Pit,
da, am citit analiza lui gorzo, banuiesc ca la cea din dilema veche te refereai, cu "documentarul despre cuvinte".

problema mea e urmatoarea: nu vreau ca cineva sa-mi explice savant un film.
sau, mai bine zis, nu cred ca un film trebuie explicat de catre critici.
e la fel ca si cu un tablou sau o sculptura.
atata timp cat acea opera de arta nu impresioneaza direct spectatorul, pot veni 10 specialisti sa o explice, degeaba.

daca un banc e bun, razi din prima.
daca nu razi, inseamna ca e prost si n-are rost ca cineva sa-ti explice poanta.

1)Teoretic ai dreptate(desi nu prea imi vine sa cred ca simti asta) dar realitatea e cu totul altfel si nu poti sa ataci plauzibilitatea premisei de la care pleaca Porumboiu.
2)Eu nu vad o incompatibilitate intre termeni dar in caz ca m-am exprimat gresit cred ca ai inteles totusi la ce ma refer.
Ridicol,intr-un sens mai bland decat suna si placut, dintr-o perspectiva funny.Ce-i asa incredibil?



Da,la premiera mi-a placut, dar pe masura ce ma departam de el in timp, incepusem sa am indoieli, culminand cu senzatia ca e o varza totala,moment in care i-am acordat inca o vizionare ca sa imi verific noua concluzie.Apoi...you know the rest.

Aici chiar cred ca nu m-ai urmarit.

@Keep:
Recunoaste cä paralela cu camera video din Piata Universitätii (sau din Times Square) e neserioasä.

Apoi:
Ce ne facem cu acele filme care presupun explicatii savante? "Stalker", "Otto e mezzo", "Blowup", Lynch în vremurile lui bune, etc...?
La antipozi, tot atât de onorabile, "Some Like it Hot", "Back to the Future", "The Fifth Element", "Die Hard", "Zorro", etc...?

Cum vrei ca lumea sä respecte cinstitul vostru "Ho-ho-ho", dacä tu respingi onorabilul nostru "Politist, adj."? N-am spus destul de clar cä sunt doi poli complementari si reciproc necesari?

...Si de ce mie si lui Deleted (si nu numai nouä - dar în numele altora nu pot vorbi), ne-a pläcut filmul atunci, pe loc, spontan - färä nici un fel de explicatii savante? Alea au venit pe urmä - dar în timpul vizionärii eram captivati, emotionati, vräjiti efectiv. Cum de?

(Aici, desigur, n-am avut pretentii de a fi exhaustiv - am abordat strict argumentatia ta din #167.)

Pit,

dar de ce sa facem din vizionarea unui film un chin care trebuie indepartat ulterior de catre explicatiile criticii?
daca regizorul nu reuseste sa convinga o parte semnificativa din public, cred ca ceva e in neregula.
un film nu e o schema electronica complicata, un motor in saispe cilindri ca sa ne trebuiasca si manualul cu instructiuni de utilizare.

Apropo- de cand ma tot macina! - care e titlul coret, folks, "Politist, adjectiv" sau " Politist, adj." ?
Pe generic e " adj. " iar pe poster e "adjectiv".:-O

@Keep:
Ai dreptate - tocmai de-aia nu e nimic în neregulä cu "Politist, adj.": fiindcä Porumboiu a reusit sä convingä o parte semnificativä din public.

O observatie statisticä, strict obiectivä:
Pânä acum, am väzut:
- o multime de aprecieri pozitive la adresa filmului exprimate articulat, gândite inteligent, formulate elevat, argumentate convingätor;
- o multime de critici agramate, incoerente, abulice, rudimentare;
- un mic numär de critici articulate, elevate, inteligente (cred cä vreo trei); inclusiv a ta;
- nici o laudä de sorginte trogloditä.

Mi se pare evident cä inapetenta ta pentru acest film tine de resorturi strict personale; dusmanii täi te acuzä de pärtinire, räutate, invidie, etc. Eu am convingerea cä, pur si simplu, tu si "Politist, adj." nu vä "pupati"; se mai întâmplä. Am pätit-o si eu, si altii (Gorzo nu se pupä cu "Concertul", Maier cu "Nuntä mutä", etc.). De ce nu accepti varianta acestei incompatibilitäti obiective, încäpätânându-te sä propui ipoteza unei reale ratäri a filmului, pe care n-o poti sustine? Vei avea numai de câstigat, crede-mä - si în ochii celor din jur, si în plan interior.

@Federico:
Posterul e un act de identitate.
Genericul e filmul însusi! ;)

ooooooooooooooooooooo
Keep..............
Vrei sa reiau?

