Deci n-am zis ca trebuie vazute si dupa aia POC deliberat, no way! Ci ca dupa ce cineva le-a vazut poate sa ia atitudinea de om implinit care n-a trecut prin viata degeaba si poate sa declame impreuna cu ciobanasul "si de-ar fi sa mor in camp de mohor / macar am vazut Mirror / si L'age d'or / si The great dictator / si un Erice Victor" sau cu marele nostru poiet Vasile Alexandri: "Mi-am vazut visul cu okii / De-acum pot sa mor ferice / Astazi lumea ne cunoaste / Roman zice - cinefil zice !"

Amateurs. Amateurs everywhere. X(
Just watch and learn, ok?
subiectivitatea asta mistica, ontologica (I fucking hate this word) care ameninta sa se pise cu jet chiar si pe reginele imuabilitatii din cultura si civilizatia noastra (matematica si fizica, de parexamplu), e una – vorba ta – de scriptorium, cu care n-avem ce face. Dac-am luao-n serios la modul practic am cadea in solipsism. Mie-mi pare ca exista cale de iesire din propria subiectivitate, iar ea trece prin subiectivitatea celuilalt. Cand subiectivitatea ta e confruntata cu si apoi coroborata de subiectivitatile altora nu se cheama ca incepe sa sa vada tarmul realitatii independente? Sigur, pana la coliziunea head-on cu obiectivitatea mai e cale lunga, asta e doar un stadiu primitiv al metodei stiintifice. Dar noi nu facem stiinta aici. Nu vrem sa reducem teoria artei la un algoritm compus dintr-un numar finit de pasi. (sigur, se poate obiecta ca subiectivitatile celorlalti sunt si ele filtrate iarasi de propria ta subiectivitate… dar ce dracu’, tu chiar vrei s-o luam razna?) In plus, pan’ la urma si la coada, oricat ar fi de unice si irepetabile, sufletelele noastre subiective, noi tot suntem la fel in virtutea faptului ca impartasim cadrul acleeasi specii biologice. Inainte de a fi modelate (nu chiar radical, zic eu) de felurite contigentze genetice, culturale, educationale, experientiale etc. etc. creierul uman, ca prototip, raspunde la stimuli si se comporta dupa legi batute-n cuie. Iar arta, oricat de alunecoasa in fata ratiunii critice ar parea prejudecatilor noastre, porneste totusi de la un suport material. O sculptura, oricat de variate ar fi senzatiile pe care le lasa unui contingent variat de gigei care se benocleaza la ea, ramane o bucata de piatra egala cu sine, fara fluctuatii intempestive in configuratia de atomi care-o compun. (te rog, nu ma lua din nou cu faza cu masa ca ti-am zis ca risc s-o iau razna). Deci ce-avem intr-un final? Stimul extern unic confruntat cu un grup de analizatori ce ascund propinquitati structurale profunde. De ce sa n-avem voie sa speram la un strop de obiectivitate? Qed!!!! (just kidding, aporia abia incepe; iar mintea mea frizeaza deja scurtcircuitarea. Fuck it. Tre sa-mi gasesc ocupatii mai putin periculoase. Sa ma lupt cu rechinii, de exemplu).
In legatura cu cultura de scriptorium, sunt de acord. Chiar imi faceam griji si eu in ultimul timp si caut sa iau masuri. Mi-am izolat existenta in coconul de abstractiuni al culturii ‘livresti’ (filme, carti, muzica, oceanul de informatie cruda al internetului) incat arta incepe sa-si piarda semnificatia, simt cum impactul ei in viata mea se tot dilueaza, si suspectez ca din cauza asta. Drept pentru care ma gandeam ca tre’ sa mai ies si eu in lume, sa-mi joc si eu cartea de zoon politikon si sa-mi incarc rezervorul de experienta bruta. Nu de alta (de dragul societatii lol) ci ca sa am unde sa-mi ancorez mai bine experientele estetice (pentru care, daca nu ma-nsel, traiesc). Conex la aspectul asta dar nu chiar in acelasi sens: luna trecuta am avut ocazia sa trag de coasa cateva ore dintr-o dup-amiaza caniculara printr-un buruienis feroce. Cand m-am intors seara la ultmul Dosto pe care nu-l bifasem, in lectura caruia eram afundat la vremea aia, nici nu-mi mai puteam aminti de cand nu mai citisem ceva cu atata pofta. Iar pana atunci ma tarasem prin carte cu destule crize de non-entuziasm. De fapt, ultimele 150 de pagini ma implora inca sa le onorez si pe ele de vreo trei saptamani.
Da, pretentia ca arta sa-ti ofere ceva te poate conduce cu succes in inima filistinismului, dupa cum ne-au tot atras atentia bietii Nabokov si Adorno. Insa nici l’art pour l’art-ul nu e optiune mai breaza sau mai rationala. Cand Kant (everybody calm the fuck down, am auzit si io la altii, n-am dat piept cu el nemediat) zice ca e necesar dezinteresul ca preambul la exerciul moral (care moralitate este fundamental definita de absenta intereselor ce privesc subiectul actiunii morale) nu poti sa nu te gandesti imediat la utilitatea(=interes) acestor practici ale dezinteresarii. E un cerc vicios. E asemanator paradoxului meditatiei. Cum sa faci sa meditezi cand meditatia presupune prin definitie sa nu faci absolut nimic? Imi amintesc de un guru contemporan care, referindu-se la iluminarea (care e de fapt obiectivul meditatiei) mistica intr-o prelegere de-a sa, reliefa un altul din multele paradoxuri (cine va incerca sa-si salveze sufletul si-l va pierde, anyone?) pe care pare sa se sprijine realitatea: ca sa atingi iluminarea trebe concomitent sa o doresti cu ardoarea cu care un cvasi-inecat cauta gura de aer salvatoare, dar si sa-ti golesti fara mila psihicul de balastul oricaror forme de dorintza. Funny shit, huh? Eu intuiesc ca asta se aplica si in arta.

se mai numesc si filme spanac (gust infect, dar bun la sanatate).
filmele astea le urmaresti pentru a te cultiva, insa multe dintre ele provoaca plictiseala.

