Ok, acum parca exagerezi, sa stii ca realizez si eu cand gresesc, imi pare rau ca i-am cam pocit numele bietului om, dar nu prea ma intereseaza de persoana lui, in orice caz macar sa-i retin numele.=)) Si nu il suport pe Johnny Depp pentru un motiv cam superficial: imi este antipatica figura lui. Nu ii apreciez nici jocul actoricesc in general, mi se pare ca a fost prea mediatizat personajul din Piratii.. aa si nu in ultimul rand, se cam da in spectacol.

Scuze pentru off topic, revin acum:D.
Am vazut ieri vreo patru filme:
Carnage
Un film.. simpatic, nu e prost dar nici bun. poate plotul nu avea destul potential, umor de calitate, actori foarte buni insa.. nu am nimic in legatura cu asemenarea filmului cu o piesa de teatru dar pur si simplu actori nu pot face totul.
6/10
Le concert
Un film memorabil, foarte frumos construit, muzica foarte buna si are cateva momente foarte savuroase pline de haz. M-au deranjat insa unele clisee si un picut finalul, parca prea prea perefctiunea muzicala fara nici o repetitie.
9/10
Cheri
Destul de bun, dar cam atat..
Water for elephants
Aveam asteptari poate prea mari pentru un film care s-a dovedit a fi mediocru. Pattinson a jucat acceptabil, insa parca mai bine la intruchipat pe Dali. Sunt inca de parere ca nu e un actor prost, insa a ajuns sa-l dezavantajeze legatura cu Twilight.
7/10

Peng :)).
Cred ca filmele 'de camera' functioneaza cel mai bine atunci cand se sugereaza ca 'afara' se intampla ceva groaznic/de proportii colosale, fiindca se poate intrebuinta foarte bine puterea sugestiei, prin faptul ca vezi o tragedie din prisma unui microcosmos, imaginandu-ti doar ce se intampla afara sau auzind sunete, fara a vedea nimic. Mie mi-a placut Carnage mai mult decat ti-a placut tie :)), desi e un film care putea fi regizat cam de oricine, nu prea gasesti in el trademarks-urile lui Polanski. Oricum e un experiment interesant, chiar daca e evidenta provenienta lui dintr-un alt mediu. Asa e si cu artele astea, la fel cum ce da bine in carte poate fi nepotrivit intr-un film, asa si ce se potriveste pe o scena poate sa nu aiba acelasi efect intr-o pelicula.

Madalina, you must be new here :). E un obicei de-al meu sa intervin cand cineva ii poceste numele. Daca nu esti sigura de numele lui, mai bine nu-l scrii sau bagi repede un Google, ca te corecteaza el. Nu inteleg ce vina are el cu mediatizarea personajelor - datorita oamenilor en masse se mediatizeaza, nu datorita unei singure persoane. Ar fi culmea sa-i bagam de vina faptul ca e prea bun si ca de asta lumea il vorbeste. Nu inteleg nici cum poate cineva care in general sta departe de paparazzi sa se dea in spectacol. A avut si el vreo 3 'incidente' anul trecut, ceea ce pentru multe vedete e media pe luna. Subiect inchis, ca o dam prea tare in off topic.

The girl with the dragon tattoo

A trecut ceva timp de cand am vazut trilogia suedeza ca sa fac o comparatie la sange intre primul si adaptarea lui Fincher insa din ce-mi aduc aminte nu par sa fie prea multe diferente intre ele.Filmul e competent realizat,cum sunt toate filmele sale de altfel,insa nu prea m-a impresionat imaginea,poate si din cauza ca sala in care l-am vazut nu reda in digital si se vedea usor incetosat.Coloana sonora a lui Trent Reznor e alta buba care nu mi-a placut mai deloc,ba chiar mi s-a parut nepotrivita de-a lungul filmului nereusind sa adauge ceva in scenele mai tensionate.
Un minus pe care-l are adaptarea asta fata de cea suedeza este lipsa de atmosfera insa un plus este finalul care e mult mai fluid si potrivit decat celalalt care e destul de grabit si ieftin.Rooney Mara e convingatoare si rolul sau e cam la egalitate cu cel al lui Noomi Rapace care ar fi trebuit nominalizata la Oscar dar probabil ca Academia n-o s-o ignore si pe Rooney de data asta.Per total e un film solid dar destul de distant as zice, iar faptul ca a fost facuta aceasta adaptare in limba engleza e totusi cam inutila in afara de motivele economice.Ambele adaptari au avantajele si dezavantajele lor si sunt cam la egalitate dupa parerea mea dar totusi nu pot sa le bag la microscop pentru ca nu am citit cartile.

