Ai inteles total anapoda. Ala nu era un compliment. Pune mana pe un manual de studiat barbatii.
Yeap! And I don't make this shit.:|

Ştiu eu că undeva înăuntrul tău ai şi simţumul umorului şi înţelegi o ironie când îţi e servită zâmbind şi fără supărare. :D
Nu am nevoie de manuale să înţeleg bărbaţii pentru că nu vreau să îi înţeleg. Încă mă mai chinui să mă înţeleg pe mine, îmi ajunge! :))

Eu pe mine ma inteleg. Pe voi: Nu! :|
Cred ca scenariul ala cu tipa care ajunge la ospiciu a avut o influenta.:)

O ce drăguţ! L-ai citit şi l-ai mai şi ţinut minte?! Dar să fim corecţi: acela nu e un scenariu, e o încercare eşuată. :D
Dar asta nu are niciun fel de legătură cu topicul la care suntem.

http://www.youtube.com/watch?v=IR3iqUxe1uM

“Rânduieli” de Marin Sorescu

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?

Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai după fete,
Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut şi te ştergeai la gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura ,
După aia îl băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Ştiţi că şi anul acesta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea? Că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice că a râvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mpuţinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-aici cine-i lua la palme? – câte zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul:
„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă.”

Dar discută astea cu Maria Bălii – uite-o că vine – toată ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viaţa cu fundu’ pe cămaşă degeaba şi nici tabla
Înmulţirii n-o ştie.
- Mărie, cât fac fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
- Însoară-te, mă, Târziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.
- Păi găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mâna la comandă,
Că acum o iau.
- În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai Maria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă,
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor şi după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de moşneni domoli şi aşezaţi,
Intra încet în pământ.

Să fim serioşi: bărbaţii simpli nu sunt de acord cu astfel de bărbaţi fatali din teama că nu mai au ce tufe pentru că scad ca imagine în faţa pipiţelor, în timp ce femeile se nenorocesc de-a dreptul [nu mănâncă, se supun la 'jdemii de tăieturi] să ajungă pe placul unuia sau altuia.

Dar la modul serios mai real mi se pare un bărbat fatal, decât o cucoană [să nu îi zic altfel] fie ea chiar de Hollywood.

Oricum aş lua-o tot aiurea îmi dă, pentru că din punctul ăsta de vedere sistemul de valori e nul în ambele tabere. :P

Evident ca e o tampenie ce discuta papagalii aia acolo. =))
Nu era destul ca tot mai multe 'domnite' se comporta ca ultimele boarfe incercand sa imite badarania masculina, dar s-au apucat si penali de-astia sa imite boarfele frustrate. Te doare mintea, zau asa!

Luat de pe undeva de pe blogurile lor, a bărbaţilor normali:

“Si vreau sa te intreb pe tine, femeie, crezi ca Hugh Jackman sau David Beckham ti-ar aprecia pilaful sau ciorba de loboda mai mult de cat as face-o eu?”

=)) =)) =))

Incepe sa miroasa a facatura - nici un barbat normal nu ar vorbi astfel fara sa faca bascalie de apucaturile pizdelor frustrate, care exact astfel de argumente invoca: 'ce-are Charlize Theron si n-am eu? crezi ca poate ea sa-ti faca sarmale ca mine? s-o pui pe Catherine Zeta Jones sa-ti faca masaj cand te scoli mahmur dupa bere si meci cu baietii! Nerecunoscatorule ingrat si misogin sexist cu mine!' >:)

E greu de crezut că există astfel de exemplare? Uite de aici l-am luat, au blog special pentru asta. Poţi să îţi arunci o privire mai amănunţită să te dumireşti dacă e vrăjeală sau nu. :)

Gresit! Eu sunt un barbat simplu si sunt de acord cu barbatii fatali. Le inteleg menirea. Cum de altfel inteleg de ce oamenii difera atat de mult intre ei, fizic, la caracter, etc.
Revin: barbatii fatali nu sunt perfecti, le stiu unele minusuri, le banui defecte f urate. Plus ca multi dintre ei sunt barbati fatali doar in exterior, iar in interior zace lasul, ne-barbatul (cu orice inteles posibil). Multi ascund defecte ce ar pune pe fuga multe femei si nu intotdeauna un barbat fatal poate seduce exact femeia (probabil si ea, tot fatala) la care tanjeste. Avantajul lor e ca au parte de mult mai mult sex si au o mai mare incredere in ei. Dar asta nu-i face mai barbati in interior decat multi alti barbati simpli. Fireste ca exista si multi barbati simpli care sunt jalnici iar multi barbati fatali sunt cu adevarat barbati si inside. Totul tine de psihic. Si mai adaug ca barbatii fatali nu sunt considerati fatali de toate femeile (aici poate ma insel) iar cei simpli sunt vazuti fatali de multe alte femei ce nu-i detecteaza atat de bine pe cei fatali (si aici e posibil sa ma insel).:)

