Si mie mi se pare cel mai slab film al lui Tarantino desi sunt fan si mi-a placut filmul, dar nu stiu.... parca n-are ceva sau parca e prea dezlanat. Comparativ cu celelalte ale lui - e slab din punctul meu de vedere, stiu ca nu toata lumea gandeste la fel, dar na!

"La delicatesse" ( 2011)

Daca trecem peste inceput ( un tip pleaca la jogging ,se ciocneste cu o masina si plonjeaza direct in cimitir; inteleg necesitatea miscarii in economia scenariului,dar parca e prea de tot ! ) ;daca avem ,asadar,suficienta toleranta sa mergem mai departe ,intram in carnea filmului care e chiar dragut :)
Dupa vreo 3 ani de tristete si neconsolare ( timp in care,desigur,se dedica muncii ) ,vaduva decedatului ( Audrey Tautou) va incepe o idila cu un coleg din echipa de lucru.
Istoria care urmeaza e amuzanta,spumoasa si relaxanta .Ba chiar usor ironica.
Unde mai vezi azi o fata imuna la avansurile sefului din firma ,dar sensibila la farmecul unui "tantalau cu suflet " ,pe deasupra si subaltern ? Iaca aici,in film . Tantalaul e delicios.
Pret de vreo 70-80 de minute ne vom destinde cu noul cuplu,intr-o cavalcada de situatii si intamplari.
Cum lucrurile evoluaza extrem de pozitiv ,se impune finalul.
Ei,aici e aici ,pentru ca notele romantice ale povestii prind acum accente de-a dreptul horror: vaduva si tantalaul ei fug taman de la o sedinta importanta de lucru in firma - unde credeti ? - la bunica fetei acasa.O gardina plina de trandafiri si o supa calda servita de bunica vor crea mediul securizant pentru ca simpaticul cuplu ,sa ajunga - in sfarsit, pe la minutul 95 din cele 100 - in acelasi pat.Final apoteotic !

Una peste alta,filmul acesta mi-a adus totusi o mare usurare:m-a reconciliat cu Audrey Tautou,pe care,din cauza frizurilor sinistre din "Amelie" nu putem s-o mai mai suport si pace.
Aici are un par minunat !;)

"Carnage"-2011. regizor, Roman Polanski (dar asta, stiti deja).
un film surprinzator de tensionat din cauza acceselor de isterie feminina cu care este garnisit din belsug. patru actori cu potential dovedit si apreciat,au misiunea de a face fata unui lung sir de confruntari psihologice, un fel de terapie de grup destul de eficienta, aleasa parca intamplator,sau, mai bine zis, "unde dai si unde crapa". doi baieti, animati de dorinta adolescentina de a demonstra ca sunt deja barbati, se incaiera pe terenul de joaca. de-aici si pana la final, cand intalnirea (initial, civilizata) intre cele doua cupluri de parinti, atinge paroxismul, este drum lung,totul este presarat cu scene hilare si dialog fin-ironic, asa cum sta bine unor intelectuali. interesante cele patru personaje. mi-a placut mult cum a reusit Polanski sa le deconspire, sa le scoata la iveala viciile, adevaratul caracter si mai ales, snobismul. nici nu stiu pe care dintre ei sa-l nominalizez ca preferat in topul personajelor. fiecare a avut momentele sale de glorie, cand te facea sa-l urasti si sa-l adori, deopotriva. ambele personaje feminine sunt puternice si dominatoare. sotii tinuti sub papuc, nu protesteaza, de regula. filmul polonezului, a fost, insa, momentul lor de revolta, alimentat si de oarecare doza de alcool. dealtfel, meritul pentru toata tevatura, ii revine acestuia si trebuie neaparat "felicitat".
in ciuda enervarii pe care o produce lipsa de spatialitate si istericalele cu crescendo obositor care creeaza o oarecare uniformizare plictisitoare, filmul are mult umor salvator, pe care, n-ai cum sa nu-l gusti.
Attachment 2318

The Woman That Dreamed About a Man (2010) - O splendoare de film .

Am vazut in poveste o metafora despre granita iluzorie dintre exteriorul concret si "realitatea" interioara,despre felul in care aceste planuri se topesc unul in celalat si se reconfigureaza ,despre evadarea "din noi" si "in noi ", si pretextele pe care le inventam pentru asta.
Jumatate,mai mult poate din atmosfera filmului este creata de muzica .Muzica aici ,e un personaj in sine.

"Side Effects" (2013)

Farmecul si calitatile acestui psiho-policier raman fara-ndoiala pentru mine un mare mister ,de vreme ce intreaga constructie mi s-a parut artificiala ca o floare de plastic si tot atat de convingatoare precum o reclama la ultimul antidepresiv.
Tot cortegiul de cronici bune si elogii entuziaste, nici chiar "Ursul " lui Soderbergh n-au clintit in mine nimic din aceasta senzatie.
Subiecte precum eternul conflict dintre ratiunile comerciale si etica medicala,suferinta pacientului psihiatric,si mai ales imposibilitatea unui control absolut asupra antidoturilor pe care le inventam- au fost( dupa gustul meu )" sacrificate " pe altarul unei fantezii menite sa surprinda la modul facil si mult prea comercial.
O fi un film bun,nu contest,dar - la fel ca-n psihiatrie ! - eu sunt cazul la care,administrarea lui a avut tocmai ...efectul advers.Se mai intampla.

