Un exemplu foarte reusit e asa. Dar sunt mai multe forme, unele de o profunzime si o frumusete dificil de capturat in cinema. Mi-e teama insa ca cine porneste de la premisa neclintita ca religia e pentru prosti, nu prea le va putea percepe.

Da, lol.

Poate nu mai tin eu minte foarte bine filmul, dar in Secret Sunshine experienta aia autentica parca se rezuma la niste rugaciuni in grup si foarte mult zel (tipul habotnic) incat te ducea cu gandul la faptul ca aia chiar erau cel mult mediocri in ce priveste inteligenta. Cu siguranta nu era vorba de intelepciune religioasa, ci parca de aceeasi urmare oarba a unor principii, motiv pt care tipa din rolul principal se si enerveaza si paraseste grupul respectiv. Dar poate nu mai tin eu minte prea bine. Oricum nu mi se pare ca aia din Secret Sunshine erau in vreun fel mai rasariti decat cei din Dupa dealuri.

T-Man, confunzi experiența spirituală cu experiența religioasă.:D Experiența religioasă o „trăiești” atunci cînd popa vine cu crucea și-ți palmează agoniseala de pe masă, compătimindu-te. Experiența spirituală e cu totul altceva și poate să n-aibă nicio legătură cu religia...

@Windom - Oricum toti astia cu religia sunt fraieri, prosti sau nebuni, nu? Asta crezi si analiza fina unor termeni e complet inutila.

@Liviu - In Secret Sunshine traseul psihologic al femeii e excelent redat, inclusiv experienta religioasa. Comunitatea pe care o alege e oarecum in fundal, personajul e esenta. Nu am zis ca filmul acesta ar fi un exemplu de experienta religioasa generata de inteligenta sau de comunitate religioasa remarcabila.

Pai ea nu si-a putut asuma religia respectiva, ca nu simtea nimic, de asta a si plecat. Aici intra bine ce zicea Windom, poate a avut parte de o experienta religioasa in sensul ca a vazut cu se mananca, dar nu a avut parte in acelasi timp si de o experienta spirituala. Oricat s-a straduit ea nu a reusit sa simta nimic. Deci n-as zice ca-i corect modul in care-ai pus initial problema in comparatia cu Dupa dealuri, diferenta acolo fiind faptul ca una din tipe nu e nici macar interesata de experienta religioasa. Ai dreptate poate in ideea ca Secret Sunshine realizeaza foarte bine traseul personajului principal, dar experienta ei religioasa nu-i deloc una autentica, in sensul in care o simte o persoana credincioasa.

Cred ca am vazut cu totul alt film. Macar scena in care plangea in hohote in biserica ar trebui sa arate ca era foarte departe de a nu simti nimic...

Ti-am zis ca nu mai tin minte foarte bine filmul, dar din cate imi aduc eu aminte scena respectiva era mai degraba o descarcare emotionala a pierderii copilului, nu o revelatie religioasa. Daca ar fi fost cu adevarat a doua varianta atunci cum explici reactia ei care are loc peste destul de putin timp? Acum are o revelatie religioasa si peste 5 minute alta anti-religioasa?

A fost acel "de ce?" pe care majoritatea oamenilor nu-l au decat daca trec prin niste experiente care le fractureaza structura psihologica si implicit pe cea emotionala. In cazul acela de ce trebuie sa-i moara copilul. Si trebuie sa gasesti un raspuns, sau sa-ti pierzi mintile. Ea a gasit initial credinta ca raspuns, intr-un mod sincer. Ulterior propria sa mandrie a indepartat-o de crestinism, insa eu as zice ca golul care ii ramane e si mai inspaimantator.

E si asta un mod de a vedea lucrurile. Eu le-am vazut in felul urmator: tipa suferea ingrozitor, pur si simplu nu mai era capabila de nimic din ce tin eu minte. In biserica aia ea a rabufnit din cauza suferintei, poate si datorita contrastului intre ea si acei oameni care pareau foarte fericiti. Vazand acea lume a crezut ca o sa gasesaca alienare, nu neaparat in Dumnezeu, cat mai degraba sau poate mai intai in comunitatea respectiva. A intrat in comunitate si a incercat sa-l caute apoi si pe Dumnezeu, dar n-a gasit nimic. Nici oamenii respectivi si nici Dumnezeu nu a fost pt ea raspunsul, a intalnit o lume careia nu-i apartinea si in cele din urma a respins-o, ba chiar foarte dur as adauga. Repet, poate nu tin eu minte bine, dar orice incercare a ei de a face parte din lumea aia mirosea a falsitate, practic parea extrem de fortata, izvorata mai degraba din disperarea ei si din speranta ca poate aia era rezolvarea.

Iar, tu ai interpretat ca propria mandrie a indepartat-o de credinta, eu cred ca a fost pur si simplu faptul ca nu a avut-o niciodata, iar cand a incercat totul i se parea absurd, avand highlight faptul ca acel criminal a fost iertat de Dumnezeu inainte ca ea sa o faca, prin urmare nu avea nevoie de iertarea ei.

Inca o interpretare diferita. Eu am luat finalul ca pe o chestie pozitiva, taiatul parului e cam simbolic pentru schimbare si cred ca faptul ca filmul s-a terminat cu o asemenea scena insemna ca e in stare sa mearga mai departe, pe picioarele sale, fara ajutorul credintei. Golul ala ramane, normal, si nimeni nu-l poate umple, nici Dumnezeu, nici un iubit, nici un alt copil, nimic.