@Federico

Arta e doar o reprezentare a vietii. Asa cum nu exista vreo "iluminare" reala si absoluta in nici o religie, la fel nu exista nici in arta. Viata fiecarui individ e in general foarte limitata asa ca e normal ca un om inteligent si relativ cult sa-si doreasca sa o extinda prin arta, sa asimileze experientele altor oameni, sa traiasca un anume extaz estetic. Dar fiecare om e condus de propriile pulsiuni si in ele se gaseste cheia existentei noastre, una profund subiectiva. Un nud de femeie va fi privit intodeauna diferit de un barbat si de o femeie, unde mai poate fi obiectivitate reala? Si da o anume obiectivitate se poate deriva, dar in esenta NU INTERESEAZA. E doar o unealta in spatele careia intodeauna conduc pulsiunile noastre subiective.

Sincer, m-ai dezamagit. :( Daca tu poti sa spui despre filmele alea ca "multe dintre ele provoaca plictiseala" atunci clar vorbim limbi diferite (desi initial mi-ai parut "inteligibil").

And dammit I don't even like Weerasethakul (so I know 1-2 things about being bored by a film)

PS: La remarca lui Twinsen n-am mai comentat pt ca, din partea lui, era de asteptat.

N-o spun ca un repros. N-ati gresit cu nimic. E dreptul fiecaruia sa se plictisesca oricand. Era doar o constatare subiectiva.

Maine se va publica Poll-ul regizorilor si sunt indicii ca vor fi diferente interesante:

http://twitpic.com/amehik

Well, they made it quicker:

Top100 si topurile fiecarui regizor in parte:
http://explore.bfi.org.uk/sightandso...012/directors/

Romani participanti:
A
Andrei Ujica Director Romania Male
C
Constantin Popescu Director Romania Male
Corneliu Porumboiu Director Romania Male
M
Marian Crisan Director Romania Male
N
Nae Caranfil Director Romania Male
R
Radu Jude Director Romania Male


Lipsesc Mungiu si Puiu. Greu de crezut ca n-au fost invitati. :-?

Tsai Ming-Liang s-a votat singur :))
http://explore.bfi.org.uk/sightandso...012/voter/1187

O)

Lol @ Tokyo Story cel mai bun film facut vreodata. :)) Daca Ozu l-ar fi filmat azi, nimeni nu l-ar baga in seama. Care om cinstit cu el insusi ar putea vedea de exemplu Le voyage du ballon rouge a lui Hou si sa nu considere ca e mai bine regizat ca Tokyo Story? :-?

:x :x :x

Cat despre ce zice T., n-am vazut inca Tokyo Story, dar nu tin minte sa ma fi impresionat Le voyage (nu ma refer strict la regie, nu cred ca asta a fost singurul criteriu dupa care au votat oamenii astia), mi-a placut, dar n-as zice ca-i vreo capodopera, muuult mai fain mi s-o parut filmul din care se inspira, Le ballon rouge.

Tokyo Story are camera aproape mereu fixa, intodeauna la nivelul genunchiului. Iar povestea e o melodrama bine inchegata, dar simplista. E un film reusit in genul sau, dar daca asta era cea mai mare realizare a cinema-ului, atunci mai bine imi alegeam ca hobby gradinaritul.

well... "multe" e exagerat, daca te referi la top 100. eu insa le-am vazut pe toate, detin majoritatea dintre ele, le apreciez si le revad din cand in cand. ma adresam celor tineri in primul rand. inteleg ca pentru ei sunt plictisitoare. pentru ei sunt "spanac". au fost si pentru mine, de ce sa nu recunosc. ia de exemplu urmatoarele filme din top 10:

Citizen Kane
Tokyo Story
La Règle du jeu
Sunrise
Man with a Movie Camera
The Passion of Joan of Arc

astea nu-s filme care sa le vezi din prima fluierand si sa spui "wow" la sfarsit. mai ales cand ai ca etaloane de valoare Taxi driver, Apocalypse Now, Portocala mecanica, Pulp Fiction.
in comparatie cu ultimele, cele din top au imagini prafuite, ritmul lent, sunt despre intamplari din alte epoci, cu oameni care gandeau si vorbeau destul de diferit fata de cei de azi.
e greu sa rezonezi, sa relationezi cu/la ele. trebuie sa inveti sa le apreciezi, sa depui un efort pentru a le viziona. trebuie chiar sa citesti despre ele pentru a le intelege, pentru afla de ce sunt apreciate, in ce consta valoarea lor.

Te plangeai ca n-au propus ai nostri pe ai nostri, i-a razbunat Radu Jude pe toti, a bagat "Secvente" si "Proba de microfon" in top 10 all time :D

Mda, sunt foarte multe eminente care lipsesc. Pe langa romanasii nostri, ii caut si nu-i gasesc pe Von Trier, Kiarostami, Malick & m-ar fi interesat teribil un top 10 all time WKW, cu ce filme a crescut in cap.

Haneke a participat acum 10 ani la sondaj si n-are gusturi rele, dau cu copy-paste de pe imdb:
Au Hasard Balthazar (1966),
Lancelot of the Lake (1974),
The Mirror (1975),
Salò, or the 120 Days of Sodom (1975),
The Exterminating Angel (1962),
The Gold Rush (1925),
Psycho (1960),
A Woman Under the Influence (1974),
Germany Year Zero (1948)
L'eclisse (1962).

