Ce-a papat azi Mungiu la pranz
:D

CITIZEN CANNES ‏@CITIZENCANNES 17m

#Cannes2013 Au menu du jury aujourd'hui : Aoïli au Suquet
https://twitter.com/CITIZENCANNES/st...824513/photo/1

anaemona,multumesc mult.
Eu cu cafeaua sunt de-a dreptul fixista,adica nu o fac decat la ibric,pe foc,cu caimacul intact( opera de arta;) asa ca amestecatul mierii ar ridica zatul din ceasca si ar rupe pelicula de caimac.
Am sa testez celelalte variante,stiu ca o lingurita de zahar nu te devasteaza dar ma interesa principial o alternativa.
Chiar am sa caut zahar de cocos.

Ai raspuns complet polemicii cu zaharul,nu mai e nimic de adaugat(ce discutii ametitoare!...)
Faptul ca dependenta de dulce afecteaza diferit pe unii sau pe altii nu minimalizeaza problema si nici efectele .Parerea mea este ca adictiile alimentare si consumarea hranei pe post de drog sunt insuficient constientizate..Dincolo de consecintile vizibile (obezitate si toata pleiada de boli tacute precum diabetul & comp.) ceea ce mancam influenteaza decisiv felul in care ne simtim,si asta e o miza sufcienta pentru mine.

Eu chiar n-am spus ca m-as intoarce in natura ca acum 100 de ani, dar m-as intoarce asa, pe jumate. In primul rind imi place sa traiesc in oras (imi asum riscul sa inghit aerul asta poluat ;) ) in al doilea rind n-as face fata fizic la munca de la tara, daca ar trebui sa traiesc din asta. Dar n-as zice nu sa stau in centrul orasului, inconjurata de cafenele si boutique-uri si sa am un petec de curte pe care sa cresc mai de moft, mai in serios, tot ce am eu chef sa maninc - si daca se poate sa fie un oras cu o clima cit mai calda, Spania, Italia, sudul Frantei :))


De murit n-o sa murim chiar asa usor, dar nici bine n-o sa ne fie (vorbesc de generatiile viitoare) daca nu schimbam ceva radical.

Corpul se adapteaza si el cit poate, dar mai nou sint tot mai multe riscuri de la virste cit mai mici. Un exemplu e diabetul de tip B, acum citeva zeci de ani era intilnit la oameni peste 40-50 ani iar acum procentul a crescut enorm (in ultimii 20 ani) si apare la adolescenti sau chiar copii sub 10 ani.


Twinsen, ziceam doar de 100 de ani, deja eram in era zaharului prelucrat, doar ca oamenii de la tara de atunci nu-l mincau pe piine, nici macar in piine nu-l puneau, cum se face acum.

Tare as vrea sa vad si eu niste date cu citi oameni au murit/s-au imbolnavit pentru ca au baut lapte de la coada vacii si aveau miinile murdare. Nici n-am adus vorba de bacterii, dar daca se murea pe-atunci erau microbi luati de pe unelte, taieturi la cimp - tetanosul e infectie mortala - si posibil sa fi fost si alti microbi care nu erau depistati - unele femei mureau la nastere de conditii neigienice dar altele veneau cu copilul in poala de la cimp, fara sa fi fost nici un medic/moasa linga ele. Nu cred ca era o incidenta mare de decese din mincare, poate ciupercile sa fi fost o cauza, asta e gaselnita secolului 20/21, sa pasteurizam totul ca sa distrugem microbii, BS.


La mine in familie virsta atinsa a scazut de 3 generatii incoace si nu-s din neam de voievozi, Mai mult, cu 3 generatii in urma, strabunicul meu n-a striut ce-i boala, bunica mea a avut probleme de sanatate si tot asa pe panta descendenta.

Nu zic de familia mea, e nereprezentativa, media sperantei de viata a crescut, dar care sint downsize-urile? Sa umbli cu flacoanele cu medicamente dupa tine ultimii 10-15 ani din viata, pentru mine nu-i o solutie viabila - care-i scopul prelungirii vietii in cazul asta?

Si oricum, ultimele cercetari arata ca de fapt nu e asa. Generatia actuala e prima generatie, dupa o panta ascendenta, care are speranta de viata mai mica decit generatia parintilor lor. Chiar exista cel putin un documentar frantuzesc pe tema asta, poate o sa gasesc in curind titlul.

Dupa atitea discutii e cazul sa mai si gatim.

