ASA E!
as in: am vise cu mala, dar nu-mi fac visuri... ;)
ps u've made my day cu txtu d p liternet! :love:

sunt 8 vise

8 vise? sigur? ma duc sa le numar!

Asa e, sunt 8 Vise!

Deci nimeni nu a vazut visele lui Kurosawa? Nimeni nu are chef sa zica 2-3 cuvinte despre el? V-a molesit caldura detot?

Cä chiar asa! :) Lume nouä si bunä-n gasca liternetarä!
Welcome to the club! Pläcu si mie (ca scriiturä, cä filmul nu-l väzui.)

uite ca exista si asa ceva:

Carte de vise = carte care cuprinde semnificaþia profeticã a visurilor.

pai ce ai pus tu acolo, Marx, nu face decat sa confuzeze: explicatia se contrazice singura, in interiorul ei. carte de vise = .....a visurilor?

Apai sa se hotarasca desteptul de a dat asa o explicatie.

Nu bag mâna-n foc cä e regula în vigoare la ora actualä, da' stiu sigur cä/cândva, prin dracu' mai tine minte ce editie de D.E.X. sau de Indreptar, sau de ce mama mä-sii o fi fost, scria cä-s pur si simplu forme echivalente; variante.

Histoires Extraordinaires, ale lui Louis Malle & Federico Felinni & Roger Vadim (ce combinatie!), dupa Edgar AllanPoe (urmeaza detaliile)

Mala, mala... :)

Hills have eyes 2 - quite boring
Wolf creek - not my cup of characters, dar destul de atmosferic la niste chestii . So-so.

Revazut primul episod din Berlin Alexanderplatz -> a good summer awaits me:)

Festen (Celebration), al lui Vinterberg. Sau, altfel spus, Dogma #1.
M-a lasat fara cuvinte. Prietenul lui Laars von Trier reuseste atat de bine sa se sustraga pe sine, ca si autor, din film (pt ca Dogma 95 isi propune sa "curete" filmul de prezenta regizorului) incat l-am simtit simplu spectator (sau cameraman), ca si mine. Filmul m-a facut sa inteleg ca realitatea cu mizeriile ei poate oferi atata substanta incat cu adevarat nu e nevoie de alte interventii, adaogiri sau scaderi din ea.

O familie foarte numeroasa se aduna de pe toate meleagurile spre a sarbatori aniversarea de 60 de ani a tatalui, capul familiei. Ies adevaruri dureroase si traumatizante la suprafata: unul din fii tzine un toast in capul mesei in care ofera detalii despre "cand tata facea baie" si ii abuza sexual pe el si pe sora lui geamana (care doar ce s-a sinucis, cu cateva luni inainte de aceasta reuniune de familie). Pentru o buna bucata de timp filmul va relativiza adevarul mai mult decat este el deja relativ si nu vom sti exact daca tatal chiar era bolnav psihic sau fiul care inventase asemenea fabulatii.

Festen te face sa aprobi principiile Dogmei 95, pe care daca le citesti separat, fara sa le vezi aplicate in film, iti vine sa le respingi datorita excesului de castitate. Puse pe pelicula insa totul se petrece cu o naturalete rara, cu aer de documentar in necunostinta de cauza a celor filmati.

giddy up! :D tres bien monsieur! de abea asteptam cu totii.

Vacancy - quite enjoyable, classic exploitation horror flick, with a touch of mystery.
1408 - slabuts pana la urma, desi realizarea e top notch. dealtfel, rar am vazut ceva bun facut dupa s. king
Pathfinder - cu potential, dar o varza extremala.. foarte, foarte slab.

the number 23- am reusit sa-l vad in sfarsit... foarte dezamagita de film...realizat prost zic eu, ideea fiind cat de cat bunuta! deci s-ar fi putut exploata mai mult domeniul...nota mea 6

Masque of red death (1964) - Cand am vazut Don't look now a lui Nicolas Roeg, m-am gandit ca daca pe langa imaginile superbe ar fi avut o poveste pe masura atunci mi-ar fi placut mult. Ei bine, se pare ca in Masque of red death am gasit ce cautam, desi de data asta Roeg e director de imagine, nu regizor. Nu credeam ca o adaptare dupa Poe poate fi atat de distractiva si mai ales nu ma asteptam defel ca un film american (listat ca UK pe IMDB dar finantat, scris si regizat de americani) sa aiba o doza atat de consistenta de sarcasm existential si umor negru.

