Am vazut filmul ieri si am un zece cu steluta pentru interpretarea lui George Pistereanu. Am auzit atata vorbindu-se despre Ada Condeescu, incat ma asteptam la mai mult de la rolul ei, credeam ca si Ana e personaj principal, dar Silviu face tot filmul.
Per ansamblu, filmul pare cam indepartat de realitate.
Chiar asa de usor poate un detinut sa loveasca un gardian cu scaunul? Sa fim seriosi!
Am vizitat Penitenciarul Gherla acum cativa ani, am vazut sala de mese. Vreau sa va spun ca acolo nici nu pot misca scaunele si mesele, sunt prinse cu suruburi de podea, tocmai ca sa nu se poata lovi cu ele.

„Eu când vreau să fluier, fluier” – o radiografie corectă

Este remarcabil talentul unora de a toca un film în mii şi mii de cuvinte, pagini întregi. Cuvinte pe care ei le văd, desigur, în spatele filmului.
Şi totuşi, mi-a mai rămas şi mie ceva de spus.

Un tânăr îşi judecă părinţii pentru că i-au distrus viaţa. Filmul o prinde în cadru doar pe mamă, despre vina tatălui nu ştim nimic.
Deşi undeva scrie să nu-ţi judeci părinţii, acest tânăr o face. Dar judecă şi societatea care nu i-a dat o şansă, îl judecă şi pe directorul închisorii pentru că nu-i dă o învoire pentru o problemă personală, care nu suferă amănare câteva zile, când s-ar fi elibat.

Evident, tânărul are dreptate. Vrea să-şi salveze fratele mai mic, pe care l-a crescut în lipsa mamei, plecată în Italia. Asta până pe la 14 ani, următorii 4 petrecându-şi-i în puşcărie.

Până la urmă reuşeşte să smulgă mamei jurământul, care la români e sfânt, că nu-l va lua pe cel mic în Italia.

Dar acest lucru se întâmplă după ce se revoltă şi ia ostatică o studentă venită în practică la închisoare. Gest venit ca răspuns la faptul că directorul i-a rupt la propriu raportul făcut de gardieni pentru că a depăşit perimetrul limită. Nu mai pun la socoteală munca silnică de văruire a pomilor, care l-a dezumanizat.

Problema fiind rezolvată, mai rămânea un singur lucru de făcut, să se ţină de promisiune şi să ofere studentei o cafea. Cum în incintă nu aveau cafenea, ia maşina directorului, pentru că minorii făceau cursuri auto în puşcărie, şi dă o fugă până la cea mai apropiată localitate.

Terminând şi această treabă, uită de fratele său mai mic şi se întoarce la puşcărie... pe jos. Norocul lui că îl întâmpină maşinile gardienilor, pe care îi cam deranjase ieşirea lui.

Huh? :|
Ce-i asta...? :-?

Cum ce?


Mi-a placut aia cu juramantul la romani.:)) E sfant domnle, ce mai..

OK - hai sä-ncerc si eu:

"1+1=2" - o demonstratie corectä

Unu e atuncea când e doar unu.

Plus e atuncea când e mai multi.

Unu e atuncea când e doar un...
...Da' parcä p-asta am mai zis-o o datä...?

Egal vine de la aia cu liberteu, egaliteu, fraterniteu. Aia când l-a ghilotinat pe Ceascä domle.

Deci 1 odios + 1 sinisträ = 2 împuscati.

Ca-n aia cu ultimul virgin si rivulutia de la pasopt în direct.

Morala: jos Liliescu!

Îmi cer scuze.
Trebuia să mai adaug: în rest filmul este foarte bun.
Am crezut că se înţelege...

Filmul va apărea pe DVD pe 27 mai - 14,99 RON împreună cu "Gazeta Sporturilor".

- Cum s-ar fi numit filmul Eu când vreau să fluier, fluier dacă scenariul lui ar fi fost scris de Stere Gulea?
- ?
- Eu dacă vreau să te fluier, te fluier!

Când m-am referit la talentul unora de a transforma filmele în mii de cuvinte nu am făcut-o în sens peiorativ.
Pitbull nu este singurul vizat. El are, efectiv, talent literar. Adică stăpâneşte un vocabular vast şi foloseşte cuvintele cu multă abilitate. Dacă voiam să fiu ironic, aş fi spus că le îmbârligă de minune.

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că şi-a dat seama că am dreptate.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări şi atac la persoană.

Nu suportă ca altcineva să aibă alt punc de vedere.
Nu acceptă că am dreptul la o părere personală.
Consideră că părerea lui trebuie însuşită imediat, de toată lumea, ca fiind singura avizată, având grijă să nu fie contra valului.

Deşi realizatorii nu şi-au dorit, filmul poate fi interpretat şi aşa cum am făcut-o eu, adică tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.

Dovada că realizatorii nu-şi doresc această interpretare este şi „scârba” lui Florin Şerban care ne reproşează nouă, societatea, că nu am făcut TOTUL ca Papan Chiliban să nu se întoarcă la puşcărie.