Mi-a placut filmul dar m-a deranjat miza meschina a scenariului . Ma asteptam la o conspiratie uriasa , o caracatita cu zeci de miliarde de dolari , companiile farmaceutice ,guvernul , experimente in laboaratoare secrete facute pe nevinovati , s.a. In schimb totul se reduce la niste ''amarate de milioane ''si o poveste de dragoste fasaita . Cam putin X(

Exact cu aceeasi senzatie am plecat si eu de la film. Ma asteptam la ceva mega conspiratie farmaceutica.... Povestea aia "de dragoste" a fost atata de trasa de par... Cred ca a fost unul dintre cele mai dezamagitoare "climax-uri" ever.

Eu cred ca exagerezi cam mult.Filmul a avut un ton apatic de la bun inceput,deci nu e ca si cum mureai de curiozitate sa afli care era motivatia celor doua.(:|

Cred ca poate ai dreptate. Dar imi place sa exagerez. Imi mentin afirmatia :D

spre deosebire de voi, eu nu m-am asteptat la conspiratii si interese ale companiilor farmaceutice, desi, insistenta cu care se vorbea de medicamente, conduce de la bun inceput la o presupunere de genul acesta. Emily n-a fost convingatoare ca pacienta din prima clipa a aparitiei in aceasta ipostaza, la fel cum n-a fost nici doamna Douglas, ca medic. era clar ca lumina zilei, ca intre cele doua mimoze exista o legatura deosebita. prea isi amintea doamna doctor cu lux de amanunte, toata medicamentatia si simptomele, intr-un caz care nu se deosebea cu nimic de zecile de cazuri pe care le trateaza pe sezon, un astfel de medic. asadar, capcana efectelor halucinogenelor asupra mintii umane, a fost slabuta, atat cat sa ne mentina un picut atentia si sa nu ne trezim sforaind, in timp ce Emily, mima somnambulismul cu asemenea succes, incat, mai ca ne indemna si pe noi sa ne gandim la oarece razbunari personale de aceeasi maniera, vazand cat de simplu este ca sa dai vina pe doua-trei pastile de antidepresive, elixir iremediabil al acelora care cred in miracolul vindecarii unor astfel de boli, doar pentru s-au drogat legal.
nu-mi place genul acesta de film fara o miza tare. din pacate,drumul bun pe care apucase initial (tocmai lipsa acelei conspiratii), a fost lamentabil ratat prin carpaceala si stangacia cu care cele doua actrite principale, au incercat sa sustina misterul necesar in jurul lor, in asa fel incat, sa substituie lipsa de continut a scenariului, care, ar fi putut fi insailat mult mai usor cu acea conspiratie care, ar fi fost relativ, predictibila.
intre un barbat si trei femei, il aleg pe Jude Law. dupa parerea mea, el a salvat filmul. pe care era cat pe-aci sa-l ingroape definitiv, cele trei muieri.

Scent of a Woman (1992)

Chiar daca e destul de vechi as putea spune filmul , l-am revazut cu placere . Al Pacino da dovada de un mare talent actoricesc si ne demonstreaza ca poate sa joace destul de bine si rolul unui orb , dar nu orice orb , ci un Lt. in Armata Americana . Povestea este foarte interesanta iar Chris O'Donnell face un rol de zile mari cu ajutorul lui Pacino .

Trailer

In legatura cu Side Effects: sunt sigur ca nu va intereseaza articolul in sine, dar a scris si Bordwell despre el si macar introducerea care s-ar putea sa unga niste inimi aflate la ananghie filozofica (pe mine unu m-a lovit superb) merita raspindita. Puteam s-o pun pe topicul cu critica de film dar ar imbiba iar atmosfera cu pretentiozitate.

Occasionally someone will ask me how I watch a movie. Here’s a stab at an answer. If the film presents a story, fictional or nonfictional, I try to get engaged by it, as most viewers do. I also try to watch for how the filmmaker shapes sounds and images. Such things are hard to analyze on the fly, but we can at least be shot-conscious. I suppose as well there’s a small part of me asking whether what I’m watching is good or bad. Another part takes notice of what many viewers spot today: the sorts of story roles allotted to women and members of minorities.

At the same time, one module in my head seems to be looking for historical precedents and parallels to what I’m seeing. The purpose isn’t to dismiss current movies with “Aw, this has been done long ago.” Instead, I think I’m looking for ways in which earlier forms and styles are accepted, recast, or rejected by the creative choices being made today.

http://www.davidbordwell.net/blog/20...t-of-the-past/

Cele mai recent vizionate filme recente:
Spring Breakers - 10/10
Iron Man 3 - 4//10
Trance - 6/10

Fara comentarii. Notate nu pe criterii rationale sau obiective (asa ca nu sariti, fani ai benzilor desenate :P ) ci in functie de cum s-au potrivit cu dispozitia spirituala prin care se intimpla sa trec in momentele respective.

Feddy,fanii Iron Man ii vor capul lui Shane Black,asa ca n-o sa sara nimeni pe tine pentru ca nu ti-a placut.
Filmul are multe probleme,care m-au deranjat si pe mine dar singurul motiv pentru care am fost la filmele astea se numeste Robert Downey Jr.

Am vrut sa vad Spring breakers la cinema dar in cele din urma n-am mai apucat iar la Trance merg saptamana viitoare. :D

Am vazut sambata Marele Gatsby - mie si noua ne-a placut mult! Respecta foarte bine cartea si jocul actorilor si actiunea (99%). Unei prietene nu i-a placut muzica, dar mie pentru stilul filmelor lui Buz Luhrman mi s-a parut ok. Iar "bogatia" petrecerilor lui Gatsby nu mi s-a parut exagerata deoarece am recitit romanul acum maximum doua luni (tocmai in vederea filmului) - poate doar artificiile erau prea elaborate pentru anii 20. Dar in rest "the roaring 20s"sunt fix ca in carte! Parol! Parerea mea - am revazut nu de mult si filmul cu Redford, iar asta nou, cu mana pe inima, mi-a placut mai mult! A captat esenta romanului si esenta personajelor mult mai bine ca precedentul! O Carey Mulligan de exceptie, mi-a placut insa si Leonardo di Caprio si Tobey Maguire. Eu recomand!