In your face Gordon Ramsey!

Acum citeva zile imi spune copilul ca daca ii gatesc orice face GR, maninca orice, cu conditia sa arate macar aproximativ cum arata la el. Asa ca am ales 2 videouri si in numai o ora am reusit sa fac tot ce a facut el cu ajutoare, fara sa am absolut nimic pregatit dinainte. Eu cred ca daca el ar stii de existenta mea nu s-ar mai chinui sa faca show-ul Hell's Kitchen, m-ar angaja pe mine chef principal si lucrurile ar merge struna acolo :))

Hai sa nu ma mai laud. Poza nu-i excelenta, astea sint niste resturi, dupa ce grosu fusese deja mincat.

Pita + chickpeas lemon and feta cheese si sticky lemon chicken + champ (piure + ceapa verde pe romaneste - interesanta combinatie)

astea sunt mici dorinte burgheze, pe care...cine nu si le-ar dori? e ca si cum te-ai uitat la un film despre viata plictisitoare pe care o duce o femeie cu bani foarte multi, intr-un conac de la tara sau dintr-o suburbie luxoasa si care, ca sa-si umple timpul, se-apuca de gradinarit.
o,draga mea, visele sunt cele mai placute forme ale inchipuirii noastre. ne place sa visam ca sa avem un tel de atins in viata.
cred ca esti constienta ca, pe jumate, n-ai cum sa te intorci. si nici pe de-a-ntregul.
cu cat suntem mai cuceriti de avantajele civilizatiei moderne, cu atat ne dorim mai mult lucrurile vechi, iar valoarea acestora creste, fiindca atunci le pretuim cel mai mult, cand le simtim lipsa.

rvn, nu numai femeile plictisite se ocupă de grădinărit. noi am avut grădină, deşi şi mama, şi tata lucrau.
ceva ce nu se înţelege, pentru că văd că se gîndeşte la un mod foarte maniheist aici. nimeni nu vrea să se întoarcă în vremurile întunecate, nimeni nu vrea să renunţe la beneficiile civilizaţiei, nimeni nu predică stilul de viaţă amish, deşi nu văd ce e rău cu el. dar hai să nu mitologizăm marea capacitate de igienizare e produselor datorate industriei. am văzut ferme din occident. înainte de muls, ugerul se şterge cu o cîrpă înmuiată în apă caldă. atît. problemele pe care le are danone o dată la 2 ani, epidemiile de e-coli, carnea infestată vin din creşterea industrială a cărnii, nu din cea de casă. puiul care dă alergii şi mîncărimi lucrătorilor de la kfc e crescut industrial. în fermele de bovine crescute pentru carne, se întîmplă de multe ori ca animnalele să stea pînă la burtă în excrement. puii crescuţi cu hormoni dezvoltă necroze la picioare, pentru că scheletul nu ţine pasul cu pasa de carne care se dezvoltă prea repede şi literal "li se taie picioarele". deci hai să nu o dăm cu mituri, că nu merge. nu putem să ne întoarcem, dar sincer nu văd nici cine cere asta. eu nu am cerut-o. dar din cînd în cînd, merită să mergi în piaţă să cumperi o mînă de măcriş în loc de o pungă de cipsuri. obişnuinţele alimenatre ţin de obişnuinţă, nu de altceva. nu vrei să-ţi schimbi obişnuinţele, foarte bine, dar atuncii fii bun şi recunoaşte că e pentru că nu poţi şi nu vrei, şi nu pentru că alţii ar avea aere.

iaca ceva fain

Asta e gândirea de orăşean care habar n-are cu ce se mănâncă viaţa la ţară. De-aş fi primit câte o ciocolată ori de câte ori am întâlnit câte unul din ăsta, acum aş fi mort :D

Nu cunosc o singură persoană care să fi avut probleme pentru că a băut lapte muls cu mâna sau pentru că a băut apă din fântână. Eu însumi am copilărit cu aşa ceva şi n-am avut nici cea mai mică problemă. Pot spune chiar că am sistemul imunitar al unui semizeu. N-am răcit de vreo doi ani, pentru că de alte boli nu poate fi vorba.

PS: Nici fructele nespălate, culese din copac şi mâncate pe loc nu te îmbolnăvesc / omoară.