House of Usher (1960) - Primul film din seria de adaptari dupa Poe realizate de Roger Corman nu mi-a lasat o impresie la fel de buna ca Masque of red death, desi nici nu mi-a parut rau ca l-am vazut. Povestea e un pic prea lenta si bugetul redus se simte, dar atmosfera gotica si jocul lui Vincent Price il ridica peste medie.

Bun "House of Usher"...cred insa ca e varianta pt Tv, nu? Adica nu pare pentru marele ecran, e foarte limpede, atat ca mesaj, dialog (care e mult simplificat, orice urma de mister e indepartata, cand tocmai ca ar fi fost cazul sa fie ermetic, lasa sa se inteleaga prea repede ce e cu Usherii si cu casa si cu blestemele etc), cat si ca actiune, ca sa nu mai zic de personaje, care sunt foarte constante, previzibile, nu simti ca, pe masura ce filmul trece, isi dezvaluie noi si noi aspecte, trasaturi, decat strict in legatura cu firul povestii.

Imi place gothicul de care vorbeai si imi place si maniera teatrala in care sunt interpretate rolurile. Imi pare ca, in contextul dat de Poe, personajele nu ar fi putut fi jucate decat cu un efort vizibil (si cred ca rolurile sunt foarte grele in acest film), pentru ca spaimele si blocajele pe care cei 2 Usheri le aveau de carat le faceau insasi viatza greu de trait, zi de zi. Personajele in sine sunt chinuite, iar actorii ce le interpreteaza se chinuie, de asemenea

@Twinsen

Daca esti interesat de adaptari dupa Poe incearca si short-animation-ul 'The Tell-Tale Heart' (UPA, 1953), cu povestea narata de James Mason.


http://www.youtube.com/watch?v=j1SmGxn5SfA :)

Legaturi bolnavicioase - Am evitat mult timp sa-l vad, convins ca un film romanesc despre lesbianism SI incest cu vedete gen Raduleasca si Puya nu poate fi decat o porcarie comerciala. Ei bine, m-am inselat. E primul film romanesc in care ma regasesc partial: despre un tineret cat de cat educat, care nu traieste in mizerie, nu face avorturi si nu moare in revolutie. A fost o senzatie ireala sa ascult "Your love means everything" intr-un final a carui melancolie si frumusete rezonau cu vocea lui Chris Martin. In mod ciudat nu reusesc sa-i gasesc defecte, probabil ca asa se intampla cand esti indragostit, fie ca e vorba de o persoana sau de un film.

E realizat pentru marele ecran. Intr-adevar scenariul e destul de simplist, dar se putea si mai rau. Am citit ieri nuvela si mi se pare aprope imposibil de adaptat in mod fidel intr-un film de lung metraj.

@Faber: Multumesc pentru link, mi-a placut animatia.

Din contra, cred ca Edgar Allan Poe scrie atat de plin de sensuri, atat de expresiv si de bogat in imagini, stari, atmosfera, incat, ca sa zic asa, regizorul avea de unde sa "aleaga": solul sadit de Poe e foarte fertil si nu stiu de ce l-a saracit asa de mult regizorul lui The fall of the house of Usher....eh...poate pt americani ar fi fost prea complex

:D

Mä bucurä comentariul täu. Eu, unul, fac parte dintre cei care "criticäm cu drag" acest film; suntem constienti de lipsurile lui, dar per ansamblu ne-a pläcut. Te rog sä-ti copiezi comentariul si în topicul propriu-zis la filmului, la "Cinematografia româneascä" - sau, mai direct, aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...6535&start=200
... si eventual sä-l dezvolti, chiar, cä ar fi de unde. Poate si dezbaterile noastre de-acolo te vor mai inspira.

Am citit threadul si cred ca n-are rost sa-l dezgrop acum, la un an de la ultimul mesaj. Discutia de acolo e in buna masura o disectie la nivel intelectual a filmului facuta de specialisti, sau macar cunoscatori, in timp ce ceea ce am scris eu e mai degraba o reactie emotionala a unui privitor amator.

Mi-a placut cronica ta si sunt in buna masura de acord cu ea. Nu stiu totusi cati oameni o sa detecteze "stäpânirea insuficientä a paginärii cinematografice" in scena pranzului. De exemplu, eu am vazut filmul cu inca doua persoane, dintre care una a fost incantata tocmai de secventa respectiva, pentru ca i s-a parut ca are "nerv". Personal nu mi-a placut pentru ca dialogul parea lipsit de firesc, mai ales in a doua jumatate. Fraza cu substanta "nepermis de firavä" a caracterizarii fetelor, m-a dus cu gandul la filmul lui Mungiu unde "firava" ar fi un compliment, "practic absenta" fiind un sintagma mai potrivita.

