Thanks. Desi mi-a trecut deocamdata o sa le incerc si pe astea cand o sa am timp sa mai trec pe la BCU. M-am uitat dupa ele prin librarii si evident, nu am gasit nici una.

Sa-i fac un pic de reclama aici.




Clarice Lispector - Patimile după G.H.

Se spune despre ea ca are frumusetea Marlenei Dietrich si talentul literar al Virginiei Woolf. E speciala pentru ca in Brazilia este considerata cel mai important scriitor modern al tarii, dar traducerea prozei ei scurte complete in engleza va fi publicata abia zilele astea, asa ca s-ar putea (zice-se, nu zic eu) sa avem de-a face cu o mare scriitoare a secolului 20, de magnitudinea celor mai mari (acolo langa Virginia Woolf, Kafka, Borges, Nabokov etc.), descoperita abia in secolul 21. Reactii inainte de aparitia cartii in engleza: 1, 2, her editor.

In romana au fost traduse in ultimul an doua romane ale ei. Patimile după G.H. e un roman-solilocviu, filosofic, metafizic, fara nicio actiune, insiruire de meditatii mistice intr-un limbaj poetic cu totul aparte, genul de carte care poate starni orice reactie din partea cititorului, de la "geniu!" la "aberatie". Eu am uitat sa ma dau jos din metrou citind cartea asta. :)
An occasional glimpse of beauty from her:

Parinti si copii de Turgheniev , buna , de 8,5

"Capul lui Decebal" carte mai veche de prin '70 dar foarte tare, cel putin pentru persoanele interesate de carti istorice si mai ales de cele ce au in prim-plan razboaiele daco-romane.

Felicitari, Saiaj!
Te rog sa-mi spui si mie, deoarece ma intereseaza romanul, daca cumva l-ai gasit pe net pentru ca eu nu l-am gasit.
Multumesc pentru un eventual raspuns.
Despre urmatoarele romane cu daci stii ceva?
N. Radulescu-Lemnaru - Burebista
Mircea Alexandrescu - Coroana lui Burebista
Vasile Andru - Noaptea Împaratului
A. Calafeteanu - Caderea Sarmizegetusei
Paul Tamas - Umbra lui Zamolxe
Laurentiu Liviu Faighel - Barbarii

S-a apucat cineva de bobinat la Solenoid ?

La 800 de pagini si 75 RON iti trebuie ceva vointa.

„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.“


Daca n-as fi stiut, as fi pariat ca trebuie fie un fragment din Paulo Coelho. Realizez ca e vorba de un personaj si nu toate personajele sunt si mari scriitori dar ... wow ... there's some really baad (i mean baaaad) writing all over.

Oricum ar fi saracul personaj, nu poti in secolul 21 sa te mai prezinti in fata cititorului cu "stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri" samd si sa-i ceri 75 de lei.

O avea vreo legatura cu furtul de curent electric ??? Te bransam de nu te vad (cei de le Electrica ) .

Mie-mi placeau cronicutele lui din defunctul ( ?) 7 seri . Imi amintesc cum povestea el de nu stiu ce excursie a scriitorilor prin tara . Au ajuns la unul in gospodarie , la o nunta /botez si la aia era un obicei frumos - plimbatul miresei /nasului cu roaba prin beci . Mai era ceva cu o gaina cu tigara in buze , dar nu stiu daca era in aceeasi gospodarie .

Daca as ramane de la fiecare scriitor macar cu atata si tot ar fi bine :P Cultura , taica !

Narcis si Gura-de-Aur (Hermann Hesse)
Suflete zbuciumate (Stefan Zweig)

Mi-as dori sa vad niste ecranizari bune dupa aceste doua romane.

a apucat cineva sa citesca vreuna din cartile astea de Houellebecq ?
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...i-luptei-1918/
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...ementare-4509/
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/supunere

Yeah, why? (in afara de "Extinderea...") Daca intrebi pt. ca nu stii cu care sa incepi cred ca e irelevant. Mi se pare ca centrul de greutate in toate romanele lui e reprezentat de personajul principal, iar asta e (cu mici variatii) cam acelasi peste tot...Asa ca daca o sa-ti placa oricare roman al lui Houellebecq o sa vrei sa le citesti pe toate, chiar daca se repeta...daca nu, nu.

Le-am "testat" pe toate 3 dar m-am declarat invins. Le mec mi s-a parut mai mult un speculant, mai putin scriitor.

da , ms, intrebam pentru ca incepusem harta si teritoriul ,care e interesanta, dar vream altceva mai cu zvac

Well, am citit Inimile Celor Patru. De fiecare data cand o sa aud de expresia "nu ma mai f**e la creierii capului" o sa ma gandesc cu drag la ea.

In ultima vreme (last two years or so, pre-Interstellar oricum :P ) am inceput sa manifest un interes mediu fata de cartile de popularizare a stiintei (in special fizica si biologie). La ultima citita (Bang! Istoria Completa a Universului) m-a amuzat faptul ca numele unuia dintre cei trei autori era Brian May- ia te uita, mi-am zis, il cheama ca pe chitaristul de la Queen. Cand am cautat informatii suplimentare despre carte am aflat (usor stupefiat) ca intre cei doi exista de fapt o stransa legatura si anume sunt una si aceeasi persoana. Da, chitaristul de la Queen e si om de stiinta cu un doctorat in astrofizica...that's kinda cool and also fuck him for being so awesome.
Acum am inceput "The Demon Haunted World" de Carl Sagan si ma consoleaza usor gandul ca si experienta lui de liceu seama cu ce ziceam in discutia cu Anemona:
"I wish I could tell you about inspirational teachers in science from my elementary or junior high or high school days. But as I think back on it, there were none. There was no soaring sense of
wonder, no hint of an evolutionary perspective, and nothing about mistaken ideas that everybody had once believed."