If I had a Sight&Sound ballot ...

Cum faci sa-ti filtrezi multitudinea de filme pe care le iubesti si sa scoti doar 10 ? E ca si cum ai urca un pisc. Cu cat te apropii de varf ... te cam ia cu ametzeli ...
Eu mi-am pus o masca de oxigen, am tras de 2 ori pe nas si am zis asa:

Se iau cei mai buni* 10 regizori (*pt mine doar, based on ce si cat am vazut eu si ce-mi place mie), se separa filmul preferat de la fiecare si se baga la cuptor:


Mulholland Drive 2001 David Lynch
The Thin Red Line 1998 Terrence Malick
Dekalog 1988 Krzysztof Kieslowski
Stalker 1979 Andrei Tarkovsky
The Killing of a Chinese Bookie 1976 John Cassavetes
Ma Nuit Chez Maud 1969 Eric Rohmer
À Bout De Souffle 1960 Jean-Luc Godard
Hiroshima Mon Amour 1959 Alain Resnais
Citizen Kane 1941 Orson Welles
La Passion De Jeanne D’Arc 1928 Carl Theodor Dreyer

chamb, mubi zice că eu am văzut mai multe filme decît tine :P

am făcut şi eu o listă cu filme care îmi plac mult, dar nu în lista preferinţelor, ci din 4 iulie spre începuturi, pentru că eu văd filme ca lumea numai de vreo 2 ani juma-3 încoace. între timp, din 4 iulie 2012 s-au mai adăugat, dar cele nou văzute vor face subiectul unei alte liste.

listuţa mea e acilea http://mubi.com/lists/sitting-on-a-cliff
voi încerca să spicuiesc, să fac un top 10 şi io. oricum, banditi a orgosolo va fi acolo.

Asta pentru ca mubi nu stie cate filme am vazut eu. Si nu stie pentru ca nu i-am spus decat de o parte din ele :)

It's like this: Cand mi-am facut cont acolo, am luat cele mai populare 1000 (parca) filme dintr-un clasament al lor si le-am notat pe alea. Din momentul ala am mai notat ce-am vazut (daca nu uitam). Pe imdb am notate de-a lungul timpului (si evident, vazute) aprox 1200 de filme. Si nici alea nu sunt toate. Dar n-are nici o importanta cate filme am vazut ci de care.

Si oricum cred ca ai vazut mai multe (si mai putin populare) ca mine pt ca din lista ta nu am vazut decat 13 :)

Si ca sa fac un top 5:


1. Contempt
Jean-Luc Godard

2. Persona
Ingmar Bergman

3. Damnation
Béla Tarr

4. My Joy
Sergei Loznitsa

5. The Turin Horse
Béla Tarr


Din pacate nu am pe mubi urcata vreo lista personala (din "ratiuni" de lene) cu care sa raspund la a ta, dar tin un Top 50 All-Time. Care actualmente arata asa:

Ordine cronologica / 1 film per regizor

I'm Not There. 2007 Todd Haynes
Dogville 2003 Lars Von Trier
Elephant 2003 Gus Van Sant
Mulholland Drive 2001 David Lynch
Werckmeister Harmóniák (Werckmeister Harmonies) 2000 Béla Tarr
Being John Malkovich 1999 Spike Jonze
Magnolia 1999 Paul Thomas Anderson
The Thin Red Line 1998 Terrence Malick
Crna Macka, Beli Macor (Black Cat, White Cat) 1998 Emir Kusturica
Ta'm E Guilass (The Taste Of Cherry) 1997 Abbas Kiarostami
Irma Vep 1996 Olivier Assayas
Toy Story 1995 John Lasseter
Utomlyonnye Solntsem (Burnt By The Sun) 1994 Nikita Mikhalkov
The Player 1992 Robert Altman
La Belle Noiseuse (The Beautiful Troublemaker) 1991 Jacques Rivette
Terminator 2: Judgment Day 1991 James Cameron
Dekalog (The Decalogue) 1988 Krzysztof Kieslowski
Der Himmel Uber Berlin (Wings Of Desire) 1987 Wim Wenders
O Melissokomos (The Beekeeper) 1986 Theo Angelopoulos
Brazil 1985 Terry Gilliam
Blood Simple. 1984 Joel & Ethan Coen
Missing 1982 Costa-Gavras
Blade Runner 1982 Ridley Scott
Mad Max 2 1981 George Miller
Stalker 1979 Andrei Tarkovsky
Apocalypse Now 1979 Francis Ford Coppola
Annie Hall 1977 Woody Allen
The Killing of a Chinese Bookie 1976 John Cassavetes
Picnic at Hanging Rock 1975 Peter Weir
Beyond The Valley Of The Dolls 1970 Russ Meyer
Ma Nuit Chez Maud (My Night At Maud's) 1969 Eric Rohmer
Reconstituirea (Reconstruction) 1968 Lucian Pintilie
Blow-Up 1966 Michelangelo Antonioni
Persona 1966 Ingmar Bergman
La Battaglia Di Algeri (The Battle Of Algiers) 1966 Gillo Pontecorvo
8 1/2 1963 Federico Fellini
La Jetée (The Pier) 1962 Chris Marker
À Bout De Souffle (Breathless) 1960 Jean-Luc Godard
Hiroshima Mon Amour (Hiroshima My Love) 1959 Alain Resnais
Pickpocket 1959 Robert Bresson
Le Salaire De La Peur (The Wages Of Fear) 1953 Henri-Georges Clouzot
Ladri Di Biciclette (The Bicycle Thieves) 1948 Vittorio De Sica
It's a Wonderful Life 1946 Frank Capra
Spellbound 1945 Alfred Hitchcock
Citizen Kane 1941 Orson Welles
Un Chien Andalou (An Andalusian Dog) 1929 Luis Buñuel
La Passion De Jeanne D'Arc (The Passion Of Joan Of Arc) 1928 Carl Theodor Dreyer
Sunrise 1927 F.W. Murnau
The Gold Rush 1925 Charles Chaplin
Sherlock Jr. 1924 Buster Keaton