7.5/10

Johnny Depp on Regis and Kathie Lee in 1993
Johnny Depp 1988
"Cry Baby" - Johnny Depp behind the scenes interviews

Tine cont ca toate cele trei interviuri sunt de cel putin15 ani, cand cariera lui inca nu era la apogeu.

eram sigura ca asta o sa raspunzi. cauta si interviuri mai noi sa vezi ca nu s-a schimbat. Johnny Depp RANGO interview sau Johnny Depp Interview-Fear&Loathing Las Vegas si multe altele
P.S. nu mai citata tot mesajul ca se intelege cui raspunzi

Poate maine:D Nu stiu daca poate cineva sa-mi schimbe parerea.. oricum ma pun acum sa ma pun sa ma uit la Whats Eating Gilbert Grape, spre rusinea mea inca nu l-am vazut:-S

eu nu incercam sa-ti schimb parerea. faptul ca ti se pare antipatic mi se pare ceva normal. insa multi il considera arogant din cauza rolurilor pe care le-a avut(si asta mi se pare ciudat). in What's Eating Gilbert Grape DiCaprio e "vedeta".

si daca tot sunt off topic sa spun ceva si despre ultimul film vazut: Sideways (2004)
e al doilea film regizat de Alexander Payne pe care il vad, primul fiind About Schmidt (2002). de data asta Paul Giamatti e actorul care sustine filmul, la fel cum Jack Nicholson o facea in About Schmidt. e o comedie/drama care nu are cum sa te lase indiferent, mai ales daca esti un iubitor de vin :D

Nu, nu are nici o treaba filmele in care a jucat sau personajele pe care le-a interpretat, e ceva la el, ca om, ca infatisare ,poate ca stil.

Taste Of Cherry(1997) al lui Kiarostami.Se putea si mai bine.Prea contemplativ,iar sfarsitul,desi e neasteptat,e foarte enervant. 7/10

Meek's cutoff

E al doilea film de Kelly Reichardt si pot sa zic ca nu imi place stilul ei.Meek's cutoff e incet,fara intensitate si fara un rost anume.Tipa asta cred ca ar filma si o soparla in timp ce trece strada,chiar daca dureaza o zi intreaga.Filmul e ca o reconstituire a perioadei dintr-un documentar de la Discovery Channel doar ca dureaza prea mult.Dupa o perioada, personajele dadeau semne ca sufera intr-un fel de sindromul Stockholm ca prea il aparau pe indianul ala care chipurile ii ducea spre apa.O mare abureala,semi interesanta.

5-6/10

Before sunrise
This must be the most overrated movie ever made!
Un film pe care-l detest cu patima si sinceritate.
Toate dialogurile alea ce vor sa para naturale si care imi toarna caldari de clisee la fiecare intorsatura a discutiei (cinci minute cu o vrajitoare care ii indruga dragalasenii ei si el care -i spune "ti-a spus ce a vrut sa auzi" - nice job, Sherlock), toate pretiozitatile alea rostite de ea cu ochii dati peste cap intr-un simulacru al emotiei sincere, toata mimica aia de dat din brate a craiului de-a dreptul detestabila. Sa te pisicesti natural nu insemna sa fii naturala. Sa mijesti ochii de pudel nu inseamna sa fii seducator. Romantismul in era superficialitatii.

"Simt cum traim un vis" zice el, cocotat pe un zid intr-o poza de brosura turistica.
"Simt cum timpul asta e doar al nostru, e creatia noastra, noi l-am facut. Eu traiesc in visul tau si tu traiesti in visul meu, asa simt acum" zice ea ca raspuns.
Cat de penibil!

Muzicantii aia ambulanti care intervin fix in varful concluziei "Oh right, no plans, no projections, let's make this night our night" si care devoaleaza mecanismul mincinos si putred din creierul cinemaului.
Imi pare rau, dar eu nu mai pot fi mintit cu din astea, nu pentru scheme din astea ma uit eu la filme.

Nota: 2/10

J. Edgar -5/10

Mesajul e foarte simplist, povestea e statica (si nu in sensul bun), mai salveaza personajul ceva din film pe ici pe colo (cum aveau ei mania imbracamintii -aproape un fetis asa, incertitudinea sexuala). Nu inteleg de ce a luat mai bine de 2 ore. Abia avea cu ce sa umple 1 ora si jumatate.

Mai bine ma duceam la proteste la universitate.

Mi-ai taiat de tot cheful de a merge sa-l vad Aniela.:))
Acum l-au bagat la cinema in premiera si ma gandeam daca sa-l vad sau nu,dar acum m-ai convins.Eventual il vad acasa.