We'll just have to agree to disagree.

pff, cît am scăpat, ce de întîmplări!
iar secret sunshine, da, am mai discutat despre el :-? .
corpo celeste e anti-clerical cel mult, nu anti-religios. or, astea sunt chestii diferite.
oricît ai ţine la un cult, nu poţi spune că toţi cei implicaţi în el sunt sfinţi, altfel am da toţi la teologie dacă atît ar fi de ajuns şă fim transportaţi printre heruvimi. e dovedită statistic treaba. dă exemplul unui preot de care am văzut şi pe la noi, adică egoist, oportunist, nepăsător, irascibil, numai miere cînd îi trebuie lui, etc. dar un individ nu e musai reprezentantul întregii specii. mai e femeia care se dedică educaţiei celor tineri întru hristos, are şi ea atitudini care o dată se justifică, altă dată mai puţin. e umilită de cardinal, de situaţii cu copiii, poate e umilită şi de conştiinţa faptului că se retrage în biserică doar pentru a-şi umple viaţa. parcă fiecare îl "creează" pe hristos după propria-i asemănare, aşa cum s-a văzut şi cînd fetei i se prezintă un alt crist: furios, însingurat, adică întru totul asemănător ei şi cu care brusc simpatizează.
nu cred că filmul spune că religia e pentru proşti, ci că nu ajunge să ştii despre marta şi maria, nici să fii pus în situaţia de a experimenta pe viu ce simţeau unii şi alţii - orbirea simulată, ca să aderi. religia nu e empatie prin senzaţii (hai să ne crucificăm cu toţii ca să vedem what it's like, că sigur ne convertim), nu e nici muzică pop, nici matineu de gradiniţă, nici un crist ieşit din reclama de la colgate. ce e atunci? şi filmul nu răspunde, aşa cum nu poate răspunde nici protagonista lui, o fată care abia se "deşteaptă". a fi răspuns în locul ei, la modul categoric, ar fi însemnat să ieşi din arealul ei de reprezentări, să denaturezi filmul, care pînă atunci vedea lucrurile doar din perspectiva ei, a omului care începe să cîntărească lucrurile. poţi numai să faci supoziţii despre ce va fi mai departe. dar, dacă există o condiţie necesară, aceea de a da sinceritate la schimb pentru sinceritate, atunci nu o văd integrîndu-se în comunitatea credincioşilor. nu cu acei şi nici prin acei oameni, în orice caz. om fi oameni cu slăbiciuni, dar în chestii din astea nu te bagi fără un examen serios de sine, fără o curăţenie interioară, o igienă zilnic întreţinută şi nişte exigenţe faţă de tine însuţi. altfel nu e religie, e contabilitate.
cristul acela care se revoltă şi pică în apă (deşi după ce cade seamănă izbitor cu un tip care stă întins pe o saltea, cu mîinile sub cap şi se delectează la soare la modul chill total) poate nu e pus acolo total gratuit. învăţămîntul religios e mecanic, e pe acelaşi calapod pentru toţi şi e în mîna unor oameni care vin acolo cu alte scopuri decît acela de a sluji celui de sus, inclusiv acela de a-l folosi pe isus pe post de psihanalist.şi e greşit să crezi că adolescenţii sunt atît de idioţi încît să nu-şi dea seama.

Like talkin' to a motherfuckin' wall 8-|
E clar ca faci pe proasta doar ca sa ma enervezi asa ca o las balta.

http://agenda.liternet.ro/cronici/he...atintoyou.html

Beasts of the Southern Wild -foarte bun exceptand mostrele de intelepciune cu care eram bombardati din doua in doua minute de catre fetita lui Drogba. Scoate copilul asta la dude cu pretentii de panteism mixat cu Captain Planet si combinat cu vitalism nietzscean totul pe fond darwinist :noi suntem parte din Univers ;animalele bolnave sunt kilarite de alea puternice ;trebuie sa ne avem ca fratii cu aligatorii ,bufnitele ,limbricii si uneori cu oamenii ( doar cu unii ;) ).Vechea poveste cu civilizatia care de fapt a slabit si a corupt umanitatea.
Daca trecem peste astea ( si trecem -calul torrentat nu se cauta intre picioare :"> ) avem un film spectaculos atat pentru ochi dar si pentru suflet caruia ii pasa de niste marginali plutitori dar inimosi din Louisiana inundata .

8.5/10
Intra clar in top 10 pe anul asta la mine

http://www.youtube.com/watch?v=ZF7i2n5NXLo

Strangers When We Meet (1960)
Eu tocmai mi-am dat seama ca nu-mi place DELOC Kim Novak. Chiar deloc... Mi se pare atata de incordata si teatrala si...fara nimic in afara de frumusete..incat nu poate sa-mi placa cu adevarat un film in care o vad jucand. Kirk Douglas imi place, e sarmant..dar mi-a displacut personajul lui. De fapt care-i faza? Personajele astor doi se hotarasc sa-si insele sotii...si sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt. Ceva nu m-a convins total, insa. Poate usurinta si insistenta cu care, inca de la inceput, Lary (Douglas) o urmareste pe Maggie (Novak). Nu pare a fi nefericit in casnicia lui...nu ne este dat niciun indiciu in acest sens...pare un personaj foarte frivol asa, care o face just for fun. Personajul ei are, intr-adevar, un motiv aparent...dar mi se pare groaznic de melodramatizat de jocul lui Novak. In incercarea ei de a-si face personajul sa para misterios...nu face altceva decat sa-ti creeze impresia ca Maggie e usor autista si out of touch with reality. Ce mi-a placut a fost sfarsitul. A parut cea mai reala parte a filmului... A...si mi-a mai placut Walter Matthau in rolul vecninului care incearca sa profite de secretul aflat. Il rpinde bine si rolul de villain. Aproape 5