1).Damnation
2).The Devil,Probably
3).Niki & Flo
4).Le Monde Vivant
5).Dealer

Iar all-time am asa:

1920-1960(stiu ca e perioada lunga,insa n-am vazut prea multe filme din fiecare deceniu care sa ma impresioneze si probabil ca astea sunt filmele pe care le voi pune pe lista la Sight And Sound daca voi ajunge sa fiu invitat vreodata acolo)

1).Pickpocket(1959,Bresson)
2).Rashomon(1950,Kurosawa)
3).A Man Escaped(1956,Bresson)
4).The Great Dictator(1940,Chaplin)
5).Umberto D.(1952,De Sica)
6).Wild Strawberries(1957,Bergman)
7).Seven Samurai(1954,Kurosawa)
8).The Rules Of The Game(1939,Renoir)
9).Vampyr(1932,Dreyer)
10).The Gold Rush(1925,Chaplin)

1960-1970:

1).Andrei Rublev(1969,Tarkovsky)
2).Le Samourai(1967,Melville)
3).La Dolce Vita(1960,Fellini)
4).2001:A Space Odyssey(1968,Kubrick)
5).Teorema(1968,Pasolini)
6).Ivan's Childhood(1962,Tarkovsky)
7).Oedipus Rex(1967,Pasolini)
8).Barrier(1966,Skolimowski)
9).Blow-Up(1966,Antonioni)
10).Il Posto(1961,Olmi)

1970-1980:

1).A Clockwork Orange(1971,Kubrick)
2).Manhattan(1979,Allen)
3).Last Tango In Paris(1972,Bertolucci)
4).Satan's Brew(1976,Fassbinder)
5).The Devil,Probably(1977,Bresson)
6).In A Year With 13 Moons(1978,Fassbinder)
7).Straw Dogs(1971,Peckinpah)
8).Stroszek(1977,Herzog)
9).Camera Buff(1979,Kieslowski)
10).The Enigma Of Kaspar Hauser(1974,Herzog)

1980-1990:

1).Fitzcarraldo(1982,Herzog)
2).The Seventh Continent(1989,Haneke)
3).The Belly Of An Architect(1987,Greenaway)
4).Damnation(1988,Tarr)
5).Broadway Danny Rose(1984,Allen)
6).Boy Meets Girl(1984,Carax)
7).A Short Film About Killing(1988,Kieslowski)
8).Stranger Than Paradise(1984,Jarmusch)
9).L'Argent(1983,Bresson)
10).Women On The Verge Of A Nervous Breakdown(1988,Almodovar)

1990-2000:

1).Funny Games(1997,Haneke)
2).Close-Up(1990,Kiarostami)
3).All About My Mother(1999,Almodovar)
4).Benny's Video(1992,Haneke)
5).Schizopolis(1996,Soderbergh)
6).Boogie Nights(1997,Anderson)
7).The Wind Will Carry Us(1999,Kiarostami)
8).Drifting Clouds(1996,Kaurismaki)
9).L'Humanite(1999,Dumont)
10).Reservoir Dogs(1992,Tarantino)

2000-2010:

1).Enter The Void(2009,Noe)
2).Japon(2002,Reygadas)
3).Niki & Flo(2003,Pintilie)
4).Colossal Youth(2006,Costa)
5).Le Monde Vivant(2003,Green)
6).The Death Of Mr. Lazarescu(2005,Puiu)
7).Silent Light(2007,Reygadas)
8).Werckmeister Harmonies(2000,Tarr)
9).Import/Export(2007,Seidl)
10).The Piano Teacher(2001,Haneke)

@Chambord

Nici macar un film asiatic din 50? :)

chamb :-* :-* :-* schastie moe de loznitsa :x super

marcus :-* :-* :-* le monde vivant :x . ce film ! şi dealerul e al lui fliegauf? una din cele mai brooding şi apăsătoare meditaţii asupra dependenţei de droguri. ce mă distrează este că la garrell am văzut deja două filme , care decalră că vor să fie o demistificare a dependenţei de droguri, să le ştirbească din atracţie, pentru că în filme, de obicei, cei morţi de supradoză sunt prezentaţi ca un fel de antieroi romantici, iar pentru că 'normalitatea' banală şi agresivă condamnă drogurile, a le lua înseamnă un fel de manifest împotriva acestei stări de lucruri asfixiante. garrell eşuează. dealerul lui fliegauf e ceea ce Elle a passé tant d'heures sous les sunlights şi sauvage innocence nu au reuşit să fie. dacă despre el e vorba, bineînţeles :-/
p.s. de bresson nu mai zic. se subînţelege. one of the best shits ever.

D-abia astept sa vezi Just The Wind(fav film from 2012 so far) al lui Fliegauf si sa-mi spui cum ti se pare.I should watch more of his work.

fliegauf e okay, deşi există la el o răutate şi un cinism pe care nu le împărtăşesc tot timpul. iar womb e deplasat de-a dreptul.