Da, nu e nici pe departe atit de fobogen pe cit ma asteptam. Eu aveam de gind sa ma uit la un film horror dar The Evil Dead nu imi suna destul de interesant si am zis sa incerc ceva mai deosebit, o experienta meta, un horror involuntar. Dar chiar a fost digerabil. Hell, nu cred ca m-am simtit plictisit niciun moment. Carey Mulligan e indeed cel mai interesant element de contemplat. Arata foarte altfel de la rolurile infantil-simpatice pre-Shame, si altfel si fata de excelenta prestatie de acolo. Cred ca alunita aia era de vina. Dar e si melancolia aia galesa blazata si afectata a privirii. DiCaprio e plat, opac si i-iradiant. Tobey e un bufon. Scenele cu petrecerile orgiastic-somptuoase esueaza cel mai frumos in a fi interesante. Mi-a placut cel mai mult scena climax a confruntarii trilaterale. Previzibil, I guess.
Ca sa-ti spun un secret, pe mine Iron Man m-a si emotionat serios spre final. Povestea aia tesuta cu tragic, eroism, iubire, sacrificiu, asa schematica, de basm, din tuse trasate cu trafaletul nu cu pensula. Eram constient de asta si am lasat garda jos si a functionat. Dar m-a enervat ca a fost prea agitat si agresiv si haotic si greu de uramrit in prea mare parte a timpului.
Downey Jr. mi se pare un impostor. :| E atit de self-conscious si infatuat - asa cum apare in roluri, nu in realitate. Nu se dedica in totalitate. Replicile alea percutant si grabit rostite mereu parca vin doar din laringe nu din bronhii si aorta.
Spring Breakers e un pamflet mizerabil corupt decadent si pervers delicios. Iar Franco face un rol kamikaze.
Trance - primul act si aproape de finalul primei jumatati e siderant de mediocru. Inca un heist movie, despre asta o sa fie vorba? Meh. Dar dupa ce isi arata si fetele neiluminate pina atunci incepe sa devina decent de interesant. Iar scena din aproprierea 'culmii', aia din masina cu Cassel legat de volan, in care incepe fata sa despatureasca frumos misterul devine palpabil de inconfortabil de privit prin traganarea agoniei. Stii vorba aia penibila "tensiune insuportabila"? :)) Aici merge aplicata. Foarte angoasanta cavalcada de twisturi informative cu care il asalteaza pe McAvoy acolo "tipa" (vezi tu ce si cum) aia.

Carey Mullligan l-a uitat asa de repede pe Ryan Gosling !!!!! X( Ala o plimba cu masina pe albia secata a Dambovitei , n-o plictiseste cu povestea vietii lui ,se poarta frumos cu prichindelul , o scapa de kilar in lift si cum il rasplateste madam Mulligan ???. Se arunca pe plantatorul ala rasist, naufragiat de pe vapor :-O

daca omu' era meserias intr-ale draiveritului si kilaritului,ce voiai sa faca altceva, placinte la cuptor?

The hunt

Problema mea cu filmul e chiar povestea,care mi s-a parut destul de prefabricata in multe momente doar de dragul de a dramatiza scandalul.Tot setup-ul cu oraselul care se intoarce impotriva lui si felul in care se comporta lumea pare cam fortat si aduce destul de mult cu Straw dogs.

Chiar si asa,lucrurile se desfasoara intr-un mod interesant si se ridica destule dileme morale.
Vinterberg e foarte priceput in spatele camerei reusind sa creeze o atmosfera sumbra,Mikkelsen e ca de obicei excelent in rolul principal si finalul e unul destul de bun,care-l face pe Lucas sa realizeze ca intotdeauna va exista un Toma necredinciosu' prin preajma.

Eu as fi preferat un final mai simbolic cu el incercand sa impuste cerbul,apoi sa lase arma jos si sa plece.Astfel ar fi realizat ca animalul era exact in pozitia prin care el trecuse cu un an inainte.N-a facut nimic dar era vanat.

The hunt poarta semnele unui film mare dar dupa parerea mea,Vintenberg n-a stiut sa valorifice cum trebuie premiza,rezultand doar un film bun.

P.S: Am inteles ca Submarino e oarecum in aceeasi oala cu The hunt,doar ca mai bun.L-a vazut cineva?Vreo parere?

The Roman Spring of Mrs. Stone (1961)

Ce-a mers :
Vivien Leigh,very stylish,cu acelasi nasuc provocator ca pe vremea lui Rhett Butler.
Tusa caricaturala a celorlalte personaje,in acord cu interioarele kitsch,umorul de replica.
Aerul Romei,in cadre in nuante de sepia( exact ca in cartile postale de altadata).
Prestatia lui Ludwic,un motan portocaliu,lenes si pufos, pentru care iti vine sa treci dincolo de ecranul PC-ului.