Killer Joe - nu e cel mai recent, e de weekendul trecut (imediat dupa recomandarea lui Godzo, uhm, asta, Gorzeu, damn, cum ii zice, Gorzo din Dilema) dar voiam sa-l bag pe gat celor care nu l-au avut in vedere. Bine, n-am cine stie ce argumente, dar la reputatia mea, nu mai e nevoie de fleacuri de-astea, nu? Matthew McConaughey si William Friedkin o pun de-un psycho de zile mari aici. Din ala cu iesiri de-o scabrosenie FrankBooth-iana si de-o glaciatiune emotionala, uhm, as vrea sa-i gasesc un termen de comparatie dar nu-mi vine-n minte nimic acum... sa-i zicem 'pe masura' (lame, I know). Aduce multisor cu delicos de sinistru si bolnavul si recentul The Killer Inside Me. Eventual, in special prin elementele de misoginism si pleiada corespunzatoare de rasfaturi la care sunt supuse personajele feminine.

O sa mai privesti copanele de pui cu aceiasi ochi dupa ce-ai vazut in Killer Joe?:">

Hope Springs -un amestec de umor si lacrameala in povestea unui cuplu cu 31 de ani de caznicie in spate . Ea mai vrea el nu mai vrea (cu ea) . Ea ( Meryl Streep ) in rolul nevestei neglizate iar el e (Tomy Lee Jones ) sotul mohorat si cu libidoul cazut sub parchet . Madama il trege pe mototol la psihoterapeutul de cuplu si cum banuiam pompitele incep iarasi sa fie lubrifiate si sa lucreze.
Probleme de tip familia Bundy in care se mai adauga ceva seriozitate si gata scapam de inca un divort . Americancele astea si problemele lor X( Pai cate romancute nu ar vrea ca barbatii lor sa vina acasa si sa citeasca ziarele in loc dea drumul unor meciuri de box cu invingatorul stiut dinainte . Americacele nu mai pot de bine domne' ,de aia se tot plang :)) Toata ziua vor comunicare ,atentie,sentimente si chiar ...preludiu . Rusine .
6/10

bremen cum ai putut sa-i dai 6/10 rusinii asteia? Filmul nu-i decit o reclama foarte lunga si foarte penibila la psihoterapie de cuplu :-& E trist cind vezi actorii astia lasindu-si stacheta atit de jos. Stiu ca-i judec, da-i judec tocmai pentru ca asteptam mai mult de la ei. :(

Doar de hatarul celor 2 actori am fost marinimos cu nota .Le-am dat cat sa treaca bacul :-S .Au lasat totusi niste plicuri babane in buzunarele mele cele largi si primitoare.

Pe vremea mea bacul se lua cu 7...

Seven Psychopaths (2012)
Ultimul film al lui McDonagh , tipul care-a facut In Bruges. O a doua colaborare cu Colin Farrell...nu stiu ce-i face lui Farrell da sa-i mai faca, mie mi se pare ca functioneaza colaborarea. Cast-ul e de milioane: Tom Waits, Christopher Walken, Woody Harrelson... Need I say more? :) Dupa parrea mea filmul functioneaza in a really strange way. Pare un soi de Tarantino amestecat cu Fear and Loathing... E genul ala de film...despre film...puternic autoreferential si oarecum `intertextual`. Un nenea (Farrell) se chinuie sa scrie un scenariu la care are doar titlul, Seven Psychopaths. Prietenul sau cel mai bun se ofera sa-l ajute si ii ofera cativa psihopati cu povestile aferente. Doar ca opiniile celor doi vin usor in contradictoriu. Personajul lui Farrell vrea un film lipsit de violenta, fara scena sangeroasa din final unde toata lumea impusca pe toata lumea, vrea ceva soft si life afirming. Prietenul sau, pe de alta parte, vrea un soi de blood fest cu un punct culminant memorabil si extrem de sangeros. McDonagh, strangely enough, impaca si capra si varza. Mie mi s-a parut un film bun, cu o gramada de moment amuzante si cu niste personaje faine si interesante, chiar daca, uneori, subdezvoltate. Is 7 psihopati, n-ai cum sa-i trasezi pe toti extrem de coerent! Eu ii dau asa un 7.50 filmului ca m-a distrat timp de doua ore. Si ca pare Tom Waits cu iepurele. Si Harrelson cu cainele lui cu tot :) Eu zic ca merita un ochi fugar asa.

''Arbitrage ''- 2012 .S-au inmultit in ultimii ani filmele care-i bestelesc tare de tot pe maharii lacomi care au dus economia lumii pe marginea prapastiei . Si filmul asta merge in aceeasi directie aratand ca-n spatele gargarei de marketing se afla doar indivizi lipsiti de scrupule . Luat in vizor de data asta este Robert Miller ( jucat de grizonatul Richard Gere) un afacerist care a manarit registrele contabile ca sa-si acopere pierderile si sa-si vanda firma falimentara drept companie de succes .Lucrurile se complica tot mai mult pentru ''cinstitul familist '' si-n buna traditie a demascarii apar o gramada de mizerii pe care omul nostru le tinea bine pitite : inevitabila amanta , minciunile din afaceri , coruperea autoritatilor . Toate cad brusc in capul frumusel al lui Richard Gere si puscaria pare sa-l astepte la capatul numeroselor lui manevre . Scenaristul pare insa sa-i tina partea si sa nu -l arunce in hau . Poate pentru ca este fascinat de monstri imorali ( in domeniul economic de data asta) sau poate ca a vazut-o pe ma-sa suspinand la vreun film cu R.Gere si l-a simtit pe sexosul actor ca pe taticul lui adevarat ( nu soferul ala transpirat si betiv care-l cotonogea cand era mic ) . Indiferent de motive e clar ca R.G. e si el om si merita o sansa .
Susan Sarandon pe post de nevasta -victima dispusa sa accepte multe magarii pentru a pastra imaginea impecabila a familiei .
Tim Roth apare si el jucandu-l pe un detectiv inrait si hotarat sa-l bage pe Gere la mititica chiar folosind mijloace ilegale .
Un film bunicel cu putine grade de tarie .Se elimina usor din organism si nu te lasa mahmur .