Poulet aux prunes (Chicken with plums)
 

Am revazut de curand Persepolis, de Vincent Paronnaud si Marjane Satrapi si mi-a placut chiar mai mult ca prima oara. Am inteles ca pe 10 februarie are loc premiera unui nou film regizat de cei doi: Poulet aux prunes. Mai multe informatii, aici: http://www.facebook.com/pages/Iubire...92162780832918

@varu (ca sa nu dau quote la chestia aia lunga):

L-am vazut si eu relativ recent. Este unul din filmele la care mi-a intrat in cap ca sunt bune, si pe care il consideram bun inca dinainte sa-l vad :). M-a dezamagit intr-un fel, adica a fost doar bun si nu genial cum credeam eu ca o sa fie.
Ce m-a enervat a fost personajul lui Ethan Hawke si felul in care l-a jucat, mare parte din replicile in care filosofa porcarii; nu a fost deloc un film atat de romantic, mai degraba o combinatie de 24 de ore cu cateva momente bune.
Mi-a placut in schimb foarte mult Julie, si o parte din scene (cea din restaurant, cea cu poezia..)

Sper sa vad cat mai repede si Before Sunset, si o sa-ncerc sa-mi fac dupa aceea o parere mai concreta despre cele doua filme. Chiar ma gandesc sa revad si Before Sunrise, inca cred ca problema a fost la mine.

Incurajez puternic vazutul filmului acasa. Asa il mai poti opri, mai plimbi cainele, mai postezi pe facebook, te mai uiti la 30 de minute de film...

Ohh, my Kokoschka! :((
 

Carnage, Roman Polanski, 2011

Reilly, Foster, Waltz și Winslet, într-un cvartet social în care măștile citadine devin transparente, dezvăluind astfel, cu ironie, replici tăioase și un umor spre burlesc, breșele logicii burgheze. Deși totul se petrece într-un cadru claustrat, Orașul se simte. Iar prin Oraș ințeleg acel cuplu sociabilitate-subiectivitate sau, în limbajul lui Richard Senneth, o dialectica între flexibilitate si indiferența. În orice caz, departe de a avea gravitatea unei meditații, piesa Le Dieu du Carnage (Yasmin Reza) este transpusă de Polanski cu o lejeritate ce-l apropie foarte mult de o șaradă Allen-ească.

Revazut aseara un pic din ''Ramasitele zilei '' .Mortala faza in care Anthony Hopkins incearca sa-i faca educatie sexuala lui Hugh Grant :
http://www.evtv1.com/player.aspx?itemnum=7319

Din ce am vazut eu pana acum , tot citind rewiu-uri pe acest site , este ca l-a nimeni nu le-a placut nici un film , si fiecare ii spune celuilalt sa scrie corect!!! Asta demonstreaza in continuare ca nu avem clasa, suntem in continuare romani si nu ne dezvoltam deloc

Inca nu a comentat nimeni ca am greseli de ortografie??? Chiar ma mir!!!

The Debt (2010) 7

N-am avut mari asteptari de el...insa m-a surprins placut pe alocuri, mai ales in modul in care regizorul iti ofera firmituri dintr-un deznodamant ca apoi sa-ti serveasca treptat adevarul plin de "savoarea" unei minciuni cat Zidul Berlinului de lunga:)

Underworld nu stiu cum 3D.

Am vazut trei filme ale lui Nanni Moretti in ianuarie:

Habemus papam
Un film ciudat, daca nu chiar un pic ireverentios. Multe scene frumoase, dar puse cap la cap totalul iese mediocru. Scene cu Papa la psihiatru, Papa in palton englezesc plimbandu-se fara noima pe strazile Romei si luptandu-se cu depresia, cardinali balanganindu-se pe slagare pop in salile Vaticanului sau jucand volei in curtea Vaticanului. Un fel prozaic si desacralizant de a prezenta Vaticanul venind din partea unui ateist. Si ei in fond sunt oameni, asta-i mesajul. Emotionanta figura bonoma a lui Michel Piccoli in probabil ultimul lui rol pe ecran.
7/10

Caro diario
Mi-a placut mult de tot. Trei povestiri fara legatura intre ele lipite sub forma unui jurnal de autor, mustind de (auto)ironie fina si o anumita melancolie si omagiu pentru locuri si filme dragi autorului: cartierele limitrofe si neturistice ale Romei, insulele vulcanice ale Siciliei, cinemaul italian alb-negru etc.
Ultima treime e de un haz nebun, pe tema "medicina si ipohondrie"
9/10