Cat priveste povestea,ceva ( esential !) mi-a scapat,pentru ca nu am reusit sa inteleg ,si prin urmare nici n-am putut sa empatizez cu drama doamnei Stone.
In crepusculul feminitatii si al carierei artistice,dna.Stone se instaleaza la Roma si isi ia ( cum altfel?) - un gigolo.Dupa ce il indoapa cu caviar in restaurante,il imbraca in haine de lux si ii deschide un cont pentru cheltuieli personale,realizeaza brusc ca in atributiile profesionale ale tinerilor frumosi nu intra si oferirea iubirii.Si incepe sa planga .(Haida de ...pana aici !).:-O
Terapia anti-aging cu baieti frumosi este inca de mare actualitate,insa starurile momentului au schimbat radical meniul de utilizare.Sharon Stone a organizat un casting dur pentru a desemna un exemplar demn sa-i incheie baretele de la sandale,J.Lo il tine in sah pe Casper Smart caruia ii pretinde coregrafii la fel de performante si in afara scenei,iar bietului Ashton Kutcher i-au trebuit ani buni sa scape din ghiarele maleficei Demi Moore si a gastii ei de copii.
Pragmatismul nonsalant al acestor dive mi se pare ceva mai de bun gust( se chiar de mai bun simt!) decat ...depresia doamnei Stone.
Ce ti-e si cu spiritul vremurilor !:-?

Ryan's Daughter
 

Tocmai am văzut epicul film Ryan's Daughter inspirat de Madame Bovary și regizat de David Lean. Mi s-a părut un film bun în care tema principală este degradarea relațiilor dintre personaje și degradarea felului în care personajele văd lumea din jurul lor.

Rosy, fiica lui Ryan, se mărită cu învățătorul din sat mai bătrân decât ea și mai apoi descoperă că așteptările sale pentru o viață mai interesantă ca și soție nu se îndeplinesc.

Charles, învățătorul din sat, descoperă că este înșelat de Rosy cu un ofițer staționat temporar de pe front și nu știe cum să reacționeze.

Doryan, ofițerul englez staționat temporar, își găsește cu greu liniștea din cauza memoriilor traumatice de pe front, iar apoi trebuie să înfrunte sfârșitul relației cu Rosy și furia celor din comunitate.

Comunitatea, irlandezi supărați pe englezi și pe sărăcia din jurul lor, se comportă sălbatic față de toți cei pe care îi percepe ca fiind potrivnici.

Concluzia mea este că povestea spusă de film tratează în mod serios și noncomercial temele pe care vrea să le atingă și e capabilă să facă pe oricine e interesat de acele teme să reflecteze la evenimentele din film mult timp după vizionarea acestuia.

A Streetcar Named Desire ( 1951)

As incepe cu un scurt detaliu "tehnic " :nota 12/10 lui Brando pentru interpretare( (reuseste sa-si umanizeze cumva personajul si prin asta sa-l salveze totusi de la repulsia totala la care orice logica il condamna).

Partea de filozofie :
Diferitele tipuri de revolta impotriva propriei conditii sunt prinse inspirat in cadrul mic domestic al unei conjuncturi de familie.
Stanley si Blanche sunt in fond manifestarea aceluiasi lucru (durere,vulnerabilitate ,neputinta) in forme diametral opuse.Primul scapa de presiunea interioara si de constiinta inferioritatii sale prin violenta si agresiune.Ea,se lupta cu proprii demoni construindu-si o lume paralela in care se refugiaza.In amble cazuri asistam de fapt la un demers de supravietuire( compasiunea noastra ar trebui ,asadar ,impartita intre ei).
Singura care ramane pe pozitie,sa faca fata la modul real situatiei,este Stella,sotia abuzata si victima dependenta de agresor.Interesanta pendularea ei intre Blanche,sora fragila si Stanley,barbatul imposibil.Acest personaj discret si atat de veridic mi-a placut cel mai mult.
Ideea atractiei fizice dintre Stella si Stanley , indusa fin dupa crizele de violenta,nu trimite exclusiv si neaparat la pasiune carnala; in astfel de situatii,apelul disperat la intimitate este doar o anestezie ,singura poate, accesibila pe moment.
Un film subtil,intr-o nota pronuntata de obscur ,cu un final de o tristete sfasietoare.

scurt si concis comentariul. si bine intuit. cred ca mai sunt si acum femei trecute bine de varsta a doua care suspina dupa Brando, iar repulsia asta despre care spui ca o naste personajul lui, in mod paradoxal,pentru multe eve,generatii la rand, a fost egala cu atractie fizica pura.
desigur, inaintea actorului, exista personajul. dar, ca el sa fie viu, sa capete continut, trebuie neaparat sa intre in pielea actorului, desi logica aia despre care tot tu vorbeai, presupune invers.
eu chiar consider ca, acest rol,interpretat de Brando in maniera lui specifica, ramane unic, tocmai din acest motiv. este interesant ce senzatii ciudate iti poate crea un rol negativ, nu? nu este decat efectul naturaletii si talentului de a face sa fii admirat, fara a te sinchisi prea mult de asta.

Exact: da-i unui actor obisnuit cel cel mai teribil rol si nu va scoate din el mare lucru.
Artistul de geniu va face o capodopera din nimic !

Puiu Calinescu merita rolul lui Stanley Kowalski .

Detachment (2011)

Un fel de "Domnului profesor,cu dragoste" - garnisit si actualizat cu noile tare si forme de alienare ale momentului.
Nu dl.Brody face filmul (prea lacrimogen sa mai fie si firesc),ci generatia de "descreierati ".
Da,fazele din clasa fac tot deliciul !
Mi-a mers la inima perspectiva ironica si autocritica asupra scolii/sistemului/profilor si cea candid umana asupra pustimii.=D>
Ca sa n-o mai lungesc,desi filmul se cam chinuie cu mesajul (prea mult sirop/prea explicit),chiar cand te astepti mai putin,frumusetea vietii se ridica se ridica spontan in sugestii diafane ca aburul .
Mie nu-mi pare rau ca l-am vazut dintr-un singur motiv:secventa aceea dintre dr.Parker(Lucy Liu),o profa complet depasita de stres ,si eleva care-i declara la evaluarea finala ca vrea sa faca modeling si sa cante intr-o formatie- iti taie respiratia.Maxim de frumusete pe mm patrat de pelicutla.N-o ratati! :)

oh,da, dar numai dupa o indelungata dieta cu mult spanac.la fel de potrivit ar fi fost si Brando in BD-uri sau in momentele comice din programele de Revelion.

