www.youtube.com/watch?v=_KWyEbmKHsY

Mersi pentru recomandare si cand voi avea timp ( si chef 0 o sa-l vad .
Cinematografia a fost pentru iranieni un fel de supapa fata de ''barbosi '' .Au fost lasati sa-si faca filmele lor atat timp cat nu atacau sistemul polito-religios . De aia si concentrarea asta pe dramele si povestile din viata obisnuita . In toate filmele iraniene pe care le-am vazut mi-a placut modul in care ''poporul '' este prezent si este lasat sa-si joace propriile povesti . Abundenta de actori amatori este impresionanta .De aici si o oarecare naivitate pe care o regasesc in numeroase scenarii .O poezie induiosatoare pare sa strabata aceste filme de parca ar fi fost scrise de niste adolescenti visatori .Raul e undeva departe ,oricand poti sa gasesti iubirea , o valiza de bani de asteapta s-o gasesti , totul poate fi indreptat, s.a.m.d. Generalizez bineinteles si sunt sigur ca exista si alte filme iraniene , mai dure , mai cinice . In ultima vreme am dat de doua asemenea filme :Persepolis si This Is Not a Film .Persepolis e facut prin Franta , dar ataca radical dictatura barbosilor .

La faza asta a avut un articol la vremea lui ALS-ul despre cinema-ul iranian. Foarte misto scris, ironii pe banda rulanta la adresa modului asta de a face filme al iranienilor, adica poezie & inefabil in mod repetitiv, la tiparnita.
(Totusi, "Salaam cinema" nu e asa)
http://agenda.liternet.ro/articol/54...l-Iranian.html

Pai daca nici als nu stia despre ce e vorba ?

''Gravity'' - a scos Cuaron tot ce era de scos din 3d . Nu prea suport eu 3d-urile ( ma ustura ochisorii ) , dar la asta chiar am ramas uimit si am avut senzatia ca pentru genul asta de film s-a inventat acest efect vizual . M-am simtit in spatiu timp de o ora si ceva fiind ametit, zdruncinat si lovit impreuna cu Sandra Bullock si Georgica Clooney . Nota 10 pentru imagine.
Problemele apar la scenariu care nu m-a dat pe spate si la turnura lacrimogena ( pe alocuri ) de care filmele hollywoodiene nu pare sa se mai dezbare . 7/10 la scenariu si la partea de ''human touch '' .
8.5/10 , dar presimt ca timpul o sa-i mai erodeze din nota pe masura ce efectele vizuale din alte filme vor deveni si mai spectaculoase.