Il caimano
In filmul asta Moretti reuseste performanta sa uneasca doua genuri fara nimic comun intre ele: melodrama si satira politica. Film facut cu scopul de a-l desfiinta pe Berlusconi prezentat intr-o carcasa de drama de familie. Asezonat cu o poveste din lumea interna a facerii filmului, chestii de insider si prilej de aparitii actoricesti surprinzator-delicioase: Michele-Placido-Comissario-Corrado-Cattani pe post de batran libidinos si maimutarindu-l pe Berlusconi sau regizorul Paolo Sorrentino aici actor, tras sangeros in teapa la propriu in primele doua minute ale filmului.
8/10

dupa o lunga pauza de vizionat filme, intamplarea a facut ca intr-un anume context sa ma asez in fata ecranului pentru "Copie conforme".nici nu mai tin minte daca era pe lista din turneu, oricum, Kiarostami este un regizor care merita analizat, vazut si paravazut. nu degeaba a ajuns si in finala..
curiozitatea a plecat de la dorinta de a o vedea pe Binoche, intr-unul din ultimele sale roluri si pot spune cu mana pe inima ca naturaletea cu care aceasta actrita abordeaza partituri interpretative de o asemenea dificultate este de-a dreptul admirabila. scenariul simplu, dar original (!), ca sa fie in ton cu tema, ne aduce in prim plan scene unde dialogul fin- intelectualist (aici stilul francezilor nu se dezminte), ne sugereaza vag, un posibil Rohmer mai modern,dar nu este..
totul se impleteste armonios, relatia fictiva si apoi cea "reala" dintre cei doi protagonisti,un englez si o frantuzoaica, care, in timpul plimbarii prin incantatorul decor natural al Toscanei, incearca, fiecare in felul sau, sa demostreze ca originalul este mai valoros decat o copie si invers. pretextul intalnirii dintre cei doi devine o interesanta dizertatie despre viata, legaturi umane care se nasc firesc si emotii care ne coplesesc de fiecare data cand ceva ne aminteste de trecut. este o mare placere sa urmaresti acest film si in acelasi timp o provocare. poate ca si copiile au sarmul lor si cred, de ce nu, ca ele pot intrece in unele cazuri, originalul.

Am vazut in seara asta Grease Sing a long.A fost foarte distractiv.

Take Shelter

Fiind un fan al lui Michael Shannon deabia asteptam sa apara filmul,desi vroiam sa-l vad la cinema.Omul isi continua alegerea rolurilor in care portretizeaza personaje destul de tulburate si aici e in forma mare.Mi-a placut transformarea personajului care a fost lenta dar naturala in acelasi timp.Pana la final as fi zis ca e un film bun dar parca-i lipseste ceva si intradevar,ultima scena este piesa care lipseste din puzzle,care transforma filmul din unul bun in unul foarte bun.Coloana sonora de asemenea da un plus pentru atmosfera si vizualurile sunt extraordinare chiar daca-s CGI.

8.5/10

Abendland de Fred Kelemen, 1999
rămâne cu tine, numai ca să te întrebi, adoua zi, când te scoli la 6.30 ca să mergi la lucru - de ce naiba mă uit eu la filme? kelemen își face treabă acolo unde puțini se aventurează fără echipament de protecție sau iluzii de glamorizare - în cea mai insalubră moral viață de noapte, fără împușcături sau violuri vizibile, mai mult letargică, promiscuă prin indiferență și omisiune vizuală. în infernul pasiv-parșiv, clocotind ca un cazan la foc mic, se fac auzite lecții din tarkovski și blazarea din tarr. și muzica aia fado, atât de vâscoasă și atât de puțin melodramatică, bătând cu pumnii în niște urechi ce par definitiv zăvorâte..

Bronenosets Potyokim(1925)-7/10->Nu pot sa zic ca m-a dat pe spate avand in vedere ca e foarte datat (si ca punct de vedere si ca metode de filmmaking),dar m-a impresionat montajul (la asta ma si asteptam) si unele scene.

Hon dansade en sommar, de Arne Mattsson 1951
film aproape uitat. habar nu am cum am dat peste el. premiat la a doua ediţie a berlinalei, a iscat ceva controverse datorită nudităţii din conţinut. e o poveste standard, despre o iubire inegală dintre un băiat, prima generaţie urbană dintr-un neam de fermieri şi o fată dintr-o familie de oameni cu frică de dogmă. venind într-o vară, în vacanţă, în satul din care a plecat tatăl său, acesta îşi dă seama că nu sacrifică nimic dacă se înapoiază la ţară, pentru a-şi clădi o viaţă. nu vede nici o contradicţie între studiile pe care le-a făcut şi viaţa de fermier. nu crede că lezează în vreun fel orgoliul de orăşeni noi-născuţi ai părinţilor săi, care deja au început să tragă sfori pentru o bună plasare în lume a fiului lor prea-iubit. satul e încă, în cea mai mare parte a sa, sub dominaţia sternă a clericului-şef, care înfierează pe unde poate năravurile moderne şi egoismul tineretului, dar goneşte ca un maniac cu maşina lui nou-nouţă, cauzînd accidente. probabil chichiţa care atrage la acest film este miopia preotului, care crede până în ultimul moment că îşi duce la îndeplinire misiunea sacră de îndreptare a turmei, neînţelegând că unele dintre tragedii se datorează tocmai lui. el rămâne cu impresia că lucrurile urmează o ordine divină, care se supune logicii invizibile a virtuţii şi pedepsei, în timp ce, de fapt, logica e una terestră, în care oamenii sunt mai eficienţi decât oricare demiurg celest. e fain filmul şi pentru că e făcut în contraste foarte acute de alb şi negru, şi pentru regia lui arne mattsson, care are preferinţă pentru situaţiile în care te simţi neputincios să spargi ecranul şi să îndrepţi cumva lucrurile din film.