:P


''Starbuck'' - film canadian din 2011 care o sa aterizeze si pe la noi pe ecrane in iunie . Fiind mai nerabdator , l-am vazut mai devreme.
O comedie despre un pierde vara de 42 anisori care se trezeste tatal unui trib de peste 500 de copii. Omul nostru a fost darnic si in tineretea lui a donat unei clinici de fertilitate transe substantiale de ''micro bebelusi '' . Dupa 20 de ani afla ca aia au incurcat borcanele ( la propriu ) si ca productia lui a fost foarte rodnica .ba mai mult a dat si pe afara .
Curios modul in care filmul rastoarna paradigma religioasa care condamna '' jocul cu tine insuti '' tocmai datorita egosimului implicat in acest act ( sexul solitar practicat doar de amorul lui si incarcat de sterilitate ) . De acesta data efectul este bombastic si ''suplimentul de placere '' aduce pe lume mai bine de 500 de copiii. Eroul nostru porneste treptat in descoperirea propriilor progenituri incercand sa suplineasca lipsa lui (involuntara) din vietile acestora .Cand ai atatia copii chiar ai ce descoperi si in asta si sta frumusetea acestu film - modul in care treptat Starbuck devine un atat adevarat pentru copiii lui si nu doar un donator de gene ( egoiste. ). Prins intre obligatiile fata de acesti micuti (tineri de 20 si ceva de ani ) , presiunile mass-mediei si obligatiile financiare fata de niste recuperatori , el reuseste sa-si indeplineasca cu suflet misiunea lui .
Intrun timp in care suparapopularea a devenit subiect de panica mondiala , acest film priveste in mod pozitiv nasterea de copii. Nu avem parte de vaicareli , de obisnuitele jelanii ce insotesc de multe ori chiar comediile despre copii.Lipsesc deci referintele la pampersii plini si vomele cu care sugarii ii scot din minti pe parintii lor . Omul nostru trebuie sa se descurce cu propriile ''capricii '' ale tineretii si o face in mod lucid si stoic fara sa arunce vina in alta parte .
8/10
Americanii nu puteau sta nepasatori la un asemenea film si am vazut un trailer al unui remake cu Vince Vaughn pe post de Starbuck american .Sunt curios ce-o iesi si sper sa nu incurce si ei borcanele.


http://www.youtube.com/watch?v=T-Z4hVSJz5Q

"The Best Offer" (2013)

O poveste cu un cunoscator de arta care isi dedica viata constituirii unei fabuloase colectii personale de portrete feminine- wow,ce subiect !
Pana cand in viata lui apare o femeie in carne si oase si incepe aiureala .
Nu,istoria e draguta : la inceput el si ea comunica fara sa se cunoasca(partea cea mai reusita !),apoi se cunosc,urmeaza tacamul clasic ,dar de aici incolo lucrurile devin previzibile si asta e usor frustrant.
Sa fiu totusi dreapta : decorul somptuos in care se misca personajele e de un efect absolut; povestea suporta o cheie metaforica de citire ( sintem mereu suflete ratacitoare in cautarea cuiva/ceva),iar felul in care personajul principal isi priveste tablourile, iar portretele acelea din rame ne privesc apoi pe noi - e de nedescris.
Finalul compenseaza aproape complet deznodamantul previzibil al idilei ( nu,nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti),iar ultima replica din film e superba !:)

Hai să bag şi eu un pic de activitate parafestivalieră, în timp ce ascult nişte Ramesses şi înainte să mă bag la somn, că mîine ie de mers la munci.

Yervant Gianikian & Angela Ricci Lucchi - Catalogo karagoez 9,5 (1981) . Lucchi şi Gianikian se specializează în asamblări found footage care fac arheologia reprezentărilor europene despre alte popoare, despre viabilitatea noţiunii de război bun (chestia aia vehiculată de Bush şi contestată mai înainte de Benjamin – mă rog, aşa se pare, că ieri am început să citesc), sunt explicit politice, şi propun din start o lectură, filmele lor nu (se) mint că înregistrarea echivalează cu adevărul. Ochiul cinematic e seldom neutru, măcar şi pentru că este dirijat. Apoi, în ce momente este critic şi cînd indulgent, chiar complezent? Unde înregistrează şi unde e complice la elaborarea şi consolidarea unor noi reprezentări, a unei "bune" estetici discursive a încadrării adevărului? Joaca cu mediul-adevăr include, la nivelul mediului, juxtapunerea şi refilmarea fragmentelor de arhivă, în manieră VHS, pentru a aduce filmul de la începutul sec. XX mai "aproape", spre era casetei video, spre relevanţa faptului contemporan cu spectatorul. Destul de ironic. Mereu percepem ce e mai aproape de zilele noastre ca mai adevărat, iar contextualizarea, cu ajutorul esteticii filmului inclusiv, conduce la mereu comoda afirmare a "adevărului epocii X", "aşa credeau pe atunci". Arheologia „cunoaşterii înregistrate” se suprapune peste arheologia mediului, pentru că L&G operează cu fragmente de film din anii 1910, 20, vremea nitrocelulozei, material inflamabil, instabil, care a dus la dispariţia dureroasă a majorităţii filmelor din epocă. Catalogo nu e cel mai bun film al lor, dar cum vreau să văd de la ei cît apuc, a mers. Despre Ah!Uomo, scriam anul trecut: „a film about the limits and bruised balance of corporality, it takes the viewer so close to the skin of the subjects, that from a certain point it becomes a meditation on the artificial skin of the world, which is celluloid. Degrees of closeness, degrees of appropriation.” Acuma, nu ştiu ce înseamnă chestia aia, nici nu mai ţin minte filmul, dar se pare că aşa am sîmţît pe moment. (acuma mă puteţi condamna la flotări veşnice).