Well, Iran (Kiarostami) era in Asia last time I checked ;)
Dar inteleg ca te referi la Orientul Indepartat. Ei bine, intr-adevar nu e nici unul dar n-am facut-o deliberat. Explicatia ar fi ca subconstient acea zona ramane pt mine un fel de OZN, are un cod diferit de cultura european-americana spre care simt o mai mare atractie, imi e mai familiara.
Uitandu-ma peste lista mea de filme esentiale am gasit aceste titluri ale unor autori din acea zona (chiar daca n-au patruns in Top50):

Tot ordine cronologica:

Le Voyage Du Ballon Rouge (Flight Of The Red Balloon) 2007 Hou Hsiao-Hsien
Sanxia Haoren (Still Life) 2006 Zhang Ke Jia
Fa Yeung Nin Wa (In The Mood For Love) 2000 Wong Kar-Wai

Interesant ca toate sunt din 2000's si au o universalitate up-to-date, fiindu-mi astfel mai usor sa rezonez cu ele.


Ce-i drept, am in plan o operatiune de reconquista: Sa revad filmele din topul Sight&Sound pe care nu le-am gasit great cand le-am vazut initial (pe multe le-am vazut cu ani in urma si e posibil sa nu fi fost suficient de copt pt ele). Si sunt si multe asiatice printre alea.

Rezultatele unui proaspat sondaj pe tema Best of All-Time, de data aceasta printre cinefili (pe mubi):

http://mubi.com/lists/mubi-top-50-gr...time-2012-poll

Se pare ca cinefilii nu-s atat de departe de critici ca si optiuni fundamentale, after all.

stai prin preajmă mai mult timp, ca să vezi cine sunt cinefilii de pe mubi. s-a încercat un poll anul trecut şi ce a ieşit, mamă. ceva gen cinemagia, dar acolo s-a lăsat cu banuri ale unor useri excepţionali, iar trăncănicii de serviciu au continuat să existe şi să prospere.

http://mubi.com/topics/tag-gallagher...st-film-critic

nu de alta, dar un om care scrie în aşa fel despre Gertrud, nu poate fi posedat decît de o pasiune incendiară. and i love it. aşa da!

What interested him most about making movies, said Carl Th. Dreyer a few years before his death, was to “reproduce the feelings of the characters in my films […], to seize […] the thoughts that are behind the words […], the secrets that lie in the depths of their soul”.

“Gertrud [1964] is a film I made with my heart”, he added. With the heart. About the heart. “What interests me before all, it’s this, and not the technique of cinema.”

Technique, nonetheless, is the tool the heart must use. Accordingly, Dreyer mobilizes all cinema for the hunt. “I need a big screen”, he said. “I need the communal feeling of a theater. Something made to move has to move a crowd.” He wanted to do Gertrud in colour. Maybe 70mm, too, like Lawrence of Arabia (David Lean, 1962). Isn’t Lawrence (Peter O’Toole) on a camel in a desert like Gertrud (Nina Pens Rode) on a seat in a parlour? Dreyer wanted mass catharsis, the way Greek theatre did, or maybe the way college basketball does, with thousands of pulses synched to that ball’s movements. With the result that Gertrud is more like a basketball game than Lawrence, has more action, excitement, spills, chills and thrills, and has some of the “coolest” scenes in movies, piled on top of each other.

Curious it is, then, that some people complain Dreyer is slow and intellectual, talkie and dull, Gertrud particularly. They never spot the ball. As a result, it is unlikely in my lifetime that I shall share Gertrud on a big screen with two thousand pulses synched to her every movement. Like most people, I shall see Gertrud at home alone, on my television, and even with a large screen and Criterion’s excellent DVD, I shall have to press my player’s zoom button in order to see into her eyes. She and her men sit in full-length compositions like figures in gigantic tapestries. “I don’t like television”, Dreyer said.

în plus, ce spune despre filmele straubilor ţi-i apropie atît de mult, că nu te mai gîndeşti în primul rînd la matematică şi marxism cînd le vezi. viva Tag! (parcă nu mi se mai mare critica o meserie atît de mocirloasă).

topu' lu tag http://explore.bfi.org.uk/sightandso.../2012/voter/68
no fucking vertigo.

nene Chambord, ce-ai facut? ai cumparat toate revistele S&S, nr. pe Septembrie, cel cu topurile? :)
caut peste tot, intreb peste tot: NIMIC. am facut rezervare la un magazin ( o retea importanta) de carti, reviste si discuri. nici astia n-au primit nimic pana acum.
din intamplare un coleg de-al meu a gasit, undeva in provincie, departe, o singura revista, pe care a apucat-o cu amandoua mainile. :) mi-a telefonat sa-mi spuna ca n-au decat una, mi-ar fi cumparat si mie ca ne vorbisem.

Vlad Muresan pe FB:

Arta nu este domeniul sensibilitatii, ci domeniul inteligibilului incorporat in sensibilitate.

JS.

da da, ia încearcă tu să deznozi inteligibilul din sensibil pe cinemagia, să vezi cîţi fani o să ai :)) . the best you'll get va fi : fă-mă să-mi fie dor de tine.

Chiar si-un singur user încăpăţâna-s-ar sa faca rabat de la teorema ta si triumful meu tot desavarsitu-se-va.

Am asa un chef sa vorbesc ca sa nu tac dar cum nu sunt decat un snob incapabil sa gandeasca pentru sine si nu poate decat sa regurgiteze niste Gordon Wood (http://www.youtube.com/watch?v=QnZ0Y4rvz6E) ma gandeam sa fac un colaj de citate care mi se pare ca-mi defineste optica estetica cinematografica in ultima vreme.