de ce nu-mi zice nimeni că am scris înnapoiază cu doi de n :D

Whou, de aproape 2 saptamini n-a mai scris nimeni aici. Ce faceti? nu mai vede nimeni filme? Ultimul meu film e The departed. In prima jumatate de ora a filmului m-am chinuit sa-mi amintesc cind l-am vazut, pentru ca imi aminteam fiecare replica, fara sa-mi amintesc, pe ansamblu, ca am am vazut filmul asta, altfel nu ma apucam sa ma uit la el; poate doar am visat. Dupa jumate de ora treaba s-a rezolvat, nu mai stiam nimic din ce se intimpla pe ecran, asa ca m-am linistit si am putut sa-l urmaresc. Comentarii inteligente n-am, decit ca mi-a placut, in special di Caprio :x si muzica. Ce sa mai, e un film care te tine in tensiune, cu eleganta, as adauga. Te enerveaza putin toate stropiturile alea de singe din final dar treci cu vederea gindindu-te ca au fost facute pentru o cauza nobila :))

Parca ma descrii pe mine de vreo 3-4 ani ani incoace . Memoria mea era superstrong dar vad da semne de oboseala .Uit titluri de filme , de carti ,nume de actori sau de cintareti . Din filmele care m-au ''rupt in doua '' nu a ramas mare lucru in afara unui parfum ,a unui damf ,totul dizolvindu-se in creierasul meu . Cred ca ar fi cazul sa incep sa revad capodoperele care mi-au placut : Umberto D ,Hotii de biciclete ,Apocalypse Now ,Solaris ,Ordet , La Strada Anul trecut la Birlad pentru ca din ele nu-mi mai aduc aminte multe lucruri .Frinturi ,petice ,chipuri .
Degenerez ,imbatrinesc ,voi muri .

Cita dreptate avea Cristina Aguilera in acest cintecel :
If you look back in history
It’s a common double standard of society
The guy gets all the glory the more he can score
While the girl can do the same and yet you call her a whore

I don’t understand why it’s okay
The guy can get away with it & the girl gets named
All my ladies come together and make a change
Start a new beginning for us everybody sing

Se pare insa ca anul trecut unii regizori n-au fost de acord cu aceste versuri .Asa ne-am procopsit cu ditamai pandemie in Contagion din cauza infidelitatii de care a dovada Gwyneth Paltrow.
In The Descendants , Alexander Payne ii dileste o elice la scafirlie infidelei Patricia Hastie ,nevasta lui Georgica Clooney . Pai poti sa-l inseli pe Georgica fara s-o patesti mai rau ca preacurvarele biblice . NUUUUU . Atunci mai scapai de o lapidare dar in acest film nu exista mila .:(( . Exista mila pentru amanat -omul nu este nici ciomagiat ,nici castrat ci are parte de o mustrare subtirica .
In rest doua fete cu limbaj cam porcos ,un pusti nating ;) , un socru de cosmar , o padure nedispusa sa-si piarda virginitatea pentru niste turisti cu bani , multa muzica hawaiana .
Un film decent dar care nu putea emite pretentii la Oscar . 8/10

Am (re)vazut The Great Gatsby, cu mare placere, varianta cu Robert Redford. Excelent!!! Atmosfera, decoruri, costume, tot- reconstituirea unei epoci "nebune" a anilor '20 in SUA. Imi place Redford pentru jocul cumva introvertit din acest film, Mia Farrow usor cam "aeriana", volatila, in rolul lui Daisy si Bruce Dern- tipul "taranului" cu bani, cu siraguri de perle de sute de mii de dolari. Ce mai- un film de colectie! Recomandat tuturor amatorilor de filme bune!!