În contextul dat sunt consideraţi bărbaţi fatali... de bărbaţii simpli [cum singuri s-au numit]. ;)

Poti detalia, e chiar interesant. Cred ca am spus succint cam tot ce aveam de spus. Eu am incercat sa privesc si din perspectiva femeilor - bazandu-ma pe experienta de viata si tot ce am mai citit, aflat, auzit - desi mi s epare destuld e dificil, poate ma insel pe alocuri, de-asta ti-am cerut confirmare ori neconfirmare.
Ar fi interesant un thread despre Seductie. Cam pe aici doream sa ajung. ;)
----
Conversatia e utila multor internauti. :D Apropo, nu cred ca un barbat fatal pierde vremea pe internet, si nici o femeie fatala :))

Ai dreptate, trebuia să precizez şi aici de unde a început discuţia cu Judex. :)


Rămân la părerea că în ultima vreme sistemul de valori atât al femeilor, cât şi al bărbaţilor e... defect.

Da, stiu si eu de "cazul" Hugh Jackman. Ma lasa rece, la modul cel mai sincer.
Raman la parerea ca in ultima vreme sistemul de valori atat al femeilor, cat si al barbatilor e la fel de "stralucit" ca inainte. Bine, o diferenta sesizabila e intre anii '80 - anii 2010 -> Dar asta nu inseamna ca era mai bine in urma cu 20-30 de ani. Si atunci erau niste mentalitati...

Stii ce cred eu? Ca gandirea CORECTA ca umanitatea sa ajunga la o intelegere intre barbati si femei ar fi sa se combine atuurile sistemului de valori din secolul XIX cu atuurile sistemului de valori actual.:))

Cine şi-ar dori asta... şi de ce?

Recunosc că vorbesc din auzite, dar tind să cred că în trecut nu era totul doar o imagine, iar ambalajul nu era atât de adorat, cum este în prezent.

Ah, şi să nu uit să precizez şi despre seducţie: la modul serios este inexistentă pe internet. Aici e doar un joc. Îmi place să cred că atuul unei seducţii adevărate este accentuarea calităţilor pe care cineva le are... nu înlocuirea defectelor cu minciuni. Cu toţii ştim că aici poţi fi cine vrei, cum vrei şi cât vrei.

Ai dreptate ca in trecut nu era totul o imagine. Dar ambalajul era la fel de adorat ca si in prezent, numai ca nu il puteai obtine atat de usor ca azi. sau mai bine zis: nu credeai ca-l poti obtine.

Eu nu doream sa lansez o discutie despre seductia pe internet. Ma refeream la cea din real-life.

Ai dreptate partial. Nu uita ca exista in continuare: fotografia, telefonul, hotararea ca oamenii sa se cunoasca si in realitate.

Parcă tot nu-mi vine să cred. Îmi place să mă mint că în trecut se trecea mai uşor peste ambalaj. Poate că sunt prea naivă.

OK. Seducţie în lumea off-line. Câte femei, atâtea gusturi! Posibil să fie considerat bărbat fatal cel care este plăcut, apreciat sau poate dorit de cât mai multe femei. Dar pentru mine contează şi motivul pentru care ar fi dorit. Prin urmare, din punctul meu de vedere, calitatea numărul unu a unui astfel de bărbat trebuie să fie eleganţa. Deci seducţie fără eleganţă nu prea merge.

Dacă vrei să te fereşti de asta, poţi foarte uşor. Este decizia fiecăruia de a-şi face publice informaţiile de acest gen. Oricum poţi să creezi o impresie superbă prin poze uşor modificate, vocea de la telefon, iar atunci când are loc întâlnirea să rămăi cu un gust amar pentru că te loveşti de o altă persoană. ;)

P.S. Ai sărit peste întrebarea mea de mai sus.

S-o iau personal? X(