Mi-a fost dor de forumul ăsta. Cred c-o să mai rămân pe aici :)

Exact!Apa aia pe care ne-o livreaza noua la robinet e apa doar cu numele.E o diferenta enorma intre apa scoasa de la put si minunile astea tratate si rastratate.Apa care se livreaza in Bucuresti cel putin nu se poate bea direct de la robinet(desi am avut ceva tentive).Ori o fierbi bine, ori o faci ceai, ori mai bine te duci si iti iei apa plata la 5 kile din magazin.

Cum zicea si chuckyfan.Asta e atitudine de orasean.Nu moare nimeni dintr-un fruct nespalat sau dintr-o oala de lapte in care se scapa 3 cacareze (scuze de imagine).Cand eram copil mancam pamant literalmente, ma scaladam in cele mai insalubre baltoace, mancam tot felul de balarii si totusi nu am fost niciodata la spital, iar pe medicul de familie il vizitez din curtoazie.

Nu incurajez, Doamne fereste, evitarea medicilor sau a spitalelor, dar nici exagerarile de tipul: dezinfecteaza orice fruct cu clor inainte de a-l manca ,nu imi sunt pe plac.

m-am referit exact la contextul in care isi imagineaza anaemona ca si-ar cultiva singura verdeturile si legumele preferate.asta in primul rand, in al doilea rand, cred c-ai inteles gresit. eu nu am spus niciodata ca hrana produsa in propria gospodarie ar fi nesanatoasa, din contra, chiar am scos in evidenta diferentele dintre alimentele prelucrate si acelea la care te referi tu.
nu-ti inchipui ca habar n-am cum este la tara, fiindca te inseli. si mai mult, pot compara.
toata lumea doreste sa cumpere produse naturale, sau ecolologice, cum se numesc mai nou.
lucrul asta chiar ca suna a fantasmagorie. cel putin, pentru mine. agricultura nu se mai practica demult, cum se practica odinioada, nici macar cum se practica la nivelul anilor 70-80.
comunistii au gresit enorm cand au cooperativizat agricultura si au incurajat taranii ramasi fara pamant ca sa se mute la oras si nu cred, ca-n vecii vecilor, se vor mai putea popula satele romanesti, asa cum erau odinioara. hai, sa privim un pic si sa ne dam seama, cine produce si unde, alimente ecologice. si daca ele ajung vreodata pe masa noastra, sunt doar ocazional si pentru foarte putina vreme.
nu te gandi ca eu n-as locui intr-un loc linistit, cu aer curat si clima blanda. asta-i fateta idilica a vietii la tara, aceea care ne place cel mai mult. in realitate, sa muncesti zilnic, chiar si bucata de petec de pamant aferenta casei, inseamna sa sapi, sa plivesti, sa culegi, sa irigi, sa fertilizezi, sa combati invaziile de insecte...chestii pe care nu le faci in nici un caz "pe mofturi".
in 20-25 de ani vor muri toti batranii de la sate. sa vedem cine mai mulge vaca si coseste fanul. si sa nu-mi spui ca pustimea care-si traieste viata ca liliecii, pe internet, va avea vreodata chef sa faca asta. eu, una, sincer, nu cred.

azi am gatit un fel de mancare de sezon: sarmale in foi de vita. gasiti frunze pe toate tarabele cu verdeata. nu trebuie decat sa le scufundati cateva secunde in apa clocotita unde se voi inmuia si isi vor schimba culoarea, din verde inchis in kaki si apoi, dupa ce se racesc, vor fi numai bune pentru infasurat amestecul de carnita si orez. stiu ca vita nu este pe placul multora, dar n-am rezistat sa nu va arat poze, cu gandul ca aceia carora le adora, o sa le fac pofta si o sa dea fuguta, sa-si gateasca si ei.
Attachment 2336
Attachment 2337
Attachment 2338
Attachment 2339
@T., stiu ca n-am respectat dimensiunile. te rog sa nu ma certi.

Eu nu-s impresionata de succesul baietilor alora care si-au propus sa ia Cannes-ul cu asalt, cu toate masinile din el :P . Pina una alta mi-am propus sa-l distrug pe GR, cu propriile lui retete >:) (who doesn't know how to make scrambled eggs B-) ) si daca asa nu merge, il atac cu niste urzici culese cu minuta mea. Am avut noroc sa mai gasesc netrecute acum 2 zile, in locul pe care-l stiu de ani de zile iar ieri am ajuns intr-un alt loc unde am gasit tone, la umbra, fragede si frumoase, nu ma mai saturam sa ma uit la ele (de cules nu eram pregatita). Oricum, ce as mai putea face din urzici in afara de mincarea clasica? Nu vreau sa pun in congelator si am cules cit sa maninc zi de zi timp de 2 saptamini, mi-e ca o sa ma inverzesc si eu ca Milarepa daca maninc numai urzici :))

uau! arata bine bruschetele. sunt cu somon. bun si nesimtit de scump.