@Pit,

nu prea am vazut argumente in cadrul parerilor pro "Politist, adjectiv"
multe dintre ele se bazau tot pe prima impresie, pe senzatii, nu pe o judecata la rece.
si am impresia ca, cu cat analiza unui film e mai elevata, cu atat acel film nu spune nimic, de fapt.
cu cat vopsim mai sofisticat orasul de carton al lui Potemkin, cu atat substanta acestuia nu exista.
cand nu are dovezi concrete, un avocat se va lansa intotdeauna intr-o pledoarie savanta, tocmai pentru a acoperi lipsa argumentelor palpabile.

@Judex,

nu, nu e nevoie sa reiei:)

doar ca secventa finala nu e la fel de realista precum filajele lui Cristi.
e in contradictie totala cu tot ce se intamplase in film pana atunci.
Anghelache parca abia astepta sa fie pus in fata analizei cuvantului "constiinta". Apoi, face niste racorduri logice foarte rapide: "acum citeste la morala....asa....acum citeste la lege....acum citeste ce inseamna politist...." Senzational de inteligent pentru un comandant de sectie de politie, nu crezi?

---
in fine, azi, de la 20.00, va fi reluat pe HBO.
sa-l mai privim o data, cine stie...

Din päcate, Keepy dragä, nu mai tine... :(
Sustii cä "nu prea ai väzut argumente", tocmai apropo de un film care a stârnit o sumedenie de reactii analitice, si prea putin "impresioniste", prin însäsi natura lui... Dupä care, lansezi comentarii teoretice alambicate (faza cu "analiza cu atât mai elevatä") si alegorii literare (aia cu "potemkiniada") färä nici o acoperire... Ca sä nu mai vorbesc de interpretarea complet tendentioasä a secventei cu Anghelache... Nici nu te pot contrazice, fiindcä le lipseste logica, sunt pur si simplu zbateri insistente pentru a nu ceda cu nici un pret; se simte clar cä îndärätnicia te mânä, si e päcat, e mare päcat... Cu riscul de a o ofensa din nou pe Corinka, repet: fä-ti tie însuti un bine si, în cazul de fatä, abdicä de la dreptul la opinie; chiar nu-ti face cinste deloc, crede-mä. Iar fatä de film, are contrariul efectului dorit de tine: îi confirmä valoarea prin ricoseu - dar, ca atare, e tot o victorie neonorabilä. E un caz tipic, si trist, de LOSE-LOSE: toatä lumea are de pierdut - tu, filmul, si cei ce urmäresc aceastä discutie sterilä si tristä.

dar poti sa-mi explici de ce e atat de destept Anghelache?
si de ce apare din senin ca sa explice mesajul filmului?
ai vazut pana la acea secventa vreo traire prin care Cristi sa para framantat de soarta pustanilor?
si de ce atatea analize savante ca sa explice ce? ce nu exista?
si nu e nevoie sa ma iei ca un parinte care-si sfatuie copilul sa taca, sa stea in banca lui, etc.
sa nu-mi aduci argumente de genul ca groapa in care se uita Cristi e ca un triunghi din tablourile lui Pieter Bruegel cel Batran!
poftim, iti dau argumente din cronica ta:

"Le imortalizează în cadre de o plasticitate remarcabilă - în special încadraturile din intersecţia principală a filajului: obsedanta casă a suspecţilor, cu tainele ei niciodată dezvăluite, surprinsă mereu în aceeaşi compoziţie; buticul unde vine gospodina cu căţeluşa neagră, şi peretele cu graffitiuri microbiste de-alături; şi, mai ales, groapa lăsată de izbelişte-n mijlocul străzii, cu panglicile ei de semnalizare - prilej pentru câteva aranjamente plastice subtil-expresive, amintind de geometria triunghiurilor lui Pieter Bruegel cel Bătrân"

ei, hai sa fim seriosi!

Anghelache are acel nivel de desteptäciune tipic pentru un comandat de politie: abil, mobil, pervers, gäunos, superficial, de un pragmatism care mimeazä profunzimea; nu pricepe nimic din fondul problemei, dar se dä atoatestiutor. E fals si tezist sä spui "comandantii de politie nu sunt asa" - ba exact asa sunt!
Nu apare din senin - e pregätit tot timpul (mai ales prin secventa cu Mirabela, si apoi prin cea de la masä); dar amorsärile sunt subtile, nu ostentative.
Da, foarte multe - practic, tot timpul; se simte în el, într-un continuu crescendo (mai ales în asa-zis "plicticoasele" secvente de filaj).
Ultima întrebare nu e clarä.