Pale Rider, Clint Eastwood

Sau cum să omori un șerif în vestul sălbatic după ce te-a împușcat în trecut de vreo șase ori între gât și piept. Mi-a luat ceva timp să înțeleg sugestia filmului cu ridicatul din morți, deși nu încearcă să fie prea tranșant. Oricând îți poți imagina că au fost șase gloanțe care nu au nimerit inimă, vase de sânge sau plămâni prin noroc chior.

În rest povestea e similară cu filmele lui Eastwood cu Sergio Leone, iar caftul e tot prin apariții misterioase din zona nevizibilă pe ecran la momentul oportun pentru dramatism maxim.

Persona (1966)

Stim cu totii ca in marele cinema - ca peste tot pe teritoriul artei cu majuscule - trebuie mai intai sa te simti nitel rau pentru a te simti si bine.
Bergman se misca pe teren solid :in jocul rasat pe care-l practica cu spectatorul confuzia indusa initial potenteaza excelent intelegerea din final,cand puzzle-ul se completeaza piesa cu piesa.E ca si cand filmul ar rula in dublu sens: de la sfarsit spre inceput si invers, intr-o combinatie ingenioasa .
Intreaga constructie de altfel mi se pare fundamentata pe dualitate: Elisabeth si Alma sunt ipostaze ale aceleasi persoane/personaj - viabile si concrete doar una in raport/dialog cu cealalta.De aici incolo o posibila cheie de citire ( din numarul infinit) ar fi ca normalul si patologicul nu sunt stari distincte,antagonice ci doua vase comunicante in misterioasa alcatuire a fiintei umane.
Nu iesi din film mai bun,mai fericit sau mai limpede( din contra !),dar esentele tari ne mai clintesc din inertie .

Cine are chef ( si timp ) sa vada un film bun pe gratis poate incerca : ''A Woman Under The Influence '' , filmul lui John Cassavetes .

http://filmmenu.wordpress.com/2013/0...the-influence/

Da, asta mi s-a parut si mie a fi problema filmului. Si nu una care ar putea fi tolerata. Mie mi s-a parut absolut dezgustator aspectul. De-asta nici nu l-am vazut pina la sfarsit. Nu mai stiu cum ajunsese in watchlistul meu, dar daca as fi fost un pic atent si as fi vazut ca e mina celui care a autorizat si American History X, as fi fugit de el mincind pamintul. O singura faza-replica demna de retinut totusit: if all the images ar provided for you, then, um... hey, look, a coin...

A perfect world

Un film cu Kevin Costner în rol de villan și de erou în același timp. Am văzut filmul pe la 12 ani și aveam memorii cu personajul într-o lumină foarte favorabilă. Multe chestii negative pur și simplu nu le-am observat pentru că erau sugerate și fără încărcătură emoțională, iar finalul tragic l-am perceput ca fiind foarte incorect. Uitându-mă acum personajul principal mi se pare la o scară a răului cu mult mai mare și evenimentele din film sunt de multe ori la granița producerii unor orori al căror victime ar putea fi personajele întâlnite din postura de evedat.

Multe nuanțe care nu le-am observat și înțeles și amintit de ultima oară când am văzut filmul.

" Los amantes pasajeros " (2013)


Mie una,mi-a placut.
Mai ales ca , "La piel que habito" mi-a strepezit dintii in gura,si nu-mi mai puteam imagina ce-ar fi iesit daca Almodovar ar fi apasat mai departe pe pedala in aceeasi directie /maniera.
Asadar,dupa atatea drame menite sa ne zguduie constiintele( per ansamblu in cinema) era si timpul unui film in care - sexul,homosexualitatea,drogurile,crima si chiar nonconformismul spiritual - sa fie abordate nu doar cu un umor (nebun!) ci si cu un strop de ....umanitate si bunavointa.
Nu mi se pare nimic minimalizant sau superflu in acesta schimbare de registru.Doar o fantezie din care maestrul ne face smechereste cu ochiul. Relax - spune el - oricat am fi de ticalosi sau bolnavi,ramanem tot oameni.
E un film de vazut in sala,cu ceilalti.Incantarea pluteste in aer si merita simtita.
Pe muzica de final,in fata mea, un tip la 40+ ii spune partenerei sale : "Draga,dupa filmul asta,ar merge la fix de un zbor cu avionul !".

Ripley's Game

Sau cum să fii un escroc și un criminal complet lipsit de conștiință. Are review-uri bune dar acum la câteva ore după ce l-am văzut nu mă simt impresionat de film. Am senzația că povestea se aruncă în prinderea propriei cozi. La câte filme cu criminali am văzut cu Godfather și Goodfellas în capul listei un singur om capabil de atâtea fapte plănuite cu grijă mi se pare cam foarte neplauzibil și nici nu mi-a trezit emoții intense.

Snitch/Capcana un film bun de actiune inspirat din fapte reale B-)

Appaloosa

Un western cu multe conflicte care pornesc de la lupta între un bandit conectat politic și cei doi șerifi angajați de oraș pentru ca să oprească valul de fărădelegi început de acesta. Multe răsturnări de situație, inclusiv cu o tipă în triunghi amoros între cei doi șerifi, aducerea în fața justiției și urmărire călare prin preerie. La un moment dat apar și niște indieni. Iar finalul este cu un duel clasic western. Un lucru aparte este realismul caftului și relațiilor între personaje. Fără oameni aruncați zece metri de gloanțe sau abilități de luptă și simțuri supraomenești. Chiar și o răpire este cât se poate de vicleană.