Elena - Andrei Zvyagintsev -2011 .Destul de evident sub ultimele sale filme. La fel ca-n celelalte filme ale sale familie este baza .Ea te face ,ea te desface ('' eu te-am facut eu te omor '').Lipseste din pacate din film Maria Bonnevie :-*
O poveste destul de clara ce aduce aminte de romanele realist/naturaliste din secolul 19 . O femeie face tot ce-i sta in putere sa scoata din mocirla familia fiului sau chiar daca asta insemana sa-l infrunte pe bogatasul cu care traieste . De parca l-ar fi citit pe Darwin (sau pe Dawkins ) cucoana noastra foloseste toate armele pentru a favoriza supravietuirea propriilor progenituri .Fiica bogatasului este victima indirecta in acesta confruntare . Lupta pentru supravietuire este astfel masluita dar Zvyagintsev nu vrea sa intervina moralizator si sa echilibreze balanta prin aplicarea unei pedepse la finalul filmului. Aduce un pic cu sfirsitul din ''Crimes and Misdemeanors ''

7.5/10

http://www.youtube.com/watch?v=3kUg8uu1N_k

The Dark Knight 8.5/10

Un film care mi-a palcut foarte mult, actiunea putin cam complicata daca iti pierzi atentia de la film, dar un film bun, mi-a placut, Ledger si-a meritat cu desavarsire Oscarul, intr-adevar un film bun.

Taxi Blues de Lungin 9/10

E o tragicomedie in care un taximetrist, care isi rezlolva conflictele psihice si furia prin exercitii fizice dure, intalneste un cantaret la saxofon zevzec, alcoolic si deprimat, care stie ca societatea in care traiesc amandoi nu iti poate oferi mare lucru, asa ca nu-i ramane decat sa se bucure de alcool si femei, pastrandu-si visul de a deveni celebru, desi e constient ca o munca sustinuta si respectarea contractelor cu filarmonica sau orice alta institutie de stat culturala nu ii vor folosi la nimic, asa ca doar o coincidenta minunata l-ar putea ajuta sa ajunga faimos. Ceea ce se si intampla, spre surprinderea lui Shlikov care se simte, in mod surprinzator chiar si pentru el insusi, atasat si responsabil de zapacitul de Liosha (il salveaza cand vrea sa se sinucida, il scoate de mai multe ori de la politie, il iarta ca i-a fermecat cu nenorocitul de saxofon prietena cu care si-o mai tragea si el dupa o bauta zdravana etc.). Pe langa ticnitul de veteran de razboi cu care imparte apartamentul, isi da seama ca are nevoie de Liosha sau de o victima sigura ca el pentru a da un sens propriei duritati prin salvarea cuiva.

Am revazut si io recent The Departed (cred ca exact cam pe vremea cand ai postat tu mesajul which is funny) a 11 sau a 12 oara!! A fost atroce lol. Insa tot mai are cateva faze care nu se dau bautete si pace nici dupa atata tavaleala. Cred ca sunt nemuritoare. Ex: aproape toate fazele cu Marc Wahlberg, si scenele de pe acoperis din ultimul act, plus cea cu telefonul. Scenele de pe acoperis sunt de o asa frumusete fotografica (nu numai, of course) de te (ma, of course) ia cu furnicaturi in buricele destelor. Am revazut o groaza de filme in ultimul timp. Simt asa o fobie fata de noutati si necunoscut cum n-am mai pomenit, si mi-e frica sa nu ma dezamgeasca ce nu cunosc si prefer sa ma tot intorc la vechituri abuzate pe care le-am intors pe toate partile (vi s-a-ntamplat vreodata?). De ex, am vazut Tinker Tailor de 4 ori, The Social Network de doua ori in ultima saptamana (pt a 6 sau a 7-a oara si e din ce in ce mai bun, nu i s-a ofilit nici o petala), Fight Club a 4 oara (nu mi-a placut niciodata dar tot continui sa-i mia dau sanse lol; insa nu pot sa m-apropii de el, e prea tras de par, prea senzationalist; plus ritmul - prea videoclipoidal pt mine... plus naratorul : puke: ) Se7en, tot a 4-a oara - la fel ca TSN, din ce in ce mai bun; prima oara nici nu mi-a placut cine stie ce dar si-a dat drumul dupa; cred ca-i cel mai bun rol al lui Pitt; iar finalul cred ca are unul dintre cele mai zdrobitoare suspansuri ever, e o tensiune gretos de acuta acolo; gretos ca 'cinematografia' arsa de apusul ala canicular.