1. L'art n'est pas a mes yeux une rejouissance solitaire. (Albert Camus, Discours de Suede du 10 decembre 1957 - redescoperit vincent-vega-style in recuzita bibliografica din toaleta intr-un manual de franceza din clasa a XI-a :)) )

2. I don't think about technique. The ideas dictate everything. You have to be true to that or you're dead. (David Lynch - in capul profilului de pe un site omolog al carui nume s-am mentionat obscen si ilegal de frecvent pe-aici)

3. Aveti grijä sä evitati relativizarea valorilor si haosul criteriilor. Nici o artä nu e atât de diferitä de "matematicä", sau stiintele exacte în general, încât sä se poatä preta la un anarhic "totul e posibil / permisibil". Pânä si muzica, poezia, pictura, atât de maleabile si elastice în sine, atât de deschise improvizatiei si liberei inspiratii, tot au seturi de reguli clare, care trebuie sä fie perfect stäpânite, înainte de a-ti putea permite sä dai frâu liber fanteziei creatoare nelimitate. Iar cinematografia este pe departe cea mai riguroasä în acest sens, urmatä îndeaproape de teatru si de arhitecturä. Deci, nu vä impacientati: atât profesionistii filmului si ai criticii, cât si cinefilii responsabili, sunt constienti de un sistem de criterii valorice esentiale clare, în jurul cäruia e destul loc si pentru gusturi personale, polemici, divergente de päreri, etc. Cine vine si cere: "Ia explicä-mi si mie care-s regulile alea!", înseamnä cä s-a cam gräbit sä se implice în discutiile responsabile despre cinema... (Pitbull aka Godfather-ul Cinemagiei, cu ocazia asta: http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=93949)

4. A tawdry corrupt art for a tawdry corrupt world. [...] Trash has given us an appetite for art. (Pauline Kael in Art Trash and the Movies)

PS: 5. Critica elitismului stoarce lacrimi inmii de dragul bacanilor mediocri care fac cumparaturi si vegeteaza in fata televizorului. :-* (Vlad Muresan)

PPS: glumesc, evident, cu ultima parte, nu va - asta-i pentru Mr. White - impacientati. Nu am cum sa nu glumesc. Sunt un bacan paradigmatic myself. :|

Inteleg ce vrei sa spui, dar nu sunt de acord cu tine. Revenind la comparatia "Psycho" vs "American Psycho", cred ca este un exemplu favorabil filmelor clasice. Prefer filmul lui Hitchcock si cred ca este un bun exemplu de film care rezista probei timpului.
Referitor la ce spuneai mai sus, sa stii ca si cinematografia prezinta tendinte de cretinizare, chiar scriam mai sus de "Avatar"! Evolutia artistica nu tine intotdeauna pasul cu cea tehnica, din pacate... :(

LOL, Corin(k)a, tu chiar m-ai luat in serios? :D
Multumesc, sunt flatat.
BTW & FYI, vezi ca m-am mai dat pe brazda ghinisor de-atunci. Si cu Chaplin si cu Hitch, si cu filmele vechi, in general. :D

Ma gandeam eu...
Chiar uitasem de "American Psycho" bate la fund pe "Psycho" si acum, recitind, chiar ma miram cum ai putut spune asa ceva! :P

American Psycho bate la fund pe Psycho. Na, nu e atat de greu... and i really mean it.

Toate reperele si cotele necesare pentru istoria cinemaului .Folositi lupa .

http://www.historyshots.com/film/index.cfm

Stiu ca nu-i fair, in principiu, fata de Gloria si Stefan, dar, de facto, si-o cam merita, so here it goes:

Personally, I would prefer viewers becoming more knowledgeable via exposure to great ideas, great books/art and living life to its fullest (if you’ll forgive the cheesy cliche), rather than reading film criticism, theory, etc

http://mubi.com/topics/becoming-a-better-film-watcher

(ce ziceai de interdisciplinaritate, Mal? :P )


Pff, unde erai cand sarisera sacalii pe mine, man? :P Eu am trecut de partea dusmanului intre timp. Cred. Nu stiu cat de avenita e o comparatie ierarhica, dar, daca mi-ai cere s-aleg acum pe care as vrea sa-l revad din cele doua, I think I'd go for Hitch. :| E mai impozant formal.

Nu chiar. L-am cautat in Germania, in septembrie, dar nu era (si culmea, am gasit printre altele Film Comment, un titlu destul de greu de prins in Europa). Mai ramanea varianta sa-l comand direct la BFI dar ma cam zgaria faptul ca totusi rezultatul final al topului avea the icing on the cake total nesatisfacator: Nici Vertigo si nici Tokyo Story nu sunt macar filme mari, nu mai vorbesc de cel mai bun. Asa ca m-am enervat si nu l-am mai comandat :)

Dar ... am inceput un vast program (selectiv, doar titlurile care nu m-au prins atunci cand le-am vazut initial) de revizionari si revizii bazat pe el. N-am trecut inca de primele 20 de pozitii dar deja mi s-au deschis ochii si am vazut aurul din niste filme pe care pana acum le dispretuiam (cauza majoritara: le vazusem la o varsta cinefilica prea cruda pt ce ofera ele de mestecat). Dar tot asa, alte filme din lista mi s-au cimentat definitiv ca unworthy si overrated.

But doesn't "exposure to great ideas" actually include "reading film criticism, theory". And this comes from a fellow who hasn't been readin much theory.