6/10

http://www.youtube.com/watch?v=waORywYAG7Q

"red, white and blue"
vazut destul de tarziu; il tineam in sertar, ptr ca stiam ce bunatate e acolo si n-am fost nici o secunda dezamagit. film la limita intelegerii obisnuite. decolorat, atroce, coborand fara sa se grabeasca in tot ce avem mai adanc in noi. peste "bellflower" (dca e sa ma gandesc la ceva cu care seamana).

si 2 bijuterii cu willem dafoe: "4:44 Last Day on Earth", si "The Hunter". daca "red, white & blue" era cam de 6, astea doua ating cota de capodopera: 7/10 amandoua. cel putin primul e hipnotic (laudat tare si in "cahiers du cinema")

Daca Haneke ar fi facut Amour in 1971 in Romania iata cam ce ar fi iesit >:) :))


http://www.youtube.com/watch?v=yEGwJQcp6SQ

"zero dark thirty". 4/10. "heart of darkness", mhm?
nu, ce sa mint, il asteptam si io, ca orice om normal, gata sa musc din trailerele astea facute destept (care te fac sa crezi ca apare saptamanal cate unu care e masurabil cu kubrick :D )
cred ca tipa asta (bigelow) e mai aproape de hemingway decat de conrad.
adica (la fel ca in filmu' cu submarinul, k-19) o fascineaza moartea (sau pericolul de-a muri) brusca a alcatuirii umane. nu reuseste s-o inteleaga, s-o accepte.
dar filmu' e greoi, masiv, fara nerv, si nici nu putea sa fie altfel. cred ca pe forumu asta am mai spus ca 9/11 e un fenomen atat de greu de prins incat nu poti decat sa iei felii mici din el si sa le amanuntesti.

"Hitchcock". Fain, bine jucat, o placere.

Argo (2012) - o deceptie aproape totala. Doua puncte luminoase:
1. faptul ca se puncteaza clar, de la inceput, faptul ca americanii si englezii au rasturnat guvernul democratic ales ca sa-si puna marioneta (sahul) care, la capatul unui regim de teroare si sfidare la adresa maselor, a fugit cu un avion burduist cu aur lasand tara pe mana fanaticilor
2. tensiunea dusa intr-un crescendo foarte bine construit spre final.

In rest, sa-mi fie cu iertare dar e un film submediocru.

mhmm,oare de ce a picat topicul asta in "dizgratie", nu se mai uita lumea la filme?:-/

"Compliance"-2012.
hopa! (mi-am zis), trebuie sa fie ceva de capul astuia, daca se aplica regula "filmul bate viata".
nu-mi pot inchipui cum unii oameni reusesc sa devina atat de manevrabili, atat de naivi si atat de prosti (pe romaneste), incat sa fie marionetele unor escroci care au ajuns sa joace piese de teatru la telefon cu atata talent, incat, devine o adevarata afacere (slujba) sa dai reprezentatii de genul acesteia din film si la sfarsit sa spui "nu te supara, frate!".
previzibilitatea desfasurarii actiunii este destul de clara. farsa este cuvantul cheie, jucata admirabil la ambele capete ale firului de telefon, lucru care s-a simtit in crescendo-ul tensiunii cu care s-a derulat toata mascarada inscenata de psihopatul constient de marele sau talent.

recent, unei colege de serviciu, i s-a intamplat ceva asemanator (indirect). daca n-as fi stiut chestia asta dinainte, as fi zis ca este imposibil ca in realitate sa patesti asa ceva. si uite ca, oamenii, pot face si zice orice, sub hipnoza stresului.
il recomand ca pe un film "educativ".

Si eu recomand articolul asta pentru toti cei care au vazut filmul.:-B

filmul chinezesc Tangshan dadizhen

Der Baader-Meinhoff Complex -- 7,8/10. Excelent. :D Charles, se pare ca noi vorbeam de filme diferite weekendul trecut. Nu literally, of course, dar memoria mi-a jucat feste cu voluptate. Cand l-am ‘incercat’ initial, l-am abandonat pentru ca imi deraiase subtitrarea la al doilea CD, nu pentru ca ar fi fost chiar atat de insuportabil. Nemultumiri au existat, dar daca nu surveneau problemele tehnice rezistam pana la finish, cu siguranta. Also, e mult mai putina actiune decat imi convenea mie sa-mi amintesc. Chiar am re-realizat acum ce provocator se deschidea, si asta intr-un stil artsy, subtil – ma refer la scena cu plaja de nudisti. Episodul exploatativ-exploziv de care ma plangeam acum mi se pare indispensabil in a inchide cercul logic ce subintinde fenomenologia perturbatiilor socio-politice generate de banda B-M. Era util sa contemplam abuzul de forta al autoritatilor filo-imperialiste pentru a simpatiza (justificat) mai usor cu activitatile factiunilor disidente. De asemenea, replicile de o ostilitate visceral si virulenta ale acestora trebuiau ilustrate cat mai grafic, daca se dorea o determinare cat mai complexa si riguroasa a parametrilor de functionare a miscarii anti-fasciste. Iar daca tot vorbeam de subtexte data trecuta… De neuitat scena in care un tanar recrut proaspat pripasit in barlogul revolutionarilor marxisti aterizeaza in cada alaturi de ‘prima doamna’ (la invitatia acesteia). Sigur, asta nu ar fi valorat nimic daca nu am fi avut parte si de spectacolul reactiei Lui la descoperirea starii de fapt. In ciuda temeinicelor noastre asteptari, ne este livrat gestul suprem de devotament fata de idealul comunist… totul (meta-)decantandu-se intr-o mostra de insinuatie ideologica antologic de comica. Nu e cu mult mai prejos, desigur, nici generozitatea darza cu care Herr Baader renunta chiar si la geaca de pe dansul in reactie la interesul admirativ manifestat de sub-tovarasul sau oropsit, inainte de a iesi din scena . [Ah, dar incontestabil, meritul primordial al filmului ramane ca-l pune pe Bob Dylan pe genericul final. :P]