am mai pus mâna pe un film de Peter Delpeut - Felice... Felice... 1998

cu delpeut nu pot fi decât parțială și pe bună dreptate. în primul rând, pentru că filmele lui, toate 4 văzute până acum, au o afecțiune uriașă pentru imaginile vechi, dar vechi pe bune, nu rehașurări ale cotidianului în tușe nostalgice, ci vechi în sensul de contemporane cu străbunica. își croiește istoriile în jurul lor, nu le utilizează ca să facă morfologia unui eveniment contemporan, restabilindu-i vreun pedigree sinuos, ci își plasează narațiunea acolo, în deceniile cuprinse de o fervoare pe care poate nu o mai simțim la fel astăzi. dar nu e romanțos. delpeut evită pe scylla și caribda între care se zbat cei ce au de a face cu trecutul în film: fie de a-l trata ca pe o piele de șarpe năpârlită irevocabil, tehnologic, instituțional, emoțional depășită, fie de a căuta vârsta de aur în el, într-un acces exploziv de renegare a prezentului. filmul lui delpeut e lucid, vorbește despre ce e uman constant și chiar inevitabila paralelă est-vest se insinuează printre secvențe mai mult ca un liant, decât ca ceva schismatic și strident. foarte fain 9/10.

The Getaway ramane un film de care nu ma plictisesc se pare niciodata.

my 2 hrs with m. williams
 

My Week With Marilyn (Simon Curtis) - mie una williams nu mi s-a părut alegerea reușită pentru rolul lui monroe. williams e mereu obosită, mi se pare că veșnic trebuie să facă o sforțare uriașă să se scoată dintr-o stare cronică de sevraj și plictis. și marilyn o fi fost sedată la vremea ei, dar nu țin minte (din înregistrări cu ea, poze) să fi avut nevoie de atâta efort să fie grațioasă, să zâmbească cu tot sufletul. marylin deborda viață, iar williams e depășită de rol. michelle pare să iasă din ceva poze david lachapelle, o duduie rococo gata să leșine, undeva între o extenuare fără ieșire și o feminitate nesigură. apoi, tandemul dench, scott, branagh îi fură tot showul. nu ea e starul în film, mai degrabă starleta. în realitate, monroe cred că era mult mai puternică de atât. s-a spus despre marilyn că era ușoară ca o spumă, că melancoliile ei aveau aerul unor rătăciri de fetiță, păstrând toată senzualitatea nealterată a femeii, că a fost mai mult sex-simbol decât actriță. de ce atunci e atât de greu să o joci bine? williams o joacă bine doar în momentele ei proaste, or fi de vină vremurile în care trăim, dar nu trebe un actor să resesciteze inclusiv ceea ce nu mai trăim, aici asta ar înseamna atât dorința lui monroe de a o lua de la zero în fiecare zi, dar și a merge, în procesul de auto-distrugere până la dezastru? or, wiliams se cramponează în melancolie și când zâmbește, și când e distrusă. apoi, m-a enervat că atunci când industria celuloidului merge ață, filmul ia un aer de operetă, de zumzet fericit de stup. se celebrează mersul mașinăriei cinematografice, nu revenirea lui monroe, iar în astfel de momente monroe dispare, e copleșită, toți ăia adunați acolo fac mai mult decât ea. entuziasmul e față de procesul fabricării filmului, nu față de prezența electrizantă, de neînlocuit a normei jean. nu zic că e rău, dar filmul ăsta was supposed to be despre altceva, nu?

p.s. ne-ar trebui și părerea unui bărbat în chestiunea marilyn-michelle, sigur ar fi de mai mult folos :)

N-am vazut filmul dar stiu ca vorbeam cu Pepper cand a postat trailerul de la el ca nu mi se pare Williams o alegere buna pentru rolul lui Marilyn pentru ca una la mana,nu seamana cu ea si a doua la mana,n-are carisma ei.

Filmul ăsta a fost făcut după o carte a tipului ăla de i-am și uitat numele, al treilea asistant de regizor.
A fost despre acea perioadă nu prea fastă pentru Marilyn, de altfel Marylin n-a mai făcut niciun film timp de 2 ani după acea escapadă la Londra.

Așa că dacă te așteptai la altceva, eventual la un film despre întreaga carieră a divei, ghinion.

Cât despre Michelle mi s-a părut o alegere foarte bună. Mult mai bună decât tipa care vrea să o interpreteze într-un nou serial Smash.

aa,nu mă așteptam la o biografie sau ceva de gen. dacă era așa, mă uitam la un documentar. de fapt, nu cred că a fost cazul să mă aștept la ceva. m-a interesat abordarea unui personaj ca marilyn, care pentru mine nu a fost deloc marilyn, în interpretarea lui williams. doar în unele momente s-a produs apropierea, dar ca întreg nu pot să spun că a fost ceva mai mult decât aproximație.
tocmai diva de care spui cred că eu că lipsește din film, cu toate că marilyn nu a fost doar atât. eu dacă aș fi bărbat, aș citi altceva în ochii lui monroe decât în cei ai lui williams interpretând-o pe monroe. dar asta e o discuție infinită cred.