Ma batea gandul sa fac un micro-doctorat in replica vizavi (salut, bremen, trollolol) de problema asta da' mi-a trecut pan' la urma. S-ar putea totusi sa aiba o bruma de relevanta daca mentionez ca acum vreo 2-3 ani am parcurs un curs TTC (audio-video) numit Great Ideas of Philosophy iar in cele 60 de seminarii constituente problema esteticii era atacata frontal (mai era abordata dar foarte vag, inca o data in afara de asta) cu o singura ocazie. Estetica in general. Na. Go figure. Bine-nteles, cuvantul cinema nu fusese invitat nici macar sa stea-n picioare intr-un ungher jegos al discursului. Iar din toate aluviunile istoriei filosofiei sarite (in gol) sa rezolve problema, i s-a dat atentie doar Facultatii de Judecare a lui Kant. Evident, influenta restrictiilor de timp nu poate fi data de-o parte, but still. Anyway, arta in general e departe de a fi absolvita de obligatia de a-si justifica existenta in ziua de azi pe fata pamantului si prezenta in decalogul valorilor umane, darmite gargara despre arta... Iar Filmul e cea mai prapadita dintre ele... Darmite gargara despre film... Imi propusesem sa incerc sa m-abtin sa scap cat mai putine nume si titluri in argumetnul asta, dar tot nu pot sa nu mentionez ca mi-a venit imediat in minte scena din Jurnalul de la Paltinis in care Noica ii zicea lui Plesu ca toata zbenguiala lui pe marginea esteticii e o pierdere de timp. Ca nu merita fiindca domeniul n-are clasicitate. Nu e unul din 'lucrurile cu adevrat importante' (vorba lui A. Paleologu). In fine. S-ar putea sa nu strice deloc unui cinefil sa intre in contact cu un program de alfabetizare si initiere elementara precum superba Film Art: An Introduction a lui Bordwell (desi nu bag mana-n foc), dar nu cred ca se cade sa-ti vina sa-ti deschizi o vena - cum mi se intampla mie lol - daca nu poti din varii motive sa ajungi si la Making Meaning: Inference and Rhetoric in the Fiction Film sau alte gogomanii elitiste si pretentioase (Ray Carney, Deleuze si mortii mamelor lor mai care).

My EOY Tops pt anii 2010's all in one handy place:
http://mubi.com/users/1183437/lists

http://www.theyshootpictures.com/gf1...l1000films.htm

Pus deja si pe imdb: http://www.imdb.com/list/a9LhrX8hZk4/

Schimbari enorme. In principal ma bucura cat au urcat filmele lui Tarkovski, WKW, Kiarostami, Tarr, faptul ca in sfarsit apare niste Tsai pe acolo. Imi place ca filmele mai noi sunt in sfarsit puse cot la cot cu cele clasice si ca multe, foarte multe filme, au intrat in top, majoritatea non-americane.

Daca pornim de la ideea ca filmul are o valoare masurabila, cum e posibil sa fie schimbari enorme de la un an la altul?

^Scrie in introducere cum:
http://www.theyshootpictures.com/gf1000.htm

Courtesy of Sight & Sound’s mammoth 2012 poll, a total of 1,204 top-10 lists (846 critics and 358 directors) were added to the TSPDT database.[...]The total list of critics/filmmakers polled has risen sharply from 2,161 to 3,194. An increase of 1,033 critic/filmmaker lists (please keep in mind that many voters that participated in the 2012 Sight & Sound poll already had ballots in the TSPDT database from previous polls). Compared to the measly 23 ballots that were added in 2011, 2012 was certainly a momentous year for movie-list-making[...]So what impact did the Sight & Sound poll actually have on the TSPDT 1,000? Well, the answer is quite simple: massive. Not only where there 124 changes to the list, but the movement within the 1,000 resembled that of a pinball machine.

------------------
Ma bucura ca anii 2000 au intrat in top 100 si ca top1000 intinde acum arcul de la origini si pana in prezent (2011)

So much despre critica "obiectiva". Cum mai adaugi niste critici cum topul e altul.

Si nu numai asta, e si faptul ca aprecierea unui film se schimba de la un an la altul, fie filtrat prin propria memorie, fie prin revizionari si poate si prin alte procese. Mi s-a intamplat ca un film care mi-a lasat o impresie pozitiva initial sa nu ramana prea bine in memorie, iar altul care nu prea mi-a placut sa ma bantuie mult timp dupa (looking at you Goodbye, Dragon Inn). Cred ca Hong Sang-soo rezuma foarte bine ideea: http://blogulcufilme.blogspot.ro/201....html?spref=fb Just for the record, el mi-a placut din prima, inca putin si-i termin filmografia si m-am bucurat intotdeauna de filmele sale, chiar si de In another country, which is my least favorite. Strongly recommend him :P

PS: Dincolo o sa-ti raspund ceva mai tarziu, poate chiar maine ca azi sunt putin cam ocupat. O mica parte a raspunsului e si aici, dar ar mai niste lucruri de zis.


'Niste critici' adica aproape dublat numarul lor, si dublat nu inseamna de la 10 la 20 :P Si e clar o chestie subiectiva. Eu nu-ti inteleg problema cu astfel de liste. TSPDT si 1001 m-au ajutat sa gasesc niste filme incredibil de bune, prin ele am gasit niste regizori de la care am vazut apoi alte filme care nu sunt in liste de genul asta. Cand nu stiu de unde sa mai pescuiesc vreun film ma intorc la ele si sigur gasesc ceva bun de vazut. Iti plac, le folosesti. Nu-ti plac, le lasi acolo, ele nu fac rau nimanui. Cu ce e diferita metoda ta de a cauta pe google? Nu-i ca si cum subiectul unui film il face bun sau intersant. Poti gasi cele mai proaste filme cautand dupa un anume subiect. Fiecare cu sursele lui :P

Problema pe care o am cu lista asta e impresia falsa de obiectivitate. Titlul lor nu e "1000 Films We Like" ci "1,000 Greatest Films". Urmat de subtitlul "voted by 3,194 critics, filmmakers, scholars and other likely film types. " care subliniaza ca topul e unul facut de "specialisti" care stiu care filme sunt "cele mai bune".