Pozitia Copilului -- 7,5/10 (bun spre foarte bun, in limitele cuminteniei si conventionalismului stilistic) O sa trebuiasca sa fac o cura de Bresson luna asta, probabil, dupa atata overacting. Finalul e literalmente ne-privibil. Nu am facut-o constient, abia mai tarziu am realizat ca la ultima scena chiar mi-am deflectat privirea cateva grade in lateral pacalindu-ma ca chiar simt nevoia sa-mi masez un pic ochii. Sunt absolut convins ca nu puteti crede asa ceva dar va asigur ca nu mi-ar fi putut pasa mai putin. In principal, actorii care-i jucau pe tarani were giving me the willies, dar nici Luminita Gheorghiu nu parea dispusa sa dea o mana de ajutor. Ochiul miop al camerei, la fel - inca un cui in sicriu. Stilul de filmare, in general, e obositor fara niciun folos estetic. A remarcat-o si Gorzo. (no ad-verecundiam intendend) Ultimele imagini, ‘numarul’ lui Barbu, inregistrate din masina si prin intermediul oglinzii sunt revoltator de auto-complacente. N-au mai avut inima scenaristii sa-i scrie si ‘copilului’ un discurs la fel de patetic ca cel al mamei? Gen ‘hai sa ne prefacem ca ne jucam de-a-n subtilitatea, in loc’. Altefel, e ok. Personajul mamei parca e neverosimil de one-track mind, totusi. De exemplu, abia intr-unul din rarele momente, daca nu singurul, in care pare sa-si aduca aminte ca-i o fiinta umana si ca e cazul sa faca un gest inconsecvent sau auto-contradictoriu, cel in care ii zice baiatului ‘imi iau mainile de pe tine’, mi s-a parut ca filmul capata o incadescenta emotionala zdravana. (acolo are loc una din scenele foarte bune ale filmului, de altfel) Tot in ordinea asta de idei, de-aia mi se pare de departe cea mai buna scena cea a lui Vlad Ivanov. Pentru ca personajul surprinde, e imprevizibil si intrigant. Nici dupa ce a iesit din cadru nu eram sigur ‘cine’ era de fapt omul ala. Dpmdv, dl Ivanov fura filmul. Fara ca macar sa fie genial. Mi s-a parut straveziu si facil arsenalul de gesticulatii faciale pus la lucru. Sprincenele alea ridicate in permanenta si fruntea cutata sunt prea on the nose. Nu ca actrita principala mi-ar fi vexat standardele (cu exceptiile pomenite deja, din final), din contra, e excelenta – dar, nu stiu, parca intr-un framework ortodox-previzibil, canonic; e corect-excelenta. Vlad Ivanov are o sclipire, un aport de individualitate a tehnicii care nu poate fi redus (mai putin decat cel al ei, in orice caz) la manualul de actorie. Alta secventa cu multa forta si cu si mai mult potential tradat - de data asta – de underactingul actritei respective, e cea in care Carmenusa poarta discutia intre patru ochi si cu cartile pe fata cu soacra-sa. Mai precis, partea in care i se confeseaza Corneliei cu privire la ordaliile conjugale la care a supus-o progenitura ‘batranei’. Pacat ca fata tinerei e, err, mana moarta in scena aia. Activitate tectonico-musculara de subt tenul ei e nula. Cum? Era intentionata? I bet. Irelevant insa. Tot in legatura cu interpretarea si personajele, eu unul n-am reusit sa ma conving ca e posibil ca un om in toata firea (tehnic vb) ca Barbu, odrasla de intelectuali si el intelectual la randu-i, se poate deda unui comportament atat de oligofren-ursuz incat si autistul din Rain Man l-ar privi cu o condescendenta amuzata. Sunt mai multe fatete frumos rumenite - am zis, in mare, mi-a placut filmul, dar nu ma intereseaza sa insist pe le. Eu ma pricep cel mai bine la hatereala. Ah, un ultim lucru. O impresie generala si abstracta: mi-a parut cam castrat de transcendenta, ca se ineaca in sociologie, ca lipseste licarul ala mandru al esteticului inefabil si autonom care e un pic deasupra mundaneitatilor noastre plictisitoare. Nu in sensul extrem de pretentios al ideii, nu as fi indraznit sa-i cer sa-mi aduca aminte de Capela Sixtina, dar, asa, sa scoata, ca un iceberg, o fractiune de corpus dincolo de suprafata oceanului de sociologie cotidiana… Ok, nu era ultimul, mai e ceva. Se contesta pe topicul lui Killing Time necesitatea tuturor mizeriilor verbale din anumite filme romanesti (mai mult sau mai putin timpurii) in cursa de a creea autenticitate. M-am gandit la asta in timpul injuraturilor din PC. Mda, la o re-considerare mai profunda a situatiei, Life of Brian incepe sa mi se para un produs artistic mai autentic si mai luxuriant in referinte si expresii ale angoaselor umanitatii decat filme ca Love Streams sau The Killing of a Chines Bookie – filme legendar de fidele dinamicii realitatii socio-umane; nu stiu insa daca nu cumva, temandu-se sa nu tradeze vreo advertenta de suprafata, autorul reuseste funesta performanta de a neglija tocmai resorturile subterane perene ale problemei...