Mujeres al borde de un ataque de nervios, uneori exagerat, in ansamblu irezistibil.

Bridge to Terabithia - Dupa ce am oprit plictisit inainte de final doua horror-uri clasice de la care asteptam mult mai mult (The Devil Rides Out si Nightmare on Elm Street), mi-am zis ca e cazul sa schimb complet registrul si daca tot e sa fie o seara de experimente cinematografice ratate sa vad si Bridge to Terabithia. O productie Disney despre un taram magic... imi imaginam deja o poveste dulceaga si renderizari 3D la greu. Ceea ce am vazut in schimb e unul din cele mai inteligente si emotionante filme americane pentru tineret (si nu numai).

Departe de a picta o lume roz, povestea din Bridge to Terabithia il confrunta pe Jess, un baiat de clasa a saptea, cu probleme cat se poate de reale fara a-i oferi vreo bacheta magica care sa le rezolve. Familia sa e saraca, relatia cu tatal sau e dificila, iar colegii sai nu-l simpatizeaza prea mult. Cand o colega noua, Leslie, soseste la scoala, intre ei se formeaza o prietenie adevarata si impreuna isi creeaza o lume unde imaginatia vie a amandoura ii ajuta se evadeze din realitatea zilnica. Nu vreu sa stric vizionarea nimani, asa ca o sa zic doar ca finalul e complet diferit decat ma asteptam si da o dimensiune noua filmului.

The Graduate (1967)
Este un film clasic in toata puterea cuvantului, care a avut de toate: de la interpretarea placuta a lui Dustin Hoffman, la muzica celor de Art&Garfunkel, la replicile devenite celebre, la atmosfera specifica vremurilor si pana la regia lui Mike Nichols
8/10

Persona (1966)
L-am vazut o singura data dar mi-a lasat o impresie puternica, asa ca trebuie sa-l mai vad o data. Este un film greoi, complicat,care iti da de gandit si t face sa incerci sa rezolvi puzzle-ul. Tare mai este Bergman asta.
8,5/10 deocamdata
Apropo, nu-i asa ca seamana f tare cu Eraserhead-ul lui Linch? Atmosfera, modul in care este conceput?

[Paul] Simon & [Art] Garfunkel

The Last Tango in Paris... film care mi se pare si acum de actualitate, relatia personala dintre doi oameni care impart un apartament inchiriat, dorind sa uite de tot ceea ce este afara, si sa traiasca momentul respectiv, chiar daca trecutul ii urmareste 10/10

am vazut in sfarsit...Next: capcana viitorului 6/10 --mie una filmul asta mi se pare cea mai mare prostie... dar Mare cu M
efectiv am pierdut 2 ore din viata pe care mai bine le petreceam dormind era mai cu folos... si cu mult mai interesant.. Jessica Biel- fara nici o importanta umplutura umplutura nu se remarca prin nimic ... la un moment dat filmu devine chiar kitchos knd incepe Cage sa se dedubleze tretripleze cvantrupleze... intelegeti ca sa verifice toate variantele posibile ale viitorului care intr-un final va face bum... in concluzie Cage isi da seama ca mai mult de jumate de film a fost o greseala si ne intoarcem la jumatea filmului...
morala: vizionare acestui film a fost o greseala mai mare decat cea facuta de cage in film care duce la explozia unei incarcaturi atomice

dar ce, mai are nevoie sa se remarce? :happy:

excelent spus!
este probaabil singurul film romanesc la care am simtit cu adevarat momente de autentica inspiratie, senzatii si trairi adevarate; restul incercarilor romanesti cu toate revolutiile mamei lor si neorealismul gregar - o permanenta senzatie de fals, fortzat, artificial si gretzos.

@Cazeemeer
Asa e, my mistake

florryinn - persona e filmul care a inspirat Mullholand Drive, de asemanarea cu Eraserhead am indoieli.. :)

Lost in Translation.

Oh, ce film slab! Inconsistent. Inconsisent scenariul, inconsistente personajele, extrem de simpliste (cele doua personaje principale nu aveau decat o singura caracteristica de fiecare, ea era plictisita de viata si el era la fel), inconsistent scenariul, dialogul rudimentar, muzica stearsa, oh, Doamne, pt ce a luat filmul asta Oscar la scenariu?

Un film inutil.

Are farmecul lui si un final misto.

