sa ne lamurim
Buji si Corci au scris mai multe tipuri de dictionare. (dupa mine prea multe si proaste (cu exceptia "1234 cineasti romani" care poate fi util), dar asta nu conteaza aici)
dictionarul despre care vorbeste als se cheama "dictionar de cinema" e aparut in 1997 si intr-adevar Malvina nu e mentionata. este un dictionar universal de cineasti in care mai apare din cand in cand si cate un roman.(dp meu de vedere aceasta carte este incompleta, aleatorie si in nici un caz o referinta. Daca malvina e sau nu e mentionata nu inseamna nimic)
tot ei au scris "Cinema un secol ºi ceva", dar ala nu e dictionar
Au scos in 2005 "Lumea filmului.Dictionar de cineasti", tot universal. Poate acolo sa mentioneze. Nu am vazut cartea.
in schimb Rapeanu a scris singur de data asta "Filmat in Romania" in care explica pe larg felul in care au fost facute filmele Malvinei. Cele de pana in 80.

absolut corect!
recunosc k si p mine m-a contrariat (k sa nu spun mai mult) absenta unor cineasti contemporani importanti - fratii coen imi vin acum in minte... sper sa nu ma insel cu exemplul - kre lipsesc din dictionaru cu pricina; dar in cazul strainilor exista o explicatie rezonabila: opera acestora e 'in the making' si (sint convins) la o editie viitoare vor fi inclusi si acestia...
dar faptul k malvina u NU e inclusa (desi opera ei e practic inkeiata) nu poate sa insemne decit un lucru: nu e destul d importanta!

si - sincer! - nu e ;)
ceea c nu inseamna k nu gasesti in filmele ei momente reusite sau actori buni
malvina u a dorit cu atita ardoare sa fie autoare incit s simte la tot pasul aceasta 'scremere' - ceea c ii da un aer d multe ori fortzat sau stingaci.
e clar k cinema-ul ei e 'altfel' decit c s facea la noi; din pacate - spre deosebire d un mircea saucan sa zicem -, acest 'altfel' nu o transforma automat intr-o cineasta obligatorie pt includerea intr-un dictionar universal: nu e leni riefenstahl!

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol: =))))
Nu pot sa nu observ ca te tragi de sireturi cu regizorul. "nae". A doua la mana, sa compari filantropica cu filmele lui Q. Tarantino cu ceea ce face Caranfil gasesc ca e cea mai mare ineptie pe care am citit-o pe cinemagia ever. :lol: Si sunt de ceva timp p-aici. Hai ca de imm sa zicem ca ma asteptam, dar de la un ifosit cu aere ca tine nu, cu toate ca se pare ca te-ai nascut sub zodia gafei.

@fata pe juma' diavol
Te rog, ia o distanta sanitara, ma plictisesti de moarte pe cinefan, incearca sa n-o comiti si aici.

@restu'
1234 CINEASTI ROMANI e mult sub "Secolul Cinematografului" din 1989. ;) dar asta nu inseamna ca nu ar fi utila ca informatie.

da, uneori un film iti vorbeste precum un prieten, alteori tu stai cu el la o terasa si povestesti la o cafea.. in anumite cazuri filmul si regizorul, ca instante colocviale, se contopesc: fata de Nae Caranfil si de creatia lui nutresc un real respect, el se vede si se va vedea in felul in care-i discut si ii voi discuta filmele.
(stii ce e distractiv? - ca tu imi spui mie de sireturi - ca si cind as fi fost peiorativ sau mitocan in felul incare am spus ceea ce am spus... iar limbajul tau general este... hmm)

desi nu mi-e rusine sa fac o comparatie intre stilul ironic din Filantropica si cel din Reservoir Dogs (pumnii incasati de Diaconu in timp ce Nae pune in scena un karaoke - urechea taiata in garaju din RD-stuck in the middle with you), ceea ce faceam in fraza la care te referi era o raportare! daca nu realizezi diferenta, cere-i amicului marx niste linkuri catre dex!

imi pare rau ca nu iti pot fi pe plac, ce sa fac daca eu ii prefer pe Puiu, Porumboiu, Muntean, Mungiu, Caranfil - nu pe Marinescu...

Asta ai luat-o de la guru tau, care s-ar dezice de tine in doo secunde si trei miscari. Caranfil are filme bune (asfaltu' si E pericoloso sporgersi, doar doua exemple), insa pe mine filantropica NU m-a convins nici la a doua vizionare. Asta e, nu pun botu' la sefeuri pe plaiuri mioritice, iar daca le accept, este atunci cand ma fura o povestea bine facuta. Aici nu e cazul. My point of wiev.

Discutiile astea le-am avut pe topicurile cu dedicatie acestui film, dar probabil ca ai intrat mai tarziu si nu ai citit. Nu prea mai am chef sa reiau. Cred ca si pe ac. subiect au fost niste contre cu Pitbull. Devenim un fel de cinema pe stil vechi, in care se scrie timp de 30 de ani despre aceleasi si aceleasi filme. :hmm:

Filmu' e cat de cat ok, cam singurul titlu cu care se poate lauda domnu' Gabrea [edited-out by moderator].

Mie cel mai mult mi-a pläcut de Gabrea "Prea mic pentru un räzboi atât de mare", si cel mai mult m-a enervat voma aia de serial TV "Urmärirea" - din care singurul lucru bun era personajul lui Mihäilescu-Bräila, Dumnezeu sä-l ierte, cä iesise si poezia:

Foaie verde, baraboi,
Am ajuns ca vai de noi:
De la Ness, la Ciripoi!