PS: Liviu, in caz ca o sa simti ca te impinge pacatul sa-mi muti/copii ‘cronica’ Copilului la topicul aferent… don’t. Just don’t. Nu intruneste minimumul de seriozitate si profesionalism. Sincer sa fiu, mi-e de-a dreptul jena de aberatiilea alea fara speranta de noima pe care le-am debitat acolo. Ma simt ca Ludwig W. cand – dupa o relatare lui H.-R.P. – era atat de scarbit dupa prelegerile cu care le inunda capul studentilor, incat simtea nevoia stringenta sa se repeada la cel mai apropiat cinematograf, se planta cat mai aproape de ecran si incerca sa se piarda in dansul formelor si culorilor goale, despuiate de concept (ale westernurilor, de regula). De sezon, btw -- vezi topicul de pe mubi care trateza urmarile pernicioase ale verbalizarii nesabuite a experientei. Chiar si-asa insa, tacerea n-ar fi fost o alternativa preferabila…

ahhh, tocmai ce ma gandeam ca din cauza unei presupuse basicari pe mine. am rasuflat usurata.
si oricum, Fedeiros, debitarile tale, foarte rar pot fi creditate. esti un exemplar rarisim care trebuie pretuit.

Ah, pai, stai linistita, s-a rezolvat acum. Daca n-ai fi chiulit cu atat entuziasm de la cursurile de tact-ologie ai fi stiut ca nu ai voie sa te duci sa-l contesti direct pe Hitchcock inarmat cu: but didn't you once say it's only a movie?

PS: Sper ca macar pe la cursurile de humorologie ai mai trecut totusi.

vanitatea superelitista de care suferi a creat metastaze in toate coltisoarele neuronilor tai sufocati de-atata citit. te invidiez, Fedeiros, dar nu pentru cum ne impaienjenesti mintile cu "aberatiile" tale (asa cum le numesti chiar tu, din pura modestie), ci, pentru ca, ai har.

In alta ordine de idei, nou meu cel mai recent film (incomplet) vizionat este Shane - 'mizeria utopiei' estetice i-as zice, daca-mi permiteti inca o parafraza livresca elitista. Un tip de pe mubi ii zicea "grotesquely wholesome'. Chiar iti intoarce stomacul pe dos 'frumusetea' aia corecta politic.

''Mona Lisa '' -1986 - regizat de Neil Jordan - Iesit din puscarie si alungat de nevasta , Bob Hoskins ajunge soferul unei prostituate de lux, o mulatra superba(Cathy Tyson ) . La inceput nu poate sa-si depaseasca umila conditie de cocalar cu volan dar apoi se da pe brazda si se rafineaza treptat cu ajutorul damei .
O imagine deloc flatanta pentru corupta Londra a anilor '80 . Prostitutie , exploatare de minore , violenta , santaj ,droguri .Cu toata aceasta mizerie Hoskins se indragosteste de ''patroana '' lui si crede ca o poate salva si se poate salva astfel si pe el .
Michael Caine de data asta de partea raului jucand rolul unui interlop cu radacini in lumea prostitutiei si pornografiei. In plus umbla si cu un iepure alb in brate . .Unde esti tu master Wayne ????
8/10

http://www.youtube.com/watch?v=2JHY2QU6lwc

"Arbitrage"
o solutie diluata,buna pentru clatit ochii, duminica seara, dupa un week-end obositor, nici ca se putea gasi mai bine. cred c-au trecut vreo 30 de ani de la American Gigolo si RG, tot are pretentia de a se tine tantos. fizicul lui imbatranit, dar conservat destul de bine, a fost numai bun de impachetat in costumele scumpe si plimbat in limuzina dotata cu ultimele accesorii de fite, care nu pot lipsi sub nici o forma din arsenalul de lupta al unui broker miliardar,asa cum era Robert Miller.
filmul mi s-a parut transparent mai ceva ca o perdea din panza de paianjen. cred ca n-a existat film de categoria asta, in care, afaceristul cu bani multi si cu o nevasta nevrotica, de care nu poate divorta, din motive lesne de inteles, sa nu tanjeasca dupa prospatura care-l astepta in culcusul cald, intr-un apartament de lux, cumparat chiar de dansul.
"Te doresc!", spune dansa cu sinceritate maxima. cum sa nu te topesti ca ingheata, cand ai 60 de ani si esti aproape ruinat dupa ce ti-ai riscat toata averea, investind-o in potcoave de cai deja morti(sau verzi)? siropel gretos cu iz de ceva prafuri, pe care, dansa, le tragea pe nas, ofticata ca nu investea nimeni in talentele ei artistice, in afara de amantul iubaret.
chiar daca intriga asta este un cliseu arhicunoscut, ar fi putut aduce un plus de savoare unui scenariu saracut, subdezvoltat. practic, n-a mers decat intr-o directie, dar fara vreo implicare dramatica serioasa, fara nimic. tot ce-ar fi putut face ca filmul sa aiba o anvergura serioasa in directia unui thriller cu actiune incalcita si suspans, a fost inlocuit de ostentatia cu care cele doua binecunoscute staruri hollywoodiene, au defilat in recuzita de lux.
nu stiu despre ce negociere a fost vorba pana la urma, ca, n-am vazut nici o nevasta aflata in aceeasi situatie ca Ellen Miller, care sa ramana cu buza umflata dupa divortul de sotul bogat.
poate Bremen sa fi vazut mai multe,parca a scris si el ceva despre film.
momentul adevarului:
Attachment 2281

''Sightseers'' -2012 - comedie neagra britanica in care o tipa trecuta de 30 de ani este salvata din stransoarea mamei ei de catre un barbos bonom . Cei doi indragostiti pleaca intro (s)excursie cu rulota dar obiectivele turistice de bifat cedeaza loc crimelor . Mai o pestera vizitatata , mai o kilareala , s.a.m.d. Umor , peisaje spectaculoase ,coloana sonora lacramoasa , tot felul de ciudati intalniti pe drum si o mama indurerata de lipsa lui Poppy , catelul ei .