De la prima vizionare a devenit un film favorit al meu din toate timpurile.

''Billy Liar '' -1963 - regizat de John Schlesinger ( cel cu Midnight Cowboy ) . Povestea e destul de simpla ; Bily un tanar angajat al unei firme de pompe funebre are mari probleme cu adevarul . Ii minte pe toti dar cel mai mult se minte pe sine atunci cand imaginatia lui expandata il face sa se creada rege intrun regat imaginar . Toata lumea e satula de aburelile lui Billy incepand cu familia lui , continuand cu colegii si sefii de la munca si chiar cu femeile cu care acesta jongleaza fara scrupule. Tot ce doreste el insa e sa evadeze din oraselul lui marunt si sa ajunga scenarist in Londra
La un moment dat are doua logodnice in acelasi timp .Pe una din ele incearaca s-o convinga sa se culce cu el indopand-o cu pastile afrodisiace si facandu-i propuneri indecente . Ar fi doar o mica nepotrivire in tot acest cadru romantic - atacurile lui la castitatea de otel a logodnicei se desfasoara intrun cimitir . Eros si Thanatos brat la brat . >:)
Cand toate par ca se scufunde pentru mincinosul nostru ,apare si a treia femeie - superba Julie Christie - zana care dand suav din aripioare pare destul de puternica incat sa-l smulga pe Billy din mocirla lui si sa zboare cu el la Londra .
Desi trailerul filmului te duce cu gandul la o hahaiala usurica vazand filmul parerea se schimba .Cenusiul orasului , meschinaria mediului social si cultural , lipsa oricarui orizont de evadare pentru saracul Billy - toate astea amarasc un pic prajiturica si dau filmului o tenta bosumflata .
Tii la Billy si te identifici cu el cand trece prin probleme dar parca-ti vine sa-i dai si cateva scatoalce vazand cum o da in bara cand tu crezi ca a iesit in sfarsit la mal .

8/10

http://www.youtube.com/watch?v=py4QpmmS9rY

Cet obscur objet du désir (1977)


Desi am priceput bataia mai lunga a lui Bunuel ( investigarea zonelor obscure ale psihismului uman,obsesiile sexuale pe post de hartie de turnesol,raporturile dintre extremele existentiale,...) am preferat sa savurez filmul la suprafata,intr-o pseudo-ipostaza de "thriller"erotico-fantezist :)
Asa ca am lasat balta ( fara nici un complex!) reflectiile si satisfactiile subtiri ( simboluri,arta estetizanta,suprarealism,bla-bla...) si - oroare ! - am ras ca un copil de la un capat la celalalt al povestii ( intra aici umorul solid/ironia/sarcasmul si inteligenta atinsa bine de cinism a titanului).
O senzatie de "deja vu" ma tot bantuia de la inceput pana s-a produs declicul: filmul mi-a amintit de Llosa cu "Ratacirile fetei nesabuite"/o mica variatiune la tema.Adica tot o nebuna care tot disparea si aparea si un nebun mai mare care-si dedica existenta ei.(reconfortant si tare glamuros Llosa in bazaconia aia de cartulie).
Nu dati cu pietre !:(

Excalibur

De cate ori oi fi văzut eu filmul ăsta? Și până acum nu mi-am dat seama că Patrick Stewart joacă rolul socrului mic și e pe ecran vreo 5 minute. Cei de la TCM se lăudau să mă uit la film pentru că e prezent alături de Helen Mirren. Micile detalii le vezi la un film văzut de atâtea ori. Cum ar fi Arthur bătând cu pumnul în pietrele de la Stonehenge ca să-l scoale dintr-un somn de 20 de ani pe Merlin.

Apropos de acest film, pe care eu nu l-am vazut, Excalibur, nu pot sa nu remarc o alta coincidenta :) Revazind aseara Monty Python and the holy grail, citatul in care se pomeneste de Excalibur e unul din cele mai savuroase.

Citi scenaristi ar fi in stare sa mai scrie un scenariu asemanator? Intotdeauna mi s-a parut mult mai greu sa scrii ceva comic decit ceva dramatic. Dramatismul e oarecum acceptat de toata lumea, chiar daca unii sint mai indiferenti, dar sa reusesti sa faci oamenii sa rida, in principal din jocuri de cuvinte si nu neaparat maiestrie actoriceasca, e o sclipire care nu e la indemina oricui.

“King Arthur: I am your king.
Peasant Woman: Well, I didn't vote for you.
King Arthur: You don't vote for kings.
Peasant Woman: Well, how'd you become king, then?
[Angelic music plays... ]
King Arthur: The Lady of the Lake, her arm clad in the purest shimmering samite, held aloft Excalibur from the bosom of the water, signifying by divine providence that I, Arthur, was to carry Excalibur. That is why I am your king.
Dennis the Peasant: Listen. Strange women lying in ponds distributing swords is no basis for a system of government. Supreme executive power derives from a mandate from the masses, not from some farcical aquatic ceremony."

Black Christmas(1974)

Am prins o pauza de sesiune si la recomandarea voastra de la topicul Clasic, am aruncat un ochi peste Black Christmas.Filmul clar nu apartine genului horror, ci mai degraba genului stres.Mi-a scos peri albi, mi-a dat dureri de urechi, m-a plictisit in ultimul hal :((.In fine, sa incep cu ce mi-a placut: cadrele acelea filmate din first person si respiratiile sacadate si greoie ale criminalului.Evidentiau foarte bine trairile intense ale criminalului.Mi-a mai placut desfasurarea destul de coerenta a firului narativ, nu prea exista sincope de care sa te legi, iar poveste a mers destul de cursiv, fara sa ajung la sfarsit sa ma intreb :stai ma, ala cum a ajuns in pod?Ah si era sa uit, finalul m-a dat putin pe spate.