Adică să facem totul ca, la 17 ani, Papan să aducă pe lume copii ori de câte ori i se scoală, cărora nu are ce să le ofere, să bea cât şi când are chef, să mănince până crapă şi să nu aibă nicio obligaţie, ca şi cum el nu ar face parte din această „societate”. De ce eu ca individ al acestei societăţi trebuie să fac ceva, iar de-al de Papan nu?!
Şi aş face, cu mare plăcere, dar cum, dacă atunci când îl chem la şcoală are „libertatea” să arunce cu pietre după mine?

Eu accept un film aşa cum este, sau îmi fac propiul meu film.
Mă deranjează, însă, cronicile super – elogioase, risipa de cuvinte, dincolo de care nu se mai vede clar filmul.

Pitbull, în loc să revină cu argumente mai concrete, în cuvinte mai puţine, a trecut la atac, în ideea că eu şi aşa nu înţeleg, sau nu vreau să înţeleg.

Dar eu sunt de acord că poţi rămâne perplex şi în faţa unui ou încondeiat căt blocul, dar şi în faţa unuia cât bobul de orez. Numai că nu poţi picta bobul cu trafaletul, iar analiza se face cu microscopul. Pe de altă parte, entuziasmul nu trebuie să te împiedice să vezi şi fisurile.

De aceea mi se pare exagerat să spui că regizorul porneşte din start de pe un palier de tensiune înaltă şi ajunge la intensităţi extreme, când doi pescuiesc pe malul bălţii, sau că spectatorul primeşte un pumn în plex şi nu se mai dezlipeşte de pe scaun, când cineva fluieră în puşcărie.
Dar e o simplă părere.

Faptul că Pitbull se consideră Buricul Pământului este tupeul, n-am găsit un cuvânt mai blând, de a scrie „regisor”. A făcut el săpături adânci şi a ajuns la concluzia că în Franţa aşa se scria acum 5000 de ani. Un critic literar clasic spunea că pe o astfel de judecată ar trebui să scriem „gâtlegău”, nu „cravată”.
Evident că, dacă ar avea o funcţie pe măsură, ar impune această grafie, în caz că tinerii care i se vor gudura primprejur n-o vor fi adoptat-o instantaneu. Mă refer la „regisor”.

I-am răspuns tot cu atac la persoană pentru că este a patra oară când face referire la scenariile mele, cum spuneam, rămas în pană de cuvinte.
I-am dat acum câţiva ani nişte scenarii. Nu are importanţă dacă scenariile erau proaste, sau pur şi simplu nu erau pe gustul lui, dar părerea lui trebuia să fie confidenţială şi să nu se folosească public de acest lucru ori de câte ori vrea să-mi închidă gura pentru că am altă opinie decât a lui.
Până nu-şi recunoaşte greşeala, rămân la părerea că are un caracter josnic.

Constat că mulţi au fost reduşi la tăcere. Nu ştiu care au fost bannaţi şi care s-au retras.

Aproape corect. Sä operäm remedierile necesare.
(Cu scuzele de rigoare: voi fi foarte dur - dar din necesitate, nu din voluptate; n-as fi vrut, n-as fi fost, dacä mesajul anterior nu mä invita insistent.)
Asadar:

Dar eu l-am lăsat fără cuvinte. Nu a mai avut ce să spună, pentru că singurul lucru care-i ia iremediabil piuitul este tâmpenia absolută.
În această situaţie, ingrată pentru el, a trecut la persiflări atroce - din fericire, nu şi la atac la persoană; n-ar fi avut nici un motiv.
Il incită, bucură, provoacă, stimulează, ca altcineva să aibă alt punct de vedere (cu o condiţie: să fie bazat pe premise creditabile).
Nu acceptă fetişizarea egalitaristă a dreptului la o părere personală. Pretinde inteligenţă, competenţă, raţiune, la baza criteriilor de legitimizare a propriei opinii.
Consideră că părerea lui nu trebuie în nici un caz să fie însuşită imediat, de nimeni, ca fiind "singura avizată" (ce prostie!), ci doar să fie inclusă în calcul, la elaborarea oricăror opinii personale. Faţă de afirmaţiile lui, detestă două tipuri de reacţie : "Ai dreptate!" şi "N-ai dreptate!" - şi îl respectă pe cel de-al treilea: "Am să mă gândesc."
I se rupe de poziţia relativă la val: pro, contra... ei, şi?
Interzice continuarea acestei discuţii degenerate la nivel de conflict personal în topicul filmului "Eu, când vreau sä fluier, fluier", şi cere ca orice eventuală insistenţă în a-i da curs să se desfăşoare într-un alt topic (mai adecvat - sau nou creat), în "Condica de sugestii şi reclamaţii".

Back on topic.

Eu cred că suntem on topic.


Eu aşa am văzut pe ecran.
Dacă Pitbull, care vrea egalitate, dar nu pentru pisoi, nu reuşeşte să-mi explice, poate îmi explică altcineva unde greşesc, de ce părerea mea este o „tâmpenie absolută”.

Tot on topic am fi dacă dl regisor – critic ne-ar spune în câteva cuvinte, dacă filmul nostru l-a ţintuit în scaun, ce a simţit când a văzut „Închisoarea îngerilor”?.
Ştiu că nu pot fi comparate cele două filme, dar ca idee.