7.5/10

http://www.youtube.com/watch?v=qyg9aRqlUxM

The hunt - 2012

La 15 ani de la Festen, Vinterberg ne arata si cealalta parte a medaliei. Ce se intimpla cind copiii spun, ba mai mult, mint. Filmul nu are nici pe departe forta lui Festen si nu din cauza tehnicilor de filmare, care de fapt reflecta destul de bine starea personajelor, spre ex fetita filmata in intuneric in timp ce o minte pe educatoare. Filmul nu reuseste sa creeze o stare de tensiune care sa justifice finalul, care ar fi spoiler daca l-as spune si pe care indiferent cum l-as interpreta, pentru ca am 2 variante, nici una nu e acceptabila, pentru un film care se respecta. M-am bucurat ca nu a cazut in plasa interminabilelor procese americane si ca nici macar nu am vazut tribunalul sau un avocat, dar asta nu e destul. Madds Mikkelsen joaca atit de bine cit ii permite rolul si rolul nu reuseste sa-l faca o prada, ba chiar episoadele violente la adresa lui, zic eu, il descalifica. Moartea ciinelui mai salveaza situatia, dar iarasi, mi se pare ca scenariul e teribil de imprastiat, nu reuseste sa sedimenteze o intimplare, ca sa poata construi un nou nivel peste ea.

In fine, nu pot spune ca nu mi-a placut filmul, a fost o alternativa mai mult decit decenta la orice film hollywoodian cu acelasi subiect, dar filmul nu reuseste sa depaseasca bariera de enterteinment, chiar daca subiectul nu e deloc usor de digerat.

Mii de aplauze pentru micuta actrita. In mod normal ar trebui sa apara pe o lista de Oscaruri la anul si sa bata recordul celei mai tinere posesoare de statueta.

Nu stiu amandoua sunt dureros de bune, indraznesc sa spun, chiar cu un plus pentru partea cealalta a medaliei.Subiectul e unul foarte delicat, tratat cu realism maxim in Jagten, pentru mine tensiunea a inceput sa apara chiar dupa primele 10 minute evoluand pe-o panta ascendenta pana la final, care mi s-a parut excelent gandit, nu inteleg de ce nu ti s-a parut potrivit :).Scenele cu moartea cainelui, nu-i mai tin exact minte numele, si cea cu Marcus care "viziteaza" familia lui Theo aduc o veridicitate incontestabila filmului, probabil ca nu ca unele momente din Festen, dar bate pe undeva pe acolo.Lasse Fogelstrom a fost excelent, Annika Wedderkopp in rolul Klarei ( parca asta era numele personajului interpretat de fetita, nu? ), nu stiu daca ar avea cineva sa-i reproseze ceva , jos palaria, dar cireasa de pe tort ramane Mikkelsen, he was above all.Un plus evident ar fi lipsa de clisee, stereotipuri si melodrama ieftina, tipica filmelor cheesy and shit de la Hollywood.


A, da, uitai de scena din biserica, pure genius :D.

ghost, pe mine n-a reusit sa ma faca sa-mi rod unghiile sau sa ma ridice pe virfurile picioarelor :) Scenariul e alcatuit din scene bune, dar carora nu le da timp sa se sedimenteze. Un fel de cursa cu obstacole, hai sa bifam si activitatea asta. In alte conditii nu m-as fi legat de rapiditatea cu care sare de la o scena la alta, daca scopul final n-ar fi fost ca personajul principal sa se simta ca un animal haitut, pus la colt si intentia ar fi fost ca asta sa se realizeze gradat, tot mai intens. Dar azi il ia politia si omul parca e fara vlaga in miinile lor, nu se zbate, macar zbatere interioara, ca un animal prins in cursa, miine ii da drumul, dupa care vine scena de la biserica - mi s-a parut cam melodramatica, mai potrivita la Hollywood. Nu mai spun de imbratisari cu aia care l-au scuipat in fata, asta nu-i cliseu? Dupa care urmeaza finalul, de ce ar fi ala, cind filmul era deja pe alta traiectorie? De fapt ce n-a reusit filmul absolut deloc a fost ca n-a reusit sa ma faca sa empatizez cu personajul principal, mai degraba cu cel al pustoaicei, ceea ce nu cred ca a fost ceea ce si-au propus realizatorii (cel putin, nu numai cu el).

Imi dau seama ca totul e subiectiv si conteaza si starea de spirit in care esti cind te uiti la un film, dar un film excelent, ca sa nu mai zic de o capodopera, te trazneste si nu te trezesti din ameteala prea curind. Filmul asta e facut pe un anumit calapod al filmelor nordice, film bun, fara sa exceleze.

Ei vezi, se pare ca am trait in mod diferit filmul :D.Scena cu politia mi se pare din nou exemplara, avand in vedere ca l-au arestat in fata lui Marcus, parca imi aduce aminte putin din unele scene din La Vita E Bella, in relatia tata-fiu.Iar scena din biserica nu ma trimitea cu gandul nici macar un pic la simplismul popcorn-flick hollywoodian.Aici intervine subiectivismul, dupa cum spuneai ca si in orice film de fapt, oricat ai incerca sa privesti cu tenta obiectiva.