Pai care farmec? Singurul aspect fermecator al filmului este locatia: Tokyo. Intr-adevar, un loc exotic, fermecator, complet diferit de ce stim. Dar in rest? Poate buzele Scarlettei sa aiba ceva farmec...
Si finalul? Ce asa mare branza e de finalul ala? E un final de film si atat.

Am scris despre el aici la vremea lui. I-am dat 6,5, cu toate ca merita un pic mai mult.

Mersi, Carmine, am citit acum. Ce sa zic, sunt intr-adevar niste elemente care compun niste tablouri, tablourile relatiilor dintre cele doua cupluri.....but still....what's so big deal?

In fine, nici nu cred ca merita sa ne contrazicem pe acest film, mai bine vino si tu in topicul despre Godard de la "Clasic"

:)

SALVADOR - biografia anarhistului catalan salvador puig antich, condamnat la moarte si executat in 1974 (de fapt un asasinat politic dictat de franco in seria represaliilor dupa uciderea de catre ETA a primului ministru carrero blanco)
mi-a placut mult prima parte, ritm alert, muzica buna (actiunile subversive constau in "exproprieri" adik spargerea unor banci, jethro tull si king crimson isi gasesc loc in soundtrack)
finalul se pierde undeva prin incaperile intunecoase ale inchisorii, ceva accente melodramatice, asteptarea tensionata a unei gratieri care n-a mai venit. apoi executia barbara, ultim privilegiu al unui regim criminal

"captivity"-1/10.nimic despre nimic.

Knocked up

un film dragut.....despre responsabilitatile ce trebuie sa si le asume un burlac :)

The Sentinel - film cu pac-pac ºi Michael Douglas.
El: agent secret. Ea: consoarta preºedintelui. Egal love. Niºte unii vor sã-l omoare pe preºedinte. Reuºesc? hehehehe
Oricum, asta-i cusurul filmelor americane cu preºedinþi vânaþi : Toþi teroriºtii sunt niºte incapabili. by the way: unde sunt KGB-iºtii de altãdat???
de vãzut într-o marþi oarecare în timp ce lingi o wafe, gol ca o matroanã dupã ce þi-ai scris articolele de rahat ºi simþi nevoia sã fugi de tine... ºi de codurile meteorologice (vai, ce cuvânt lung)...
7 din 10

Ultimul film pe care l-am vazut a fost "In plin soare" (Plein Soleil, din 1960) prima ecranizare a romanului scris de Patricia Highsmith "Talentatul domn Ripley" difuzat pe TVR Cultural saptamana asta. Cu un Alain Delon (la 25 de ani) in rolul lui Tom Ripley, un pierde-vara angajat de un miliardar american sa-i aduca fiul acasa cu tot cu logodnica lui, in San Francisco. Dar Phillippe Greenleaf (Maurice Ronet) care duce o viata fara griji alaturi de Marge (Marie Laforet) nu are de gand sa se intoarca, mai ales ca Tom ar primi pentru aceasta o recompensa de 5.000 dolari, promisa de tata.
Acesta este doar inceputul, pentru ca umilit de Phillippe, Tom intelege rapid ca nu va reusi sa-l aduca pe baiat inapoi si pune la cale un plan diabolic prin care el sa fie singurul castigator, adica sa ramana si cu banii si cu fata. Gata oricand sa omoare pe oricine ii sta in cale, Tom isi savureaza calm reusitele folosindu-se de schimbul de identitati (cate poti face cu un pasaport fals!) si mai ales prin falsificarea de semnaturi. Desi actiunile domnului Ripley nu par premeditate, Alain Delon (ajutat si de infatisarea lui nevinovata) ii ofera personajului sau o stapanire de sine diabolica, reusind sa profite de fiecare informatie la maxim. El este dragut, saritor si cald, este criminalul perfect pentru ca nimeni nu-l poate banui, iar crimele lui se nasc in spatele acestei masti.
Un personaj bine conturat si un Alain Delon in forma maxima fac din acest film un thriller adevarat care nu are nevoie de secvente sangeroase sau violente, pentru ca scenariul nu este plictisitor sau previzibil.

Hana Bi (r: Takeshi Kitano)

Adica Floarea Focului. Filmul abunda de flori: roz, portocalii, rosii, albe, galbene. Crini, cale, trandafiri, floarea-soarelui, orhidee si multe altele necunoscute mie. Flori pe strazi, flori salbatice (pe care le culege sotia bolnava si carora le pune apa in borcan in timp ce un strain ii tot repeta ca acele flori sunt moarte!!! - foarte semnificativ). De asemenea, flori pictate (de foarte talentatul fost politist schilodit) care inlocuiesc componente din trupurile diverselor animale sau specii marine.