Eu consider că filmul nostru este foarte bun, dar în limitele impuse de titlul „Eu când vreau să fluier, fluier” = „Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe”.
Este suficient de bun, încât nu văd de ce, dincolo de ce am văzut pe ecran, mi-aş face eu alt film, din cuvinte.

Un mic off topic, dacă-mi permiteţi...

Nu înţeleg ce l-a înfuriat aşa de tare pe Pitbull. Poate faptul că i-am zis Buricul Pământului?. Îmi retrag cuvintele. Nu este.

Eu credeam ca discreditai filmul pe motiv ca nu esti de acord cu actiunile protagonistului, mie asta mi se parea o tampenie.

Eu nu discreditam filmul, nu eram de acord cu o cronică mult prea elogioasă.
Un film poate fi bun chiar dacă spectatorul nu este de acord cu acţiunile protagonistului.

Care „asta” ţi se pare o tâmpenie?
Crede-mă că nici tu nu ai putea citi ce nu e scris.
Mai ales la ora asta din noapte.

"asta" = ideea de a diseca un film pe motiv ca nu consideri pe deplin justificate actiunile protagonistului.

Bun...din analiza ta asupra lui Silviu nu se intelegea ce impresie ti-a lasat filmul, de aceea am dedus...gresit, din fericire :).

Filmul este - at best - mediocru ... iar problema ( cvasi-generala ) a "Noului Val" romanesc vine tocmai din ceea ce se considera "punctul forte" la ora actuala - abordarea ideologica la care adera ... >:)

am vazut si eu filmul azi.
exact cum mi-l inchipuiam: scenariu foarte subtire, imagine proasta, sunet si mai prost.
nu pricep cum pe unii "i-a tintuit in scaun"!
totul e fals, cap-coada.
replici care explica scenariul, gen: "de ce nu dai, ma? ti-e frica ca nu te eliberezi?".
nu este nici o tensiune, nicaieri.
personajul principal n-are absolut nici un motiv sa o ia razna.
toate izbucnirile lui sunt cliseice, previzibile, fara sens.
un film foarte superficial, fara inteligenta, fara imaginatie.

Of, Doamne...
Nu mai zic nimic...
Una calda, alta rece...
Dimineata, esti GENIAL in atelier.
Seara, esti PALEOLITIC, aici.
Gata
NU MAI ZIC NIMIC.

ok, chiar ca am inceput sa ma enervez.
incep sa o observ o chestie pe care trebuia sa o vad demult: nimeni, dar absolut nimeni de aici nu are voie sa aiba o alta parere decat a ta si a gasculitzelor care te inconjoara, prima dintre ele fiind illotempore2002.
gata, stimabile, te respect, dar mi-e lehamite sa fiu insultat la fiecare opinie altfel decat a ta.
chiar m-am saturat pana peste cap.

Mi-a plăcut comparaţia asta, şi punctele de vedere ale lui Mirodoni. :"> :-* :-*
Sper ca deseară să văd şi eu filmul.:">

@ Keepwalking

Vezi, ăsta e defectul tâu! Te enervezi prea repede.
Te-a insultat? Uită-te ce mi-a făcut mie...

Poţi avea altă opinie.
Chiar
„Il incită, bucură, provoacă, stimulează, ca altcineva să aibă alt punct de vedere… cu o condiţie: părerea lui… să fie inclusă în calcul, la elaborarea oricăror opinii personale”.

Cred că şi pe tine te-au enervat, poate fără să-ţi dai seama, cronicile mult prea elogioase.

Spui că „personajul principal n-are absolut nici un motiv sa o ia razna”. Aşa este, dar nici nu trebuie să aibă. Motivul este că el când vrea să fluiere, fluieră.

Din acest punc de vedere, eu am spus că filmul este bun. Este bun dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.

Nu ştiu ce a apreciat juriu, pentru că nu sunt documentat. Poate te documentezi tu şi îmi spui şi mie.
Fie că a apreciat ce am văzut eu: „o radiografie corectă”, fie că au vrut să-i recompenseze pe realizatori pentru că nu au copiat „Închisoarea îngerilor”.

Reţeta filmului românesc este deja vizibilă.
Cineva pune un pahar pe masă, îl umple cu apă, apoi cu o linguriţă începe să facă valuri.

Criticii de specialitate, care fac parte din sistem, inclusiv juriile străine, analizează „filmul” strict din acest punct de vedere. Nimic mai mult.

Adică fac o referire la suprafaţa mesei, apoi la tipul de pahar, dacă e cu picior sau nu, dacă e cristal, sau nu, la limpezimea apei, la calitatea linguriţei, eventual la tipul de manevrare, din mână sau de pe trepied, apoi verbesc în termenii cei mai elogioşi despre furtuna creată de realizatori.

Spectatorii care gustă astfel de furtuni sunt numiţi GENIALI, iar cei care nu gustă sunt numiţi PALEOLITICI.

Nemulţumirea mea este că TOATE FILMELE ROMÂNEŞTI TIND SĂ SEMENE ÎNTRE ELE supărător de mult.