We are here to serve. O:-)

L.E.
Da, si dacä spui cä un pentagon are mai multe laturi decât un hexagon e semn de normalitate.
(Sigur, când rämânem în panä de argumente, ne refugiem în a-i face dementi pe interlocutori.)

Eu am un soft spot pentru Batman Forever :">

Pitbull, la un verdict neargumentat raspund cu un verdict neargumentat. Si scuza-ma, te rog, era in spirit de gluma, pentru ca am crezut ca si tu ai scris tot in gluma. Chiar nu cred ca sunteti nebuni la propriu. Inca o data, scuze de confuzie.

Miercuri, shame on you!

Macar nu e Batman & Robin :P

Alta "perla"...

"crima si pedeapsa", povestea unui student care omoara 2 babe cu toporu'.

stii, n-am spus nimic despre filmul asta (care nu este EPIC, este POETIC :x ) pentru ca, desi m-am intors cu un chef imens de-a scrie ceva despre el, calitatea discutiei purtate in topicul asta de colegii nostri forumisti a fost suficienta sa ma multumeasca. poate nu e cazul intotdeauna, dar aici chiar sunt texte excelente, care analizeaza amanuntit un film de prima mana. poti sa-i contrazici pe cei carora le-a placut filmul, dar nu cu "imbecili" si alte alea, ca nu esti tu asa de destept si nici t. burton atat de prost pe cum il crezi.

p.s.:retine ca l-am vazut desfigurat de tehnologia asta inca rudimentara (in randul 2), de ne-am intors acasa cu ochii cat baloanele

Ce dracu' subiect avea Edward Maini de foarfece??? Adaptarea?

film poetic? cum poate sa te inspire? ce iti inspira?

Mai degraba singuratatea, izolarea de o societate strinsa in chingile conformismului, oripilata de tot ceea ce considera a fi "excentric". Ori esti cu turma, ori singur, cu alte cuvinte

Burton reuseste, in multe cazuri (iar Edward e unul dintre ele) sa creeze un univers feeric care, intr-adevar, risca, de multe ori, sa para pueril (am cazut si eu in capcana asta, am evitat multa vreme Sweeney Todd..., crezind ca e film pentru copii, pina am vazut ca era rated R).
In ceea ce priveste inspiratia, universul burtonian, in cel mai bun caz, farmeca, nu inspira.

Si numai prin exemplu unuia care avea foarfece in loc de maini?

forma fara fond.

se putea folosi de alt exemplu prin care sa arate trasaturile societatii.

Asa a fost modul lui original de transpune asta cinematografic.Iar Depp a fost magistral.
Inspiratie,candoare,duiosie..

Edward Scissorhands e sublim. 'Iti inspira' compasiune pentru o fiinta prinsa fara voia sa intr-o lume stereotipica, in care oamenii sunt de fapt ciudatii si nu el. Prin prisma acestui fapt, filmul are si o tenta ironica, pentru ca un individ 'nefinisat', cu foarfece in loc de maini, se comporta mai uman decat toti cei care il inconjurau. Nu avea maini, dar inima sa era la locul ei, in mare parte si datorita creatorului sau, care s-a ocupat sa ii scoata la suprafata acele trasaturi pozitive, acele valori umane pe care toti le avem, dar de care uitam. Oamenii din acel cartier il accepta pe Edward printre ei, doar pentru ca aveau cum sa se foloseasca de el. Degeaba spun toti: "Stiu un doctor care ar putea sa te ajute" - doar vorba era de ei, cum de altfel se intampla si in zilele noastre. Edward Scissorhands e funny, e trist, e feeric. Johnny Depp straluceste, reusind sa faca un portret comparabil cu cele facute de Boris Karloff sau de Lon Chaney, acei actori care transmiteau multe prin vorbe putine, care se foloseau de expresivitatea lor pentru a emotiona, pentru a induiosa. Privirea lui Edward era mai de efect decat 100 de cuvinte (culmea, in film nu spune mai mult de 170); era de ajuns sa ii vezi chipul, ca sa il poti citi, fara sa iti spuna exact ce simte.
Aceasta transformare subtila a lui Johnny o regasesc si in Sweeney Todd si cum prefer subtilul > overacting, le am la inima pe cele doua filme + Ed Wood.
De remarcat in Edward Scissorhands si contrastul de culori - castelul sau intunecat, izolat de lume si cartierul in care fiecare casa avea o alta culoare.


It's called imagination....

lasa , buticut, este prea mult...
iaurtelul nu intelege, este prea "micut"....
si apropos de ce-a zis windom, trebuie sa-l vezi de cel putin doua ori ca sa-ti dai seama de asta.

Cumea, ca dupa spusele lui, daca filmele lui Burton sunt pentru prunci de 5 ani, teoretic ar trebui sa ii placa.

pai., nu-i plac,fiindca atunci cand esti mic, vrei sa fii luat in seama de adulti, imitandu-i!

Invidia, razbunarea, alinierea la un grup, violenta sunt trasaturi care ne fac ceea ce suntem. El le avea pe toate acestea suprimate. Nu era om tocmai din cauza asta. Omul nu e o fiinta perfecta si fara cusur, lucru care nu reprezinta o noutate.
Individul nostu e prost, naiv, lipsit de discernamant. Singura lui izbucnire violenta a fost atunci cand l-a omorat pe pustiul ala ca mai apoi pe fata lui sa apara candoarea. Asta e prostie.

Filmul isi pierde seriozitatea cand iti arata un individ care (ma repet a mia oara) avea foarfece in loc de maini.
Izolarea si ostracizarea individul excentric (sa aibe si acelasi numar de cuvinte) de catre societate putea fi aratata printr-un pictor sau compozitor excentric, poate chiar si un fizician sau matematician, cineva cu profunde inclinatii logice sau artistice. I se puteau adauga si handicapuri, deformari ale fetei, sau conditii injositoare medicale, care sunt foarte multe.

De ce sa arate toate astea printr-un individ imposibil existential, luat parca dintr-o revista de benzi desenate?


Povestea de dragoste este un cliseu. E oribila, siropoasa, nerealista.

Puteti sa ma inghititi ...desigur, la iaurt ma refer. Ironii si mistouri, ne intrecem?

Pentru o expresivitate mai puternica. Chestia asta se numeste metafora.

Feder, explicä-i lui Menstruatiu si cä "existential" se referä la un curent filosofic, NU are sensul de "din punct de vedere al existentei fizice". E cam la fel cu "scolastic / scoläresc", "familiar / familial", "fortuit / fortat", "lucrativ = de lucru", "mass-media = masa de nivel mediu", si alti false-friends similari, într-ale cäror capcane cade troglodimea românä.

Mie nu mi se pare decat ca te dai de gol ca fiind un individ fara imaginatie, genul caruia trebuie sa i se explice bancuri.

Eu te-as trimite pe tine sa mai citesti niste basme, si dupa ce termini cu basmele ti-as recomanda niste carti de Roald Dahl. Poate vei avea niste revelatii.

No shit, Sherlock?