Societatea asta in care traim e foarte ciudata, ma intreb eu cum as fi reactionat de exemplu, daca viitoarea mea fetita, sau oricare copil ar spune ca a fost agresat de cel mai bun prieten al meu.Chiar daca nu ar fi adevarat si oricat ar incerca sa-si reabiliteze numele, vor fi oameni care se vor indoi de adevar.Aici vorbind despre final, chiar nu mi l-as putea imagina intr-un alt fel.But everybody has their opinions and I respect that :).

Zero dark thirty 8/10

Nu am vrut sa il vad. Subiect plictisitor, a fost omorat Osama.... si ?. Multi spuneau ca se aseamana cu un documentar....

Vroiam mai mult sa vad Argo. Am vazut Argo, am fost total dezamagit, o porcarie mi-am spus, mi s-a paut mai mult Argo un documentar. Si apoi ca nu aveam ce face.. .hai sa vad Zero dark Thirty. Las deoparte neconcordantele, genul cainele era al regizorului, trupele.. nu stiu cum se cheama, de elita, Seal .... folosesc alta rasa, numele magazinelor sunt scrise incorect bla, bla, bla, de parca stiu eu diferenta intre Pakistan si Afganistan...

E mare diferenta insa intre cele doua filme. In nici un moment nu am simtit emotia ostaticilor din Argo. Am simtit insa emotia Mayei cand astepta confirmarea. Probabil decizia de a omori pe cineva + colaterali e mai grava decat incercarea reusita sau nu de a salva pe cineva. Nu am simtit cand au trecut 2h juma(alta critica ca sunt multe lucruri in plus).

Las deoparte subiectul, sa zicem ca esti de pe Marte si nu ai auzit de Osama, Filmul e bun. Te prinde, te pune in pielea Mayei. Atacul asupra casei in care traia Osama e total nehollywoodian, lent, cu sincope, cu gafe, cu "crime colaterale sau necolaterale, De fapt asta poate e un argument inre Argo si Zero dark Thirty, Argo e Hollywoodian cap coada. De la poveste la fapt chit ca o fi adevarat.

'' Cyclo '' - regizat de Tran Anh Hung in 1995 . Nu cred ca am vazut mai mult de 2-3 filme vietnameze dar Cyclo chiar este unul memorabil . Un tanar ''taximetrist '' pe ricsa da de belea cand ramane bicicleta cu care-si castiga traiul . Este nevoit sa-si ispaseasca pedeapsa facand mici treburi murdare pentru patroana lui , o sefa mafiota . Treptat intra tot mai adanc in violenta lume a gastii lui .
In paralel avem parte si de idila dintre sora biciclistului( o prostituata ) si un mafiot care are poezia in sange . E drept ca de poezie si de sange nu duce lipsa filmul asta ba chiar avem parte de galeti de sange si poezie cat sa aiba micutii vietanamezi de invatat pentru bacul lor . Poezie orala , poezie scrisa cu cutitul sau filmata in culori tipatoare . In 1995 nu stiu cati vietnamezi sau romani aveau ''televizoare colorate '' dar filmul asta putea sa te faca sa-ti rupi carca si sa-ti cumperi unul .
Le Van Loc - joaca fantastic rolul omului obidit si umilit care atunci cand prinde o oportunitate mai acatarii se agata si cu dintii de ea . Hipnotice secventele in care el se scufunda fara scapare in mediul ala infect .
Superba Tran Nu Yên-Khê in rolul unei prostituate de lux pentru diversi perversi cu bani .
Tony Leung - mic sef mafiot penduland intre rabufniri criminale si dezabuzari poetice . Omul care-si pestuieste iubita dar in crize de gelozie ii pedepeste pe perversii care abuzezeaza de ea

Si cu toate astea unde este maretul partid comunist vietnamez ???? Peste tot si nicaieri , lasand violenta sa fie exhibata masiv dar ferind ochiul de nuditati inutile . Violenta ??? Da .
Sâni ???Nuuuuu >:) . Avem insa un elicopter american care cade de pe un trailer semn ca Rambo a filmat razboiul prin alte parti nu in tara unde crevetii te fac fast & furious


9/10


http://www.youtube.com/watch?v=uID6zbjR6dQ


http://www.youtube.com/watch?v=24JkJc0lFpY

Si mie mi-a placut destul de mult si, in caz ca n-ai vazut, iti recomand si superbul Scent of green papaya, cu aceeasi megafrumusete, Tran Nu Yên-Khê. Tot zic ca vad si Vertical Ray of the Sun, dar n-am reusit sa-mi fac timp pt el.

Cel mai recent film vizionat; parca sa zic ca a fost American History X si a fost foarte bun. :)

Am reusit si eu, in sfirsit, sa vad 2 din filmele de succes ale anului 2012. Life of Pi si Django.

Life of Pi este o fairy tale foarte frumoasa vizual iar Django este o fairy tale cu singe care tisneste ca o fintina arteziana din toate partile corpului. La prima scena, in care Dr. Shultz ii zboara capul tipului care-l ameninta, m-a pufnit risul asa cum m-ar fi pufnit la un gag super-rasuflat din Stan si Bran, dar la care nu te poti abtine sa nu rizi. Tarantino cred ca stie ca-i sint numarate zilele daca continua cu aceleasi tehnici. Intre filmele lui Tarantino mi se pare cel mai slab, adica actiunea treneaza, intorsatura de situatie se lungeste prea mult, dar nu pot spune ca nu m-a amuzat, de fapt pe ansamblu filmul mi s-a parut comic :)) n-am idee cum a fost clasificat pe imdb de ex.