Pai e chiar asa cum ai spus, doar ca eu nu vad nimic negativ in asta. Ai fi preferat un top 1000 facut de oameni de pe strada? Go ahead, nu te opreste nimeni, poti sa-l faci chiar tu. Topurile astea sunt exact ca filmele, nu orice film e pt orice public, valabil si pt liste. Unii se potrivesc cu liste de tip TSPDT, altii cu IMDB, altii cu oricare iti vine tie in minte. Nu te supara pe mine, dar mi se pare ca exagerezi... si mai mult de atat, e nevoie de o munca enorma sa faci un astfel de top, tipul ala merita tot respectul nostru pt ce a facut, ca a facut tocmai pt cinefili, nu pt ca n-avea ce face. Te deranjeaza faptul ca exista o astfel de lista? Nu poti trai din cauza ei? Te trezeste cand ti-e somnul mai profund? Ea exista acolo tocmai pt persoane pasionate de film, ca atunci cand nu stiu de unde sa aleaga sa aiba niste pareri pertinente la indemana, de la niste oameni care au vazut cat mai multe filme. Persoanele care folosesc astfel de liste au deja o minima cultura cinematografica si pot judeca singure daca lista respectiva poate prezenta interes sau nu pt sine. Oricum nu pare sa fie foarte cunoscuta lista, n-am auzit decat cateva persoane care s-o fi stiut, iar alea aveau o cultura cinematografica solida si merg tintit in lista.

PS: Din lista TSPDT cu filme din secolul 21 am pescuit adevarate bijuterii, de care nici nu auzisem inainte. Si eu iti vorbesc din perspectiva unei persoane care a vazut sute de filme slabe si mediocre inainte sa ajung aici. In plus, orice om cu putina minte o sa stie cum sa alterneze listele astea si filme alese pe alte criterii. Clar nu poate sa-ti fie pe plac toata lista, nu o zici ca-ti place un film doar pt ca-i acolo, asta daca nu esti de-a dreptul imbecil. Uite, pe primul loc la regizori e Hitchcock, iar mie nu-mi place in mod special, cum nici Welles, Renoir sau Ford nu-mi plac prea tare. Nicio lista nu poate fi perfecta, ceea ce face lista asta foarte misto e ca orice cinefil poate gasi ceva interesant in ea si ca promoveaza ceea ce majoritatea cinefililor considera a fi un cinema de calitate.

Stiu mai bine ca mine si ca tine, in orice caz. Dupa cum, tu stii mai multe despre programare ca ei. Pentru one's self cele mai bune gusturi sunt ale lui dar pentru oricine altcineva Top1000 in discutie e a place to start mult mai bun decat preferintele lui Chambord si Twinsen.

The Greatest 5 Colors

As chosen by 3145 painters and art critics from all over the world

1. Red
2. Green
3. Bleu
4. White
5. Yellow

Now you know that you should feel rather embarrassed to say that you prefer pink. It means that you do not have the educated taste of a true art lover.

De acord cu tine. Avand in vedere ca fiecare is his own self nu exista "oricine altcineva" care sa stie mai bine ce-i place, prin urmare sa numesti un top "1000 Greatest Films" nu are nici un sens.

Nici mie nu-mi place cum arata partea superioara a topului astuia (prea mult Hitchcock, domn'le), conformism in exces, as zice, si sufar (exagerez) un pic pentru faptul ca anumite filme de suflet se regasesc undeva pe la subsolul sau ori deloc, dar sunt, totusi, de acord cu ceilalti, o gasesc foarte utila pentru neinitiati sau pentru cei care inca se cauta, constituind un punct de plecare, pe undeva legitim. Cum spunea si Liviu, ceilalti, cei cu o oarecare experienta cinefila, se pot reorienta si catre alte surse, slava domnului, exista zeci, sute de astfel de liste (recomand mubi) tematice, unde, in timp, am descoperit o sumedenie de bijuterii obscure, incat, uneori chiar ma gandesc si realizez cu tristete ca nu voi apuca sa le vad pe toate. Liniste.
In concluzie, topul asta nu face niciun rau, nimanui, dimpotriva. Esti mult prea serios, T., dar te inteleg, pe undeva.

Mai e o problema esentiala la genul asta de top - cred ca multi din participanti sunt manipulati sau chiar nesinceri. Cand erau incepatori li s-a dat mura in gura un top de genul asta cu filme "bune". Doar voi spuneati ca e pentru neinitiati, opinie fata de care sunt exact la polul opus- asta e o lista pentru oameni care au vazut deja foarte multe filme.

Majoritatea filmelor nu le-au placut cand erau la inceput, dar li s-a spus ca asta ar fi pentru ca nu au un gust artistic format. Si apoi a urmat indoctrinarea prin sute de filme, carti, articole care le-au repetat la nesfarsit ca regizorul X e bun ca regizorul Y *trebuie* vazut, ca Z e primul care o pus camera nu stiu cum si tot asa, pana cand invartindu-se mereu in acelasi cerc de opinii au ajuns o parte din el. Au ajuns sa le fie rusine si fata de ei insisi sa spuna ca nu stiu ce mare film clasic e de fapt plicticos, d-apoi fata de comunitatea din care fac parte. Si intr-adevar se produce si un alt efect - daca iei o melodie proasta si plicticoasa si o asculti de 10 ori s-ar putea sa incepa sa-ti placa cu adevarat. Apoi daca mai citesti si o carte despre autorul melodiei si in ce conditii a compus-o, apoi discuti cu prietenii tai despre ea etc etc s-ar putea sa nu mai observi ca de fapt melodia e slaba, pentru ca o asociezi cu multe alte lucruri.