(Cä l-au dat imediat dupä serialul "The Untouchables", de muream noi si familiile dupä el; era-n vara lui 1971.)

* * *

Iar ati dat-o pe înjuräturi off-topic.
Am sters codita de mesaj a lui Carmine (care desi inofensivä în sine, a declansat circul), plus o directä herbertianä, un croseu carminian, si un uppercut alsian (nu "alsacian") care au urmat.
Acum am încuiat temporar, pânä vä calmati. Si calmati-vä-t' iute, please, cä lumea arrrde sä 'crie despre rejisorii români.

* * *

L.E.
L-am redeschis. Sper sä nu sarä iar scântei.

Pit,
vreau sa te intreb urmatoarele:

1. Exista o discrepanta intre modul in care percepi actorii jucand pe platoul de filmare si modul in care apar apoi pe pelicula?
2. Iti par falsi pe platou sau pe pelicula?
3. Daca exista aceasta falsitate, e suficienta sa iti induca un sentiment de lehamite fata de tot ce inseamna film?

Persoana a II-a e epicä, sau se referä la mine?
Considerând-o epicä si impersonalä, räspund:
Da.
Intrebarea e neclarä, asa cä încerc sä acopär toate posibilitätile:
Discrepanta de mai sus nu prea se aplicä la dihotomia "fals/firesc", ci la alte aspecte, mai nuantate, mai putin transante, ale jocului actorilor. Nu-mi amintesc vreun asemenea caz. Dar îmi amintesc destule situatii în care ceva pe platou aräta splendid, iar la vizionare te luai cu mâinile de cap - sau invers. Un exemplu elocvent: specificul teatral si märimea planului. Dacä un actor e prea gradilocvent într-un plan mediu, riscä sä-l distrugä (chit cä pe scenä, sau în plan general, mobilitatea lui ar fi functionat perfect!) Sau invers: pe platou, face ceva si ti se pare moale, putin, inexpresiv, sters; dar el stia cä era cadrat în grosplan, asa cä a jucat foarte fin...
In schimb, am väzut oscilatii fals/firesc în timp. De exemplu: la probele pentru "Neînvinsä-i...", Duban mi-a fäcut o secventä de betie delicioasä: finä, subtilä, naturalä, cu umor... Efectiv, aia m-a convins sä-i dau rolul. Si când colo, la filmare, EXACT aceeasi secventä a fäcut-o grosier, expozitiv, cabotin, vulgar... Nu stiu de ce, n-a mai prins starea aia, si a fortat... Si am fost nevoit sä-l las asa, cä eram deja a cincea zi în vila aia, si gazdele alergau dupä noi cu polonicu' sä ne cäräm odatä...
Hmm... Poate exagerezi - dar înteleg sentimentul si... da, e posibil.

Multumesc, Pit :)

Eu vroiam sa aflu daca exista o anumita senzatie de desertaciune, de vanare de vant atunci cand plasmuiesti o lume ireala pe ecran.
Ma interesa parerea ta de regizor pentru ca tu efectiv vezi ambele ipostaze, atat actiunea vie de pe platou, cat si pe cea virtuala, de pe ecran.
Eu, ca scenarist, vad doar virtual: faza in care concep scenariul si cea in care urmaresc filmul pe ecran.
Si la tine, ca regizor, sunt aceste etape: filmul pe care-l vezi mai intai cu ochii mintii si apoi pe pelicula, etape intre care se afla cea a realitatii de pe platou.
Ma gandeam ca acest episod prozaic, al turnarii filmului, poate altera entuziasmul celorlalte stari, de inceput (scrierea scenariului, viziunea regizorala, decupajul) si de final (vizionarea filmului).

Hmmm... :hmm: :? Mä surprinde starea asta a ta... Episodul FILMARII nu e deloc "prozaic"; prozaice sunt pregätirile - de la intrarea filmului în productie, pânä päsesti pe platou - fiindcä, în principiu, atunci se suspendä aproape orice act de creatie (cu unele exceptii - distributia, de pildä, sau creatia scenograficä), si se lucreazä la pregätirea transpunerii graduale în practicä a viziunii esentiale. Dar filmarea propriu-zisä este - sau ar TREBUI sa fie, pentru un regisor normal si cu o echipä normalä - momentul de maximä inspiratie, creatie, ritual, magie... Toatä proza din lunile si zilele anterioare se sublimeazä în ceva unic, inefabil, irepetabil... Nu e nici o desertäciune în ASTA, ci în alte etape (alea care tin de finantare, de administratie, de business, de distribuirea filmului, de pile, de strâmbe...).

Asadar, "se merita" sa ne batem capul cu cinematografia... :)

B.O.F.M.

B.O.F.M.?

:)

Da.

Adicä, mai pe româneste:

By all fucking means!

adicã ºi mai pe româneºte:

bai ol faching miinz!

Ce cautä stelutele în citatu' din mine? :o
Ce, am scris eu cu astericsi? :?
Eu nu scriu cu astericsi, obelicsi si ideficsi! :hmm:
Eu mä exprim NEAOS i pe sleau! :sleep:
Sä disparä stelutele pulii de-acolo, cä te dau în judecatä pentru citare trunchiatä si denaturatä! :x

1. pluralul de pula se face cu "e", deci genitivul cu "ei"

stelutele pulii au fost puse de un program special, in care sunt listate cuvintele interzise :)

Spoil-sport! Trebuia tu sä ne tai tot chefu', cu räspunsuri serioase!

Gata, back on-topic.
Ce mai stiti de Pushi Dinulescu?