Un film despre un manunchi de destine tragice (ca manunchiul de flori "moarte"): un detectiv foarte talentat iesit
din structurile politiei si intrat in cele ale mafiei locale, a carui fiica moare si a carui sotie este bolnava incurabil de leucemie; un fost politist schilodit pe viata, abandonat de sotie si de copil; zeci de membri ai mafiei corupte care mor ucisi pe banda rulanta s.a.m.d.

Personajele pe care se centreaza filmul sunt cei doi fosti detectivi din politie. Fascinanta mi se pare psihologia primului (personajul principal de altfel) care pare ca a traversat de-a lungul vietii o intreaga metamorfoza. Ai senzatia (confirmata de altfel prin intermediul relatarilor colegilor de breasla) ca acesta a fost un detectiv exemplar, un model aspirational al tinerilor politisti, extrem de riguros si de corect. Pentru a ajunge in final sa jefuiasca o banca, sa deserveasca mafia si sa ucida fara a tine socoteala vietilor curmate (chiar daca cei pe care ii ucide sunt de fapt cei pe care i-ar fi arestat in postura de politist). Poate ca Nishi (jucat de insusi Takeshi Kitano)a ramas lipsit de reper morale, prin pierderea sotiei si a fiicei, astfel ca a omori un om sau 50 pentru el e totuna. Nishi nu vorbeste deloc. Abia spune cateva cuvinte pe tot parcursul filmului, si acestea ii sunt adresate sotiei lui. In schimb to ce face evidentiaza inutilitatea pe care si-o simte in a trai. Cred ca se simtea inutil chiar si atunci cand, in excursia (recomandata de doctor) oferita sotiei lui, incerca sa o faca pe aceasta cat mai fericita.

De remarcat firul narativ, care se constituie nu linear, ci cu flash-back-uri, reconstiuiri sau relatri ale altor personaje, dinafara.

Ce mi-a placut cel mai mult in acest film: tablourile pictate de politistul anchilozat. Tabloruile scary din spital. Momentele savuroase pe care Nishi i le ofera sotiei lui, artificiile din pustietate, ghicitul cartzilor, trasul clopotului la manastire (pentru ca un copil aflat in vizita isi dorea foarte mult sa auda cum suna clopotul) etc.

nu cumva era vorba de "hana bi"in loc de bin-jip?

da
evident

Hana Bi.

Bin Jip intentionam sa-l vad. Cred ca de aici confuzia.

Cashback 7.5 - 10, dragutz, momente bunicele, insa cam siropos spre final.
Ceva cliseuri, insa momente bune, dar cam haotic prezentate. Coloana sonora de multe ori nepotrivita, incepe bine (calitativ vorbind), se termina prost..

The Battleship of Potemkin (Eisenstein).

Cu ce sa incep? Nu mi-a fost niciodata asa greu sa vbesc despre un film. Ma tot intreb daca nu as exagera spunand ca e un film aproape perfect. Dar poate ca nu asta e important, daca e perfect sau nu.

Niciodata un film inspirat din istorie, un film despre razboi sau revolutie nu m-a captat in interiorul lui (nici macare Apocalypse Now). Crucisatorul Potiomkin in schimb a facut asta de la primele secunde prin: personajele/ actorii de o expresivitate si persuasiune flagrante, prin scenariu foarte bine balantat (nu se pierde aiurea in detalii si aprofundari plicticoase, fiecarui moment ii este acordat exact atata timp cat ii trebuie pt a se face inteles ca fiind important si sugestiv, omogenitatea scenariului prin faptul ca indiferent din ce moment al filmului ai incepe sa te uiti intelegi ca ce se petrece este un moment de cotitura in istoria Rusiei etc), muzica absolut fantastica, vie, arzatoare, incidentala, si montajul......despre montajul lui Eisenstein, mai ales din acest film, s-au scris vagoane intregi, eu nu am sa zic decat ca e concentrat, pretentios si creator de sensuri.

Exact la asta ma gandeam si eu ieri, ca ar fi sanse sa dea si niste Antonioni.

De curand m-am uitat la "On The Waterfront" (1954) cu Marlon Brando si este un film extraordinar( 9/10) , mai ales modul cum joaca MB dar si Karl Malden. Uitati-va la el mai mult nu va zic, decat ca American Film Institute a pus rolul jucat de Brando pe locul 2 dupa Peter O'Toole din Lawrence Of Arabia.