Mersi rvn, nu stiu daca am vreun merit pentru cum arata somonul ala, clar orice faci cu somon afumat e bun. E scump, dar nici nu maninci un pachet intreg o data.

Daca nu era clar ca I have my issues pot sa va arat in ce a constat jumatate din micul meu dejun, flori de kale. Sint absolut delicioase. Daca le-ar vinde in restaurante ar trebui sa fie la preturi astronomice.

ah,desigur ca nu mananci un pachet intreg la o singura masa,sarea si gustul de afumat te-ar dobori. am avut ocazia sa mananc si proaspat, in stare cruda. este o experienta pe care n-as repeta-o frecvent. chestie de obisnuinta.dar, imi place mult, pe gratar, "direct" proportional cu pretul.
Attachment 2340

Eu as repeta-o foarte frecvent, dar n-am unde in orasul meu. :( De fapt in general in Romania nu prea ai unde... Poate doar la Benihana in Bucuresti, dar inteleg ca acolo preturile sunt astronomice.

la un restaurant de cinci stele de pe Calea Dorobantilor este exclus sa mananci ieftin. tocmai de aceea si cei care au oferit informatii despre Benihana pe internet, au tinut sa mentioneze ca este de preferat sa mergi acolo in ziua de salariu. ma rog, daca exista, inseamna ca au clienti. pe care-i jupoaie, desigur. si nu ma refer numai la oamenii de afaceri japonezi care se afla ocazional in Romania. sunt destui bogati si pe plaiurile noastre care-si permit sa incerce asemenea experiente culinare destul de des. citind ce "personalitati" il prefera, m-am gandit imediat cat de simplu iti poti rafina personalitatea, fara ai nici cea mai mica idee despre cultura si istoria unei tari careia ii adori bucataria. oare strainii pe care-i aud la tv laudandu-ne mititeii si sarmalutele, sunt sinceri sau doar snobi?

stiu ca asa ceva nu-i demn de un topic unde se pretinde arta,dar, m-am gandit sa va zgandaresc cheful de a merge la mare.
Attachment 2344
Attachment 2345
Attachment 2346
Attachment 2347
am pus poze cu toate fazele de lucru, ca nu cumva sa credeti ca as fi putut sa-i cumpar gata facuti de la vreo dugheana.

rvn, in a 3-a poza ce e? ciulama sau usturoi sau smintina?

Adevarul e ca pestii mici gen sardine si heringi sint cei mai buni pe care-i putem minca. Au mai putin mercur decit pestii mari (tuna e foarte rau din punctul asta de vedere) si sint excelenti pentru sistemul nervos. Nu sint sigura de prajire, n-am idee daca s-ar putea face mai safe la cuptor. Sint multi, multi ani de cind am fost la o prietena de-a mamei mele si a facut un castron imens, mai mult de un ceaun plin de pesti din astia si au fost nemaipomeniti. Ultima oara cind am mincat de la taraba, la mare, m-am imbolnavit si nici c-am mai mincat de-atunci.

este o combinatie intre cele doua. initial, am vrut sa fac un sos alb putin mai lejer, cu putin unt si o lingurita de amidon, dupa care, m-am razgandit, am luat de pe foc si dupa cataeva minute am pus peste, smantana, usturoi pisat si patrunjel tocat. a iesit buna.

si..desigur, prajirea nu este recomandata, indiferent de ceea ce torturam in uleiul incins.
insa, din experienta mea si cred ca si altii pot confirma ceea ce sustin eu, anumite retete, nu se pot realiza fara aceasta hulita de catre dieteticieni, prajire.
safe-ul de care spui tu, ar fi un fel de varianta pentru cine pofteste iremediabil la asa ceva si tine un regim alimentar sever, pentru o anumita afectiune. consider ca, o data la nu siu cat timp (oricum, destul de rar), nu-i un capat de lume daca ne satisfacem astfel de pofte.
sincer, eu n-as manca niciodata pestisori gatiti asa, nici la mare, nici pe la colturi de strada.
macar sa stiu ca uleiul acela este la prima ardere, adica fix din tigaia mea.