Ce nu mi-a placut...Ehe, aici e lista lunga, dar o sa dau doar cateva mici exemple.Jocul actoricesc:deplasat, exagerat, fara pic de simt al controlului.Chiar nu pot sa spun ca vreun protagonist a jucat mai mult decat decent.Glumele porcoase:atat de trase de par, fara umor si carora nu le-am gasit alt rost decat acela de,poate?, a soca contemporanii.Grohaelile:au fost ok initial, dar deja de la al treilea telefon imi venea sa ii duc bibicului inhalatorul.Tipetele personajelor si actiunile lor de dinainte de deces: pur si simplu nu te cateri pe scara, in pod, dupa motan, tu batranica alcoolica cu probabile probleme de inima, in timp ce un nene te claxoneaza ca disperatul.Personajul Barb: pe langa glumele nesarate aplicate din reflex unor natarai de politisti cum nu gasesti nici prin comunele din Romania, tipa asta avea pur si simplu o fata de imi venea sa o linsez personal.Kill-urile: total lipsite de elementul soc.Ultimul lucru care mi-a displcut multitudinea de personaje cu roluri slab definite: tatal, politistul bleg, ajutorul de poltist.

Concluzie: in general filmele horror imi starnesc 2 reactii contradictorii.Fie ii tin pumnii unui personaj care imi pica mai cu tronc in eforturile sale de scapare, fie incep sa fraternizez cu criminalul si vreau moarte cat mai sangeroasa si mai dureroasa a celorlalte personaje.Black Christmas a reusit cea de-a doua varianta si a reusit din plin.Problema e ca, psihopatul si scenaristul nu prea mi-au facut pe plac.


PS:Scuzati exprimarea golaneasca si lipsa vocabularului, dar atata pot :(

A vazut cineva filmul asta ? http://www.youtube.com/watch?v=m1hQrPvoff0

http://www.imdb.com/title/tt1845804/?ref_=sr_1

MikkaelW, puteai sa scrii la topicul de pe filme clasice. Nu ca ar avea importanta si nici nota nu ti s-ar fi luat in considerare, dar o spun pentru ca multi useri mai noi au un fel de teama sa-si scrie parerea in diverse turnee. Total gresit, din punctul meu de vedere. In fine, am fost si eu odata noua pe forum si nu prea participam la discutii :)

Am vrut sa vad filmul in timp util, astfel incat sa pot posta la clasic, dar eu am reusit sa vad filmul abia la o zi dupa ce s-a terminat votarea.M-am gandit ca topicul e inchis si ca nu se mai permite postarea de pareri, asa ca am decis ca e mai inpirat sa postez la acest topic.:).Recunosc, este si un pic de trac al incepatorului la mijloc :"> .

Doua filme de nota 8 . Impreuna :((
'' Ginger & Rosa '' -2012 -doua pustoaice din Londra anilor '60 se baga cu nasul in problemele politice ale vremii . De fapt doar una( o roscata simpatica) are nelinisti existentiale crezand ca razboiul nuclear e iminent . Tocmai de aia devina o activista gata sa se puna prin marsuri in lupta pentru o cauza nobila . Cealalta n-are timp de mofturi din astea si se tine de treburi specifice varstei : giugiuleala cu baietii si seducerea barbatilor in floarea varstei . Una cu sexul , alta cu protestul .
Si daca e vorba de anii '60 o avem si pe Christina Hendricks pe post de mama de pustoaica roscata & rebela si sotie neglijata de sotul ei (universitar angajat si mare gagicar printre studente )
De retinut ca pe tot parcursul filmului toti pastreaza hainele pe ei ( chiar si Christina Hendricks :-O ) semn ca -n Anglia vremea nu seamana cu aia din California . Exact ca-n ''Ziua trifidelor '' , englezii se inmultesc prin spori .
Un film destul de subtirel din care ramanem cu doua roscate si niste imagini frumusele plus un Timothy Spall pe post de unchi ( ??) sfatos .

Breakup at a Wedding -2013 - o balarie de film filmat in stil Dogma 69 :P . Peripetiile de la o nunta mai zbanghie la care toate lucrurile o iau razna intrun colaj grotesc ce aduna toate cliseele din filmele cu nunti . Bineinteles ca mireasa e superstresata , chelnerii servesc aiurea , , nuntasii se dusmanesc intre ei , bautura curge in valuri , dansurile sunt erotico-exotice , apare
si unul in costumul lui Adam care face ravagii pe acolo ,s.a.
Nu inteleg de ce bat astia atata moneda pe tracul din ziua /nopatea nuntii mai ales astazi cand te duci la propria nunta cu copii de scoala sau cu nepoteii . Sa fie o reminescenta a vremurilor cand mireasa se astepta inspaimantata la un asalt brutal din partea mirelui imediat ce nuntasii se chercheleau ??? Traim vremuri mai pasnice si mirele are lucruri mai bune de facut in noaptea nuntii decat asedierea unei castitati fortificate . El trebuie sa se imbete muci si sa-si jeleasca pierderea iluzoriei libertati .

http://www.youtube.com/watch?v=teNx6pbN-_c

http://www.youtube.com/watch?v=pmDqfRT58c8

Man of Steel
 

Un film potivit pentru ziua libera de azi . Daca nu era 3d cred ca-l vedeam si eu azi .