Young adult - o imensa plictiseala. Nu are nimic din ironia si umorul din Up in the air si Thank you for smoking. Practic, filmul nu spune nimic. O tipa la aprox 40 de ani are o criza de identitate si se gindeste sa-si recistige iubitul din liceu. Ideea poate n-ar fi fost rea, dar totul e atit de fals, incepind de la personajul lui Charlize, care oscileaza intre a umbla ca beata, imbracata in pijama pe strada in timpul zilei si a bea mai ceva ca ultimul camionagiu in fiecare seara. Singurele personaje interesante, cu interpretari pe masura :) sint catelusa :x si colegul Matt, in rest parca toti actorii ar fi fost adusi pe platou direct din circiuma, dupa ce i-au imbatat bine pina la 6 dimineata.

Mie nu mi s-a parut totul fals,chiar m-am identificat cu anumite aspecte din personalitatea ei iar felul in care sunt prezentate celelalte personaje mi s-a parut destul de bine realizat incepand cu Matt,care datorita handicapului rezultat din bataia primita in liceu traieste o viata solitara si isi gaseste scuze pentru a nu realiza ceva mai important in viata,ajungand la Buddy,vechea dragoste a lui Mavis,care duce o viata nespectaculara dar fericita intr-un orasel unde nu se petrece mai nimic.
Mavis este intradevar superficiala dar are tulburari psihice cu care ai putea sa te asociezi in cazul ei,practic filmul nu mi s-a parut sa aiba neaparat o morala clara ci mai degraba a fost un character study al unei persoane frustrate si speriate,care nu se adapteaza sau nu vrea sa se adapteze ideii de viata fericita propusa de societate.Practic,cred ca o sperie gandul de a face copii si a duce o viata simpla intr-un orasel ca Mercury,motiv pentru care si bea in cantitati industriale,ca sa uite.
Nici n-ar fi drept sa-l compari cu Up in the air sau Thank you for smoking,scenarista fiind Diablo Cody,deci mai bine l-ai compara cu Juno doar ca e mai serios si se injura mai mult.
Evident se putea exploata subiectul ceva mai profund dar chiar si asa mie mi-a placut iar Charlize mi s-a parut spot on.:-bd

Mie nu mi s-a parut ca a meritat timpul meu. Ma asteptam sa nu ma dea pe spate, dar speram sa fie macar putin witty, nu neaparat comic. Nici Juno nu mi-a placut deloc, dar la el n-am considerat ca timpul a fost pierdut.

Am vazut aseara Hugo. Mi-a placut foarte mult fiindca m-a facut sa ma intorc in timp intr-un fel - acum -spe ani jucam pe calculator un joc de aventuri - Syberia - care era cu automatoni si parca imaginile din joc erau similare cu cele din film... O poveste frumoasa cu imagini frumoase - premii Oscar meritate pentru cinematography si art direction - sigur! I-as da 8,5 din 10.

Cu cateva zile in urma am vazut Melancholia - un film impresionant care mi-a ramas in minte - tot asa ca un film foarte frumos - ca imagine - si frumos spus. Ideea e simpla, practic ti se reveleaza totul in primele 5 minute, iar detaliile, reactiile personajelor principale la eveniment le descoperi treptat si mi se par veridice si autentice (spun asta ca 1. cineva care a cunoscut femei depresive, nu una si 2. ca mama). Nu mi s-a parut nici un film greu de urmarit sau greu digerabil - chiar te pune sa te intrebi - tu ce ai face? cum ai reactiona? Tot un 8,5 de la mine.

Melancholia - un film static de la cap la coada.
nu are acel vino-n-coa' pe care il asteapta orice urmaritor de filme.
un film in care toata lumea sta, in care nu se intampla nimic.
un film in care si eu puteam sa joc (adica sa stau).
scuze, dar nu sunt de acord cu punctul tau de vedere....
multumesc.

Let's agree to disagree... :) Ca orice film - felul in care il simt unii sau altii dintre noi e diferit. Acum, de Melancholia, criticii de film au cam zis numa de bine. Eu sunt amatoare rau, dar mie mi-a placut foarte mult. Stiu insa, cum am zis, ca filmele sunt vazute si intelese si gustate diferit de persoane diferite. Sa nu incepem o discutie despre Blair Witch Project sau Ed Wood - care pentru mine sunt niste idiotenii, iar Ed Wood pe rottentomatoes e super bine cotat si de critici si de public, insa la The Blair Witch Project - criticii sunt pe spate de extaz, iar publicul arunca cu rosii, vorba aia... (clar ca nu toti, stiu sigur persoane care l-au considerat de nota 10). Asa ca... normal ca parerile sunt impartite. Nu ma supar deloc, ar fi culmea si nu trebuie sa iti ceri scuze pentru propria opinie! :)