Pardon?

no, io întreb de mai bine de 2 ani pe forum-ul ăsta ce înseamnă film minimalist, şi unde nu s-a deranjat vreodată nimeni să-mi răspundă, am dedus că: ori că nu ştie nimeni, ori ştiu toţi, dar nu se pricep să explice, nu au timp, etc. deci, dacă-i p'aşa daţi-mi, frate, un link sau numele unui iniţiat pe care să-l trag de limbă, singură! :P

@ Pitbull - îmi poţi spune şi mie, în detaliu, şi fără comparaţii, te rog, când şi unde, şi mai ales ce te-a impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm :D în timpul, şi eventual după, ce-ai vizionat acest film?!
şi care este, fratele meu, rolul scenelor acelora interminabile în care nu se întâmplă absolut nimic?!

l.e.
@ Federico - scuze, când n-ai să te mai contrazici în propriile-ţi afirmaţii vom relua conversaţia. ;)

Stii ce inseamna "minimalism", in general? Aplica-l cinema-ului.

nu e chiar asa.
am unele bănuieli că minimalismul aplicat cinematografului a devenit o scuză pentru lipsa de inspiraţie.
şi încă o constatare: pe cât de sărac e filmul în mijloace de expresie, pe atât au devenit cronicile şi analizele mai supradimensionate.

Well, ba e chiar asa - dar trebuie sa-l aplici temeinic (plot, interpretare, indicatii regizorale, stil de filmare, etc.).
Si e tocmai pe dos - lipsa de inspiratie e cea care te poate indemna sa faci film cat mai clasic (in forma si fond), pentru ca e mai sigur; cinema-ul minimalist fiind, pana la urma, un soi de continuu experiment, presupune riscuri. Prin urmare, se pleaca de la inspiratie, de la o idee (foarte) buna pe care o propui privitorului folosindu-te de un minimum de ustensile - riscul e infinit mai mare, caci spectatorul nu e deloc ajutat in vizionare si trebuie sa faca un efort intru intelegere - e un soi de interplay, daca vrei...

Im.Kino,

pai tocmai asta e siretlicul.
unii regizori, ceva mai isteţi, şi-au dat seama de această capcană pe care o pot întinde criticii.
preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor.
uite ce zice gorzo.

"La ce se gîndeşte eroul atunci cînd aşteaptă sau atunci cînd mănîncă minute în şir sub ochii noştri? S-ar putea să se gîndească la dilema lui, dar la fel de bine s-ar putea să se gîndească la altceva sau să nu se gîndească la nimic"

vezi?
regizorul ne lasa pe noi sa ghicim la ce se gandeste ala.
la fel ca un pictor care iti aseaza in fata o panza alba cu un punct negru in mijloc si-ti spune: priveste si intelege ce vrei! ar putea fi o maslina intr-o farfurie. dar nu-i asa ca ar putea fi si un nasture pe un om de zapada?
iar tu, ca spectator, incepi sa-ti bati capul si sa zici la final: "da, dom;le, ce chestie, acest tablou ar putea reprezenta orice! esti genial, dom'le!"

daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!
suna o vorba in publicitate.
de ce n-ar folosi-o si regizorii in pana de inspiratie?

Ai prins ideea deci, dar esti mult prea incrancenat si exagerat de ironic in interpretarea ei.

"preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor" - nu, in film nu-i totul inert, dar tot ceea ce are de transmis e camuflat de acea aparenta "nothing happens". Prin urmare, unii, nedispusi sa investeasca mai mult de a blank stare, se vor simti furati de doua ore din viata. Ceilalti, dispusi sa accepte faptul ca cinemaul presupune interactivitate, vor incerca sa treaca dincolo de mancatul ciorbei (hai s-o luam altfel - cand mananci o ciorba tu nu te gandesti la nimic? eu incerc sa-mi pun ordine in idei si fac planuri, de exemplu) pentru ca, in acest gen de cinema, personajele nu sunt bi- ci tridimensionale (filosofic pus, ele exista dincolo de panza pe care le vedem noi - au ganduri, idei, un trecut, un prezent si-un viitor din care regizorul a ales sa ne arate doar o feliuta).

Iar ceea ce reprosezi tu minimalismului romanesc trebuie reprosat, partial, noului val francez, neorealismului, nordicilor (la cinema), postmodernismului si partial modernismului (in literatura), intregului secol XX (la pictura), etc.

Reducerea interventiei autorului in opera inseamna evolutie.

Din discutia asta deduc ca filmul e destul de asemanator cu Liebe ist kälter als der Tod al lui Fassbinder, apropo de "inactivitate"...
Oricum, trebuie sa-l vad neaparat, daca s-ar lansa odata pe DVD...

ei, cu asta n-as prea fi de acord.
daca interventia autorului se reduce prea mult, se ajunge la un nivel la care nu mai poti distinge impostura de talent.