''Vegetal'' de Danut Ungureanu si Marian Truta . Am avut etno-pop acum avem si etno sf .:D .Actiunea cartii se petrece undeva prin anii ' 70-80 si-l prezinta pe Milu , un pusti de 14 ani , dintr-un sat napastuit ,care incearca sa supravietuiasca invaziei plantelor . Toate legumele si cerealele au devenit agresive si se dau la oameni si la animale. Verziturile-si fac de cap si pun in pericol omenirea : "


Un lucru era limpede : cu lanurile nu poţi să ştii niciodată .Luni în şir , poate ani , se lăsau hăcuite .....şi pe urmă, fără veste , se repezeau .Loveau orbeşte câte-o ogradă , omorând tot ce prindeau , oameni şi dobitoace ..
De ce făceau aşa , nimeni nu ştia să răspundă.Cine-ar fi putut să le înţeleagă ? Că doar nu judecau .N-aveau nicio ţină.....

Văzuse moartea .Oameni şi dobitoace , la un loc .Muriseră de bătrâneţe , de oboseală sau din nebăgare de seamă , sfâşiaţi de plante, ori în întâmplări prosteşti .Văzuse oameni care a doua zi nu mai fuseseră .Îi mâncase lanul verde ca şi n-ar fi fost vreodată .ASta era lumea pe care-o ştia .Şi mai ştia că nu fusese aşa dintotdeauna .

Mai vorbea lumea că vreme de câteva zile, o săptămână, verdele o să doarmă, o să-şi tragă sufletul după atac .Însă niciodată nu trebuie să-nchizi ochii lângă lan . ''


O carte decenta pentru nivelul sf-ul romanesc . Nimeni nu scapa de porumbul ucigas !


http://tesatorul.blogspot.ro/2014/06...a-vegetal.html

Mai aruncam ochii si pe o carte despre istoria Romaniei . Un strain care scrie despre istoria noastra - Glenn Torrey ''Romania in primul razboi mondial ''. Destul de tehnica aceasta carte cu multe detalii despre bataliile importante purtate de armata romana in primul razboi mondial . Lucruri stiute sau mai putin stiute :

- Romania a intrat in 1916 in razboi exact cum a intrat in UE- a negociat mult , dar tot nepregatita a intrat . Armata era neinstruita corespunzator , erau mai multi generali decat maiori , ,planurile de razboi au fost diletant alcatuite , echipamentul militar era depasit calitativ si numeric , s.a.

- Fara eroismul soldatilor nostri din vara lui 1917 nu mai pupam noi Romania Mare , poate ramaneam cu una mititica, microscopica ; fara diviziile deplasate in luptele de pe frintul nostru probabil ca Puterile Centrale ar fi spart frontul din vest si altfel s-ar fi scris istoria , sau nu .Alti experti sustin ca fara resursele capturate de centrali de la romani , in special petrol , economiile acestor tari ar fi colapsat inca din 1917.
- Sa nu-i uitam pe soldatii rusi , aproape un milion pe tot frontul nostru , care au luat parte la marile batalii ( Marasti , Marasesti , Oituz) din vara lui 1917 . Rusii au avut cam aceleasi pierderi ca armata romana 20.000 -25.000 de morti/raniti/disparuti .
Sunt curios daca la anul cand vor avea loc comememorarile legate de 100 de ani de la marile batalii vom avea si oficilitati de rang inalt de la Moscova . Putin facandu-si cruci si aprinzand lumanari la Marasesti ???


- Celebrii Erwin Rommel si Rudolf Hess au luptat pe frontul romanesc si au fost raniti in aceste batalii .

- O anecdota - dupa mobilizare , un soldat roman se intoarce in Bucuresti si ajungand acasa isi gaseste copiii in grija unor soldati germani care se jucau cu ei . Nevasta era iesita la plimbare cu un ofiter german . Mi se pare corect , cand iti permiti sai ai un neamt pe post de baby sitter , nu vad de ce ti-ai mai bate cu capul cu taiatul cepei .

- in final Romania a iesit bine de tot , chiar foarte bine : Transilvania , Basarabia , Bucovina , Cadrilaterul . Toata insa cu un mare sacrificiu uman datorat luptelor , dar marit din cauza incompetentei si coruptiei politice si militare .

Tudor Chirilă - "Exerciții de echilibru"

Colecţionarul, de John Fowles.

Dacă ar fi fost doar cronica unei iubiri imposibile, romanul lui Fowles poate că ar fi fost de valoare medie - deşi, la cât e de bine scris, ar fi căpătat oricum o notă de cel puţin 8. Însă fiind povestea tragică a incompatibilităţii a două lumi, văzută pe rând prin prisma celor două personaje, Ferdinand, cel veşnic incapabil să-şi depăşească condiţia, deşi îşi doreşte cu ardoare să o facă, un simplu colecţionar care nu-şi poate lua zborul către azimut, precum o face chiar fluturele pe care îl pune în colecţia sa - un om simplu în felul său, deşi cu pretenţii, şi Miranda, o studentă la Arte Plastice, materializarea intelectualităţii şi a complexităţii umane, înainte de a reprezenta întruchiparea eternului feminin, romanul-şoc al lui John Fowles este fără îndoială o capodoperă (în opinia mea, cel puţin).

Astazi, pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de... carti cu cantec, romanesti, "slagare" mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, "Arta imbrobodirii".
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre "Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi", o adevarata... mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului, etaland cu un stil foarte placut d'alea d'ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand "M", intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana "io no capisco", iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor. :)

Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifica